So I want to talk to you today about AIDS in sub-Saharan Africa. And this is a pretty well-educated audience, so I imagine you all know something about AIDS. You probably know that roughly 25 million people in Africa are infected with the virus, that AIDS is a disease of poverty, and that if we can bring Africa out of poverty, we would decrease AIDS as well. If you know something more, you probably know that Uganda, to date, is the only country in sub-Saharan Africa that has had success in combating the epidemic. Using a campaign that encouraged people to abstain, be faithful, and use condoms -- the ABC campaign -- they decreased their prevalence in the 1990s from about 15 percent to 6 percent over just a few years. If you follow policy, you probably know that a few years ago the president pledged 15 billion dollars to fight the epidemic over five years, and a lot of that money is going to go to programs that try to replicate Uganda and use behavior change to encourage people and decrease the epidemic.
Aşadar doresc să vă vorbesc astăzi despre SIDA în Africa Sub-Sahariană. Cum sunteţi un public destul de bine educat, îmi imaginez că ştiţi cu toţii câte ceva despre SIDA. Stiţi probabil că aproximativ 25 de milioane de oameni în Africa sunt infectaţi de virus şi că SIDA este o boală a sărăciei. Şi că dacă putem eradica sărăcia în Africa, vom reduce şi cazurile de SIDA. Şi mai ştiţi probabil şi că, până la ora actuală, Uganda este singura ţara din Africa Sub-Sahariană care a combătut epidemia cu succes, printr-o campanie care a încurajat populaţia la abstinență, fidelitate şi utilizarea prezervativului-- campania ABC. Aceasta a contribuit la diminuarea cazurilor de SIDA în anii '90 de la circa 15 la sută la 6 la sută în numai câţiva ani. Dacă vă interesează politica, ştiţi probabil că acum câţiva ani preşedintele SUA a alocat 15 miliarde de dolari pentru combaterea epidemiei pe o durată de cinci ani şi că o mare parte din această sumă va merge către programe care urmează modelul Ugandei şi folosesc modificări comportamentale pentru a stimula populaţia şi a diminua epidemia.
So today I'm going to talk about some things that you might not know about the epidemic, and I'm actually also going to challenge some of these things that you think that you do know. To do that I'm going to talk about my research as an economist on the epidemic. And I'm not really going to talk much about the economy. I'm not going to tell you about exports and prices. But I'm going to use tools and ideas that are familiar to economists to think about a problem that's more traditionally part of public health and epidemiology. And I think in that sense, this fits really nicely with this lateral thinking idea. Here I'm really using the tools of one academic discipline to think about problems of another.
Aşadar astăzi voi discuta anumite aspecte ale acestei epidemii, pe care poate nu le știți. Ulterior voi încerca de asemenea să pun sub semnul întrebării unele date care credeţi că vă sunt cunoscute. Şi pentru a realiza acest lucru voi vorbi despre cercetarea făcută de mine ca economist asupra acestei epidemii. Şi nu voi vorbi prea mult despre economie. Nu voi discuta despre exporturi şi preţuri. Dar voi folosi instrumente şi idei care sunt familiare economiştilor pentru a analiza o problemă care în mod normal aparţine domeniului de sănătate publică şi epidemiologie. În acest sens, abordarea mea se încadrează perfect într-un registru de gândire alternativă. De fapt eu utilizez aici instrumente aparţinând unei discipline academice pentru a analiza problemele alteia.
So we think, first and foremost, AIDS is a policy issue. And probably for most people in this room, that's how you think about it. But this talk is going to be about understanding facts about the epidemic. It's going to be about thinking about how it evolves, and how people respond to it. I think it may seem like I'm ignoring the policy stuff, which is really the most important, but I'm hoping that at the end of this talk you will conclude that we actually cannot develop effective policy unless we really understand how the epidemic works.
Aşadar putem spune în primul rând că SIDA este o problemă politică. Şi probabil că majoritatea oamenilor din această sală gândesc așa. Însa această prezentare va fi despre modul cum inţelegem datele referitoare la această epidemie. Va fi despre modul cum evoluează ea şi maniera în care oamenii reacționează. Poate părea că ignor partea politică, care este de fapt cea mai importantă, însă sper că la finalul acestei discuţii veţi ajunge la concluzia că nu putem formula o metodă eficientă fără a inţelege cum se dezvoltă epidemia.
