I want to start by telling you two things about myself before I get into the full talk. And the first is that I've been writing about manners and civility for more than 20 years, as a book author and as a magazine columnist. The second is, my friends know to be very wary of inviting me over for dinner because any faux pas that happens at the table is likely to wind up in print.
Aș dori să vă spun două lucruri despre mine înainte de a începe discursul. Primul e că scriu despre maniere și conduită civilizată de peste 20 de ani, în calitate de scriitor și autor de editoriale. Al doilea lucru e că prietenii mei sunt precauți când mă invită la cină, pentru că orice faux pas comis la masă are șanse mari să ajungă tipărit.
(Laughter)
(Râsete)
So, I'm watching, I can see back there and I can see through the portals, too.
Să știți că vă văd până în spate și chiar și la intrare.
(Laughter)
(Râsete)
So, speaking of dinner parties, I want to take you back to 2015 and a dinner party that I went to. To place this in time, this was when Caitlyn Jenner was first coming out, shedding her identity as a Kardashian and moving into her life as a transgender activist. I wrote a column in People magazine at the time, talking about the importance of names and how names are our identity. And that to misuse them or not to use them erases us in a certain way. And especially with Caitlyn Jenner, I talked about Caitlyn, but also the use of her pronouns. Her pronouns.
Pentru că veni vorba despre dineuri, aș dori să vă povestesc despre unul la care am participat în 2015. Se întâmpla în perioada când Caitlyn Jenner și-a afirmat public orientarea, renunțând la identitatea de Kardashian și devenind activistă pentru drepturile persoanelor transgender. Pe atunci am scris un editorial în revista People vorbind despre importanța numelor și despre faptul că numele ne reprezintă identitatea. Și cum utilizarea lor greșită, sau neutilizarea lor, ne face să dispărem. În special în cazul lui Caitlyn Jenner, am vorbit despre Caitlyn, dar și despre ce pronume folosea. Pronume feminine.
So I'm at this dinner -- delicious, wonderful, fun -- when my host goes on a rant about Caitlyn Jenner. And she is saying that it is disrespectful for Caitlyn Jenner to force her to use a new name and to use these new pronouns. She's not buying it, and I'm listening, and because I do meditation, I took my sacred pause before I responded.
Deci, mă aflu la acest dineu delicios, minunat, amuzant, când gazda mea începe un discurs vehement despre Caitlyn Jenner. Spune că e o lipsă de respect din partea lui Caitlyn Jenner să o oblige pe ea să folosească un nume nou și aceste pronume. Nu era de acord. Eu o ascult, și pentru că meditez, mi-am luat o sfântă pauză înainte de-a interveni.
(Laughter)
(Râsete)
And I reminded her that when she got married, she changed her name, and that she took the name of her husband. And that's the name all of us now use. We don't use it just because it's her legal name, but we use it because it's respectful. Ditto for Miss Jenner. She didn't buy it and we didn't speak for years.
I-am amintit că atunci când s-a căsătorit, și ea și-a schimbat numele, după numele soțului. Și acesta era numele pe care toți îl foloseam acum. Nu doar pentru că e numele ei legal, ci îl folosim în semn de respect. Era valabil și pentru domnișoara Jenner. N-a fost de acord, și nu mi-a mai vorbit câțiva ani.
(Laughter)
(Râsete)
So ... I am known as the Civilist. And it's probably a word that you're not that familiar with. It's not in common parlance and it comes from the Latin and the French, and it means an individual who tries to live by a moral code, who is striving to be a good citizen. The word "civility" is derived from that, and the original definition of civility is citizens willing to give of themselves for the good of the city, for the good of the commonwealth, for the larger good.
Așadar... Sunt cunoscut drept „Civilistul”, un cuvânt care probabil nu vă sună prea familiar. Nu e din vorbirea obișnuită, vine din latină și franceză, și înseamnă un tip care încearcă să trăiască după un cod moral, care se străduiește să fie un bun cetățean. De aici e derivat cuvântul „civilizat”, iar definiția originală a acestui cuvânt e cetățeni dispuși să se dedice pentru binele orașului, pentru bunăstarea acestuia, pentru binele tuturor.
