The following are my opinions, and do not reflect the opinions or policies of any particular prosecutor's office.
Acestea sunt părerile mele și nu reflectă părerile sau liniile politice ale niciunui birou de procurori.
(Laughter)
(Râsete)
I am a prosecutor. I believe in law and order. I am the adopted son of a police officer, a Marine and a hairdresser. I believe in accountability and that we should all be safe in our communities. I love my job and the people that do it. I just think that it's our responsibility to do it better.
Eu sunt un procuror. Cred în lege și ordine. Sunt fiul adoptat al unui polițist, unui soldat în marină și al unei coafeze. Cred în responsabilitate și în dreptul nostru de a trăi în siguranță în comunitățile noastre. Îmi iubesc meseria și oamenii care o practică. Eu pur și simplu cred că suntem datori să o facem mai bine.
By a show of hands, how many of you, by the age of 25, had either acted up in school, went somewhere you were specifically told to stay out of, or drank alcohol before your legal age?
Rog să ridice mâna câți dintre voi până la vârsta de 25 de ani, s-au răzvrătit la școală, s-au dus undeva unde li s-a spus special să nu se ducă, sau au băut alcool înainte de vârsta legală?
(Laughter)
(Râsete)
All right.
În regulă.
How many of you shoplifted, tried an illegal drug or got into a physical fight -- yes, even with a sibling? Now, how many of you ever spent one day in jail for any of those decisions? How many of you sitting here today think that you're a danger to society or should be defined by those actions of youthful indiscretion?
Câți dintre voi ați furat din magazine, ați încercat un drog ilegal sau v-ați luat la bătaie... da, chiar cu un frate sau o soră? Câți dintre voi ați petrecut vreodată o zi în închisoare pentru oricare dintre aceste decizii? Câți dintre voi din audiență vă considerați un pericol social sau că ar trebui să fiți definiți de acțiunile unei tinereți nesăbuite?
(Laughter)
(Râsete)
Point taken.
Am înțeles.
When we talk about criminal justice reform, we often focus on a few things, and that's what I want to talk to you about today. But first I'm going to -- since you shared with me, I'm going to give you a confession on my part. I went to law school to make money. I had no interest in being a public servant, I had no interest in criminal law, and I definitely didn't think that I would ever be a prosecutor.
Când vorbim despre reforma în justiție adesea ne concentrăm pe câteva lucruri, și despre ele vreau să vorbim astăzi. Dar mai întâi, deoarece ați fost sinceri cu mine, am să vă fac și eu o confesiune. Am studiat Dreptul ca să fac bani. Nu mi-am dorit să devin funcționar public, nu m-a interesat Codul Penal și în mod sigur nu mi-am imaginat că voi deveni vreodată un procuror.
Near the end of my first year of law school, I got an internship in the Roxbury Division of Boston Municipal Court. I knew of Roxbury as an impoverished neighborhood in Boston, plagued by gun violence and drug crime. My life and my legal career changed the first day of that internship. I walked into a courtroom, and I saw an auditorium of people who, one by one, would approach the front of that courtroom to say two words and two words only: "Not guilty." They were predominately black and brown. And then a judge, a defense attorney and a prosecutor would make life-altering decisions about that person without their input. They were predominately white. As each person, one by one, approached the front of that courtroom, I couldn't stop but think: How did they get here? I wanted to know their stories. And as the prosecutor read the facts of each case, I was thinking to myself, we could have predicted that. That seems so preventable... not because I was an expert in criminal law, but because it was common sense.
