I'm going to begin by reciting a poem. "Oh beloved dentist: Your rubber fingers in my mouth ... your voice so soft and muffled ... Lower the mask, dear dentist, lower the mask."
Voi începe recitând un poem. "Oh, iubit dentist: Cu degetele tale gumate în gura mea... cu vocea așa de blândă și înăbușită Dă-ți masca jos, dragă dentist, dă-ți masca jos."
(Laughter)
(Râsete)
Okay, in this presentation, I'm going to be putting the right side of your brains through a fairly serious workout. You're going to see a lot of imagery, and it's not always connected to what I'm talking about, so I need you to kind of split your brains in half and let the images flow over one side and listen to me on the other. So I am one of those people with a transformative personal story. Six years ago, after 20 years in graphic design and typography, I changed the way I was working and the way most graphic designers work to pursue a more personal approach to my work, with only the humble attempt to simply make a living doing something that I loved. But something weird happened. I became bizarrely popular. My current work seems to resonate with people in a way that has so taken me by surprise that I still frequently wonder what in the hell is going on. And I'm slowly coming to understand that the appeal of what I do may be connected to why I do it.
Bine, în această prezentare voi supune partea dreaptă a creierelor voastre unui efort solicitant. Veți vedea o grămadă de imagini care nu vor fi întotdeauna conectate cu ceea ce voi spune. Voi avea nevoie așadar să vă împărțiti în două creierele, să lăsați imaginile să se perinde într-o jumătate și să mă ascultați cu cealaltă. Așadar eu sunt una dintre acele persoane cu o istorie personală transformatoare. Acum șase ani, după 20 de ani de grafică și tipografie, am schimbat modul în care lucram și în care cei mai mulți dintre graficieni lucrează, pentru a urma o abordare mai personală a muncii mele, cu gândul umil de a încerca să îmi câștig existența făcând ceva ce îmi plăcea. Dar ceva ciudat s-a întâmplat. Am devenit în mod bizar populară. Munca mea actuală pare să rezoneze cu lumea într-un mod care m-a uimit așa de tare că încă mă întreb frecvent ce naiba se întâmplă? Puțin câte puțin am început să înțeleg că atracția față de ceea ce fac ar putea fi legată de motivul pentru care fac ceea ce fac.
These days, I call myself a graphic artist. So where my work as a graphic designer was to follow strategy, my work now follows my heart and my interests with the guidance of my ego to create work that is mutually beneficial to myself and a client. Now, this is heresy in the design world. The ego is not supposed to be involved in graphic design. But I find that for myself, without exception, the more I deal with the work as something of my own, as something that is personal, the more successful it is as something that's compelling, interesting and sustaining. So I exist somewhat outside of the mainstream of design thinking. Where others might look at measurable results, I tend to be interested in more ethereal qualities, like "Does it bring joy?" "Is there a sense of wonder?" and "Does it invoke curiosity?"
Astăzi mă identific cu un artist grafic. În timp ce munca mea ca grafician a fost să urmez o strategie, acum munca mea urmează inima mea și interesele mele sub călăuzirea eu-lui meu, pentru a crea un produs care să fie benefic atât pentru mine, cât și pentru client. Acum, asta e o erezie în lumea design-ului grafic. Eu-l nu trebuie să fie implicat în design-ul grafic. Dar găsesc că pentru mine, fără nici o excepție, cu cât am de-a face cu lucrul ca ceva al meu, ca ceva ce e personal, cu atât munca are mai mult succes ca ceva ce e fascinant, interesant și durabil. Astfel eu exist cumva în afara curentului gândirii de design. Acolo unde alții s-ar putea uita după rezultate măsurabile, eu am tendința să mă interesez de calități mai eterice ca: aduce vreo bucurie? există vreo experiență a uimirii? și, invocă curiozitatea?
This is a scientific diagram, by the way. I don't have time to explain it, but it has to do with DNA and RNA. So I have a particular imaginative approach to visual work. The things that interest me when I'm working are visual structure, surprise and anything that requires figuring things out. So for this reason, I'm particularly drawn to systems and patterns. I'm going to give you a couple of examples of how my brain works.
