What has the War on Drugs done to the world? Look at the murder and mayhem in Mexico, Central America, so many other parts of the planet, the global black market estimated at 300 billion dollars a year, prisons packed in the United States and elsewhere, police and military drawn into an unwinnable war that violates basic rights, and ordinary citizens just hope they don't get caught in the crossfire, and meanwhile, more people using more drugs than ever. It's my country's history with alcohol prohibition and Al Capone, times 50.
Ce a însemnat războiul drogurilor pentru omenire? Priviți la masacrul și crimele din Mexic, America Centrală, atâtea alte locuri de pe planetă, piața neagră globală estimată la 300 miliarde de dolari pe an, închisori pline în Statele Unite și în alte părți, polițiști și militari târâți într-un război de necâștigat care violează drepturi de bază şi cetățeni obișnuiți care speră să nu fie prinși în focuri de arme, și între timp, mai mulți oameni folosesc mai multe droguri ca oricând. Cât în povestea cu prohibiţia şi Al Capone din ţara mea, înmulțită cu 50.
Which is why it's particularly galling to me as an American that we've been the driving force behind this global drug war. Ask why so many countries criminalize drugs they'd never heard of, why the U.N. drug treaties emphasize criminalization over health, even why most of the money worldwide for dealing with drug abuse goes not to helping agencies but those that punish, and you'll find the good old U.S. of A.
Ca american, în special mă deranjază faptul că noi am fost forța motrice a războiului global cu drogurile. Întrebaţi-vă de ce atâtea țări condamnă droguri de care nici n-au auzit, de ce tratatele ONU pun accent pe condamnare şi nu pe sănătate, de ce majoritatea banilor alocaţi gestionării abuzului de droguri nu ajung la instituţii de ajutorare, ci la cele care pedepsesc, și răspunsul e S.U.A.
Why did we do this? Some people, especially in Latin America, think it's not really about drugs. It's just a subterfuge for advancing the realpolitik interests of the U.S. But by and large, that's not it. We don't want gangsters and guerrillas funded with illegal drug money terrorizing and taking over other nations. No, the fact is, America really is crazy when it comes to drugs. I mean, don't forget, we're the ones who thought that we could prohibit alcohol. So think about our global drug war not as any sort of rational policy, but as the international projection of a domestic psychosis. (Applause)
De ce am făcut asta? Unii, în special cei din America Latină, cred că nu e vorba chiar de droguri, ci că e un subterfugiu pentru introducerea intereselor politice ale SUA. În mare, nu e asta. Nu vrem gangsteri și organizații teroriste finanțate cu bani ilegali din droguri care să terorizeze și să preia controlul altor națiuni. De fapt, America e înnebunită când vine vorba de droguri. Nu uitaţi că noi am crezut că putem interzice alcoolul. Gândiți-vă la războiul global cu drogurile nu ca la un fel de politică rațională, ci ca la proiecția internațională a unei psihoze interne. (Aplauze)
But here's the good news. Now it's the Russians leading the Drug War and not us. Most politicians in my country want to roll back the Drug War now, put fewer people behind bars, not more, and I'm proud to say as an American that we now lead the world in reforming marijuana policies. It's now legal for medical purposes in almost half our 50 states, millions of people can purchase their marijuana, their medicine, in government- licensed dispensaries, and over half my fellow citizens now say it's time to legally regulate and tax marijuana more or less like alcohol. That's what Colorado and Washington are doing, and Uruguay, and others are sure to follow.
Dar iată veștile bune. Acum rușii conduc războiul cu drogurile. Majoritatea politicienilor vor să oprească războiul, să pună mai puțini oameni după gratii, și sunt mândru să spun, ca american, că acum suntem fruntași în lume în reformarea legilor legate de marijuana. E legală în scopuri medicale în jumătate din cele 50 de state, milioane de oameni își pot cumpăra marijuana, ca medicament, în farmacii autorizate de guvern, și peste jumătate din concetățeni spun că e cazul ca marijuana să fie legalizată și impozitată ca şi alcoolul. Asta fac Colorado și Washington, și Uruguay, și urmează și altele cu siguranță.
So that's what I do: work to end the Drug War. I think it all started growing up in a fairly religious, moral family, eldest son of a rabbi, going off to university where I smoked some marijuana and I liked it. (Laughter) And I liked drinking too, but it was obvious that alcohol was really the more dangerous of the two, but my friends and I could get busted for smoking a joint.