So, in this talk, you're going to learn three new ways to be civil, I hope, and it will be according to the original definition of civility. My first problem is: civility is an obsolete word. My second problem is: civility has become a dirty word in this country. And that is whether you lean right or whether you lean left. And in part, that's because modern usage equates civility with decorum, with formal politeness, formal behavior. We've gotten away from the idea of citizenship.
În acest discurs, veți învăța trei moduri noi de a fi civilizat, sper, conform definiției originale a cuvântului civilizat. Prima problemă e asta: civilizat e un cuvânt învechit. A doua problemă e: civilizat a ajuns un cuvânt jignitor în țara asta, indiferent dacă ești de dreapta sau de stânga. În parte, din cauza confuziei moderne între purtarea civilizată și complezență, politețe formală, purtarea formală. Ne-am îndepărtat de înțelesul original, de bun cetățean.
So, let me start by talking a little bit about my friends on the right, who have conflated civility with what they call political correctness. And to them, callouts for civility are really very much like what George Orwell wrote in "1984" -- he called it "newspeak." And this was an attempt to change the way we talk by forcibly changing the language that we use. To change our ideas by changing the meaning of words. And I think my dinner host might have had some of that rattling around there. And I first personally understood, though, the right's problem with civility when I wrote a column about then-candidate Donald Trump. And he had just said he did not have time for total political correctness, and he did not believe the country did either. And I took that to heart, it was very -- The audience was very engaged about that online, as you can imagine. There was a thousand responses, and this one stood out to me because it was representative: "Political correctness is a pathological system that lets liberals dominate a conversation, label, demonize and shout down the opposition." So I think, to the right, civility translates into censure.
Voi vorbi puțin despre prietenii mei cu înclinații de dreapta, care au contopit cuvântul civilizat cu așa numita corectitudine politică. Pentru ei, limbajul civilizat seamănă foarte mult cu ce a scris George Orwell în „1984”, pe care l-a numit „nouvorbă”. A fost o încercare de a schimba felul în care vorbim, schimbând forțat limbajul pe care îl folosim, de a ne schimba ideile prin schimbarea înțelesului cuvintelor. Cred că gazda mea de la acel dineu probabil pe tema asta era atât de vehementă. Am înțeles mai bine problema celor de dreapta cu limbajul civilizat când am scris un editorial despre candidatul de atunci, Donald Trump. El tocmai declarase că nu avea timp pentru o corectitudine politică totală, și credea că nici restul țării nu avea timp. Am pus asta la suflet, publicul era foarte implicat online pe tema asta, vă imaginați, erau mii de comentarii, dintre care unul mi-a atras atenția, pentru că era reprezentativ: „Corectitudinea politică e un sistem patologic care permite liberalilor să domine conversația, să eticheteze, să demonizeze și să închidă gura opoziției.” Cred, așadar, că pentru dreapta limbajul civilizat înseamnă cenzură.
So that's the right. Now, my friends on the left also have a problem with it. And for example, there have been those who have harassed Trump administration officials who support the President's border wall. They've been called out as rude, they've been called out as nasty, they've been called out as worse. And after one such incident last year, even the Washington Post -- you know, left-leaning Washington Post -- wrote an editorial and sided with decorum. And they argued that officials should be allowed to dine in peace. Hm. "You know, the wall is the real incivility here. The tear-gassing of kids, the separation of families." That's what the protestors say.
Asta e cu dreapta. În schimb, prietenii mei de stânga au și ei o problemă cu asta. De exemplu, sunt cei care i-au hărțuit pe oficialii lui Trump care susțin ideea președintelui cu zidul de la graniță. Au fost numiți bădărani, au fost numiți nesimțiți, li s-a spus și mai urât de atât. Anul trecut, după un astfel de incident, chiar și Washington Post, care știți că e puțin de stânga, a publicat un editorial care milita pentru politețe, argumentând că oficialii trebuie lăsați să-și ia cina liniștiți. Hm. „Adevărata nepolitețe aici este zidul, gazarea copiilor, separarea familiilor.” Asta spun cei care protestează.