Spre sfârșitul primului an la Drept, mi s-a oferit să fac practică la Divizia Roxbury de la Tribunalul Municipal Boston. Știam că Roxbury era un cartier sărăcăcios al Bostonului bântuit de violență armată și infracțiuni de trafic de droguri. Viața și cariera mea juridică s-au schimbat din prima mea zi de practică. Am intrat într-o sală de judecată plină de oameni care, unul câte unul s-au apropiat de partea din față ca să rostească un singur cuvânt, doar unu: „Nevinovat.” Majoritatea erau negri sau măslinii. Și un judecător, un avocat și un procuror luau hotărâri majore asupra vieții unui om pe care nici măcar nu-l ascultau. În marea lor majoritate erau albi. Pe măsură ce oamenii, unul câte unul, se apropiau de partea din față a sălii, nu puteam să nu mă gândesc: cum au ajuns aici? Voiam să le știu poveștile. Și pe măsură ce procurorul citea rechizitoriul, mă gândeam în sinea mea, cât de previzibil era. Părea atât de ușor de prevenit... nu pentru că eu eram un expert în dreptul penal, ci pentru că ținea de bunul simț.
Over the course of the internship, I began to recognize people in the auditorium, not because they were criminal masterminds but because they were coming to us for help and we were sending them out without any.
Pe perioada practicii, am început să-i recunosc pe cei din sală, nu pentru că ar fi fost cine știe ce genii criminale, ci pentru că veneau la noi după ajutor, iar noi îi goneam fără a le oferi nimic.
My second year of law school I worked as a paralegal for a defense attorney, and in that experience I met many young men accused of murder. Even in our "worst," I saw human stories. And they all contained childhood trauma, victimization, poverty, loss, disengagement from school, early interaction with the police and the criminal justice system, all leading to a seat in a courtroom. Those convicted of murder were condemned to die in prison, and it was during those meetings with those men that I couldn't fathom why we would spend so much money to keep this one person in jail for the next 80 years when we could have reinvested it up front, and perhaps prevented the whole thing from happening in the first place.
În cel de al doilea an la Drept am lucrat ca asistent al unui avocat al apărării, ocazie cu care am întâlnit mulți tineri acuzați de crimă. Chiar și la cei mai „răi”, eu am văzut povești umane. Și toate conțineau traume în copilărie, victimizare, sărăcie, pierdere, neimplicare la școală, întâlniri timpurii cu poliția și sistemul penal, toate conducând spre boxa acuzaților. Cei condamnați de crimă erau sortiți să moară în închisoare, și în timpul întâlnirilor cu acești oameni nu puteam să concep de ce cheltuim atât de mulți bani să ținem pe cineva în închisoare pentru următorii 80 de ani când am putea să-i reinvestim cu totul sau poate chiar am fi putut preveni totul de la început.
(Applause)
(Aplauze)
My third year of law school, I defended people accused of small street crimes, mostly mentally ill, mostly homeless, mostly drug-addicted, all in need of help. They would come to us, and we would send them away without that help. They were in need of our assistance. But we weren't giving them any. Prosecuted, adjudged and defended by people who knew nothing about them.
În anul trei la Drept, i-am apărat pe cei acuzați de mici infracțiuni stradale, mulți bolnavi mintal, mulți fără adăpost, mulți dependenți de droguri, toți având nevoie de ajutor. Ei veneau la noi, iar noi îi goneam fără să le oferim acel ajutor. Aveau nevoie de asistența noastră. Iar noi nu le dădeam nimic. Acuzați, condamnați și apărați de oameni care nu știau nimic despre ei.
The staggering inefficiency is what drove me to criminal justice work. The unfairness of it all made me want to be a defender. The power dynamic that I came to understand made me become a prosecutor.
Ineficiența strigătoare la cer m-a împins spre o carieră penală. Lipsa de dreptate m-a făcut să-mi doresc să fiu avocatul apărării. Dinamica puterii pe care am reușit să o înțeleg m-a făcut să devin procuror.
