This is Shivdutt Yadav, and he's from Uttar Pradesh, India. Now Shivdutt was visiting the local land registry office in Uttar Pradesh, and he discovered that official records were listing him as dead. His land was no longer registered in his name. His brothers, Chandrabhan and Phoolchand, were also listed as dead.
Acesta este Shivdutt Yadav este din Uttar Pradesh, India. Shivutt a vizitat oficiul de registratură locală din Uttar Pradesh și a descoperit că în înregistrările oficiale era declarat mort. Pământul său nu mai era înregistrat pe numele lui. Frații săi, Chandrabhan and Phoolchand, erau de asemenea declarați morți.
Family members had bribed officials to interrupt the hereditary transfer of land by having the brothers declared dead, allowing them to inherit their father's share of the ancestral farmland. Because of this, all three brothers and their families had to vacate their home. According to the Yadav family, the local court has been scheduling a case review since 2001, but a judge has never appeared.
Membrii familiei au mituit funcționarii să întrerupă transferul ereditar al proprietății declarându-i pe frați morți, permițându-le astfel să moștenească partea tatălui lor și ferma strămoșească. De aceea, toți cei trei frați și familiile lor au trebuit să își evacueze casele. Din spusele familiei Yadav, tribunalul local programează o înfățișare a cazului încă din 2001, dar judecătorul nu s-a prezentat niciodată.
There are several instances in Uttar Pradesh of people dying before their case is given a proper review. Shivdutt's father's death and a want for his property led to this corruption. He was laid to rest in the Ganges River, where the dead are cremated along the banks of the river or tied to heavy stones and sunk in the water.
Sunt câteva situații în Uttar Pradesh în care oamenii au murit înainte ca procesul să primească o înfățișare. Moartea tatălui lui Shivdutt și râvnirea proprietății lui au dus la această situație de corupție. El a fost înmormântat pe râul Gange, unde morții sunt incinerați de-a lungul malurilor râului sau legați de pietre grele și scufundați în apă.
Photographing these brothers was a disorienting exchange because on paper they don't exist, and a photograph is so often used as an evidence of life. Yet, these men remain dead. This quandary led to the title of the project, which considers in many ways that we are all the living dead and that we in some ways represent ghosts of the past and the future.
Fotografierea acestor frați a fost o experiență bulversantă pentru că pe hârtie ei nu există și o fotografie este adesea folosită ca o dovadă a vieții. Totuși, acești bărbați rămân morți. Această încurcătură a dus la titlul proiectului, care din multe puncte de vedere consideră că suntem toți morți vii și că într-un fel înfățișăm fantome ale trecutului și ale viitorului.
So this story is the first of 18 chapters in my new body of work titled "A Living Man Declared Dead and Other Chapters." And for this work, I traveled around the world over a four-year period researching and recording bloodlines and their related stories. I was interested in ideas surrounding fate and whether our fate is determined by blood, chance or circumstance. The subjects I documented ranged from feuding families in Brazil to victims of genocide in Bosnia to the first woman to hijack an airplane and the living dead in India. In each chapter, you can see the external forces of governance, power and territory or religion colliding with the internal forces of psychological and physical inheritance.
Deci această poveste este prima din 18 capitole din noua mea lucrare intitulată "Un om viu declarat mort și alte capitole". Și pentru această lucrare am călătorit în jurul lumii mai mult de 4 ani cercetând și înregistrând legături de sange și poveștile lor. Am fost interesată de ideile privind soarta și dacă soarta noastră este hotărâtă de legăturile de sânge, șansă ori circumstanțe. Persoanele pe care le-am studiat variază de la familiile aflate în dispută în Brazilia până la victimele genocidului din Bosnia, la prima femeie care a deturnat un avion și până la morții vii din India. În fiecare capitol, puteți vedea forțele externe de guvernare, putere și teritoriu sau religie lovindu-se de forțele interne ale moștenirilor psihologice și fizice.