Deci asta fac eu: încerc să opresc războiul cu drogurile. Cred că totul a început crescând într-o familie morală, religioasă, cel mai mare fiu al unui rabin, plecând la facultate unde am fumat niște marijuana și mi-a plăcut. (Râsete) Îmi plăcea şi să consum alcool, dar era evident că, dintre ele, alcoolul era mai dăunător, dar eu şi prietenii mei puteam fi arestaţi pentru că fumam un cui.
Now, that hypocrisy kept bugging me, so I wrote my Ph.D dissertation on international drug control. I talked my way into the State Department. I got a security clearance. I interviewed hundreds of DEA and other law enforcement agents all around Europe and the Americas, and I'd ask them, "What do you think the answer is?" Well, in Latin America, they'd say to me, "You can't really cut off the supply. The answer lies back in the U.S., in cutting off the demand." So then I go back home and I talk to people involved in anti-drug efforts there, and they'd say, "You know, Ethan, you can't really cut off the demand. The answer lies over there. You've got to cut off the supply." Then I'd go and talk to the guys in customs trying to stop drugs at the borders, and they'd say, "You're not going to stop it here. The answer lies over there, in cutting off supply and demand." And it hit me: Everybody involved in this thought the answer lay in that area about which they knew the least.
Ipocrizia asta mă deranja, aşa că tema de doctorat a fost controlul internațional al drogurilor. Am ajuns în Departamentul de Stat, am primit o autorizație, am intervievat sute de detectivi şi agenți în toată Europa și în Americi, și i-am întrebat: "Care credeți că e rezolvarea?" În America Latină, mi-au spus: "Nu prea poți opri aprovizionarea. Soluţia e în Statele Unite, să scadă cererea." M-am întors acasă și am vorbit cu oameni implicați în anti-drog, care mi-au spus: "Ethan, nu prea poți opri cererea. Soluţia e la ei. Trebuie oprită aprovizionarea." Apoi am discutat cu cei de la vamă, care încearcă să oprească drogurile la graniță, și mi-au spus: "N-o opreşti aici. Soluţia e acolo, trebuie oprite şi aprovizionarea și cererea." Atunci am înțeles: toţi cei implicați credeau că soluţia e la cei despre care știau cel mai puțin.
So that's when I started reading everything I could about psychoactive drugs: the history, the science, the politics, all of it, and the more one read, the more it hit you how a thoughtful, enlightened, intelligent approach took you over here, whereas the politics and laws of my country were taking you over here. And that disparity struck me as this incredible intellectual and moral puzzle.
Atunci am început să citesc tot ce puteam despre droguri psihoactive: istoria, știința, politica, totul. Cu cât citești mai mult, cu atât îți dai seama că o abordare gândită, instruită, inteligentă te poate aduce aici, în timp ce politica și legile țării mele te pot aduce dincolo. Acestă contradicţie era ca o incredibilă încurcătură morală și intelectuală.
There's probably never been a drug-free society. Virtually every society has ingested psychoactive substances to deal with pain, increase our energy, socialize, even commune with God. Our desire to alter our consciousness may be as fundamental as our desires for food, companionship and sex. So our true challenge is to learn how to live with drugs so they cause the least possible harm and in some cases the greatest possible benefit.
Probabil nu a existat niciodată o societate fără droguri. Practic fiecare societate a ingerat substanțe psihoactive pentru durere, pentru energizare, pentru socializare, chiar și pentru conversația cu Dumnezeu. Dorința de a ne modifica conștiința e poate la fel de fundamentală ca şi preferinţele pentru mâncare, companie și sex. Deci încercarea adevărată e să învățăm cum să trăim cu drogurile astfel încât să cauzeze răul cel mai mic și, în unele cazuri, beneficiile cele mai mari.