And the first thing that I want to talk about, the first thing I think we need to understand is: how do people respond to the epidemic? So AIDS is a sexually transmitted infection, and it kills you. So this means that in a place with a lot of AIDS, there's a really significant cost of sex. If you're an uninfected man living in Botswana, where the HIV rate is 30 percent, if you have one more partner this year -- a long-term partner, girlfriend, mistress -- your chance of dying in 10 years increases by three percentage points.
Şi primul lucru despre care vreau să vorbesc, primul lucru pe care trebuie să-l înţelegem, este: Cum răspunde populaţia la această epidemie? Aşadar SIDA este o boală cu transmitere sexuală care provoacă moartea. Ceea ce înseamnă că într-o zonă cu densă incidenţă SIDA, activitatea sexuală are un cost semnificativ. Dacă eşti un bărbat neinfectat care trăieşte în Botswana, unde incidenţa HIV este 30 la sută, dacă ai un partener în plus anul acesta - un partener pe termen lung, prietenă, amantă - îţi crește riscul de deces cu trei puncte procentuale.
That is a huge effect. And so I think that we really feel like then people should have less sex. And in fact among gay men in the US we did see that kind of change in the 1980s. So if we look in this particularly high-risk sample, they're being asked, "Did you have more than one unprotected sexual partner in the last two months?" Over a period from '84 to '88, that share drops from about 85 percent to 55 percent. It's a huge change in a very short period of time.
Acesta este un efect de proporţii. Şi atunci ajungem la concluzia că oamenii ar trebui să facă mai puțin sex. Şi în cazul homosexualilor din SUA am observat aceeaşi evoluţie în anii '80. Aşadar dacă ne raportăm la acest segment cu risc ridicat şi întrebăm, "Aţi avut sex neprotejat cu mai mult de un partener în ultimele două luni?" pe o perioadă cuprinsă între 1984 şi 1988, segmentul de populaţie descreşte de la 85 la sută la 55 la sută. E o schimbare uriaşă într-o perioadă de timp foarte scurtă.
We didn't see anything like that in Africa. So we don't have quite as good data, but you can see here the share of single men having pre-marital sex, or married men having extra-marital sex, and how that changes from the early '90s to late '90s, and late '90s to early 2000s. The epidemic is getting worse. People are learning more things about it. We see almost no change in sexual behavior. These are just tiny decreases -- two percentage points -- not significant.
Nu am observat nimic similar în Africa. Deci nu avem informaţii la fel de exacte, dar puteți observa procentajul de bărbaţi necăsătoriți care fac sex, sau de bărbaţi căsătoriţi care fac sex în afara căsătoriei şi cum acesta se schimbă de la începutul anilor '90 până la sfârşitul anilor '90, şi de la începutul anilor '90 până în 2000. Epidemia s-a agravat. Publicul învață mai multe despre asta... nu observăm aproape nici o schimbare în comportamentul sexual. Acestea sunt doar scăderi minore -- două puncte procentuale - nesemnificativ.
This seems puzzling. But I'm going to argue that you shouldn't be surprised by this, and that to understand this you need to think about health the way than an economist does -- as an investment. So if you're a software engineer and you're trying to think about whether to add some new functionality to your program, it's important to think about how much it costs. It's also important to think about what the benefit is. And one part of that benefit is how much longer you think this program is going to be active. If version 10 is coming out next week, there's no point in adding more functionality into version nine.
Asta pare şocant, însă sunt de părere că nu trebuie să fiți surprinşi. Şi pentru a inţelege mai bine, trebuie să vă gândiți la sănătate în maniera în care o face un economist - ca o investiție. Deci dacă eşti programator şi te gândești dacă să adaugi o nouă funcționalitate la programul tău este important să consideri cât costă. Este de asemenea important să te gândești care e avantajul. Şi o parte a avantajului e cât timp estimezi că va mai fi activ acest program. Dacă versiunea 10 va ieşi pe piaţă săptămâna viitoare, nu are sens să adaugi o nouă opţiune la versiunea nouă.