Each work that I make is comprised of three segments. On the left are one or more portrait panels in which I systematically order the members of a given bloodline. This is followed by a text panel, it's designed in scroll form, in which I construct the narrative at stake. And then on the right is what I refer to as a footnote panel. It's a space that's more intuitive in which I present fragments of the story, beginnings of other stories, photographic evidence. And it's meant to kind of reflect how we engage with histories or stories on the Internet, in a less linear form. So it's more disordered. And this disorder is in direct contrast to the unalterable order of a bloodline.
Fiecare lucrare pe care am făcut-o conține 3 părți. În stânga sunt unul sau mai multe panouri de portrete în care am așezat sistematic membrii unei linii genealogice. Acesta este urmat de un panou text, este gândit să fie derulat, în care construiesc povestea narativă corespunzătoare. Și apoi, în dreapta se găsește ceea ce numesc notele de subsol. Este un spațiu ceva mai intuitiv în care prezint fragmente ale poveștii, începuturi ale altor povești, dovezi fotografice. Și este menit să reflecte întrucâtva felul în care interacționăm cu istoriile sau poveștile de pe Internet, într-un mod mai puțin liniar. Deci este mai dezordonat. Și această dezordine este în contrast direct cu ordinea inalterabilă a unei linii genealogice.
In my past projects I've often worked in serial form, documenting things that have the appearance of being comprehensive through a determined title and a determined presentation, but in fact, are fairly abstract. In this project I wanted to work in the opposite direction and find an absolute catalog, something that I couldn't interrupt, curate or edit by choice. This led me to blood. A bloodline is determined and ordered. But the project centers on the collision of order and disorder -- the order of blood butting up against the disorder represented in the often chaotic and violent stories that are the subjects of my chapters.
În proiectele mele anterioare am lucrat într-un mod serial abordând probleme care dau senzația că sunt ușor de înțeles printr-un titlu predeterminat și o prezentare predeterminată dar de fapt sunt destul de abstracte. În acest proiect am vrut să lucrez în direcția opusă și să găsesc un catalog absolut, ceva ce nu aș putea întrerupe, îmbunătăți sau modifica la alegere. Așa am ajuns la sânge. O linie de sânge este determinată și ordonată. Dar proiectul se concentrează pe ciocnirile dintre ordine și dezordine -- ordinea sângelui lovindu-se de dezordinea reprezentată în povestirile de multe ori haotice și violente care fac obiectul capitolelor mele.
In chapter two, I photograph the descendants of Arthur Ruppin. He was sent in 1907 to Palestine by the Zionist organization to look at areas for Jewish settlement and acquire land for Jewish settlement. He oversaw land acquisition on behalf of the Palestine Land Development Company whose work led to the establishment of a Jewish state. Through my research at the Zionist Archives in Jerusalem, I wanted to look at the early paperwork of the establishment of the Jewish state. And I found these maps which you see here. And these are studies commissioned by the Zionist organization for alternative areas for Jewish settlement. In this, I was interested in the consequences of geography and imagining how the world would be different if Israel were in Uganda, which is what these maps demonstrate. These archives in Jerusalem, they maintain a card index file of the earliest immigrants and applicants for immigration to Palestine, and later Israel, from 1919 to 1965.
În capitolul 2, îi fotografiez pe urmașii lui Arthur Ruppin. Acesta a fost trimis în 1907 în Palestina de organizația sionistă să caute suprafețe pentru un așezământ evreiesc și să achiziționeze teren pentru un așezământ evreiesc. A supravegheat achiziția de pământ din partea Companiei Palestiniene de Dezvoltare a Terenurilor ale căror lucrări au dus la stabilirea unui stat evreiesc. În cercetările mele la Arhivele Sioniste din Ierusalim, am vrut să mă uit la documentele inițiale ale stabilirii statului evreiesc. Și am găsit aceste hărți pe care le vedeți aici. Și acestea sunt studii acreditate de organizația sionistă pentru zone alternative pentru așezământul evreiesc. Aici am fost interesată de consecințele geografice și să-mi imaginez cum ar fi fost diferită lumea dacă Israel ar fi fost în Uganda, ceea ce aceste hărți demonstrează. Aceste arhive din Ierusalim mențin un registru de cartele ale primilor imigranți și aplicanți pentru imigrare pentru Palestina și, mai târziu, Israel, din 1919 până în 1965.