Aceasta este o diagramă științifică, în treacăt fie spus. Nu am vreme să o explic, dar are de-a face cu ADN-ul și ARN-ul. Astfel, am o abordare imaginativă particulară pentru lucrul vizual. Lucrurile care mă interesează când lucrez sunt structura vizuală, surpriza și tot ce necesită efortul de a descoperi despre ce e vorba. Astfel, din această cauză sunt atrasă în mod special de sisteme și modele. Vă voi da câteva exemple despre cum lucrează creierul meu.
This is a piece that I did for The Guardian newspaper in the U.K. They have a magazine that they call G2. And this is for their puzzle special in 2007. And puzzling it is. I started by creating a series of tiling units. And these tiling units, I designed specifically so that they would contain parts of letterforms within their shapes so that I could then join those pieces together to create letters and then words within the abstract patterning. But then as well, I was able to just flip them, rotate them and combine them in different ways to create either regular patterns or abstract patterns. So here's the word puzzle again. And here it is with the abstract surrounding. And as you can see, it's extremely difficult to read. But all I have to do is fill certain areas of those letterforms and I can bring those words out of the background pattern. But maybe that's a little too obvious. So then I can add some color in with the background and add a bit more color in with the words themselves, and this way, working with the art director, I'm able to bring it to just the right point that it's puzzling for the audience -- they can figure out that there's something they have to read -- but it's not impossible for them to read.
Aceasta este o lucrare pe care am realizat-o pentru jurnalul The Guardian în Marea Britanie. Ei au o revistă pe care o numesc G2. Această lucrare este pentru numărul lor special de cuvinte încrucișate din 2007. Și într-adevăr este încâlcită. Am început prin crearea unei serii de dale. Și am proiectat aceste dale în mod special pentru ca să poată conține părți de litere în formele lor în așa fel încât apoi să asamblez aceste unități pentru a crea litere și apoi cuvinte în interiorul motivului abstract. Dar atunci am putut de asemenea să le deplasez ușor, să le rotesc și să le combin în diferite moduri pentru a crea fie motive regulate, fie motive abstracte. Iată așadar cuvântul puzzle încă o dată. Și iată-l într-un mediu abstract. După cum vă dați seama este extrem de dificil de citit. Dar tot ce am de făcut este să umplu anumite zone ale acelor forme de litere și pot distinge acele cuvinte de fondul modelului. Dar probabil asta e un pic prea evident. Așa că mai pot adăuga ceva culoare la fundal, şi mai pot adăuga ceva culoare cuvintelor. Astfel, lucrând cu directorul artistic, sunt capabilă să ajung exact la limita justă la care lucrarea poate fi dificilă pentru audiență -- îşi pot da seama că există ceva ce trebuie să citească -- dar nu le este imposibil să citească.
I'm also interested in working with unusual materials and common materials in unusual ways. So this requires figuring out how to get the most out of something's innate properties and also how to bend it to my will. So ultimately, my goal is to create something unexpected. To this end, I have worked in sugar for Stefan Sagmeister, three-time TED speaker. And this project began essentially on my kitchen table. I've been eating cereal for breakfast all of my life. And for that same amount of time, I've been spilling sugar on the table and just kind of playing with it with my fingers. And eventually I used this technique to create a piece of artwork. And then I used it again to create six pieces for Stefan's book, "Things in My Life I've Learned So Far." And these were created without sketches, just freehand, by putting the sugar down on a white surface and then manipulating it to get the words and designs out of it. Recently, I've also made some rather highbrow baroque borders out of lowbrow pasta. And this is for a chapter that I'm doing in a book, and the chapter is on honor. So it's a little bit unexpected, but, in a way, it refers to the macaroni art that children make for their parents or they make in school and give to their parents, which is in itself a form of honor. This is what you can do with some household tinfoil. Okay, well, it's what I can do with some household tinfoil.
