Well, as Alexander Graham Bell famously said on his first successful telephone call, "Hello, is that Domino's Pizza?" (Laughter) I just really want to thank you very much. As another famous man, Jerry Garcia, said, "What a strange, long trip." And he should have said, "What a strange, long trip it's about to become." At this very moment, you are viewing my upper half. My lower half is appearing at a different conference (Laughter) in a different country. You can, it turns out, be in two places at once. But still, I'm sorry I can't be with you in person. I'll explain at another time.
Ei bine, dupã cum a spus Alexander Graham Bell în binecunoscuta, prima sa conversaţie telefonică de succes “Alo, sunteţi Pizza Domino?” (Râsete) Vreau doar sã vã mulţumesc foarte mult. Şi dupã cum a spus o altã celebritate, Jerry Garcia, “Ce cãlãtorie lungã şi neobişnuitã.” Şi ar fi trebuit sã spunã: “Ce cãlãtorie lungã şi neobişnuitã urmeazã sã devinã.” În acest moment urmãriţi jumãtatea superioarã a corpului meu, Jumãtatea inferioarã se aflã acum la o altã conferinţã, (Râsete) într-o altã ţarã. Se poate, dupã cum se pare, sã fii în douã locuri în acelaşi timp. Totuşi, îmi pare rãu cã nu mã aflu în persoanã, alãturi de voi. Vã voi explica altă dată.
And though I'm a rock star, I just want to assure you that none of my wishes will include a hot tub. But what really turns me on about technology is not just the ability to get more songs on MP3 players. The revolution -- this revolution -- is much bigger than that. I hope, I believe. What turns me on about the digital age, what excites me personally, is that you have closed the gap between dreaming and doing. You see, it used to be that if you wanted to make a record of a song, you needed a studio and a producer. Now, you need a laptop. If you wanted to make a film, you needed a mass of equipment and a Hollywood budget. Now, you need a camera that fits in your palm, and a couple of bucks for a blank DVD. Imagination has been decoupled from the old constraints. And that really, really excites me. I'm excited when I glimpse that kind of thinking writ large.
Şi cu toate cã sunt o vedetã rock, vreau sã vã asigur cã nici una din dorinţele mele nu va include un jacuzzi. Ceea ce mã atrage cel mai mult la tehnologie nu este posibilitatea de a pune cât mai multe melodii pe un mp3 player. Revoluţia, aceastã revoluţie, e mult mai mult decât atât. Sper, am încredere. Ceea ce mã atrage la aceastã epocã digitalã, ceea ce mã atrage, personal, este cã nu mai existã limite între a visa şi a face. Înainte, dacã voiai sã scoţi un disc cu o nouã melodie aveai nevoie de un studio şi de un producãtor. Acum ai nevoie de un laptop. Dacã voiai sã faci un film aveai nevoie de o mulţime de aparaturã şi un buget de la Hollywood. Acum ai nevoie de o camerã care îţi încape într-o palmã şi vreo doi dolari pentru un DVD neinscripţionat. Imaginaţia s-a eliberat de vechile constrângeri şi asta chiar mã încântă. Mă încântă când întrezãresc acest mod de a gândi scris cu majuscule.
What I would like to see is idealism decoupled from all constraints. Political, economic, psychological, whatever. The geopolitical world has got a lot to learn from the digital world. From the ease with which you swept away obstacles that no one knew could even be budged. And that's actually what I'd like to talk about today. First, though, I should probably explain why, and how, I got to this place. It's a journey that started 20 years ago. You may remember that song, "We Are the World," or, "Do They Know It's Christmas?" Band Aid, Live Aid. Another very tall, grizzled rock star, my friend Sir Bob Geldof, issued a challenge to "feed the world." It was a great moment, and it utterly changed my life. That summer, my wife, Ali, and myself went to Ethiopia. We went on the quiet to see for ourselves what was going on. We lived in Ethiopia for a month, working at an orphanage. The children had a name for me. They called me, "The girl with the beard."
Ceea ce mi-ar plãcea sã vãd este idealismul eliberat de orice fel de constrângeri: politice, economice, psihologice şi tot restul. Universul geopolitic mai are multe de învãţat de la universul digital. De la uşurinţa cu care ai eliminat obstacole de care nimeni nu a ştiut nici mãcar cã pot fi clintite. Şi despre asta aş vrea, de fapt, sã vã vorbesc astãzi. Pentru început, însã, ar trebui probabil sã vã explic de ce şi cum am ajuns aici. E o cãlãtorie care a început acum 20 de ani. Vã mai aduceţi aminte, probabil, de melodia “We Are the World” sau “Do They Know It's Christmas?” Grupul Band Aid şi concertul de caritate Live Aid pentru Etiopia. Un alt star rock foarte înalt şi grizonat, prietenul meu Sir Bob Geldof, face publicã încercarea de a strânge resurse pentru “ a hrãni lumea neajutoratã”. A fost un moment extraordinar şi mi-a schimbat viaţa complet. Vara aceea, eu şi soţia mea Ali am plecat în Etiopia. Am mers, pe ascuns, cu scopul de a vedea cu ochii noştri ce se întâmplã. Am stat în Etiopia o lunã, timp în care am lucrat într-un orfelinat. Copiii mi-au dat un nume. Mã strigau: “Fata cu barbã.”