But your health decisions are the same. Every time you have a carrot instead of a cookie, every time you go to the gym instead of going to the movies, that's a costly investment in your health. But how much you want to invest is going to depend on how much longer you expect to live in the future, even if you don't make those investments. AIDS is the same kind of thing. It's costly to avoid AIDS. People really like to have sex. But, you know, it has a benefit in terms of future longevity. But life expectancy in Africa, even without AIDS, is really, really low: 40 or 50 years in a lot of places. I think it's possible, if we think about that intuition, and think about that fact, that maybe that explains some of this low behavior change.
Însă deciziile legate de sănătate sunt similare. De fiecare dată când mănânci un morcov în loc de o prăjitură, de fiecare dată când te duci la sală în loc să te duci la film, faci o investiţie costisitoare în sănătatea ta. Însă cât de mult vrei să investeşti depinde de cât de mult te aștepți să mai ai de trăit în viitor -- chiar dacă nu faci aceste investiţii. Cu SIDA e la fel. Este costisitor să eviţi SIDA. Oamenilor le place să facă sex. Dar știți, are un avantaj în ce priveşte longevitatea. Dar speranţa de viaţă în Africa, chiar şi fără SIDA, este extrem de scăzută. În multe zone 40 sau 50 de ani. Cred că e posibil, dacă ne gândim la intuiția asta și la faptul acesta, că poate explică parțial această minoră schimbare de comportament.
But we really need to test that. And a great way to test that is to look across areas in Africa and see: do people with more life expectancy change their sexual behavior more? And the way that I'm going to do that is, I'm going to look across areas with different levels of malaria. So malaria is a disease that kills you. It's a disease that kills a lot of adults in Africa, in addition to a lot of children. And so people who live in areas with a lot of malaria are going to have lower life expectancy than people who live in areas with limited malaria. So one way to test to see whether we can explain some of this behavior change by differences in life expectancy is to look and see is there more behavior change in areas where there's less malaria.
Dar trebuie să probăm acest lucru. Şi un mod grozav de a-l testa e să ne uităm la zone din Africa şi să observăm: îşi modifică mai mult comportamentul sexual indivizii cu o speranţă de viaţă mai lungă? Şi modul în care voi face asta este să mă uit la zone cu diferite niveluri de malaria. Malaria este o boală care provoacă moartea. Este o boală care ucide mulți adulţi în Africa, pe lângă mulți copii. Aşadar oamenii care locuiesc în zone cu o incidenţă ridicată de malarie vor avea o speranță de viață mai scazută decât cei din zone cu incidenţă limitată malaria. Aşadar un mod de a testa dacă putem explica o parte din schimbarea comportamentului prin diferența în speranța de viață este să căutăm dacă există mai multe schimbări de comportament în zonele cu incidenţă mai redusă de malarie.
So that's what this figure shows you. This shows you -- in areas with low malaria, medium malaria, high malaria -- what happens to the number of sexual partners as you increase HIV prevalence. If you look at the blue line, the areas with low levels of malaria, you can see in those areas, actually, the number of sexual partners is decreasing a lot as HIV prevalence goes up. Areas with medium levels of malaria it decreases some -- it doesn't decrease as much. And areas with high levels of malaria -- actually, it's increasing a little bit, although that's not significant.
Aşadar aceasta este concluzia la care ajungem analizând această diagramă. Aceasta ne arată - în zonele cu incidenţă de malarie scăzută, medie sau ridicată - ce se întâmplă cu numărul de parteneri sexuali în condiţiile de incidenţă HIV crescută. Dacă analizăm linia albastră, marcând zonele cu un nivel scăzut de malarie, se poate vedea în aceste zone cum numărul de parteneri sexuali de fapt scade substanţial în zonele cu incidenţă HIV ridicată. În zonele cu un nivel mediu de malarie numărul descreşte întrucâtva- însă nu la fel de mult. Iar în zonele cu nivel ridicat de malarie- de fapt, numărul creşte oarecum, însă nu semnificativ.
This is not just through malaria. Young women who live in areas with high maternal mortality change their behavior less in response to HIV than young women who live in areas with low maternal mortality. There's another risk, and they respond less to this existing risk.