Mă interesează de asemenea să lucrez cu materiale neobișnuite și cu materiale obișnuite în moduri neobișnuite. Aceasta cere să îmi dau seama cum să obțin cel mai mult din proprietățile inerente ale obiectelor și de asemenea cum să supun obiectul voinţei mele. Astfel, în cele din urmă, țelul meu este să creez ceva neașteptat. Pentru aceasta am lucrat cu zahăr pentru Stefan Sagmeister, de trei ori conferențiar TED. Și acest proiect a început în mod esențial pe masa mea de bucătarie. Am mâncat cereale la micul dejun o viață întreagă. Și în tot acest timp împrăștiam zahăr pe masă și mă jucam doar cu degetele prin el. Până la urmă am utilizat această tehnică pentru a crea o operă de artă. Şi apoi am folosit-o din nou pentru a crea șase ilustrații pentru cartea lui Stefan "Lucruri din viața mea pe care le-am învățat până în prezent." Acestea au fost create fără schițe, doar cu mâna liberă, punând zahărul pe o suprafață albă și apoi manipulându-l pentru a obține astfel cuvinte și modele. Recent, am realizat de asemenea câteva margini baroce mai degrabă intelectuale din paste făinoase obişnuite. Aceasta este pentru un capitol pe care îl realizez într-o carte. Iar capitolul este despre onoare. Așa că e destul de neașteptat, dar, într-un fel, se referă la arta macaroanelor pe care copiii o fac pentru părinții lor, sau pe care ei le fac în școli și le dau apoi părinților lor, o formă de respect în sine. Asta e ce puteți face din ceva folie de aluminiu. Bine, bine, este ce pot face eu din ceva folie de aluminiu.
(Laughter)
(Râsete)
I'm very interested in wonder, in design as an impetus to inquiring. To say I wonder is to say I question, I ask. And to experience wonder is to experience awe. So I'm currently working on a book, which plays with both senses of the word, as I explore some of my own ideas and inquiries in a visual display of rather peacock-like grandeur. The world is full of wonder. But the world of graphic design, for the most part, is not. So I'm using my own writings as a kind of testing ground for a book that has an interdependency between word and image as a kind of seductive force. I think that one of the things that religions got right was the use of visual wonder to deliver a message. I think this true marriage of art and information is woefully underused in adult literature, and I'm mystified as to why visual wealth is not more commonly used to enhance intellectual wealth. When we look at works like this, we tend to associate them with children's literature. There's an implication that ornamental graphics detract from the seriousness of the content. But I really hope to have the opportunity to change that perception. This book is taking rather a long time, but I'm nearly done.
Mă interesează foarte mult mirarea în design, ca un stimul al curiozităţii. A spune mă minunez înseamnă a spune chestionez, pun întrebări. Și a experimenta minunarea înseamnă a experimenta venerația. Deci, în prezent lucrez la o carte care se joacă cu ambele înțelesuri ale cuvântului (groază și admirație), pe măsură ce explorez câteva din propriile mele idei și întrebări într-o manifestare vizuală a grandorii împăunate, ca să îi spunem așa. Lumea este plină de minunății. Dar lumea design-ului grafic, în marea ei majoritate, nu. Astfel, îmi folosesc scrierile ca un fel de bază de testare pentru o carte care implică interdependența dintre cuvânt și imagine ca un fel de forță seducătoare. Cred că unul dintre lucrurile pe care religiile l-au punctat corect a fost utilizarea minunăției vizuale, pentru a comunica un mesaj. Cred că acest mariaj adevărat dintre artă și informație este cumplit de puţin utilizat în literatura pentru adulți. Și nu înțeleg de ce bogăția vizuală nu este folosită în mod curent pentru a mări bogăția intelectuală. Când privim lucrări ca aceasta, avem tendința să le asociem cu literatura pentru copii. Există o înțelegere implicită că grafică ornamentală distrage de la seriozitatea conținutului. Dar eu sper cu adevărat să am oportunitatea de a schimba această percepție. Această carte îmi ia destul de mult timp. Dar sunt aproape gata.