And imagine if we had sided, in this country, with decorum and courtesy throughout our history. You know, I think about the suffragettes. They marched, they picketed. They were chastised, they were arrested for pursuing the vote for women in the 1920s. You know, I also think about the Reverend Martin Luther King Jr., the father of American nonviolent civil disobedience. He was labeled as uncivil in his attempt to promote racial and economic justice. So I think you get a sense of why civility has become a problem, a dirty word, here. Now, does this mean we can't disagree, that we can't speak our minds? Absolutely not.
Imaginați-vă cum ar fi fost în țara asta, dacă de-a lungul istoriei ne-ar fi păsat mai mult de curtoazie. Gândiți-vă la sufragete. Au organizat marșuri, au pichetat. Au fost pedepsite, arestate, pentru că cereau vot pentru femei în anii 1920. Mă gândesc și la preotul Martin Luther King Jr., părintele nesupunerii civile nonviolente din America. L-au numit necivilizat pentru că cerea dreptate rasială și economică. Cred că acum înțelegeți de ce să fii civilizat a devenit o problemă, un cuvânt jignitor. Oare asta înseamnă că nu avem voie să fim în dezacord, să spunem ce gândim? Cu siguranță nu.
I recently spoke with Dr. Carolyn Lukensmeyer. She's kind of the guru of civility in this country, and the executive director of a body called the National Institute for Civil Discourse. And she told me, "Civility does not mean appeasement or avoiding important differences. It means listening and talking about those differences with respect." In a healthy democracy, we need to do that. And I call that respectful engagement.
Am vorbit recent cu dr. Carolyn Lukensmeyer. E un fel de guru al purtării civilizate în țara asta, și director executiv al unui institut numit Institutul Național pentru Discurs Civilizat. Ea mi-a spus: „Civilizat nu înseamnă împăciuitor, nu înseamnă să eviți diferențele. Înseamnă să asculți și să discuți despre acele diferențe cu respect.” Într-o democrație sănătoasă, trebuie să facem asta. I-aș spune implicare cu respect.
But civil discourse also needs rules, it needs boundaries. For instance, there's a difference between language that is simply rude or demeaning, and speech that invokes hatred and intolerance. And specifically of groups. And I'm thinking of racial and ethnic groups, I'm thinking of the LGBTQ community, I'm thinking of the disabled. We snowflakes call this speech "hate speech." And hate speech can lead to violence.
Dar și discursul civilizat are nevoie de reguli, de limite. De exemplu, există o diferență între limbajul bădăran, jignitor, și discursul care apelează la ură și lipsă de toleranță, în special față de anumite categorii. Mă gândesc la anumite rase sau etnii, mă gândesc la comunitatea LGBTQ, la persoanele cu dizabilități. Noi, ăștia mai delicați, îl numim „discursul urii”. Iar discursul urii poate duce la violență.
So, to that point, in the fall of 2018, I wrote a column about Dr. Christine Blasey Ford. You may remember her, she was one of the women who accused Supreme Court nominee Brett Kavanaugh of sexual assault. And among the responses, I received this message, a personal message, which you can see here on the slide. It's been largely redacted.
Referitor la asta, în toamna lui 2018, am scris un editorial despre dr. Christine Blasey Ford. Poate v-o amintiți, e una din femeile care l-au acuzat pe Brett Kavanaugh, numit la Curtea Supremă, de agresiune sexuală. Printre alte comentarii, am primit și acest mesaj personal, pe care îl vedeți în imagine. A fost în mare parte editat.