Acest lucru nu se întâmplă numai în cazul malariei. Femeile tinere care trăiesc în zone cu mortalitate maternă ridicată îşi modifică mai puţin comportamentul ca răspuns la HIV în comparaţie cu femeile tinere care trăiesc în zone cu mortalitate maternă scăzută. Există un alt risc şi ele răspund mai puţin la acest factor de risc existent.
So by itself, I think this tells a lot about how people behave. It tells us something about why we see limited behavior change in Africa.
În concluzie, cred că asta ne spune multe despre cum se comportă oamenii. Ne spune ceva despre motivul pentru care observăm modificări comportamentale limitate în Africa.
But it also tells us something about policy. Even if you only cared about AIDS in Africa, it might still be a good idea to invest in malaria, in combating poor indoor air quality, in improving maternal mortality rates. Because if you improve those things, then people are going to have an incentive to avoid AIDS on their own. But it also tells us something about one of these facts that we talked about before. Education campaigns, like the one that the president is focusing on in his funding, may not be enough, at least not alone. If people have no incentive to avoid AIDS on their own, even if they know everything about the disease, they still may not change their behavior.
Dar ne spune ceva și despre politică. Chiar dacă nu te interesează decât SIDA în Africa, ar fi totuşi o idee bună să investeşti în malarie, în combaterea calităţii scăzute a aerului din interior, în scăderea ratei mortalităţii materne. Deoarece dacă vom ameliora aceste aspecte, atunci oamenii vor avea un motiv să evite SIDA din proprie iniţiativă. Însă ne spune ceva şi despre unul dintre lucrurile despre care am discutat anterior. Campaniile educaţionale, precum cea vizată de preşedintele SUA în alocarea de fonduri, este posibil să nu fie de ajuns. Cel puţin nu singure. Dacă oamenii nu au nici un motiv să evite SIDA din proprie iniţiativă - chiar dacă știu totul despre boală - este posibil totuși să nu-şi modifice comportamentul.
So the other thing that I think we learn here is that AIDS is not going to fix itself. People aren't changing their behavior enough to decrease the growth in the epidemic. So we're going to need to think about policy and what kind of policies might be effective.
Aşadar alt lucru pe care îl aflăm aici este că SIDA nu va dispărea de la sine. Oamenii nu-şi schimbă comportamentul îndeajuns pentru a scădea creşterea epidemiei. Astfel că este necesar să ne gândim la partea politică şi la ce fel de tactică ar putea fi eficientă.
And a great way to learn about policy is to look at what worked in the past. The reason that we know that the ABC campaign was effective in Uganda is we have good data on prevalence over time. In Uganda we see the prevalence went down. We know they had this campaign. That's how we learn about what works. It's not the only place we had any interventions. Other places have tried things, so why don't we look at those places and see what happened to their prevalence?
Şi o metodă bună de a învăța despre tactici e să ne uităm la ce a funcţionat în trecut. Motivul pentru care ştim despre eficienţa campaniei ABC în Uganda, e că avem date utile despre incidenţa virusului în timp. În Uganda observăm că incidenţa a scăzut. Ştim că a existat această campanie. Astfel aflăm ce funcţionează Nu este singura zonă în care am avut intervenţii. În alte locuri s-au încercat lucruri, aşa că de ce nu ne uităm la acele zone ca să vedem ce s-a întâmplat cu incidenţa la ei?
Unfortunately, there's almost no good data on HIV prevalence in the general population in Africa until about 2003. So if I asked you, "Why don't you go and find me the prevalence in Burkina Faso in 1991?" You get on Google, you Google, and you find, actually the only people tested in Burkina Faso in 1991 are STD patients and pregnant women, which is not a terribly representative group of people. Then if you poked a little more, you looked a little more at what was going on, you'd find that actually that was a pretty good year, because in some years the only people tested are IV drug users. But even worse -- some years it's only IV drug users, some years it's only pregnant women. We have no way to figure out what happened over time. We have no consistent testing.