For some reason, I thought it would be a good idea to put an intermission in my talk. And this is it -- just to give you and me a moment to catch up.
Dintr-un motiv oarecare m-am gândit că ar fi o idee bună să introduc un antract în discursul meu. Și iată-l -- doar pentru a ne da, şi mie şi vouă, un moment de răgaz.
(Laughter)
(Râsete)
So I do these valentines. I've been sending out valentines on a fairly large scale since 2005. These are my valentines from 2005 and 2006. And I started by doing just a single image like this and sending them out to each person. But in 2007, I got the cockamamie idea to hand-draw each valentine for everyone on my mailing list. I reduced my mailing list to 150 people. And I drew each person their own unique valentine and put their name on it and numbered it and signed it and sent it out. Believe it or not, I devised this as a timesaving method. I was very busy in the beginning of that year, and I didn't know when I was going to find time to design and print a single valentine. And I thought that I could kind of do this piecemeal as I was traveling. It didn't exactly work out that way. There's a longer story to this, but I did get them all done in time, and they were extremely well received. I got an almost 100 percent response rate. (Laughter) And those who didn't respond will never receive anything from me ever again.
Așadar, fac aceste felicitări de Sf. Valentin. Am trimis aceste felicitări pe o scară largă din 2005. Acestea sunt felicitările mele din 2005 și 2006. Am început doar prin a compune o singură imagine ca aceasta şi a le trimite fiecărei persoane. Dar în 2007, am avut ideea nebună de a desena cu mâna fiecare felicitare pentru fiecare persoană din lista mea de contacte. Am redus lista la 150 de persoane. Și am desenat pentru fiecare în parte felicitarea lor unică și le-am pus numele pe ea am numerotat-o, am semnat-o și am expediat-o. Credeți-mă sau nu, am conceput asta ca o metodă de a economisi timp. Am fost foarte ocupată la începutul acelui an, și nu știam când voi avea timp să desenez și să imprim o singură felicitare. Și m-am gândit că aș putea cumva să le fac una câte una în timp ce călătoream. Nu a funcționat exact aşa. Este o poveste mai lungă despre asta, dar am reușit să le termin pe toate la timp, și au fost primite extrem de bine. Am primit un procent de aproape 100 % rată de răspuns. (Râsete) Și cei care nu au răspuns nu vor mai primi în veci ceva de la mine.
(Laughter)
(Râsete)
Last year, I took a more conceptual approach to the valentine. I had this idea that I wanted people to receive a kind of mysterious love letter, like a found fragment in their mailbox. I wanted it to be something that was not addressed to them or signed by me, something that caused them to wonder what on Earth this thing was. And I specifically wrote four pages that don't connect. There were four different versions of this. And I wrote them so that they begin in the middle of a sentence, end in the middle of a sentence. And they're on the one hand, universal, so I avoid specific names or places, but on the other hand, they're personal. So I wanted people to really get the sense that they had received something that could have been a love letter to them. And I'm just going to read one of them to you.
Anul trecut, am trecut la o abordare mai conceptuală a felicitărilor de Sf. Valentin. Am avut această idee de a face lumea să primească un fel de scrisoare de dragoste misterioasă, ca un fragment găsit în cutia lor poștală. Voiam să fie ceva care să nu le fi fost adresat sau semnat de mine, ceva care să-i fi pus să se întrebe ce Dumnezeu este asta. Și am scris în mod special patru pagini care nu se legau. Existau patru versiuni diferite. Și le-am scris în așa fel încât să înceapă în mijlocul unei fraze, și să se termine în mijlocul unei fraze. Pe de-o parte sunt universale, aşa că am evitat nume specifice și locuri, dar pe de altă parte, erau personale. Astfel am vrut ca lumea să își dea seama că au primit ceva ce ar fi putut fi o scrisoare de dragoste adresată lor. Acum vă voi citi una dintre ele.