Chapter three: Joseph Nyamwanda Jura Ondijo treated patients outside of Kisumu, Kenya for AIDS, tuberculosis, infertility, mental illness, evil spirits. He's most often paid for his services in cash, cows or goats. But sometimes when his female patients can't afford his services, their families give the women to Jura in exchange for medical treatment. As a result of these transactions, Jura has nine wives, 32 children and 63 grandchildren. In his bloodline you see the children and grandchildren here.
Capitolul al treilea: Joseph Nyamwanda Jura Ondijo trata pacienți lângă Kisumu, Kenya de SIDA, tuberculoză, infertilitate, boli mintale, spirite rele. De cele mai multe ori este plătit pentru servicii în bani, vaci sau capre. Dar uneori, când pacientele sale nu-și permit costurile serviciilor, familiile lor le cedează pe aceste femei lui Jura în schimbul tratamentului medical. Ca rezultat al acestor tranzacții, Jura are nouă soții, 32 de copii și 63 de nepoți. În linia sa genealogică puteți vedea copiii și nepoții săi aici.
Two of his wives were brought to him suffering from infertility and he cured them, three for evil spirits, one for an asthmatic condition and severe chest pain and two wives Ondijo claims he took for love, paying their families a total of 16 cows. One wife deserted him and another passed away during treatment for evil spirits. Polygamy is widely practiced in Kenya. It's common among a privileged class capable of paying numerous dowries and keeping multiple homes. Instances of prominent social and political figures in polygamous relationships has led to the perception of polygamy as a symbol of wealth, status and power.
Două dintre soțiile lui au fost aduse la el suferind de infertilitate și le-a vindecat, trei pentru spirite rele, una pentru astm și dureri severe în piept și pe două Ondijo pretinde că le-a luat din dragoste, plătind familiilor lor, în total, 16 vaci. O soție l-a părăsit și una a murit în timpul tratamentului pentru spirite rele. Poligamia este foarte răspândită în Kenya. Este un lucru obișnuit pentru o clasă privilegiată capabilă să plătească zestre și să întrețină multe case. Exemplele de figuri politice și sociale proeminente aflate în relații de poligamie au condus la percepția poligamiei ca pe un simbol al bogăției, statutului social și al puterii.
You may notice in several of the chapters that I photographed there are empty portraits. These empty portraits represent individuals, living individuals, who couldn't be present. And the reasons for their absence are given in my text panel. They include dengue fever, imprisonment, army service, women not allowed to be photographed for religious and cultural reasons. And in this particular chapter, it's children whose mothers wouldn't allow them to travel to the photographic shoot for fear that their fathers would kidnap them during it.
Veți remarca, în câteva capitole pentru care am făcut fotografii, că sunt portrete goale. Aceste portrete goale reprezintă indivizi, indivizi vii, care nu au putut fi prezenți. Și motivele absenței lor sunt date în panoul de text. Ele includ febra Dengue, arestări, serviciu militar, femei cărora nu li s-a permis să fie fotografiate din motive religioase și culturale. Și în acest capitol, în particular, sunt copii ale căror mame nu le-au permis să călătorească pentru o ședință foto de frica taților care i-ar fi putut răpi în timpul ei.
Twenty-four European rabbits were brought to Australia in 1859 by a British settler for sporting purposes, for hunting. And within a hundred years, that population of 24 had exploded to half a billion. The European rabbit has no natural predators in Australia, and it competes with native wildlife and damages native plants and degrades the land. Since the 1950s, Australia has been introducing lethal diseases into the wild rabbit population to control growth. These rabbits were bred at a government facility, Biosecurity Queensland, where they bred three bloodlines of rabbits and have infected them with a lethal disease and are monitoring their progress to see if it will effectively kill them. So they're testing its virulence. During the course of this trial, all of the rabbits died, except for a few, which were euthanized.