I'll tell you something else I learned, that the reason some drugs are legal and others not has almost nothing to do with science or health or the relative risk of drugs, and almost everything to do with who uses and who is perceived to use particular drugs. In the late 19th century, when most of the drugs that are now illegal were legal, the principal consumers of opiates in my country and others were middle-aged white women, using them to alleviate aches and pains when few other analgesics were available. And nobody thought about criminalizing it back then because nobody wanted to put Grandma behind bars. But when hundreds of thousands of Chinese started showing up in my country, working hard on the railroads and the mines and then kicking back in the evening just like they had in the old country with a few puffs on that opium pipe, that's when you saw the first drug prohibition laws in California and Nevada, driven by racist fears of Chinese transforming white women into opium-addicted sex slaves. The first cocaine prohibition laws, similarly prompted by racist fears of black men sniffing that white powder and forgetting their proper place in Southern society. And the first marijuana prohibition laws, all about fears of Mexican migrants in the West and the Southwest. And what was true in my country, is true in so many others as well, with both the origins of these laws and their implementation. Put it this way, and I exaggerate only slightly: If the principal smokers of cocaine were affluent older white men and the principal consumers of Viagra were poor young black men, then smokable cocaine would be easy to get with a prescription from your doctor and selling Viagra would get you five to 10 years behind bars. (Applause)
Am mai aflat ceva: motivul pentru care unele droguri sunt legale, iar altele nu n-are nicio legătură cu știința sau sănătatea sau cu riscurile potenţiale, ci cu cei care le folosesc, și despre care se ştie că folosesc anumite droguri. La finele secolului al XIX-lea, când majoritatea drogurilor ilegale acum, erau legale, principalii consumatori de opiacee din țara mea erau femei albe de vârstă mijlocie, care le foloseau pentru a diminua dureri când nu aveau alte analgezice. Nimeni nu s-a gândit să le condamne pentru că nimeni nu voia s-o bage pe bunica la pușcărie. Dar când sute de mii de chinezi au apărut în țara mea, muncind din greu la căile ferate și în mine și se relaxau seara așa cum făceau acasă în țară, pufăind din pipa de opiu, atunci au apărut primele legi de interzicere a drogurilor în California și Nevada, conduse de frica rasistă ca chinezii să nu transforme femeile albe în sclave sexuale dependente de opiu. Primele legi de interzicere a cocainei, a apărut similar de frica rasistă de oameni de culoare trăgând pudra aceea albă și uitând de locul lor în societatea sudică. Primele legi de interzicere a marijuanei, au apărut de frica imigranților mexicani în vest și în sud-vest. Ce era adevărat în țara mea, e adevărat în multe alte ţări, atât despre originea acestor legi cât și despre implementarea lor. Gândiți-vă în felul următor, și exagerez doar puțin: dacă principalii fumători de cocaină ar fi fost bărbați în vârstă înstăriți iar principalii consumatori de Viagra ar fi fost tineri negri, atunci cocaina ar fi mai ușor de obținut cu o prescripție medicală iar vânzarea de Viagra ar duce la 5 până la 10 ani în închisoare. (Aplauze)
I used to be a professor teaching about this. Now I'm an activist, a human rights activist, and what drives me is my shame at living in an otherwise great nation that has less than five percent of the world's population but almost 25 percent of the world's incarcerated population. It's the people I meet who have lost someone they love to drug-related violence or prison or overdose or AIDS because our drug policies emphasize criminalization over health. It's good people who have lost their jobs, their homes, their freedom, even their children to the state, not because they hurt anyone but solely because they chose to use one drug instead of another.
Am fost profesor și predam aceste lucruri. Acum sunt un activist al drepturilor umane, iar motivul e rușinea de a trăi într-o țară, grozavă dealtfel, care are mai puțin de 5% din populația lumii dar aproape 25% din puşcăriaşii lumii. Mi-e ruşine de oamenii cărora le-a murit cineva drag din cauza violenţei din închisori sau a unei supradoze sau a SID-ei, pentru că politica noastră promovează condamnarea în locul sănătății. Oameni buni și-au pierdut joburile, casele, libertatea, chiar și copiii, nu pentru că au rănit pe cineva, ci doar pentru că au ales să folosească un drog în locul altuia.
So is legalization the answer? On that, I'm torn: three days a week I think yes, three days a week I think no, and on Sundays I'm agnostic. But since today is Tuesday, let me just say that legally regulating and taxing most of the drugs that are now criminalized would radically reduce the crime, violence, corruption and black markets, and the problems of adulterated and unregulated drugs, and improve public safety, and allow taxpayer resources to be developed to more useful purposes. I mean, look, the markets in marijuana, cocaine, heroin and methamphetamine are global commodities markets just like the global markets in alcohol, tobacco, coffee, sugar, and so many other things. Where there is a demand, there will be a supply. Knock out one source and another inevitably emerges. People tend to think of prohibition as the ultimate form of regulation when in fact it represents the abdication of regulation with criminals filling the void. Which is why putting criminal laws and police front and center in trying to control a dynamic global commodities market is a recipe for disaster. And what we really need to do is to bring the underground drug markets as much as possible aboveground and regulate them as intelligently as we can to minimize both the harms of drugs and the harms of prohibitionist policies.