I don't want to spend a lot of time talking about the problem. We know the criminal justice system needs reform, we know there are 2.3 million people in American jails and prisons, making us the most incarcerated nation on the planet. We know there's another seven million people on probation or parole, we know that the criminal justice system disproportionately affects people of color, particularly poor people of color. And we know there are system failures happening everywhere that bring people to our courtrooms. But what we do not discuss is how ill-equipped our prosecutors are to receive them. When we talk about criminal justice reform, we, as a society, focus on three things. We complain, we tweet, we protest about the police, about sentencing laws and about prison. We rarely, if ever, talk about the prosecutor.
N-aș vrea să petrec mult timp vorbind despre problemă. Știm că sistemul judiciar penal are nevoie de reformă, știm că sunt 2,3 milione de oameni în închisori americane punându-ne pe primul loc în lume ca număr de deținuți. Știm că alte 7 milioane sunt eliberați condiționat știm că sistemul judiciar afectează disproporționat oamenii de culoare, în special oamenii săraci de culoare. Și știm că au loc peste tot greșeli ale sistemului ce duc oamenii în sălile de judecată. Dar nu discutăm despre cât de prost echipați sunt procurorii să îi primească. Când vorbim despre reforma sistemului penal, noi, ca societate, ne concentrăm pe trei aspecte. Ne plângem, trimitem mesaje, protestăm de poliție, de baza legală a sentințelor și de închisoare. Vorbim foarte rar, dacă o facem, despre procuror.
In the fall of 2009, a young man was arrested by the Boston Police Department. He was 18 years old, he was African American and he was a senior at a local public school. He had his sights set on college but his part-time, minimum-wage job wasn't providing the financial opportunity he needed to enroll in school. In a series of bad decisions, he stole 30 laptops from a store and sold them on the Internet. This led to his arrest and a criminal complaint of 30 felony charges. The potential jail time he faced is what stressed Christopher out the most. But what he had little understanding of was the impact a criminal record would have on his future.
În toamna lui 2009, un tânăr a fost arestat de poliția din Boston. Avea 18 ani, era afro-american și era în an terminal la o școală publică locală. Se gândea să intre la facultate, dar slujba lui cu jumătate de normă la minimul pe economie nu-i ajungea pentru a se înscrie la școală. După o serie de decizii proaste, a furat dintr-un magazin 30 de laptop-uri pe care le-a vândut pe Internet. Asta a dus la arestul său și la plângeri penale pentru 30 de infracțiuni. Perspectiva închisorii e ceea ce l-a speriat cel mai mult pe Christopher. Dar ceea ce nu prea înțelegea, era impactul pe care îl va avea cazierul asupra viitorului său.
I was standing in arraignments that day when Christopher's case came across my desk. And at the risk of sounding dramatic, in that moment, I had Christopher's life in my hands. I was 29 years old, a brand-new prosecutor, and I had little appreciation for how the decisions I would make would impact Christopher's life. Christopher's case was a serious one and it needed to be dealt with as such, but I didn't think branding him a felon for the rest of his life was the right answer.
Eram procurorul de serviciu acea zi când mi s-a repartizat cazul lui Christopher. Și cu riscul de a suna melodramatic, în acel moment, aveam viața lui Christopher în mâini. Aveam 29 de ani, proaspăt devenit procuror, și știam destul de puțin despre modul în care deciziile mele vor afecta viața lui Cristopher. Cazul lui Christopher era foarte serios și trebuia tratat corespunzător, dar nu am crezut că etichetându-l drept infractor pentru toată viața era soluția corectă.
For the most part, prosecutors step onto the job with little appreciation of the impact of our decisions, regardless of our intent. Despite our broad discretion, we learn to avoid risk at all cost, rendering our discretion basically useless. History has conditioned us to believe that somehow, the criminal justice system brings about accountability and improves public safety, despite evidence to the contrary. We're judged internally and externally by our convictions and our trial wins, so prosecutors aren't really incentivized to be creative at our case dispositions, or to take risks on people we might not otherwise. We stick to an outdated method, counterproductive to achieving the very goal that we all want, and that's safer communities.