24 de iepuri europeni au fost aduși în Australia în 1859 de un colonist britanic din motive sportive, pentru vânătoare. Și, într-o sută de ani, acea populație de 24 a explodat la jumătate de miliard. Iepurele european nu are prădători naturali în Australia și intră în competiție cu ecosistemul local și distruge plantele native și degradează pământul. Încă din anii 1950, Australia a introdus boli letale în populația sălbatică de iepuri pentru a controla creșterea. Acești iepuri erau crescuți într-o instituție guvernamentală Biosecurity Queensland, unde au fost crescute 3 linii genealogice de iepuri pe care i-au infectat cu o boală letală și le monitorizează progresul pentru a vedea dacă îi va ucide eficient. Deci testează virulența bolii. În timpul desfășurării acestui test, toți iepurii au murit, cu excepția câtorva, care au fost eutanasiați.
Haigh's Chocolate, in collaboration with the Foundation for Rabbit-Free Australia, stopped all production of the Easter Bunny in chocolate and has replaced it with the Easter Bilby. Now this was done to counter the annual celebration of rabbits and presumably make the public more comfortable with the killing of rabbits and promote an animal that's native to Australia, and actually an animal that is threatened by the European rabbit.
Haigh's Chocolate împreună cu Fundația pentru Australia-fără-Iepuri au stopat toată producția de iepuri de ciocolată de Paști și au înlocuit-o cu iepurele marsupial de Paște, Bilby. Reacția a fost pentru a contracara sărbătorirea anuală a iepurilor și pentru a face mai confortabil publicul cu ideea eradicării iepurilor și promovarea unui animal nativ în Australia, și, de fapt, a unui animal care este amenințat de iepurele european.
In chapter seven, I focus on the effects of a genocidal act on one bloodline. So over a two-day period, six individuals from this bloodline were killed in the Srebrenica massacre. This is the only work in which I visually represent the dead. But I only represent those that were killed in the Srebrenica massacre, which is recorded as the largest mass murder in Europe since the Second World War. And during this massacre, 8,000 Bosnian Muslim men and boys were systematically executed.
În capitolul șapte, mă concentrez pe efectele unui act de genocid asupra unei linii genealogice. Deci, timp de două zile, șase indivizi ai acestei linii genealogice au fost uciși în masacrul de la Srebrenica. Aceasta este singura lucrare în care îi reprezint vizual pe cei morți. Dar îi reprezint numai pe aceia care au fost uciși în masacrul de la Srebrenica, care este recunoscut ca fiind cel mai mare masacru în masă din Europa de la al Doilea Război Mondial încoace. Și în timpul acestui masacru, 8000 de bărbați și băieți musulmani bosniaci au fost executați sistematic.
So when you look at a detail of this work, you can see, the man on the upper-left is the father of the woman sitting next to him. Her name is Zumra. She is followed by her four children, all of whom were killed in the Srebrenica massacre. Following those four children is Zumra's younger sister who is then followed by her children who were killed as well. During the time I was in Bosnia, the mortal remains of Zumra's eldest son were exhumed from a mass grave. And I was therefore able to photograph the fully assembled remains. However, the other individuals are represented by these blue slides, which show tooth and bone samples that were matched to DNA evidence collected from family members to prove they were the identities of those individuals. They've all been given a proper burial, so what remains are these blue slides at the International Commission for Missing Persons.
Așadar, când vă uitați la detaliile acestei lucrări, puteți vedea, bărbatul din stânga sus este tatăl femeii care stă lângă el. Numele ei e Zumra. Este urmată de cei patru copii ai săi, toți uciși în masacrul de la Srebrenica. După acești patru copii, este sora mai mică a Zumrei care este urmată de copiii săi, care au fost uciși de asemenea. În timpul în care am fost în Bosnia, rămășițele umane ale fiului cel mare al Zumrei au fost exhumate dintr-un mormânt comun. Și am avut astfel posibilitatea de a fotografia rămășițele asamblate complet. Totuși, ceilalți subiecți sunt reprezentați de aceste panouri albastre care conțin mostre de dinți și oase ce au fost verificate comparându-le DNA-ul cu cel provenit de la membrii familiei pentru a dovedi identificarea cu respectivii indivizi. Toți au primit o înmormântare corespunzatoare, așa că ce rămâne sunt aceste panouri albastre la Comisia Internațională pentru Pesoane Dispărute.