(Laughter)
(Râsete)
Don't ask. Anyway, we found Africa to be a magical place. Big skies, big hearts, big, shining continent. Beautiful, royal people. Anybody who ever gave anything to Africa got a lot more back. Ethiopia didn't just blow my mind; it opened my mind. Anyway, on our last day at this orphanage a man handed me his baby and said, "Would you take my son with you?" He knew, in Ireland, that his son would live, and that in Ethiopia, his son would die. It was the middle of that awful famine. Well, I turned him down. And it was a funny kind of sick feeling, but I turned him down. And it's a feeling I can't ever quite forget. And in that moment, I started this journey.
Fãrã comentarii. În orice caz, Africa ni s-a pãrut un loc magic. Ceruri înalte, inimi mari, un continent mare și luminos. Oamenii frumoşi, nobili. Oricine care a dat cât de puţin Africii a primit mult mai mult în schimb. Etiopia a fãcut nu numai ca mintea sã-mi stea în loc ci mi-a și deschis-o. Totuși, în ultima zi pe care am petrecut-o la orfelinat un bãrbat mi-a dat copilul sãu în braţe şi mi-a spus: “N-ai vrea sã-l iei pe fiul meu cu tine?” Ştia cã în Irlanda fiul sãu ar fi supravieţuit şi cã în Etiopia fiul sãu urma sã moarã. Era în mijlocul acelei foamete îngrozitoare. Ei bine, l-am refuzat. Am avut un fel de sentiment ciudat de dezgust şi cu toate astea l-am refuzat. Şi e un sentiment pe care nu am reuşit niciodatã sã îl uit în totalitate. Şi în acel moment am început aceastã cãlãtorie.
In that moment, I became the worst thing of all: I became a rock star with a cause. (Laughter) Except this isn't the cause, is it? Six-and-a-half thousand Africans dying every single day from AIDS -- a preventable, treatable disease -- for lack of drugs we can get in any pharmacy. That's not a cause. That's an emergency. 11 million AIDS orphans in Africa, 20 million by the end of the decade. That's not a cause. That's an emergency. Today, every day, 9,000 more Africans will catch HIV because of stigmatization and lack of education. That's not a cause. That's an emergency. So what we're talking about here is human rights. The right to live like a human. The right to live, period. And what we're facing in Africa is an unprecedented threat to human dignity and equality.
În acel moment am devenit cel mai rãu lucru dintre toate: Am devenit o vedetã rock cu o cauzã. Doar cã aceasta nu e o cauzã, aşa-i? Şase mii cinci sute de africani mor în fiecare zi de SIDA, boalã care poate fi prevenitã şi tratatã, din cauza lipsei de medicamente, pe care le putem gãsi în orice farmacie. Asta nu e o cauzã, e o urgenţã. 11 milioane de copii africani rămaşi orfani din cauza bolii SIDA, 20 de milioane până la sfârşitul acestei decade. Asta nu e o cauzã, e o urgenţã. Astăzi, în fiecare zi, încă 9000 de africani vor fi infectați cu virusul HIV din cauza stigmatizării şi a lipsei de educație. Asta nu e o cauzã, e o urgenţã. Aşadar, vorbim aici despre drepturile omului. Dreptul de a trăi ca o ființă umană. Dreptul de a trăi, atât. Cu ceea ce ne confruntăm astăzi în Africa este o amenințare fără precedent asupra demnității şi egalității între oameni.
The next thing I'd like to be clear about is what this problem is, and what this problem isn't. Because this is not all about charity. This is about justice. Really. This is not about charity. This is about justice. That's right. And that's too bad, because we're very good at charity. Americans, like Irish people, are good at it. Even the poorest neighborhoods give more than they can afford. We like to give, and we give a lot. Look at the response to the tsunami -- it's inspiring. But justice is a tougher standard than charity. You see, Africa makes a fool of our idea of justice. It makes a farce of our idea of equality. It mocks our pieties. It doubts our concern. It questions our commitment. Because there is no way we can look at what's happening in Africa, and if we're honest, conclude that it would ever be allowed to happen anywhere else.
Ceea ce aş vrea să mai stabilim clar astăzi este ce constituie o problemă şi ce nu constituie o problemă. Pentru că aici nu este vorba doar de caritate. Este vorba de dreptate. Cu adevărat vă spun. Aici nu e vorba de caritate. E vorba de dreptate. Asta e. Şi e păcat pentru că suntem foarte buni când e vorba de caritate. Americanii, ca şi irlandezii, sunt foarte buni la actele de caritate. Până şi cartierele cele mai sărace dau mai mult decât îşi pot permite. Ne place să dăm şi dăm cât de mult. Uitați-vă la reacția de după tsunami, e impresionant. Dreptatea este însă un standard mult mai ridicat decât caritatea. Vedeți voi, Africa râde de idea noastră despre dreptate. Ridiculizează ideea noastră despre egalitate. Sfidează pietatea noastră. Se îndoieşte de preocuparea noastră. Pune la îndoială angajamentul nostru. Pentru că e imposibil să privim la ceea ce se întâmplă astăzi în Africa, oneşti fiind, şi să tragem concluzia că asta ar putea să mai fie permis să se întâmple pe undeva în lume.