De multe ori procurorii își încep munca fără să ia în considerare impactul deciziilor noastre, indiferent de intenția noastră. În ciuda imensei discreții, învățăm să evităm riscul cu orice preț, făcând discreția noastră practic inutilă. Istoria ne-a condiționat să credem că în vreun fel sistemul judiciar duce la răspundere și îmbunătățește siguranța publică, în ciuda dovezilor contrare. Suntem evaluați intern și extern după numărul de condamnări și procese câștigate, deci procurorii nu sunt motivați să fie creativi cu dosarele repartizate sau să-și asume riscuri cu oameni cu care putem proceda și altfel. Continuăm cu metode învechite, contraproductive în atingerea scopului pe care îl dorim cu toții, acesta fiind comunități mai sigure.
Yet most prosecutors standing in my space would have arraigned Christopher. They have little appreciation for what we can do. Arraigning Christopher would give him a criminal record, making it harder for him to get a job, setting in motion a cycle that defines the failing criminal justice system today. With a criminal record and without a job, Christopher would be unable to find employment, education or stable housing. Without those protective factors in his life, Christopher would be more likely to commit further, more serious crime. The more contact Christopher had with the criminal justice system, the more likely it would be that he would return again and again and again -- all at tremendous social cost to his children, to his family and to his peers. And, ladies and gentlemen, it is a terrible public safety outcome for the rest of us.
Cei mai mulți procurori în locul meu, l-ar fi acuzat aspru pe Christopher. Ei nu sunt conștienți de ceea ce pot să facă. O acuzare aspră a lui Christopher i-ar fi dat un cazier penal, micșorându-i șansele de a-și găsi o slujbă, punând în mișcare un ciclu care definește decăderea sistemului judiciar de astăzi. Cu cazier penal și fără serviciu, Christopher nu s-ar fi putut angaja, duce la școală sau găsi o locuință stabilă. Fără acești factori de stabilitate în viața lui, Christopher va fi mai susceptibil să comită infracțiuni mai grave. Cu cât Christopher va fi mai mult în contact cu sistemul judiciar, cu atât riscul lui de a recidiva va crește mai mult și mai mult... toate cu un cost social imens asupra copiilor săi, întregii familii și asupra celor din jur. Și, doamnelor și domnilor, e un rezultat groaznic privind siguranța socială pentru noi restul.
When I came out of law school, I did the same thing as everybody else. I came out as a prosecutor expected to do justice, but I never learned what justice was in my classes -- none of us do. None of us do.
Când am terminat Facultatea de Drept am făcut la fel ca toți ceilalți. Am ieșit ca procuror sperând să fac dreptate, dar nu am învățat ce înseamnă dreptate la cursuri, niciunul dintre noi. Absolut niciunul.
And yet, prosecutors are the most powerful actors in the criminal justice system. Our power is virtually boundless. In most cases, not the judge, not the police, not the legislature, not the mayor, not the governor, not the President can tell us how to prosecute our cases. The decision to arraign Christopher and give him a criminal record was exclusively mine. I would choose whether to prosecute him for 30 felonies, for one felony, for a misdemeanor, or at all. I would choose whether to leverage Christopher into a plea deal or take the case to trial, and ultimately, I would be in a position to ask for Christopher to go to jail. These are decisions that prosecutors make every day unfettered, and we are unaware and untrained of the grave consequences of those decisions.
Și totuși, procurorii sunt cei mai puternici actori în sistemul judiciar penal. Puterea noastră e practic nelimitată. Adesea, nici judecătorul, nici poliția, nici legislatorul, nici primarul, nici guvernatorul, nici Președintele nu ne pot spune cum să acuzăm. Decizia de a-l acuza aspru pe Christopher și de a-i face dosar penal era exclusiv a mea. Era decizia mea dacă să-l acuz pentru 30 de fapte, pentru una singură, pentru una minoră sau deloc. Era alegerea mea dacă să-i ofer lui Christopher o înțelegere sau să trimit cazul la judecată, iar în final, aș fi în postura de a cere trimiterea lui Christopher la închisoare. Aceste sunt decizii pe care le iau zilnic, nestigheriţi, procurorii, fără a fi conștienți sau pregătiți de consecințele grave ale acestor decizii.