Oare legalizarea e răspunsul? Sunt indecis: trei zile pe săptămână zic că da, trei zile pe săptămână zic că nu, iar duminica sunt agnostic. Cum azi e marți, dați-mi voie să spun că legalizarea și impozitarea majorității drogurilor care acum sunt ilegale ar reduce radical crima, violența, corupția și piața neagră, drogurile contrafăcute, și cele nereglementate și ar crește siguranța publică, iar banii obţinuţi ar fi folosiţi în scopuri mult mai utile. Adică, piața de marijuana, cocaină, heroină și metamfetamină sunt piețe de bunuri de larg consum ca și piețele globale de alcool, tutun, cafea, zahăr și multe altele. Acolo unde e cerere, va exista și ofertă. Distrugeți una din ele şi cealaltă va ieși la lumină inevitabil. Oamenii cred că prohibiția e legiferarea supremă când de fapt reprezintă renunţarea la legiferare, prin criminali care umplu golul. De aceea, să ai legislaţie penală şi poliţie ca prioritare pentru controlul unei piețe globale de bunuri de larg consum e o reţetă pentru dezastru. Trebuie neapărat să aducem piețele de droguri subterane la vedere și să le legiferăm cât de inteligent posibil pentru a diminua atât efectele nocive ale drogurilor cât și pe cele ale legilor prohibitive.
Now, with marijuana, that obviously means legally regulating and taxing it like alcohol. The benefits of doing so are enormous, the risks minimal. Will more people use marijuana? Maybe, but it's not going to be young people, because it's not going to be legalized for them, and quite frankly, they already have the best access to marijuana. I think it's going to be older people. It's going to be people in their 40s and 60s and 80s who find they prefer a little marijuana to that drink in the evening or the sleeping pill or that it helps with their arthritis or diabetes or maybe helps spice up a long-term marriage. (Laughter) And that just might be a net public health benefit.
Cu marijuana, asta înseamnă legiferare şi impozitare ca pentru alcool. Beneficiile sunt enorme, riscurile minimale. Vor fi mai mulţi consumatori de marijuana? Poate, dar nu vor fi cei tineri, pentru pentru ei nu va fi legal, iar ei deja au cel mai bun acces la marijuana. Cred că vor fi cei bătrâni. oamenii cu vârste între 40 și 60 chiar 80, care preferă puțină marijuana în locul băuturii de seară sau a pastilei de somn sau poate îi ajută la artrită sau diabet poate chiar condimentează un mariaj de termen lung. (Râsete) Ăsta ar putea fi un beneficiu public net.
As for the other drugs, look at Portugal, where nobody goes to jail for possessing drugs, and the government's made a serious commitment to treating addiction as a health issue. Look at Switzerland, Germany, the Netherlands, Denmark, England, where people who have been addicted to heroin for many years and repeatedly tried to quit and failed can get pharmaceutical heroin and helping services in medical clinics, and the results are in: Illegal drug abuse and disease and overdoses and crime and arrests all go down, health and well-being improve, taxpayers benefit, and many drug users even put their addictions behind them.
Cât despre celelalte droguri, priviți la Portugalia, unde nimeni nu face închisoare pentru posesia de droguri, iar guvernul s-a angajat să trateze dependența ca pe o boală. Priviți la Elveția, Germania, Olanda, Danemarca, Anglia, unde cei dependenți mulți ani de heroină, care au eșuat în mod repetat să renunțe, pot primi heroină farmaceutică şi ajutor în clinici medicale, iar rezultatele se văd: Consumul ilegal de droguri, bolile, supradozele, crimele, arestările au scăzut, sănătatea și bunăstarea cresc, plătitorii de taxe beneficiază, și mulți reuşesc să renunţe.
Look at New Zealand, which recently enacted a law allowing certain recreational drugs to be sold legally provided their safety had been established. Look here in Brazil, and some other countries, where a remarkable psychoactive substance, ayahuasca, can be legally bought and consumed provided it's done so within a religious context. Look in Bolivia and Peru, where all sorts of products made from the coca leaf, the source of cocaine, are sold legally over the counter with no apparent harm to people's public health. I mean, don't forget, Coca-Cola had cocaine in it until 1900, and so far as we know was no more addictive than Coca-Cola is today.