As you heard in the film, anywhere else, not here. Not here, not in America, not in Europe. In fact, a head of state that you're all familiar with admitted this to me. And it's really true. There is no chance this kind of hemorrhaging of human life would be accepted anywhere else other than Africa. Africa is a continent in flames. And deep down, if we really accepted that Africans were equal to us, we would all do more to put the fire out. We're standing around with watering cans, when what we really need is the fire brigade.
După cum ați auzit în film, pe oriunde în lume, dar nu aici. Nu aici, nu în America, nu în Europa. De fapt, un şef de stat pe care îl cunoaşteți cu toții a afirmat următoarele. Şi asta chiar e adevărat. E imposibil ca o astfel de pierdere de vieți omeneşti să fie permisă oriunde altundeva în afară de Africa. Africa e un continent în flăcări. Şi în adâncul conştiinței noastre, dacă am accepta într-adevăr că africanii sunt egalii noştri, am face mai mult ca să stingem focul. Stăm pe lângă cu stropitorile în mână când în realitate avem nevoie de o brigadă întreagă de pompieri.
You see, it's not as dramatic as the tsunami. It's crazy, really, when you think about it. Does stuff have to look like an action movie these days to exist in the front of our brain? The slow extinguishing of countless lives is just not dramatic enough, it would appear. Catastrophes that we can avert are not as interesting as ones we could avert. Funny, that. Anyway, I believe that that kind of thinking offends the intellectual rigor in this room. Six-and-a-half thousand people dying a day in Africa may be Africa's crisis, but the fact that it's not on the nightly news, that we in Europe, or you in America, are not treating it like an emergency -- I want to argue with you tonight that that's our crisis. I want to argue that though Africa is not the front line in the war against terror, it could be soon. Every week, religious extremists take another African village. They're attempting to bring order to chaos. Well, why aren't we?
Vedeți voi, nu e la fel de dramatic ca şi tsunami-ul, E o nebunie, într-adevăr, dacă stai să te gândeşti. Chiar trebuie ca lucrurile să arate ca într-un film de acțiune ca să ne dăm seama care e realitatea. Stingerea lentă a nenumărate vieți nu e suficient de dramatică, s-ar părea. Catastrofele pe care le-am putea evita nu sunt la fel de interesante ca şi cele pe care le-am fi putut evita. Amuzant, nu? În orice caz, eu cred că un astfel de mod de a gândi jigneşte rigurozitatea intelectuală din această sală. Şase mii cinci sute de oameni ce mor zilnic în Africa ar putea fi rezultatul unei crize africane, dar faptul că asta nu se transmite la ştirile din fiecare seară, faptul că noi în Europa sau voi în America, nu tratăm asta ca pe o urgență... Vreau să argumentez în această seară că aceasta este criza noastră. Vreau să argumentez că deşi Africa nu este linia de front în războiul împotriva terorii, ar putea deveni curând. În fiecare săptămână grupuri religioase extremiste ocupă încă un sat african. Încearcă să stabilească ordinea peste haos. Ei bine, de ce nu suntem noi aceştia.
Poverty breeds despair. We know this. Despair breeds violence. We know this. In turbulent times, isn't it cheaper, and smarter, to make friends out of potential enemies than to defend yourself against them later? "The war against terror is bound up in the war against poverty." And I didn't say that. Colin Powell said that. Now when the military are telling us that this is a war that cannot be won by military might alone, maybe we should listen. There's an opportunity here, and it's real. It's not spin. It's not wishful thinking. The problems facing the developing world afford us in the developed world a chance to re-describe ourselves to the world. We will not only transform other people's lives, but we will also transform the way those other lives see us. And that might be smart in these nervous, dangerous times.
Sărăcia cultivă disperare. Noi ştim asta. Disperarea cultivă violență. Şi noi ştim asta. În vremuri de nelinişte nu este mai ieftin şi mai inteligent, să ni-i facem prieteni pe potențialii duşmani decât să ne apărăm împotriva lor mai târziu? Războiul împotriva terorii e strâns legat de războiul împotriva sărăciei. Şi nu am spus eu asta. Colin Powell a spus asta. Acum când forțele armate ne spun că acesta este un război care nu poate fi câştigat doar de puterea militară, poate ar trebui să ascultăm. Există o oportunitate aici, şi e reală. Nu e doar o răstălmăcire. Nu e doar gândire optimistă. Problemele cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare ne aduc în țările dezvoltate o şansă de a ne prezenta altfel, pe noi înşine, întregii lumi. Nu doar vom transforma viața altora, dar vom transforma felul în care suntem văzuți de către ceilalți. Şi asta ar putea fi o mişcare inteligentă în aceste vremuri de nelinişte şi pericol.