Din nefericire, nu există aproape nici un fel de date bune despre incidența HIV asupra populaţiei în Africa până în 2003. Aşa că dacă v-aş spune, "Găsiţi-mi date despre incidenţa virusului în Burkina Faso în 1991" Folosiți Google și aflați că de fapt singurii oameni testaţi în Burkina Faso în 1991 sunt pacienţii BTS şi femeile însărcinate. Ceea ce nu constituie un segment reprezentativ de populaţie. Şi dacă ne uităm mai în detaliu la ce s-a întâmplat aflăm că de fapt anul respectiv a fost destul de bun. Deoarece în alţi ani singurele persoane testate au fost utilizatorii de droguri cu administrare intravenoasă. Mai grav - în unii ani sunt doar utilizatorii de droguri, iar în alții doar femeile însărcinate. Nu avem cum să aflăm ce s-a intâmplat în timp Nu avem testare consecventă.
Now in the last few years, we actually have done some good testing. In Kenya, in Zambia, and a bunch of countries, there's been testing in random samples of the population. But this leaves us with a big gap in our knowledge. So I can tell you what the prevalence was in Kenya in 2003, but I can't tell you anything about 1993 or 1983.
Şi în ultimii câţiva ani, am făcut ceva testare de calitate. În Kenya, în Zambia şi într-o serie de alte ţări, s-a realizat testarea pe segmente randomizate de populaţie. Însă asta ne creează lacune semnificative în imaginea de ansamblu. Astfel că vă pot spune care a fost incidenţa virusului în Kenya în 2003, însă nu vă pot spune nimic despre anii 1993 sau 1983.
So this is a problem for policy. It was a problem for my research. And I started thinking about how else might we figure out what the prevalence of HIV was in Africa in the past. And I think that the answer is, we can look at mortality data, and we can use mortality data to figure out what the prevalence was in the past.
Asta e o problemă de politică publică şi a fost o problemă pentru analiza mea. Şi am început să mă gândesc cum altfel am putea să deducem care a fost incidenţa HIV în Africa în trecut. Şi cred că soluţia este să analizăm datele referitoare la mortalitate, şi să utilizăm aceste date pentru a afla care a fost incidenţa virusului în trecut.
To do this, we're going to have to rely on the fact that AIDS is a very specific kind of disease. It kills people in the prime of their lives. Not a lot of other diseases have that profile. And you can see here -- this is a graph of death rates by age in Botswana and Egypt. Botswana is a place with a lot of AIDS, Egypt is a place without a lot of AIDS. And you see they have pretty similar death rates among young kids and old people. That suggests it's pretty similar levels of development.
Pentru asta, trebuie să avem în vedere faptul că SIDA este un tip foarte specific de maladie. Ucide oameni în floarea vârstei. Nu multe alte boli prezintă acest profil. Şi puteţi vedea aici: acesta e un grafic pentru rata mortalităţii după vârstă în Botswana şi Egipt. În Botswana există foarte multe cazuri de SIDA, în Egipt cazurile sunt mai rare. Se poate vedea că ratele mortalităţii pentru copii şi bătrâni sunt similare. Ceea ce sugerează că există niveluri similare de dezvoltare.
But in this middle region, between 20 and 45, the death rates in Botswana are much, much, much higher than in Egypt. But since there are very few other diseases that kill people, we can really attribute that mortality to HIV. But because people who died this year of AIDS got it a few years ago, we can use this data on mortality to figure out what HIV prevalence was in the past. So it turns out, if you use this technique, actually your estimates of prevalence are very close to what we get from testing random samples in the population, but they're very, very different than what UNAIDS tells us the prevalences are.
Însă în această regiune din mijloc, între vârstele de 25 şi 45 de ani, rata mortalităţii în Botswana este cu mult mai ridicată decât în Egipt. Însă deoarece există foarte puţine alte boli care provoacă moartea, putem atribui asta virusului HIV. Dar pentru că o persoană care moare de SIDA anul acesta a contactat boala cu câţiva ani în urmă, putem utiliza aceste date despre mortalitate pentru a calcula răspândirea HIV în trecut. Astfel că s-a dovedit că dacă utilizezi această tehnică, estimările în ceea ce priveşte incidenţa virusului sunt foarte apropiate de cifrele obţinute din testarea unor segmente aleatorii de populaţie - însă sunt foarte diferite de datele despre răspândire oferite de UNAIDS.