These are personal effects dug up from a mass grave that are awaiting identification from family members and graffiti at the Potochari battery factory, which was where the Dutch U.N. soldiers were staying, and also the Serbian soldiers later during the times of the executions. This is video footage used at the Milosevic trial, which from top to bottom shows a Serbian scorpion unit being blessed by an Orthodox priest before rounding up the boys and men and killing them.
Acestea sunt obiecte personale dezgropate din mormântul comun, care așteaptă să fie identificate de membrii familiei și graffiti de la fabrica de baterii Potochari, care a fost avanpostul în care stăteau soldații ONU olandezi, și mai târziu soldații sârbi în timpul execuțiilor. Aceasta este o filmare folosită la procesul lui Milosevic, care, de sus până jos, prezintă o unitate de scorpioni sârbi fiind binecuvântați de un preot ortodox înainte de a alinia băieții și bărbații pentru a-i ucide.
Chapter 15 is more of a performance piece. I solicited China's State Council Information Office in 2009 to select a multi-generational bloodline to represent China for this project. They chose a large family from Beijing for its size, and they declined to give me any further reasoning for their choice. This is one of the rare situations where I have no empty portraits. Everyone showed up. You can also see the evolution of the one-child-only policy as it travels through the bloodline.
Capitolul 15 este mai mult o piesă de performanță. Am solicitat Oficiului de Informații al Consiliului de Stat Chinez în 2009 să aleagă mai multe generații din aceeași linie de sânge care să reprezinte China în acest proiect. Au ales o familie mare din Beijing datorită mărimii ei și au refuzat să imi dea alte explicații pentru alegerea lor. Aceasta este una dintre situațiile rare în care nu am portrete goale. Toată lumea a venit. Puteți observa, de asemena, evoluția politicii copilului unic în desfășurarea lniei genealogice.
Previously known as the Department of Foreign Propaganda, the State Council Information Office is responsible for all of China's external publicity operations. It controls all foreign media and image production outside of China from foreign media working within China. It also monitors the Internet and instructs local media on how to handle any potentially controversial issues, including Tibet, ethnic minorities, Human Rights, religion, democracy movements and terrorism. For the footnote panel in this work, this office instructed me to photograph their central television tower in Beijing. And I also photographed the gift bag they gave me when I left.
Anterior cunoscut ca Departamentul Extern de Propagandă, Oficiul de Informații al Consiliului de Stat este responsabil pentru toate operațiunile de publicitate externă a Chinei. Controlează toată presa străină și producția de imagini în afara Chinei a agențiilor de presă străine care lucrează în China. Totodată, monitorizează Internetul și instruiește presa locală cum să abordeze eventualele subiecte controversate, inclusiv Tibet, minoritățile etnice, Drepturile Omului, religie, mișcări democratice și terorism. Pentru notele de subsol ale acestei părți, oficiul m-a instruit să le fotografiez turnul central al televizunii din Beijing. Și am mai fotografiat și punga de cadou pe care mi-au dat-o când am plecat.
These are the descendants of Hans Frank who was Hitler's personal legal advisor and governor general of occupied Poland. Now this bloodline includes numerous empty portraits, highlighting a complex relationship to one's family history. The reasons for these absences include people who declined participation. There's also parents who participated who wouldn't let their children participate because they thought they were too young to decide for themselves. Another section of the family presented their clothing, as opposed to their physical presence, because they didn't want to be identified with the past that I was highlighting. And finally, another individual sat for me from behind and later rescinded his participation, so I had to pixelate him out so he's unrecognizable.
Aceștia sunt urmașii lui Hans Frank care a fost consilierul personal al lui Hitler și guvernatorul general al Poloniei ocupate. Această linie genealogică include numeroase portrete goale, subliniind relația complexă a orcui cu istoria propriei familii. Motivele acestor absențe includ persoane care au refuzat participarea. Au fost de asemenea părinți care au participat, care nu și-au putut lăsa copiii să participe, pentru că au considerat că aceștia sunt prea mici pentru a decide pentru ei. O altă secțiune a familiei și-a prezentat hainele, opunându-se prezenței fizice, deoarece nu au vrut să fie identificați cu trecutul pe care îl evidențiam. Și în final, un individ a pozat cu spatele pentru ca apoi să revoce participarea, așa că a trebuit să-i pixelez poza pentru a nu fi recunoscut.