Don't you think that on a purely commercial level, that anti-retroviral drugs are great advertisements for Western ingenuity and technology? Doesn't compassion look well on us? And let's cut the crap for a second. In certain quarters of the world, brand EU, brand USA, is not at its shiniest. The neon sign is fizzing and cracking. Someone's put a brick through the window. The regional branch managers are getting nervous. Never before have we in the west been so scrutinized. Our values: do we have any? Our credibility? These things are under attack around the world. Brand USA could use some polishing. And I say that as a fan, you know? As a person who buys the products. But think about it. More anti-retrovirals make sense. But that's just the easy part, or ought to be.
Nu credeți că numai din punct de vedere comercial acele medicamente împotriva retrovirusurilor sunt o publicitate excelentă pentru ingenuitatea şi tehnologia vestică? Aşa-i că această compasiune ne face să arătam bine? Haideți să lăsăm tâmpeniile astea la o parte pentru un moment. În anumite colţuri ale lumii, mărcile UE şi USA, nu sunt în cele mai bune condiții. Neonul face scurtcircuit şi se crapă. Cineva aruncă o cărămidă în geam. Directorii sucursalei regionale devin nervoşi. Niciodată nu am fost scrutinizați astfel în vest. Valorile noastre... avem, oare, vreuna? Credibilitatea noastră? Toate acestea sunt atacate în lume. Mărcii americane nu i-ar lipsi nişte îmbunănătățiri? Şi spun asta ca şi fan, să ştiți. Ca persoană care cumpără această marcă. Dar gândiți-vă la asta. Mai multe medicamente împotriva retrovirusurilor ar avea sens. Dar asta e doar partea cea mai uşoară sau ar trebui să fie.
But equality for Africa -- that's a big, expensive idea. You see, the scale of the suffering numbs us into a kind of indifference. What on earth can we all do about this? Well, much more than we think. We can't fix every problem, but the ones we can, I want to argue, we must. And because we can, we must. This is the straight truth, the righteous truth. It is not a theory. The fact is that ours is the first generation that can look disease and extreme poverty in the eye, look across the ocean to Africa, and say this, and mean it: we do not have to stand for this. A whole continent written off -- we do not have to stand for this.
Dar egalitatea pentru Africa- asta este o idee măreață şi scumpă. Vedeți voi, dimensiunea suferinței ne amorțeşte şi ne induce într-o stare de indiferență. Ce Dumnezeu am putea face cu toții să schimbăm asta? Ei bine, mult mai mult decât am crede. Nu putem rezolva toate problemele, dar acelea pe care putem rezolva, susțin că trebuie să le rezolvăm. Şi tocmai pentru că putem, trebuie să le rezolvăm. Ăcesta este marele adevăr, adevărul moral. Nu e o teorie. Realitatea este că generația noastră este prima generație care poate privi boala şi sărăcia extremă direct în ochi, poate privi peste ocean la Africa şi spune cu sinceritate: Nu putem lăsa să se întâmple asta . Un întreg continent şters în totalitate- nu putem lăsa ca asta să se întâmple.
(Applause)
(Aplauze)
And let me say this without a trace of irony -- before I back it up to a bunch of ex-hippies. Forget the '60s. We can change the world. I can't; you can't, as individuals; but we can change the world. I really believe that, the people in this room. Look at the Gates Foundation. They've done incredible stuff, unbelievable stuff. But working together, we can actually change the world. We can turn the inevitable outcomes, and transform the quality of life for millions of lives who look and feel rather like us, when you're up close. I'm sorry to laugh here, but you do look so different than you did in Haight-Ashbury in the '60s.
Şi lăsați-mă să spun toate acestea, fără nici o urmă de ironie, înainte de a o atribui unui grup de foşti hipioți. Uitați de anii 60’! Noi putem schimba lumea. Eu nu pot, tu nu poți, ca şi indivizi, dar împreună putem schimba lumea. Chiar cred că oamenii din sala asta pot. Uitați-vă la Fundația Gates. Au făcut lucruri incredibile, de necrezut. Lucrând împreună chiar putem schimba lumea. Putem schimba rezultatele inevitabile şi transforma calitatea vieții a milioane de oameni care, dacă privim de aproape, arată şi simt la fel ca noi. Scuzați-mă, îmi vine să râd, dar arătați cu totul altfel față de cum arătați în Haight- Ashbury în anii 60’.
(Laughter)
(Râsete)
But I want to argue that this is the moment that you are designed for. It is the flowering of the seeds you planted in earlier, headier days. Ideas that you gestated in your youth. This is what excites me. This room was born for this moment, is really what I want to say to you tonight. Most of you started out wanting to change the world, didn't you? Most of you did, the digital world. Well, now, actually because of you, it is possible to change the physical world. It's a fact. Economists confirm it, and they know much more than I do. So why, then, are we not pumping our fists into the air? Probably because when we admit we can do something about it, we've got to do something about it. It is a pain in the arse. This equality business is actually a pain in the arse. But for the first time in history, we have the technology; we have the know-how; we have the cash; we have the life-saving drugs.