So this is a graph of prevalence estimated by UNAIDS, and prevalence based on the mortality data for the years in the late 1990s in nine countries in Africa. You can see, almost without exception, the UNAIDS estimates are much higher than the mortality-based estimates. UNAIDS tell us that the HIV rate in Zambia is 20 percent, and mortality estimates suggest it's only about 5 percent. And these are not trivial differences in mortality rates. So this is another way to see this. You can see that for the prevalence to be as high as UNAIDS says, we have to really see 60 deaths per 10,000 rather than 20 deaths per 10,000 in this age group.
Acesta este un grafic reprezentând incidenţa estimată de UNAIDS, şi cea bazată pe rata mortalităţii la sfârşitul anilor '90 în nouă ţări africane. Se poate observa, aproape fără excepţie, că estimările UNAIDS sunt mult mai mari decât cele bazate pe rata mortalităţii. UNAIDS arată că rata HIV în Zambia e de 20 la sută, iar rata mortalităţii sugerează că e de numai 5 la sută. Acestea nu reprezintă diferenţe nesemnificative în rata mortalităţii. Aceasta pune problema într-o perspectivă diferită. Se poate observa că, pentru ca incidenţa să fie atât de ridicată cât zice UNAIDS, ar trebui să vedem 60 de decese din 10 000 de oameni şi nu 20 de decese la 10 000 în acest grup de vârstă.
I'm going to talk a little bit in a minute about how we can use this kind of information to learn something that's going to help us think about the world. But this also tells us that one of these facts that I mentioned in the beginning may not be quite right. If you think that 25 million people are infected, if you think that the UNAIDS numbers are much too high, maybe that's more like 10 or 15 million. It doesn't mean that AIDS isn't a problem. It's a gigantic problem. But it does suggest that that number might be a little big. What I really want to do, is I want to use this new data to try to figure out what makes the HIV epidemic grow faster or slower.
Voi discuta în cele ce urmează despre cum putem folosi acest gen de informaţie ca să învățăm ceva care ne va ajuta să ne gândim la lume. Însă asta ne spune şi că unul dintre aspectele pe care le-am menţionat la început ar putea fi eronat. Te gândești că 25 de milioane de oameni sunt infectaţi, dacă crezi că datele UNAIDS sunt prea ridicate, poate sunt mai degrabă între 10 şi 15 milioane de oameni asta nu inseamnă că SIDA nu e o problemă. E o problemă uriaşă. Însă înseamnă că acel număr ar putea fi puţin cam mare. Intenţia mea e să folosesc aceste date noi pentru a încerca să analizez ce face epidemia HIV să evolueze mai rapid sau mai lent.
And I said in the beginning, I wasn't going to tell you about exports. When I started working on these projects, I was not thinking at all about economics, but eventually it kind of sucks you back in. So I am going to talk about exports and prices. And I want to talk about the relationship between economic activity, in particular export volume, and HIV infections.
Şi am spus la început că nu vă voi vorbi despre exporturi. Când am început să lucrez la aceste proiecte, nu mă gândeam deloc la economie, însă în cele din urmă te aspiră înapoi. Voi vorbi aşadar despre exporturi şi preţuri. Vreau să discut despre relaţia dintre activitatea economică, în special volumul de exporturi şi HIV.
So obviously, as an economist, I'm deeply familiar with the fact that development, that openness to trade, is really good for developing countries. It's good for improving people's lives. But openness and inter-connectedness, it comes with a cost when we think about disease. I don't think this should be a surprise. On Wednesday, I learned from Laurie Garrett that I'm definitely going to get the bird flu, and I wouldn't be at all worried about that if we never had any contact with Asia.
Evident, ca economist, sunt familiarizată cu faptul că dezvoltarea, deschiderea către comerţ e foarte bună pentru ţările în curs de dezvoltare. Este benefică pentru ridicarea nivelului de trai. Însă deschiderea şi interconectivitatea au un preţ când ne gândim la boală. Nu cred că asta ar trebui să vă surprindă. Am aflat miercuri de la Laurie Garrett că voi contacta cu siguranţă gripa aviară, şi nu m-aş îngrijora deloc în această privinţă dacă nu am fi avut nici un contact cu Asia.
And HIV is actually particularly closely linked to transit. The epidemic was introduced to the US by actually one male steward on an airline flight, who got the disease in Africa and brought it back. And that was the genesis of the entire epidemic in the US. In Africa, epidemiologists have noted for a long time that truck drivers and migrants are more likely to be infected than other people. Areas with a lot of economic activity -- with a lot of roads, with a lot of urbanization -- those areas have higher prevalence than others.