One night this past summer, I was at a small gathering of professional men of color from around the city. As I stood there stuffing free finger sandwiches into my mouth, as you do as public servant --
Într-o seară vara trecută, am participat la o mică reuniune a profesioniștilor de culoare de pe lângă oraș. Stând acolo și îndopându-mă cu tartine gratuite așa cum faci ca funcționar public,
(Laughter)
(Râsete)
I noticed across the room, a young man waving and smiling at me and approaching me. And I recognized him, but I couldn't place from where, and before I knew it, this young man was hugging me. And thanking me. "You cared about me, and you changed my life." It was Christopher.
am remarcat la capătul celălalt al camerei, un tânăr făcându-mi cu mâna și zâmbindu-mi, apropiindu-se de mine. Știam că îl cunosc, dar nu știam de unde, și înainte să mă dezmeticesc, acest tânăr mă îmbrățișa. Şi mi-a mulțumit. „Ţi-a păsat de mine și mi-ai schimbat viața.” Era Christopher.
See, I never arraigned Christopher. He never faced a judge or a jail, he never had a criminal record. Instead, I worked with Christopher; first on being accountable for his actions, and then, putting him in a position where he wouldn't re-offend. We recovered 75 percent of the computers that he sold and gave them back to Best Buy, and came up with a financial plan to repay for the computers we couldn't recover. Christopher did community service. He wrote an essay reflecting on how this case could impact his future and that of the community. He applied to college, he obtained financial aid, and he went on to graduate from a four-year school.
Vedeți, nu l-am acuzat pe Christopher. Nu a fost în fața unui judecător sau la un proces, nu a avut niciodată un cazier. În schimb, am lucrat cu Christopher; mai întâi să fie responsabil pentru faptele sale, și apoi, punându-l într-o situație de a nu mai recidiva. Am recuperat 75 la sută din computerele pe care le-a vândut, și le-am returnat la Best Buy, și am făcut împreună un plan financiar să plătească computerele pe care nu le-am recuperat. A făcut muncă în folosul comunităţii, A scris un eseu despre cum acest caz ar putea să-i afecteze viitorul și pe cel al comunității. S-a înscris la facultate, a obţinut bursă, și a absolvit după patru ani de studii.
(Applause)
(Aplauze)
After we finished hugging, I looked at his name tag, to learn that Christopher was the manager of a large bank in Boston. Christopher had accomplished -- and making a lot more money than me --
După ce ne-am îmbrățișat, m-am uitat la ecusonul său pentru a descoperi că Christopher era directorul unei bănci mari din Boston Christopher a realizat... și făcea mult mai mulți bani decât mine...
(Laughter)
(Râsete)
He had accomplished all of this in the six years since I had first seen him in Roxbury Court. I can't take credit for Christopher's journey to success, but I certainly did my part to keep him on the path.
El a realizat toate acestea în cei șase ani trecuți de când l-am văzut prima oară la Judecătoria din Roxbury. Nu pot să-mi asum meritele pentru călătoria lui Christopher spre succes, dar în mod sigur am avut rolul meu în a-l ține pe drumul drept.
There are thousands of Christophers out there, some locked in our jails and prisons. We need thousands of prosecutors to recognize that and to protect them. An employed Christopher is better for public safety than a condemned one. It's a bigger win for all of us. In retrospect, the decision not to throw the book at Christopher makes perfect sense. When I saw him that first day in Roxbury Court, I didn't see a criminal standing there. I saw myself -- a young person in need of intervention. As an individual caught selling a large quantity of drugs in my late teens, I knew firsthand the power of opportunity as opposed to the wrath of the criminal justice system. Along the way, with the help and guidance of my district attorney, my supervisor and judges, I learned the power of the prosecutor to change lives instead of ruining them.