Ceea ce vreau să vă spun este că ați fost destinați pentru acest moment. Este momentul înfloririi semințelor pe care le-ați plantat cu mult timp în urmă. Idei pe care voi le-aţi plantat în tinerețea voastră. Asta e ceea ce mă entuziasmează. Această sală s-a născut pentru acest moment, asta e ceea ce vroiam să vă spun în această seară. Majoritatea dintre voi ați început din dorința de a schimba lumea, nu-i aşa? Mulți dintre voi ați schimbat-o prin lumea digitală. Ei bine, acum, tocmai cu ajutorul vostru este posibil să schimbăm lumea fizică. E un fapt real. Economiştii confirmă acestea şi ei ştiu mai bine decât mine. Atunci de ce nu ne arătăm victorioşi? Probabil pentru că atunci când recunoaştem că putem aduce schimbări, trebuie să facem ceva în direcţia asta. E o mare durere de cap. Toată afacera asta cu egalitatea e o mare durere de cap. Dar pentru prima dată în istorie avem tehnologia necesară, avem acel “know how”, avem banii necesari, avem medicamentele care salvează vieţi.
Do we have the will? I hope this is obvious, but I'm not a hippie. And I'm not really one for the warm, fuzzy feeling. I do not have flowers in my hair. Actually, I come from punk rock. The Clash wore big army boots, not sandals. But I know toughness when I see it. And for all the talk of peace and love on the West Coast, there was muscle to the movement that started out here. You see, idealism detached from action is just a dream. But idealism allied with pragmatism, with rolling up your sleeves and making the world bend a bit, is very exciting. It's very real. It's very strong. And it's very present in a crowd like you.
Avem voința necesară ? Sper că este evident. Eu nu sunt hipiot. Şi nici nu sunt genul de persoană caldă, nostalgică. Nu port flori în păr. De fapt vin din punk rock. The Clash purtau bocanci militari mari, nu sandale. Dar ştiu ce înseamnă duritatea când o întâlnesc. Şi în legãturã cu aceastã discuţie despre pace şi dragoste de pe Coasta de Vest a fost nevoie de multă determinare pentru a începe această mişcare. Vedeți voi, idealismul separat de acțiune e doar un vis. Dar idealismul aliat cu pragmatismul, cu suflecarea mânecilor pentru a face ca lumea să se încline puțin, e incredibil, e foarte real. Şi foarte puternic. Şi acest idealism e prezent aici, în această mulțime.
Last year at DATA, this organization I helped set up, we launched a campaign to summon this spirit in the fight against AIDS and extreme poverty. We're calling it the ONE Campaign. It's based on our belief that the action of one person can change a lot, but the actions of many coming together as one can change the world. Well, we feel that now is the time to prove we're right. There are moments in history when civilization redefines itself. We believe this is one. We believe that this could be the time when the world finally decides that the wanton loss of life in Africa is just no longer acceptable. This could be the time that we finally get serious about changing the future for most people who live on planet Earth.
Anul trecut, în cadrul DATA, o organizație înființată cu ajutorul meu, am lansat o campanie pentru a trezi acest spirit în lupta împotriva SIDA şi a sărăciei extreme. O numim campania ONE. Se bazează pe convingerea noastră că prin atitudinea luată de o persoană se pot schimba multe, dar prin atitudinea luată de mai multe persone, ca şi grup, se poate schimba întreaga lume. Ei bine, credem că a venit momentul să demonstrăm că avem dreptate. Există momente de-a lungul istoriei când civilizația se redefineşte pe sine. Acesta este unul dintre aceste momente. Credem că acesta ar putea fi momentul în care lumea ar decide, în sfârşit, că pierderea gratuită de vieți în Africa nu mai poate fi acceptată. Acesta ar putea fi momentul în care, în sfârşit, ne-am putea gândi cu seriozitate la idea de a schimba viitorul pentru majoritatea oamenilor ce trăiesc pe planeta Pământ.
Momentum has been building. Lurching a little, but it's building. This year is a test for us all, especially the leaders of the G8 nations, who really are on the line here, with all the world in history watching. I have been, of late, disappointed with the Bush Administration. They started out with such promise on Africa. They made some really great promises, and actually have fulfilled a lot of them. But some of them they haven't. They don't feel the push from the ground, is the truth. But my disappointment has much more perspective when I talk to American people, and I hear their worries about the deficit, and the fiscal well being of their country. I understand that. But there's much more push from the ground than you'd think, if we got organized.
Acest trend a fost construit continuu până acum. S-a clătinat adeasea dar se construieşte. Acest an este un test pentru noi toți dar mai ales pentru liderii țărilor membre ale Grupului celor Opt, care se află în nesiguranță sub privirea atentă a întregii lumi. Am fost dezamăgit, în ultima perioadă, de administrația Bush. Începuseră atât de promițător în Africa. Au făcut nişte promisiuni nemaipomenite şi de altfel au şi îndeplinit multe dintre acestea. Dar pe câteva dintre ele nu le-au îndeplinit. Nu simt acel impuls. Acesta e adevărul. Dar dezamăgirea mea capătă o altă perspectivă când vorbesc cu cetățeni americani care se plâng de deficitul financiar şi de bunăstarea sistemului fiscal al țării lor. Înțeleg asta. Dar impulsul ar fi mult mai puternic decât v-ați imagina dacă ne-am organiza.