HIV e de fapt strâns cuplat cu tranzitul. Epidemia a fost introdusă în SUA de fapt de un steward de pe un zbor, care a contactat virusul în Africa şi l-a introdus în ţară. Aceasta a fost geneza întregii epidemii în SUA. În Africa epidemiologii au observat de ceva vreme că şoferii de camion şi nomazii sunt mai susceptibili să fie infectaţi decât alte persoane. Că zonele cu activitate economică intensă -- cu multe drumuri, cu o urbanizare puternică -- au o incidenţă mai ridicată decât alte zone.
But that actually doesn't mean at all that if we gave people more exports, more trade, that that would increase prevalence. By using this new data, using this information about prevalence over time, we can actually test that. And so it seems to be -- fortunately, I think -- it seems to be the case that these things are positively related. More exports means more AIDS. And that effect is really big. So the data that I have suggests that if you double export volume, it will lead to a quadrupling of new HIV infections.
Însă aceasta nu înseamnă în nici un caz că dacă vom creşte exporturile sau comerţul, asta va creşte răspândirea bolii. Folosind aceste date noi şi informaţiile despre incidenţa epidemiei în timp, putem testa acest lucru. Şi se pare că -- din fericire, cred -- se pare că în acest caz aceste aspecte sunt categoric conectate. Mai multe exporturi înseamnă mai multă SIDA. Şi acest efect este foarte important. Astfel, datele de care dispun sugerează că, dacă dublăm volumul de export, asta va conduce la o cvadruplare a infecţiilor HIV.
So this has important implications both for forecasting and for policy. From a forecasting perspective, if we know where trade is likely to change, for example, because of the African Growth and Opportunities Act or other policies that encourage trade, we can actually think about which areas are likely to be heavily infected with HIV. And we can go and we can try to have pre-emptive preventive measures there. Likewise, as we're developing policies to try to encourage exports, if we know there's this externality -- this extra thing that's going to happen as we increase exports -- we can think about what the right kinds of policies are.
Asta are implicaţii importante atât pentru prognoză cât și pentru măsuri. În ceea ce priveşte prognoza, dacă ştim unde e posibil să se modifice comerțul, de exemplu, datorită Actului African pentru Creştere şi Dezvoltare, sau a altor politici care încurajează comerţul, putem prevedea care zone au probabilitatea să fie infectate excesiv cu HIV. Şi astfel putem implementa măsuri preemptive în zona respectivă. În mod similar, în timp ce dezvoltăm politici care încurajează exporturile, cunoscând acest efect - acest rezultat generat de creşterea exporturilor - ne putem gândi care sunt măsurile corecte.
But it also tells us something about one of these things that we think that we know. Even though it is the case that poverty is linked to AIDS, in the sense that Africa is poor and they have a lot of AIDS, it's not necessarily the case that improving poverty -- at least in the short run, that improving exports and improving development -- it's not necessarily the case that that's going to lead to a decline in HIV prevalence.
Însă ne spune și ceva despre lucrurile pe care credem că le ştim. Chiar dacă e adevărat că sărăcia are o legătură cu SIDA, în sensul că Africa suferă de sărăcie şi incidenţa SIDA este ridicată, asta nu înseamnă că ameliorând sărăcia - cel puţin pe termen scurt - crescând exporturile şi dezvoltarea, asta va avea ca rezultat un declin în răspândirea HIV.
So throughout this talk I've mentioned a few times the special case of Uganda, and the fact that it's the only country in sub-Saharan Africa with successful prevention. It's been widely heralded. It's been replicated in Kenya, and Tanzania, and South Africa and many other places. But now I want to actually also question that. Because it is true that there was a decline in prevalence in Uganda in the 1990s. It's true that they had an education campaign. But there was actually something else that happened in Uganda in this period.
Pe parcursul acestei discuţii am menţionat de câteva ori cazul special al Ugandei şi faptul că e singura ţară din Africa Sub-Sahariană care a avut succes în profilaxie. A fost anunțat foarte mult. Metodele lor sunt aplicate în Kenya, Tanzania, Africa de Sud şi în multe alte ţări. Însă aş dori acum să pun sub semnul întrebării şi asta. Deoarece este adevărat că a existat un declin în răspândirea virusului în Uganda în anii '90. Este adevărat că a existat o campanie de educare. Însă a mai fost şi altceva care s-a întâmplat în Uganda în această perioadă.
