In the city of Alexandria in 415 CE, the bishop and the governor were in a fight. It started with a disagreement over the behavior of a militia of monks, and ended with an accusation of witchcraft leveled against one of the most powerful figures in the city.
În orașul Alexandria în 415 e.n., episcopul și guvernatorul erau implicați într-o dispută. Totul a început cu un dezacord asupra comportamentului unei miliții de călugări și s-a încheiat cu o acuzație de vrăjitorie
Hypatia of Alexandria was a prominent mathematician, philosopher, and advisor to the city’s leaders. In the centuries since she lived, the details of her life have been the subject of much dispute and have taken on an almost mythical status. But while none of Hypatia’s own writings survive, her contemporaries’ and students’ accounts of her work and life paint a picture of the qualities that made her renowned as a scholar, beloved as a teacher, and ultimately led to her downfall.
adusă împotriva uneia dintre cele mai influente persoane din oraș. Hypatia din Alexandria era un matematician, filozof și un consilier de seamă pentru liderii orașului. În secolele de când a trăit, detaliile despre viața ei au fost subiectul disputelor și au căpătat un statut aproape mitic. Dar în timp ce nicio scriere a Hypatiei nu rămâne intactă, relatările contemporanilor și elevilor ei despre opera și viața sa înfățișează calitățile care au făcut-o renumită în postura de savant,
Hypatia was born around 355 in Alexandria, then part of the Egyptian province of the Eastern Roman Empire, and an intellectual center. Her father Theon was an accomplished Greek mathematician and astronomer; her mother is unknown. Hypatia was likely an only child, and Theon educated her himself. By adulthood, she had surpassed her father in both mathematics and philosophy, becoming the city’s foremost scholar and taking over his position at the head of the Platonic school, similar to a modern university. She refined scientific instruments, wrote math textbooks, and developed a more efficient method of long division.
profesor iubit și care în final, au dus la ruinarea sa. Hypatia s-a născut în jurul anului 355 în Alexandria, pe atunci parte a provinciei egiptene a Imperiului Roman de Răsărit și un centru intelectual. Tatăl ei, Theon, a fost un matematician și astronom grec desăvârșit; mama sa rămâne necunoscută. Probabil Hypatia a fost unicul copil și Theon a educat-o de unul singur. Până la maturitate ea și-a depășit tatăl atât în matematică cât și în filozofie, devenind cel mai mare savant al orașului și preluându-i poziția în fruntea școlii platonice, similară universității moderne. A perfecționat instrumentele științifice, a scris manuale de matematică
But perhaps her most significant contributions to intellectual life in Alexandria came through her teaching.
și a creat o metodă mai eficientă pentru diviziunea lungă. Însă probabil cele mai mari contribuții la viața intelectuală în Alexandria
The philosophy Hypatia taught drew from the legacy of Plato and Aristotle, as well as the mystical philosopher Plotinus and the mathematician Pythagoras. The convergence of these influences merged to form a school called Neoplatonism. For the Neoplatonists, mathematics had a spiritual aspect, divided among the four branches of arithmetic, geometry, astronomy and music. These subjects were not studied merely for the sake of curiosity or practical utility, but because they authenticated the belief that numbers were the sacred language of the universe. In the repeated patterns of algebraic formulas and geometric shapes, the orbits of the planets, and the harmonious intervals of musical tones, the Neoplatonists saw a rational cosmic force at work. Students delved into this ordered mathematical world to achieve higher unity with this force, known as “the One.”