Sunt mii de oameni asemănători lui Christopher în lume, unii în închisori și penitenciare. Ne-ar trebui mii de procurori care să admită asta și să-i apere. Un Christopher angajat este mai bun pentru siguranța societății decât unul condamnat. Este un câștig substanțial pentru noi toți. Privind înapoi, decizia de a nu-l pedepsi pe Christopher cu legea este perfect justificată. În prima zi când l-am văzut la Judecătoria din Roxbury, nu am văzut un infractor acolo. M-am văzut pe mine: un tânăr care avea nevoie de ajutor. Ca cineva prins în tinerețe vânzând o cantitate mare de droguri, știam pe pielea mea ce înseamnă puterea unei șanse în opoziție cu duritatea sistemului judiciar penal. De-a lungul drumului, sub îndrumarea și ajutorul procurorului meu, a șefilor și a judecătorilor, am descoperit puterea procurorului de a schimba vieți în loc de a le distruge.
And that's how we do it in Boston. We helped a woman who was arrested for stealing groceries to feed her kids get a job. Instead of putting an abused teenager in adult jail for punching another teenager, we secured mental health treatment and community supervision. A runaway girl who was arrested for prostituting, to survive on the streets, needed a safe place to live and grow -- something we could help her with. I even helped a young man who was so afraid of the older gang kids showing up after school, that one morning instead of a lunchbox into his backpack, he put a loaded 9-millimeter. We would spend our time that we'd normally take prepping our cases for months and months for trial down the road by coming up with real solutions to the problems as they presented.
Așa procedăm noi la Boston. Am ajutat femeia arestată pentru că a furat alimente ca să-și hrănească copiii să-și găsească de lucru. În loc să punem un adolescent abuzat în închisoarea de adulți pentru ca a lovit un alt tânăr, i-am asigurat un tratament pentru sănătatea mintală și supraveghere socială. O fată fugită care a fost arestată pentru prostituție, pentru a supraviețui pe străzi, avea nevoie de un loc sigur pentru a trăi și pentru a crește... ceva cu care o puteam ajuta. Am ajutat chiar un tânăr, care era atât de speriat că tinerii mai mari din gașcă vor veni la școală după ore, încât, într-o dimineață, în loc să pună mâncare în rucsac, a pus un pistol de 9 mm încărcat. Am folosi timpul, pe care în mod normal l-am investi în pregătirea cazului timp de luni bune pentru procesul ce se anunța, în a veni cu soluții reale pentru problema în sine.
Which is the better way to spend our time? How would you prefer your prosecutors to spend theirs? Why are we spending 80 billion dollars on a prison industry that we know is failing, when we could take that money and reallocate it into education, into mental health treatment, into substance abuse treatment and to community investment so we can develop our neighborhoods?
Care este modul mai bun de a ne petrece timpul? Cum ai prefera ca procurorii tăi să-și petreacă timpul? De ce cheltuim 80 de miliarde de dolari pe industria penitenciară care știm că nu are succes, când am putea să luăm acești bani și să-i realocăm educației, tratamentului bolilor mintale, tratamentului dependențelor de substanțe, investițiilor în comunitate pentru a ne dezvolta cartierele?
(Applause)
(Aplauze)
So why should this matter to you? Well, one, we're spending a lot of money. Our money. It costs 109,000 dollars in some states to lock up a teenager for a year, with a 60 percent chance that that person will return to the very same system. That is a terrible return on investment.
Și de ce asta ar trebui să vă pese? Ei bine, unu, cheltuim o grămadă de bani. Banii noștri. Costă 109,000 de dolari în unele state pentru a pune un tânăr în închisoare pentru un an, cu o șansă de 60% ca acea persoană să se întoarcă în același sistem. E un randament groaznic al investiției.