There was a big decline in coffee prices. Coffee is Uganda's major export. Their exports went down a lot in the early 1990s -- and actually that decline lines up really, really closely with this decline in new HIV infections. So you can see that both of these series -- the black line is export value, the red line is new HIV infections -- you can see they're both increasing. Starting about 1987 they're both going down a lot. And then actually they track each other a little bit on the increase later in the decade.
A existat un declin semnificativ al preţurilor la cafea. Cafeaua este sursa majoră de export a Ugandei. Exporturile lor au scăzut semnificativ la începutul anilor '90 - şi acest declin se aliniază foarte mult cu scăderea de noi infecţii HIV. Puteți observa astfel că ambele serii -- linia neagră e valoarea exporturilor iar cea roşie infecţiile noi cu HIV - amândouă sunt în creştere. Începând cu 1987, amândouă cunosc o scădere semnificativă. Și apoi de fapt evoluează concomitent puțin crescător către sfârşitul decadei.
So if you combine the intuition in this figure with some of the data that I talked about before, it suggests that somewhere between 25 percent and 50 percent of the decline in prevalence in Uganda actually would have happened even without any education campaign.
Dacă vom combina intuiția și acest grafic cu informaţiile menţionate anterior, asta sugerează că între 25 şi 50 de procente din scăderea în răspândirea din Uganda ar fi avut loc de fapt şi fără campania de educare.
But that's enormously important for policy. We're spending so much money to try to replicate this campaign. And if it was only 50 percent as effective as we think that it was, then there are all sorts of other things maybe we should be spending our money on instead. Trying to change transmission rates by treating other sexually transmitted diseases. Trying to change them by engaging in male circumcision. There are tons of other things that we should think about doing. And maybe this tells us that we should be thinking more about those things.
Însă asta e grozav de important pentru politică. Se cheltuiesc foarte mulţi bani în încercarea de a repeta această campanie. Şi dacă a fost doar 50 la sută pe cât de eficientă se crede, atunci există multe alte lucruri pe care poate ar trebui să ne cheltuim banii în schimb. Să încercăm să alterăm rata transmiterii tratând alte boli cu transmitere sexuală. Să încercăm să o schimbăm prin obligarea circumciziei la bărbaţi. Există multe alte lucruri pe care am putea să le încercăm. Şi poate că asta ne spune că ar trebui să ne gândim mai mult la lucrurile astea.
I hope that in the last 16 minutes I've told you something that you didn't know about AIDS, and I hope that I've gotten you questioning a little bit some of the things that you did know. And I hope that I've convinced you maybe that it's important to understand things about the epidemic in order to think about policy.
Sper că în ultimele 16 minute v-am spus ceva ce nu ştiaţi despre SIDA, şi sper că v-am făcut să puneţi sub semnul întrebării unele lucruri pe care le ştiaţi. Şi sper că v-am convins că este important să inţelegem unele lucruri despre această epidemie, ca apoi să ne gândim la o politică.
But more than anything, you know, I'm an academic. And when I leave here, I'm going to go back and sit in my tiny office, and my computer, and my data. And the thing that's most exciting about that is every time I think about research, there are more questions. There are more things that I think that I want to do. And what's really, really great about being here is I'm sure that the questions that you guys have are very, very different than the questions that I think up myself. And I can't wait to hear about what they are. So thank you very much.
Însă înainte de toate eu sunt un teoretician. Şi când plec de aici, mă voi întoarce la micul meu birou şi la computerul meu şi la datele mele - şi cel mai interesant lucru în acest sens este că de fiecare dată când mă gândesc la cercetare, apar mai multe întrebări. Apar mai multe lucruri pe care mă gândesc că vreau să le fac. Şi ce este cel mai grozav despre prezenţa mea aici este că sunt sigură, că întrebările pe care le aveți voi sunt foarte diferite de cele la care mă gândesc eu. Şi abia aştept să aflu care sunt aceste întrebări. Vă mulţumesc foarte mult.