What I try to communicate, and you can help me if you agree, is that aid for Africa is just great value for money at a time when America really needs it. Putting it in the crassest possible terms, the investment reaps huge returns. Not only in lives saved, but in goodwill, stability and security that we'll gain. So this is what I hope that you will do, if I could be so bold, and not have it deducted from my number of wishes.
Ceea ce încerc să vă transmit, şi mă puteți ajuta dacă sunteți de accord, este că ajutorul oferit Africii este rentabil într-un moment în care America are mare nevoie de rentabilitate. Cu alte cuvinte, nu tocmai cele mai apropiate, această investiție promite recolte bogate. Nu numai prin viețile salvate dar şi prin bunăvoința, stabilitatea şi siguranța pe care le-am câştigăm cu toții. Deci asta este ceea ce sper că veţi face, dacă aş putea îndrăzi să nu consider aceasta ca pe o dorință ce trebuie dedusă din cele pe care le mai am.
(Laughter)
(Râsete)
What I hope is that beyond individual merciful acts, that you will tell the politicians to do right by Africa, by America and by the world. Give them permission, if you like, to spend their political capital and your financial capital, your national purse on saving the lives of millions of people. That's really what I would like you to do. Because we also need your intellectual capital: your ideas, your skills, your ingenuity. And you, at this conference, are in a unique position. Some of the technologies we've been talking about, you invented them, or at least revolutionized the way that they're used. Together you have changed the zeitgeist from analog to digital, and pushed the boundaries. And we'd like you to give us that energy. Give us that kind of dreaming, that kind of doing.
Ceea ce sper este ca pe lângă acele acte compătimitoare ale fiecăruia, să le spuneți politicienilor să aibă grijă de Africa, de America şi de restul lumii. Acordați-le permisiunea, dacă vreți, să cheltuie capitalul lor politic şi capitalul vostru financiar, punga cu bani a țării voatre pentru a salva viețile a milioane de persoane. Asta este ceea ce eu mi-aş dori cu adevărat ca voi să faceți. Pentru că avem nevoie şi de capitalul vostru intelectual: de ideile voastre, de abilitățile voastre, de ingenuitatea voastră. Şi voi, la această conferință, vă aflați într-o poziție unică. Parte din tehnologia despre care am vorbit până acum ați inventat-o voi sau măcar ați revoluționat felul în care aceasta se foloseşte. Împreună ați schimbat tehnologia analoagă în digitală, ați mutat granițele. Ne-ar plăcea să ne transmiteți această energie. Să ne ajutați să realizăm un astfel de vis, să facem ceva asemănător.
As I say, there're two things on the line here. There's the continent Africa. But there's also our sense of ourselves. People are starting to figure this out. Movements are springing up. Artists, politicians, pop stars, priests, CEOs, NGOs, mothers' unions, student unions. A lot of people are getting together, and working under this umbrella I told you about earlier, the ONE Campaign. I think they just have one idea in their mind, which is, where you live in the world should not determine whether you live in the world.
După cum am spus există două lucruri de care trebuie să ținem cont. E continetul Africa, pe de o parte, dar şi felul în care ne vedem pe noi înşine. Oamenii au început să-şi dea seama de asta. Se nasc tot felul de mişcări. Artişti, politicieni, vedete pop, preoți, directori organizații non-guvernamentale, asociații de mame, uniuni studențeşti. Mulți oameni organizează întruniri şi lucrează sub acest nume, ONE, campanie de care v-am vorbit mai devreme. Şi cred că au o singură idee în minte şi anume: locul în care trăieşti în lume nu ar trebui să determine dacă trăieşti sau nu.
(Applause)
(Aplauze)
History, like God, is watching what we do. When the history books get written, I think our age will be remembered for three things. Really, it's just three things this whole age will be remembered for. The digital revolution, yes. The war against terror, yes. And what we did or did not do to put out the fires in Africa. Some say we can't afford to. I say we can't afford not to. Thank you, thank you very much.
Istoria, ca şi Dumnezeu, e cu ochii pe noi. Când se vor scrie cărțile de istorie cred că generația noastră va fi ținută minte pentru trei lucruri. Cu adevărat, vor fi trei lucruri ce vor aminti de generația noastră. Revoluția digitală, da. Războiul împotriva terorii, da. Şi ceea ce am făcut sau ce nu am făcut pentru a stinge focurile din Africa. Unii spun că nu ne putem permite. Eu spun că nu ne putem permite să nu o facem. Vă mulțumesc. Vă mulțumesc mult.
(Applause)
(Aplauze)
Okay, my three wishes. The ones that TED has offered to grant. You see, if this is true, and I believe it is, that the digital world you all created has uncoupled the creative imagination from the physical constraints of matter, this should be a piece of piss.