Noua Zeelandă, a aprobat recent o lege pentru vânzarea legală a unor droguri recreaționale după dovedirea siguranței lor. În Brazilia și în alte câteva țări o substanță psihoactivă remarcabilă, ayahuasca, poate fi cumpărată și consumată legal cu condiţia existenţei unui context religios. În Bolivia și Peru, unde multe produse din frunze de coca, sursa cocainei, sunt vândute legal, fără niciun rău adus sănătății publice. Nu uitați că Coca-Cola a conținut cocaină până în 1900 şi nu crea mai multă dependență decât Coca-Cola de azi.
Conversely, think about cigarettes: Nothing can both hook you and kill you like cigarettes. When researchers ask heroin addicts what's the toughest drug to quit, most say cigarettes. Yet in my country and many others, half of all the people who were ever addicted to cigarettes have quit without anyone being arrested or put in jail or sent to a "treatment program" by a prosecutor or a judge. What did it were higher taxes and time and place restrictions on sale and use and effective anti-smoking campaigns. Now, could we reduce smoking even more by making it totally illegal? Probably. But just imagine the drug war nightmare that would result.
Gândiți-vă la țigări: nimic nu te poate prinde și ucide ca țigările. Cercetătorii au întreabat dependenții de heroină la care drog se renunță cel mai greu, mulți spun că țigările. Totuși în țara mea și în multe altele, jumătate din fumătorii de țigări au renunțat fără să fie arestaţi sau închişi sau trimişi într-un "program de tratament" de către un procuror sau judecător. Soluţiile au fost taxele mai mari și restricţii referitoare la locul şi orele de vânzare şi folosire și campanii anti-fumat eficiente. Am putea reduce fumatul și mai mult dacă l-am interzice? Probabil. Dar imaginați-vă ce război de coșmar ar rezulta.
So the challenges we face today are twofold. The first is the policy challenge of designing and implementing alternatives to ineffective prohibitionist policies, even as we need to get better at regulating and living with the drugs that are now legal. But the second challenge is tougher, because it's about us. The obstacles to reform lie not just out there in the power of the prison industrial complex or other vested interests that want to keep things the way they are, but within each and every one of us. It's our fears and our lack of knowledge and imagination that stands in the way of real reform. And ultimately, I think that boils down to the kids, and to every parent's desire to put our baby in a bubble, and the fear that somehow drugs will pierce that bubble and put our young ones at risk. In fact, sometimes it seems like the entire War on Drugs gets justified as one great big child protection act, which any young person can tell you it's not.
Avem de-a face cu două aspecte. Primul e provocarea politică de a crea și implementa alternative de înlocuire a politicilor prohibitive ineficiente pe măsură ce ne orânduim mai bine în traiul cu drogurile care sunt acum legale. Al doilea aspect e mai dur, pentru că se referă la noi. Piedicile reformei nu-s doar înafară, reprezentate de închisori puternice sau de interese motivate care doresc să lase lucrurile așa cum sunt, ci în fiecare dintre noi. Fricile și lipsa de cunoștință și imaginație stau împotriva reformei reale. Mai cred că e vorba de copii și de dorința fiecărui părinte de a-și ține copilul într-un balon, și spaima că drogurile vor sparge acel balon și-i va pune pe tineri în pericol. Câteodată pare că întreg războiul drogurilor se justifică ca un act imens de protecție a copilului, şi orice tânăr v-ar contrazice.
So here's what I say to teenagers. First, don't do drugs. Second, don't do drugs. Third, if you do do drugs, there's some things I want you to know, because my bottom line as your parent is, come home safely at the end of the night and grow up and lead a healthy and good adulthood. That's my drug education mantra: Safety first.
Iată ce le zic adolescenților: În primul rând, nu luați droguri. În al doilea rând, nu luați droguri. În al treilea rând, dacă luați droguri, vreau să ştiţi nişte lucruri, pentru că grija mea ca părinte e să ajungeți seara cu bine acasă, să creșteți și să duceţi o viață matură bună şi sănătoasă. Asta e mantra educației despre droguri: siguranța pe primul loc.
So this is what I've dedicated my life to, to building an organization and a movement of people who believe we need to turn our backs on the failed prohibitions of the past and embrace new drug policies grounded in science, compassion, health and human rights, where people who come from across the political spectrum and every other spectrum as well, where people who love our drugs, people who hate drugs, and people who don't give a damn about drugs, but every one of us believes that this War on Drugs, this backward, heartless, disastrous War on Drugs, has got to end.