le-a adus prin predare. Filozofia predată de Hypatia se inspira din cea a lui Platon și Aristotel, precum și filozoful misterios Plotin și matematicianul Pitagora. Toate aceste influențe s-au unit pentru a crea școala numită neoplatonism. Pentru neoplatoniști, matematica avea un aspect spiritual împărțit în patru ramuri: aritmetica, geometria, astronomia și muzica. Aceste discipline nu erau studiate doar de dragul curiozității sau utilității practice, ci pentru că ele confirmau convingerea că numerele erau limbajul sfânt al universului. În repetările formulelor algebrice și figurilor geometrice, orbita planetelor și intervalele armonioase ale tonurilor muzicale, neoplatoniștii vedeau o forță cosmică rațională în acțiune. Elevii s-au afundat în lumea ordonată a matematicii
While Hypatia was considered pagan— a term for traditional Roman belief before Christianity— she worshipped no particular deity or deities, and her ideas could be applied alongside multiple religious viewpoints. Jewish and Christian as well as pagan students travelled from the farthest reaches of the empire to study with her. The nonpartisan environment Hypatia fostered, where all students could feel comfortable, was especially remarkable given the religious and political turmoil that was fracturing the city of Alexandria at the time.
pentru a obține o unitate mai mare cu această forță numită „Singura”. În timp ce Hypastia era considerată păgână, un termen al credinței romane tradiționale înainte de creștinism, ea nu diviniza niciun zeu sau zeitate, iar ideile sale puteau fi aplicate alături de multiple viziuni religioase. Evreii și creștinii ca și elevii păgâni, călătoreau din ținuturile îndepărtate ale imperiului pentru a studia cu ea. Mediul apolitic pe care-l adopta Hypastia, unde toți elevii se simțeau bine, era remarcabil dat fiind agitația religioasă și politică ce diviza orașul Alexandria în acea perioadă.
Christianity had recently become the Empire’s state religion. The local archbishop Cyril had steadily gained political power, commanding zealous militias of Christian monks to destroy pagan temples and harass the Jewish population. In doing so, he encroached on the secular authority of the Roman governor Orestes, himself a moderate Christian, leading to a bitter public feud between the two men.
Creștinismul devenise recent religia de stat a imperiului. Arhiepiscopul local Cyril a căpătat treptat putere politică, comandând miliții de călugări creștini să distrugă templele păgâne și să hărțuiască populația evreiască. Astfel a încălcat autoritatea seculară a guvernatorului roman Orestes, el însuși fiind un creștin moderat,
Because she was seen as a wise and impartial figure, governor Orestes consulted Hypatia, who advised him to act with fairness and restraint. But when a group of Cyril’s monks incited a riot, badly injuring Orestes in the process, he had their leader tortured to death. Cyril and his followers blamed Hypatia, accusing her of witchcraft to turn Orestes against Christianity. In March 415, as Hypatia was traveling through the city, the bishop’s militia of monks dragged her from her carriage and brutally murdered and dismembered her.
ducând la un conflict public amar între cei doi. Pentru că era văzută drept o persoană înțeleaptă și imparțială, guvernatorul Orestes s-a sfătuit cu Hypatia, care l-a îndemnat să acționeze corect și cu reținere. Dar când un grup de călugări ai lui Cyril au provocat o revoltă, rănindu-l grav pe Orestes, el a torturat liderul lor până la moarte. Cyril și adepții săi au dat vina pe Hypatia, acuzând-o de vrăjitorie de a-l întoarce pe Orestes împotriva creștinismului. În martie 415, în timp ce Hypatia călătorea prin oraș, miliția de călugări a episcopului au tras-o din trăsura sa,
Hypatia’s death was a turning point in the politics of Alexandria. In the wake of her murder, other philosophers in the Greek and Roman tradition fled, and the city’s role as a center of learning declined. In a very real way, the spirit of inquisition, openness, and fairness she fostered died with her.
omorând-o cu brutalitate și dezmembrând-o. Moartea Hypatiei a fost un moment crucial în politica Alexandriei. După moartea ei, alți filozofi ai tradiției grecești și romane au dispărut, iar rolul orașului drept centru de instruire a scăzut. Într-un sens adevărat, spiritul inchiziției, al sincerității și al corectitudinii pe care le-a promovat