"You've never really been sure of this, but I can assure you that this quirk you're so self-conscious of is intensely endearing. Just please accept that this piece of you escapes with your smile, and those of us who notice are happy to catch it in passing. Time spent with you is like chasing and catching small birds, but without the scratches and bird shit." (Laughter) "That is to say, your thoughts and words flit and dart, disconcertedly elusive at times, but when caught and examined -- ahh, such a wonder, such a delightful reward. There's no passing time with you, only collecting -- the collecting of moments with the hope for preservation and at the same time release. Impossible? I don't think so. I know this makes you embarrassed. I'm certain I can see you blushing. But I just have to tell you because sometimes I hear your self-doubt, and it's so crushing to think that you may not know how truly wonderful you are, how inspiring and delightful and really, truly the most completely ..."
"Nu ai fost niciodată cu adevărat sigură de asta, dar te pot asigura că această bizarerie de care ești atât de conștientă este intens emoționantă. Te rog doar să accepți că această parte din tine evadează cu surâsul tău și aceia dintre noi care își dau seama de asta, sunt fericiți să îl surprindă în trecere. Timpul petrecut cu tine este ca vânătoarea sau prinderea păsărilor mici, dar fără zgârieturile și găinațul lor." (Râsete) "Asta înseamnă, gândurile și cuvintele tale zboară din ramură în ramură și țintuiesc, uneori evazive în mod derutant, dar când sesizate și examinate -- oh, ce minune! Ce recompensă adorabilă! Nu e vorba de o petrecere a timpului cu tine, ci doar de acumulare -- acumulare a momentelor în speranța prezervării și în același timp a descătușării. Imposibil? Nu cred. Știu că asta te jenează. Sunt sigur că te pot vedea roșind. Dar trebuie doar să ți-o spun pentru că uneori aud îndoiala de tine însăți, și este atât de îngrozitor să mă gândesc că ai putea să nu știi cât de minunată ești, cât de inspiratoare și fermecătoare și realmente, cu adevărat cea mai..."
(Laughter)
(Râsete)
(Applause)
(Aplauze)
So Valentine's Day is coming up in a couple of days, and these are currently arriving in mailboxes all around the world. This year, I got, what I really have to say is a rather brilliant idea, to laser cut my valentines out of used Christmas cards. So I solicited friends to send me their used Christmas cards, and I made 500 of these. Each one of them is completely different. I'm just really, really thrilled with them. I don't have that much else to say, but they turned out really well.
Așadar ziua Sfântului Valentin va veni peste câteva zile. Și aceste felicitări ajung acum în căsuțele poștale din întreaga lume. Acest an, am avut, ceea ce neapărat trebuie să spun, o idee mai degrabă genială, de a tăia cu laserul, de a tăia cu laserul felicitările mele din felicitări de Crăciun folosite. Așa că le-am cerut prietenilor să îmi trimită felicitările lor de Crăciun folosite. Și am făcut 500 de felicitări din acestea. Fiecare dintre ele este complet diferită. Sunt pur si simplu complet încântată de ele. Nu prea mai am multe de spus. Dar au ieşit foarte bine.
I do spend a lot of time on my work. And one of the things that I've been thinking about recently is what is worth while. What is it that's worth spending my time on and my life on in this way? Working in the commercial world, this is something that I do have to struggle with at times. And yes, sometimes I'm swayed by money. But ultimately, I don't consider that a worthy goal. What makes something worthwhile for me is the people I work for or with, the conditions I work under and the audience that I'm able to reach. So I might ask: "Who is it for?" "What does it say?" and "What does it do?"
Petrec mult timp cu munca mea. Și unul dintre lucrurile la care m-am gândit recent este la ce folosește asta. La ce folosește să petrec timpul meu și viața mea în acest mod? Lucrând în lumea comercială, asta e ceva cu care trebuie să mă lupt uneori. Și e drept, uneori sunt influențată de bani. Dar în final, nu consider asta un țel valoros. Ceea ce mă face să valorizez ceva este lumea cu care lucrez, condițiile în care lucrez și audiența la care sunt în stare să ajung. Astfel aș putea întreba: Pentru cine e? Ce spune? Și ce face?