In the footnote panel that accompanies this work I photographed an official Adolph Hitler postage stamp and an imitation of that stamp produced by British Intelligence with Hans Frank's image on it. It was released in Poland to create friction between Frank and Hitler, so that Hitler would imagine Frank was trying to usurp his power.
În panoul cu notele de subsol, care însoțește lucrarea, am fotografiat un timbru oficial cu Adolf Hitler și o copie a acelui timbru produs de Securitatea Engleză, cu imaginea lui Hans Frank pe el. A fost eliberat în Polonia pentru a crea tensiune între Frank și Hitler, în așa fel încât Hitler să-și imagineze că Frank încearcă să-i uzurpeze puterea.
Again, talking about fate, I was interested in the stories and fate of particular works of art. These paintings were taken by Hans Frank during the time of the Third Reich. And I'm interested in the impact of their absence and presence through time. They are Leonardo da Vinci's "Lady With an Ermine," Rembrandt's "Landscape With Good Samaritan" and Raphael's "Portrait of a Youth," which has never been found.
Din nou, vorbind de soartă, am fost interesată de poveștile și soarta unor anumite opere de artă. Aceste picturi au fost luate de Hans Frank în timpul celui de-al Treilea Reich. Și sunt interesată de impactul absenței și al prezenței lor de-a lungul timpului. Acestea sunt "Doamna cu hermină", a lui da Vinci, "Peisaj cu bun samaritean", a lui Rembrandt, și "Portretul unui tânăr" a lui Raphael, care nu a mai fost găsit.
Chapter 12 highlights people being born into a battle that is not of their making, but becomes their own. So this is the Ferraz family and the Novaes family. And they are in an active blood feud. This feud has been going on since 1991 in Northeast Brazil in Pernambuco, and it involved the deaths of 20 members of the families and 40 others associated with the feud, including hired hit men, innocent bystanders and friends. Tensions between these two families date back to 1913 when there was a dispute over local political power. But it got violent in the last two decades and includes decapitation and the death of two mayors. Installed into a protective wall surrounding the suburban home of Louis Novaes, who's the head of the Novaes family, are these turret holes, which were used for shooting and looking.
Capitolul 12 înfățișează oameni care sunt născuți într-un război pe care nu ei l-au pornit, dar care devine al lor. Așadar, aceastea sunt familia Ferraz și familia Novaes. Și ele sunt implicate într-un conflict familial. Acest conflict a început în 1991 în nord-estul Braziliei, în Pernambuco, și a implicat moartea a 20 de membri ai acestor familii și a altor 40 asociate cu acest conflict, incluzând asasini angajați, trecători nevinovați și prieteni. Tensiunile între aceste 2 familii datează din 1913, când a existat o dispută pentru influență politică locală. Dar au devenit violente în ultimele 2 decenii și includ decapitări și moartea a doi primari. Instalate pe un zid de protecție ce înconjoară casa din suburbii a lui Louis Novaes, care este capul familiei Novaes, sunt aceste găuri de turete, care au fost folosite pentru trageri și observație.
Brazil's northeast state of Pernambuco is one of the nation's most violent regions. It's rooted in a principle of retributive justice, or an eye for an eye, so retaliatory killings have led to several deaths in the area. This story, like many of the stories in my chapters, reads almost as an archetypal episode, like something out of Shakespeare, that's happening now and will happen again in the future. I'm interested in these ideas of repetition. So after I returned home, I received word that one member of the family had been shot 30 times in the face.
Statul brazilian nord-estic, Pernambuco, este una dintre regiunile cele mai violente ale națiunii. Este înrădăcinat în principiile justiției de răzbunare, sau ochi pentru ochi, așa că represiunea criminală a condus la câteva decese în zonă. Această poveste, ca multe povești din capitolele mele, se desfășoara similar unui episod arhetipal, parcă e ceva din Shakespeare, aceste lucruri se întâmplă acum și se vor petrece din nou în viitor. Sunt interesată de această idee de repetiție. Așa că, după ce m-am întors acasă, am primit veste că unul dintre membrii familiei a fost împușcat în față de 30 de ori.