Ei bine, cele trei dorințe ale mele. Acelea pe care TED s-a oferit să le garanteze. Vedeți, dacă e adevărat, şi chiar cred că e adevărat, şi anume că lumea digitală pe care ați creat-o cu toții a deconectat imaginația creativă de constrângerile fizice ale materiei. Atunci asta ar trebui să fie floare la ureche.
(Laughter)
(Râsete)
I should add that this started out as a much longer list of wishes. Most of them impossible, some of them impractical and one or two of them certainly immoral.
Ar trebui, de asemenea, să adaug că această listă de dorințe a fost mult mai lungă. Majoritatea dintre ele imposibil de realizat, altele greu de pus în practică şi una sau două cu siguranță imorale.
(Laughter)
(Râsete)
This business, it gets to be addictive, you know what I mean, when somebody else is picking up the tab. Anyway, here's number one. I wish for you to help build a social movement of more than one million American activists for Africa. That is my first wish. I believe it's possible. A few minutes ago, I talked about all the citizens' campaigns that are springing up. You know, there's lots out there. And with this one campaign as our umbrella, my organization, DATA, and other groups, have been tapping into the energy and the enthusiasm that's out there from Hollywood into the heartland of America. We know there's more than enough energy to power this movement. We just need your help in making it happen.
Această treabă a început să dea dependenţă, înțelegeți, când altcineva plăteşte nota de plată. Oricum, iată care e prima dorință. Aş vrea să ajutaţi la organizarea unei mişcări sociale alcătuită din mai mult de un milion de activişti americani pentru Africa. Asta este prima mea dorință. Cred că se poate realiza. Acum câteva minute am vorbit despre toate acele campanii populare care au început să apară. Ştiți, sunt foarte multe peste tot. Şi cu această campanie ONE ca şi activitate principală, organizația mea, DATA, şi alte grupuri am reuşit să folosim din plin energia şi entuziasmul de acolo, de la Hollywood până în inima Americii. Ştim că există energie, mai mult decât suficientă, pentru a alimenta această mişcare. Avem nevoie doar de ajutorul vostru pentru a face ca asta să devină realitate.
We want all of you here, church America, corporate America, Microsoft America, Apple America, Coke America, Pepsi America, nerd America, noisy America. We can't afford to be cool and sit this one out. I do believe if we build a movement that's one million Americans strong, we're not going to be denied. We will have the ear of Congress. We'll be the first page in Condi Rice's briefing book, and right into the Oval Office. If there's one million Americans -- and I really know this -- who are ready to make phone calls, who are ready to be on email, I am absolutely sure that we can actually change the course of history, literally, for the continent of Africa. Anyway, so I'd like your help in getting that signed up. I know John Gage and Sun Microsystems are already on board for this, but there's lots of you we'd like to talk to.
Avem nevoie de voi toți de aici: America religioasă, America corporatistă, America Microsoft, America Apple, America Coke, America Pepsi, America tocilarilor, America gălăgioasă. Nu ne putem permite să stăm relaxați şi să lăsăm să se întâmple aşa ceva. Cred cu tărie că dacă inițiem o mişcare care să aibă puterea unui milion de americani, nu vom fi refuzați. Vom avea atenţia Congresului. Vom fi prima pagină în agenda secretarei de stat Condi Rice şi vom intra direct în Biroul Oval. Asta dacă sunt un milion de americani - şi sunt sigur de asta - care să fie dispuşi să dea telefoane, să trimită emailuri. Sunt ferm convins că putem cu adevărat să schimbăm cursul istoriei, literalmente, pentru continentul african. Aş cere, aşadar, ajutorul vostru pentru a realiza acestea. Ştiu că John Gage şi Sun Microsystems sunt deja în fruntea acestei operațiuni dar mai sunt mulți dintre voi cu care am dori să vorbim.
Right, my second wish, number two. I would like one media hit for every person on the planet who is living on less than one dollar a day. That's one billion media hits. Could be on Google, could be on AOL. Steve Case, Larry, Sergey -- they've done a lot already. It could be NBC. It could be ABC. Actually we're talking to ABC today about the Oscars. We have a film, produced by Jon Kamen at Radical Media. But you know, we want, we need some airtime for our ideas. We need to get the math; we need to get the statistics out to the American people. I really believe that old Truman line, that if you give the American people the facts, they'll do the right thing. And, the other thing that's important is that this is not Sally Struthers. This has to be described as an adventure, not a burden.
Aşa, a doua dorință, numărul doi. Aş dori o mediatizare de success pentru fiecare persoană de pe planetă care trăieşte din mai puțin de un dolar pe zi. Asta ar constitui un miliard de mediatizări de succes. Acestea ar putea fi făcute pe Google, pe AOL. Steve Case, Larry, Sergey- au făcut deja multe. Ar putea fi NBC, pe ABC. De fapt astăzi la ABC vom vorbi despre premiile Oscar. Avem un film, produs de Jon Kamen de la Radical Media. Dar ştiți voi, vrem, avem nevoie de mai mult timp de difuzare pentru ideile noatre. Avem nevoie să facem calcule, să obținem statistici de la poporul American. Chiar cred în ceea ce spunea Truman mai demult şi anume că dacă dai americanilor fapte vor face ceea ce trebuie făcut. Şi o altă chestiune importantă e că asta nu e Sally Struthers. Asta trebuie să fie descrisă ca o aventură şi nu ca o povară.