Number two: it's the right thing to do. If prosecutors were a part of creating the problem, it's incumbent on us to create a solution and we can do that using other disciplines that have already done the data and research for us.
Numărul doi: este corect. Dacă procurorii sunt o parte din crearea problemei, e de datoria noastră să găsim o soluție și putem face asta folosindu-ne de domeniile care au deja informațiile și au făcut cercetările pentru noi.
And number three: your voice and your vote can make that happen. The next time there's a local district attorney's election in your jurisdiction, ask candidates these questions. One: What are you doing to make me and my neighbors safer? Two: What data are you collecting, and how are you training your prosecutors to make sure that it's working? And number three: If it's not working for everybody, what are you doing to fix it? If they can't answer the questions, they shouldn't be doing the job.
Și numărul trei: vocea și votul vostru pot face diferența. Următoarea dată când este o alegere pentru procurorul general din jurisdicţie, puneți candidaților aceste întrebări. Unu: Ce faceți pentru a mă face pe mine și cartierul meu mai siguri? Doi: Ce informații strângeți și cum vă pregătiți procurorii pentru a fi siguri că va funcționa? Și numărul trei: Dacă nu funcționează pentru toată lumea, ce veți face pentru a remedia problema? Dacă nu pot răspunde la aceste întrebări, nu ar trebui să fie angajați pentru această slujbă.
Each one of you that raised your hand at the beginning of this talk is a living, breathing example of the power of opportunity, of intervention, of support and of love. While each of you may have faced your own brand of discipline for whatever malfeasances you committed, barely any of you needed a day in jail to make you the people that you are today -- some of the greatest minds on the planet.
Toți dintre voi care ați ridicat mâna la începutul acestei prelegeri sunteți un exemplu în viață al puterii oportunității, al intervenției, al susținerii, și al dragostei. În timp ce fiecare dintre voi s-ar putea să fi fost disciplinați într-un fel pentru infracțiunile pe care le-ați comis, cei mai mulți nu au avut nevoie de vreo zi de închisoare pentru a fi oamenii care sunteți astăzi: cele mai mărețe minți de pe planetă.
Every day, thousands of times a day, prosecutors around the United States wield power so great that it can bring about catastrophe as quickly as it can bring about opportunity, intervention, support and yes, even love. Those qualities are the hallmarks of a strong community, and a strong community is a safe one. If our communities are broken, don't let the lawyers that you elect fix them with outdated, inefficient, expensive methods.
În fiecare zi, de mii de ori pe zi, procurorii din Statele Unite acționează cu o putere atât de mare încât poate să producă o catastrofă la fel de repede pe cât poate să aducă oportunitate. Intervenție, susținere, și da, chiar și dragoste. Acestea sunt calitățile unei comunități puternice, iar o comunitate puternică este una sigură. Dacă comunitățile noastre sunt dărâmate, nu îi lăsați pe avocații aleși să le repare cu metode depășite, ineficiente, scumpe.
Demand more; vote for the prosecutor who's helping people stay out of jail, not putting them in.
Cereți mai mult, votați pentru procurorul care îi ajută pe oameni să stea liberi, nu să îi închidă.
Demand better. You deserve it, your children deserve it, the people who are tied up in the system deserve it, but most of all, the people that we are sworn to protect and do justice for demand it.
Cereți ceva mai bun. O meritați și copiii voștri o merită, oamenii închiși în sistem o merită, dar cel mai mult, oamenii pe care promitem să îi protejăm și pentru care să facem dreptate.
We must, we must do better.
Trebuie, trebuie să facem mai bine.
Thank you.
Mulțumesc
(Applause)
(Aplauze)
Thank you.
Mulțumesc.
(Applause)
(Aplauze)
Thank you very much.
Vă mulțumesc mult!