You know, I have to tell you, it's really difficult for someone like me to come up on stage at this conference with these unbelievably brilliant minds, who are thinking these really big-picture, world-changing, life-changing ideas and technologies. And it's very, very common for designers and people in the visual arts to feel that we're not contributing enough, or worse, that all we're doing is contributing to landfill. Here I am; I'm showing you some pretty visuals and talking about aesthetics. But I've come to believe that truly imaginative visual work is extremely important in society.
Știți, trebuie să vă spun, este foarte dificil pentru cineva ca mine să vină pe scenă la această conferință cu aceste minți incredibil de luminate, care concep aceste idei și tehnologii cu adevărat grandioase, schimbând lumea, schimbând viața. Și este foarte, foarte des întâlnit printre graficieni și artiși în domeniul vizual sentimentul că noi nu contribuim destul. Sau mai rău, că tot ce facem este să contribuim la depozitarea deșeurilor. Iată-mă așadar, vă arăt câteva ilustrații drăguțe și vă vorbesc despre estetică. Dar am ajuns să cred că opera vizuală cu adevărat imaginativă este extrem de importantă în societate.
Just in the way that I'm inspired by books and magazines of all kinds, conversations I have, movies, so I also think, when I put visual work out there into the mass media, work that is interesting, unusual, intriguing, work that maybe opens up that sense of inquiry in the mind, that I'm seeding the imagination of the populace. And you just never know who is going to take something from that and turn it into something else, because inspiration is cross-pollinating. So a piece of mine may inspire a playwright or a novelist or a scientist, and that in turn may be the seed that inspires a doctor or a philanthropist or a babysitter. And this isn't something that you can quantify or track or measure, and we tend to undervalue things in society that we can't measure.
Tot așa cum mă inspir din cărți și reviste de tot felul, conversații pe care le am, filme, tot așa cred că, atunci când expun creația vizuală în mass media, o operă care este interesantă, neobișnuită, uimitoare, o operă care poate provoacă acel simț al cercetării în minte, că însămânțez imaginația lumii. Și pur și simplu nu se știe niciodată cine va folosi ceva din aceasta și o va transforma în altceva. Pentru că inspirația este o polenizare încrucișată. Astfel o creație de-a mea poate inspira un dramaturg sau un romancier sau un om de știință, și aceasta poate fi la rândul său sămânța care inspiră un doctor sau un filantropist sau o bonă. Și aceasta nu este ceva ce poți cuantifica sau urmări, sau măsura. Avem tendința să subevaluăm lucrurile din societate pe care nu le putem măsura.
But I really believe that a fully operating, rich society needs these seeds coming from all directions and all disciplines in order to keep the gears of inspiration and imagination flowing and cycling and growing. So that's why I do what I do, and why I spend so much time and effort on it, and why I work in the commercial, public sphere, as opposed to the isolated, private sphere of fine art: because I want as many people as possible to see my work, notice it, be drawn into it, and be able to take something from it. And I actually really feel that it's worthwhile to spend my valuable and limited time on this Earth in this way. And I thank you for allowing me to show it to you.
Dar eu cred efectiv că o societate complet funcțională și bogată necesită aceste semințe venind din toate părțile și din toate disciplinele pentru ca fluxurile inspirației și ale imaginației să continue ciclul valurilor și al creșterii. Din această cauză face ceea ce fac, petrec atâta timp și efort cu munca mea, și lucrez în sfera comercială, publică, în opoziție cu sfera izolată, privată a artelor plastice. Pentru că vreau ca lucrările mele să fie văzute de cât mai mulți oameni, să fie remarcate, vreau ca oamenii să fie absorbiți de ele și să fie capabili să ia ceva din ele. Și chiar simt că merită să petrec timpul meu prețios și limitat pe acest pamânt în acest fel. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă arăt aceasta.
(Applause)
(Aplauze)