Chapter 17 is an exploration of the absence of a bloodline and the absence of a history. Children at this Ukrainian orphanage are between the ages of six and 16. This piece is ordered by age because it can't be ordered by blood. In a 12-month period when I was at the orphanage, only one child had been adopted. Children have to leave the orphanage at age 16, despite the fact that there's often nowhere for them to go. It's commonly reported in Ukraine that children, when leaving the orphanage are targeted for human trafficking, child pornography and prostitution. Many have to turn to criminal activity for their survival, and high rates of suicide are recorded.
Capitolul 17 este o explorare a absenței unei linii de sânge și absența vreunei istorii. Copiii din acest orfelinat ucrainian au vârste cuprinse între 6 și 16 ani. Această parte este ordonată după vârstă, pentru că nu poate fi ordonată după sânge. În cele 12 luni cât am fost la orfelinat, doar un copil a fost adoptat. Copiii trebuie să părăsească orfelinatul la 16 ani, în ciuda faptului că de cele mai multe ori nu au unde să meargă. Este un lucru cunoscut în Ucraina că orfanii, când părăsesc orfelinatul, devin ținte pentru traficul de persoane, pornografia infantilă și prostituția. Mulți aleg o viață de infracțiuni pentru a supraviețui, și se înregistrează o rată ridicată a sinuciderilor.
This is a boys' bedroom. There's an insufficient supply of beds at the orphanage and not enough warm clothing. Children bathe infrequently because the hot water isn't turned on until October. This is a girls' bedroom. And the director listed the orphanage's most urgent needs as an industrial size washing machine and dryer, four vacuum cleaners, two computers, a video projector, a copy machine, winter shoes and a dentist's drill. This photograph, which I took at the orphanage of one of the classrooms, shows a sign which I had translated when I got home. And it reads: "Those who do not know their past are not worthy of their future."
Acesta este dormitorul de băieți. Este un număr insuficient de paturi la orfelinat și nu sunt suficiente haine. Copiii se spală rar, pentru că apa caldă nu este deschisă până în Octombrie. Acesta este dormitorul fetelor. Directorul a pus în capul listei de urgențe ale orfelinatului o mașină de spălat industrială și un uscător, patru aspiratoare, două computere, un proiector video, un fotocopiator, pantofi de iarnă și o freză dentară. Această fotografie pe care am făcut-o la orfelinat uneia dintre sălile de clasă arată un semn pe care l-am tradus când am ajuns acasă. El spune: "Aceia care nu își cunosc trecutul nu își merită viitorul."
There are many more chapters in this project. This is just an abridged rendering of over a thousand images. And this mass pile of images and stories forms an archive. And within this accumulation of images and texts, I'm struggling to find patterns and imagine that the narratives that surround the lives we lead are just as coded as blood itself. But archives exist because there's something that can't necessarily be articulated. Something is said in the gaps between all the information that's collected. And there's this relentless persistence of birth and death and an unending collection of stories in between. It's almost machine-like the way people are born and people die, and the stories keep coming and coming. And in this, I'm considering, is this actual accumulation leading to some sort of evolution, or are we on repeat over and over again?
Mai sunt multe capitole în acest proiect. Aceasta este doar o prezentare simplifcată a mai mult de 1000 de imagini. Și acest volum mare de imagini și povești alcătuiește o arhivă. Și prin această acumulare de imagini și texte, mă chinui să găsesc modele, să-mi imaginez că poveștile ce ne descriu viețile pe care le conducem urmează un cod, întocmai ca și sângele. Dar arhivele există pentru că este ceva care nu poate fi exprimat. Ceva ce este spus de golurile dintre toate informațiile pe care le-am adunat. Și există această necontenită persistență a nașterii și a morții și a unei nesfârșite colecții de povești între ele. Este aproape ca un orologiu felul în care oamenii se nasc și mor, și poveștile nu încetează să vină. Și aici, mă întreb, se îndreaptă această acumulare către vreun fel de evoluție, sau se repetă la nesfârșit, iarăși și iarăși?
Thank you.
Vă mulțumesc.
(Applause)
(Aplauze)