(Video): One by one they step forward, a nurse, a teacher, a homemaker, and lives are saved. The problem is enormous. Every three seconds one person dies. Another three seconds, one more. The situation is so desperate in parts of Africa, Asia, even America, that aid groups, just as they did for the tsunami, are uniting as one, acting as one. We can beat extreme poverty, starvation, AIDS. But we need your help. One more person, letter, voice will mean the difference between life and death for millions of people. Please join us by working together. Americans have an unprecedented opportunity. We can make history. We can start to make poverty history. One, by one, by one. Please visit ONE at this address. We're not asking for your money. We're asking for your voice.
(Video:) Unul câte unul îşi fac apariția, o asistentă medicală, un profesor, o casnică, şi vieţi sunt salvate. Problema e enormă. La fiecare trei secunde, o persoană moare. Peste alte trei secunde, o alta. Situația e atât de disperată în anumite părți ale Africii, ale Asiei, chiar şi ale Americii, încât grupuri de ajutor, la fel cum au făcut şi pentru tsunami, se unesc şi acționează împreună. Putem învinge sărăcia extremă, foametea, SIDA. Dar avem nevoie de ajutorul vostru. Fiecare persoană în plus, fiecare scrisoare, fiecare voce în plus va distinge între viață şi moarte pentru milioane de oameni. Vă rog alăturaţi-vă nouă lucrând împreună. Americanii au o oportunitate fără precedent. Putem face istorie. Putem face ca sărăcia să devină istorie. Unul, câte unul, câte unul. Vă rog vizitați ONE la această adresă. Nu avem nevoie de banii voştri. Ci de vocea voastră.
Bono: All right. I wish for TED to truly show the power of information, its power to rewrite the rules and transform lives, by connecting every hospital, health clinic and school in one African country. And I would like it to be Ethiopia. I believe we can connect every school in Ethiopia, every health clinic, every hospital -- we can connect to the Internet. That is my wish, my third wish. I think it's possible. I think we have the money and brains in the room to do that. And that would be a mind-blowing wish to come true. I've been to Ethiopia, as I said earlier. It's actually where it all started for me. The idea that the Internet, which changed all of our lives, can transform a country -- and a continent that has hardly made it to analog, let alone digital -- blows my mind. But it didn't start out that way.
Bono: Ei bine, îmi doresc ca TED să arate adevărata putere a informației, puterea sa de a rescrie regulile şi de a transforma viețile prin conectarea fiecărui spital, policlinică, şcoală dintr-o țară africană. Şi mi-aş dori ca aceasta să fie Etiopia. Cred că putem conecta toate şcolile din Etiopia, toate policlinicile, spitalele. Putem să le conectăm la internet. Asta e dorința mea, cea de-a treia dorință. Cred că e posibil. Cred că avem banii şi inteligența necesară în această sală pentru a realiza asta. Şi aceasta ar fi o dorință de neimaginat care ar deveni realitate. Am fost în Etiopia, aşa cum spuneam mai devreme. De fapt acolo a început totul pentru mine. Ideea că internetul, care ne-a schimbat viețile tuturor, poate transforma o țară şi un continent care abia a ajuns să cunoască conexiunile analoage - mă lasă perplex. Dar nu a început aşa.
The first long-distance line from Boston to New York was used in 1885 on the phone. It was just nine years later that Addis Ababa was connected by phone to Harare, which is 500 kilometers away. Since then, not that much has changed. The average waiting time to get a landline in Ethiopia is actually about seven or eight years. But wireless technology wasn't dreamt up then. Anyway, I'm Irish, and as you can see, I know how important talking is. Communication is very important for Ethiopia -- will transform the country. Nurses getting better training, pharmacists being able to order supplies, doctors sharing their expertise in all aspects of medicine. It's a very, very good idea to get them wired. And that is my third and final wish for you at the TED conference. Thank you very much once again.
Prima linie de lungă distanţă între Boston şi New York a fost o linie telefonică folosită în 1885. Şi numai nouă ani mai târziu Addis Ababa era conectată telefonic de Harare, care e la 500 km distanţă. De atunci nu s-au schimbat multe. Timpul mediu de aşteptare pentru o linie de telefonie fixă în Etiopia este de aproximativ şapte sau opt ani. Dar pe atunci nimeni nu visa la tehnologia wireless. Oricum, sunt irlandez şi după cum vă puteți da seama ştiu cât de important e să vorbeşti. Comunicarea este foarte importantă în Etiopia - va transforma această țară. Asistentele medicale vor primi o pregătire mai bună, farmaciştii vor putea să se aprovizioneze, medicii vor putea răspândi cunoştințele în toate domeniile medicinei. E o idee foarte, foarte bună să-i conectăm pe toți. Şi aceasta este cea de a treia şi ultima mea dorință pentru voi la conferința TED. Încă o dată, vă mulțumesc foarte mult.
(Applause)
(Aplauze)