If you want a glimpse of Marie Curie's manuscripts, you'll have to sign a waiver and put on protective gear to shield yourself from radiation contamination. Madame Curie's remains, too, were interred in a lead-lined coffin, keeping the radiation that was the heart of her research, and likely the cause of her death, well contained. Growing up in Warsaw in Russian-occupied Poland, the young Marie, originally named Maria Sklodowska, was a brilliant student, but she faced some challenging barriers. As a woman, she was barred from pursuing higher education, so in an act of defiance, Marie enrolled in the Floating University, a secret institution that provided clandestine education to Polish youth. By saving money and working as a governess and tutor, she eventually was able to move to Paris to study at the reputed Sorbonne. There, Marie earned both a physics and mathematics degree surviving largely on bread and tea, and sometimes fainting from near starvation. In Paris, Marie met the physicist Pierre Curie, who shared his lab and his heart with her. But she longed to be back in Poland. Upon her return to Warsaw, though, she found that securing an academic position as a woman remained a challenge. All was not lost. Back in Paris, the lovelorn Pierre was waiting, and the pair quickly married and became a formidable scientific team. Another physicist's work sparked Marie Curie's interest. In 1896, Henri Becquerel discovered that uranium spontaneously emitted a mysterious X-ray-like radiation that could interact with photographic film. Curie soon found that the element thorium emitted similar radiation. Most importantly, the strength of the radiation depended solely on the element's quantity, and was not affected by physical or chemical changes. This led her to conclude that radiation was coming from something fundamental within the atoms of each element. The idea was radical and helped to disprove the long-standing model of atoms as indivisible objects. Next, by focusing on a super radioactive ore called pitchblende, the Curies realized that uranium alone couldn't be creating all the radiation. So, were there other radioactive elements that might be responsible? In 1898, they reported two new elements, polonium, named for Marie's native Poland, and radium, the Latin word for ray. They also coined the term radioactivity along the way. By 1902, the Curies had extracted a tenth of a gram of pure radium chloride salt from several tons of pitchblende, an incredible feat at the time. Later that year, Pierre Curie and Henri Becquerel were nominated for the Nobel Prize in physics, but Marie was overlooked. Pierre took a stand in support of his wife's well-earned recognition. And so both of the Curies and Becquerel shared the 1903 Nobel Prize, making Marie Curie the first female Nobel Laureate. Well funded and well respected, the Curies were on a roll. But tragedy struck in 1906 when Pierre was crushed by a horse-drawn cart as he crossed a busy intersection. Marie, devastated, immersed herself in her research and took over Pierre's teaching position at the Sorbonne, becoming the school's first female professor. Her solo work was fruitful. In 1911, she won yet another Nobel, this time in chemistry for her earlier discovery of radium and polonium, and her extraction and analysis of pure radium and its compounds. This made her the first, and to this date, only person to win Nobel Prizes in two different sciences. Professor Curie put her discoveries to work, changing the landscape of medical research and treatments. She opened mobile radiology units during World War I, and investigated radiation's effects on tumors. However, these benefits to humanity may have come at a high personal cost. Curie died in 1934 of a bone marrow disease, which many today think was caused by her radiation exposure. Marie Curie's revolutionary research laid the groundwork for our understanding of physics and chemistry, blazing trails in oncology, technology, medicine, and nuclear physics, to name a few. For good or ill, her discoveries in radiation launched a new era, unearthing some of science's greatest secrets.