Acestui lucru mi-am dedicat viața: construirii unei organizații şi a unei mișcări de oameni care cred că trebuie să întoarcem spatele prohibițiilor nereușite din trecut și să îmbrățișăm noile politici bazate pe știință, compasiune, sănătate și drepturi umane, unde oamenii care vin din spectrul politic și din orice alt spectru, unde oamenii care iubesc drogurile, oamenii care le urăsc, și oamenii cărora nu le pasă, dar fiecare dintre noi crede că acest război cu drogurile, acest război rușinos, fără suflet şi dezastruos trebuie să ia sfârșit.
Thank you.
Mulțumesc.
(Applause)
(Aplauze)
Thank you. Thank you.
Mulțumesc. Mulțumesc.
Chris Anderson: Ethan, congrats — quite the reaction. That was a powerful talk. Not quite a complete standing O, though, and I'm guessing that some people here and maybe a few watching online, maybe someone knows a teenager or a friend or whatever who got sick, maybe died from some drug overdose. I'm sure you've had these people approach you before. What do you say to them?
Chris Anderson: Ethan, felicitări -- ce mai reacție. A fost un discurs puternic. Nu chiar toată sala în picioare, totuși, și cred că unii oameni de aici sau între cei care ne privesc online, poate careva ştie un adolescent sau un prieten, pe cineva care s-a îmbolnăvit, poate chiar a murit de la o supradoză. Astfel de oameni te-au mai abordat. Ce ai avea să le transmiți?
Ethan Nadelmann: Chris, the most amazing thing that's happened of late is that I've met a growing number of people who have actually lost a sibling or a child to a drug overdose, and 10 years ago, those people just wanted to say, let's line up all the drug dealers and shoot them and that will solve it. And what they've come to understand is that the Drug War did nothing to protect their kids. If anything, it made it more likely that those kids were put at risk. And so they're now becoming part of this drug policy reform movement. There's other people who have kids, one's addicted to alcohol, the other one's addicted to cocaine or heroin, and they ask themselves the question: Why does this kid get to take one step at a time and try to get better and that one's got to deal with jail and police and criminals all the time? So everybody's understanding, the Drug War's not protecting anybody.
Ethan Nadelmann: Cel mai uimitor lucru a fost să întâlnesc un număr crescând de oameni care au pierdut un frate sau un copil în urma unei supradoze. Acum 10 ani ei au propus să aliniem toți dealerii și să-i împușcăm și asta va rezolva situația. Ei au reuşit să înţeleagă că războiul drogurilor n-a făcut nimic să le protejeze copiii. În orice caz, a făcut posibil ca acei copii să fie puși în pericol. Ei acum fac parte din această mișcare de reformare politică. Sunt şi alții care au copii: unul alcoolic, celălalt dependent de heroină sau cocaină, și se întreabă: De ce acestuia i se dă ocazia să încerce să-și revină treptat și celălalt face închisoare cu poliție și criminali în jur? Toată lumea înțelege, că războiul drogurilor nu apără pe nimeni.
CA: Certainly in the U.S., you've got political gridlock on most issues. Is there any realistic chance of anything actually shifting on this issue in the next five years?
CA: Desigur că în SUA ai blocaje politice în majoritatea chestiunilor. Există vreo șansă reală ca ceva să se schimbe în următorii 5 ani?
EN: I'd say it's quite remarkable. I'm getting all these calls from journalists now who are saying to me, "Ethan, it seems like the only two issues advancing politically in America right now are marijuana law reform and gay marriage. What are you doing right?" And then you're looking at bipartisanship breaking out with, actually, Republicans in the Congress and state legislatures allowing bills to be enacted with majority Democratic support, so we've gone from being sort of the third rail, the most fearful issue of American politics, to becoming one of the most successful.
EN: Aș spune că e chiar uluitor. Sunt sunat de jurnaliști care acum îmi zic, "Ethan, se pare că singurele două probleme cu atenție politică în America sunt reglementarea legilor marijuanei și mariajul gay. Ce anume faci bine?" Apoi vezi dovezi de susținere din partea republicanilor din congres și legi statale care permit adoptarea de cereri cu suport democratic majoritar, deci am ajuns din a fi a cincea roată la căruță, cel mai de temut obiectiv din politcă, la a fi cel mai de succes.
CA: Ethan, thank you so much for coming to TEDGlobal. EN: Chris, thanks so much.
CA: Mulțumesc pentru participarea la TEDGlobal
CA: Thank you. EN: Thank you. (Applause)
EN: Chris, Mulțumesc mult. CA: Mulțumesc. (Aplauze)