Dacă vrei să arunci o privire asupra manuscriselor lui Marie Curie, va trebui să semnezi o declaraţie și vei purta echipament de protecție pentru a te proteja de contaminarea cu radiații. Rămășițele doamnei Curie au fost și ele îngropate într-un sicriu sigilat cu plumb, ținând departe radiațiile care erau inima cercetării sale și cel mai probabil cauza decesului său. Crescând în Varșovia, în Polonia ocupată de Rusia, tânăra Marie, originar numită Maria Sklodowska, era o studentă nemaipomenită, dar care a înfruntat obstacole dificile. Ca femeie, i-a fost blocat dreptul la învățământ superior, așadar, ca un act de sfidare, Marie s-a înscris la Floating University, o instituție secretă ce furniza pe ascuns educație tinerilor polonezi. Economisind bani și muncind ca guvernantă, în cele din urmă s-a mutat la Paris pentru a studia la celebra Sorbona. Acolo, Marie a primit o diplomă atât în fizică, cât și în matematică, supraviețuind în mare parte din pâine și ceai, leșinând uneori din cauza înfometării. La Paris, Marie l-a întâlnit pe fizicianul Pierre Curie care i-a pus l-a dispoziție inima sa și laboratorul său. Ea însă dorea să se întoarcă în Polonia. Totuși, la întoarcerea în Varșovia, a descoperit că obținerea unei poziții academice ca femeie a rămas o provocare. Dar nu era totul pierdut. Înapoi în Paris, aștepta Pierre, bolnav de dragoste, iar perechea s-a căsătorit rapid, devenind un duo formidabil al științei. Munca unui alt fizician a trezit interesul lui Marie Curie. În 1896, Henri Becquerel a descoperit că uraniul emite spontan o radiație misterioasă asemănătoare razei X ce poate interacționa cu filmul fotografic. Curie a descoperit curând că toriul emitea o radiație similară. Cel mai important, puterea radiației depindea complet de cantitatea elementului și nu era afectată de schimbările fizice sau chimice. Asta a dus-o la concluzia că radiația venea din ceva fundamental din atomii fiecărui element. Ideea era radicală și a ajutat la combaterea modelului tradițional unde atomii erau obiecte indivizibile. Apoi, concentrându-se pe un minereu super radioactiv numit pehblendă, soții Curie au descoperit că uraniul nu putea crea radiația de unul singur. Așadar, erau alte elemente radioactive care puteau fi de vină? În 1898, au anunțat două elemente noi: poloniu, numit după Polonia, țara de origine a lui Marie, și radiu, cuvântul latinesc pentru rază. Tot ei au inventat termenul „radioactivitate”. În 1902, soții Curie deja extraseră o zecime de gram de clorură de radiu pură din mai multe tone de pechblendă, o realizare incredibilă la acea vreme. Mai târziu în acel an, Pierre Curie și Henri Becquerel au fost nominalizați pentru premiul Nobel în fizică, dar Marie era omisă. Pierre a ținut partea soției sale și a meritelor ei. Astfel, soții Curie și Becquerel au împărțit premiul Nobel în 1903, Marie Curie devenind prima femeie laureată a premiului Nobel. Finanțați și respectați, soții Curie erau într-o formă grozavă. Dar tragedia a lovit în 1906, când Pierre a fost zdrobit de o trăsură când traversa o intersecție aglomerată. Devastată, Marie s-a dedicat cercetării sale și a preluat postul lui Pierre de a preda la Sorbona, devenind prima profesoară a școlii. Munca sa individuală era roditoare. În 1911 a mai câștigat un Nobel, de data asta în chimie, pentru descoperirea anterioară a radiului și a poloniului și a extragerii și a analizei radiului pur și a compușilor săi. Asta o face prima și, până astăzi, singura persoană cu premii Nobel în două științe diferite. Prof. Curie a pus în practică descoperirile sale, schimbând aspectul cercetărilor și tratementelor medicale. A înființat unități radiologice mobile în timpul Primului Râzboi Mondial și a investigat efectele radiației asupra tumorilor. E posibil ca beneficiile aduse umanității să fi venit cu un cost personal mare. Curie a murit în 1934, de o boală a măduvei osoase, azi considerată de mulți a fi cauzată de expunerea sa la radiații. Cercetarea revoluționară a lui Curie a pus bazele modului în care înțelegem fizica și chimia, deschizând căi în oncologie, tehnologie, medicină și fizică nucleară, printre altele. Descoperirile sale în radiație au marcat începutul unei noi ere, dezgropând unele dintre cele mai mari secrete ale științei.