(Laughter)
(Râsete)
This message was 50 words long. 10 of them were the f-bomb. And the Democrats were called out, President Obama was called out, and I was referred to in a pretty darn vulgar and coarse way. There was an explicit threat in that message, and that is why my editors at The Post sent it to authorities. This came shortly before the pipe bombs were sent to other media outlets, so everybody was really kind of on guard there. And the larger context was, only a few months before, five staffers had been killed at a Maryland newspaper. They had been shot dead by a reader with a grudge. "Shut up or else."
Mesajul avea 50 de cuvinte, dintre care 10 începeau cu f*. Era un atac la adresa democraților, la adresa președintelui Obama, iar eu eram făcut în toate felurile, în mod extrem de vulgar și grosolan. Mesajul conținea o amenințare explicită, de aceea editorii mei de la The Post l-au trimis autorităților. Se întâmpla chiar înainte ca redacțiile să primească scrisori cu bombe, așa că toți erau vigilenți. În acel context, cu doar câteva luni mai devreme, cinci redactori fuseseră uciși la un ziar din Maryland. Fuseseră împușcați de un cititor ranchiunos. „Tăceți, că dacă nu...”
And it was around that same time that a different reader of mine started stalking me online. And at first, it was ... I'll call it light and fluffy. It was around this time last year and I still had my Christmas decorations up and he sent me a message saying, "You should take your Christmas decorations down." And then he noticed that my dog was off leash one day, and then he commented that I had gone to the market. And then he wrote me one that said, "If anyone were to shoot and kill you, it would not be a loss at all." I wish that were the end of the story. Because then, a few months later, he came to my door, my front door, in a rage and tried to break the door down. I now own mace, a security system and a Louisville Slugger baseball bat.
Tot în acea perioadă, un alt cititor de-ai mei începuse să mă hărțuiască online. La început, a fost... să spunem nevinovat. Era pe vremea asta, anul trecut, încă aveam decorațiunile de Crăciun, și mi-a scris într-un mesaj: „Ar trebui să-ți dai jos decorațiunile de Crăciun!” Apoi, a observat că câinele meu nu purta lesă într-o zi, și apoi a comentat că m-am dus la piață. Într-o zi mi-a scris: „Dacă te-ar împușca cineva, zău că n-ar fi nicio pierdere.” Ce bine dacă totul s-ar fi încheiat aici. Însă după câteva luni, mi-a bătut la ușă, la mine acasă, extrem de furios, a încercat să-mi spargă ușa. Așa că acum am spray paralizant, sistem de supraveghere, și o bâtă de baseball de la Louisville Slugger.
(Sighs)
(Oftat)
"Shut up or else."
„Tăceți, că dacă nu...”
So, what's to be done to forestall civility from turning ugly, from turning violent? My first rule is to deescalate language. And I've stopped using trigger words in print. And by trigger words, I mean "homophobe," I mean "racist," I mean "xenophobe," I mean "sexist." All of those words. They set people off. They're incendiary and they do not allow us to find common ground. They do not allow us to find a common heart.
Ce-i de făcut atunci, pentru ca purtarea civilizată să nu devină comportament violent? Prima regulă e să ne cântărim cuvintele. Eu nu mai folosesc în scris cuvintele declanșatoare. Prin cuvinte declanșatoare înțeleg „homofob”, „rasist”, „xenofob”, „sexist”. Toate acele cuvinte. Îi stârnesc pe oameni. Sunt incendiare, nu ne permit să găsim puncte comune. Nu ne permit să găsim un suflet comun.
And so to this point, when John McCain died in 2018, his supporters noted that he never made personal attacks. But his opponents agreed as well, and I though that was what was really noteworthy. He challenged people's policies, he challenged their positions, but he never made it personal. And so that's the second rule.
Când a murit John McCain, în 2018, toți susținătorii lui au remarcat că nu făcuse atacuri la persoană. Dar opozanții săi au spus la fel, cred că asta a fost realmente demn de remarcat. A atacat politicile susținute de alții, le-a atacat poziția, dar n-a atacat deloc persoana. Aceasta e a doua regulă.
So the problem of civility is not only an American one. In the Netherlands, there are calls for a civility offensive right now, and as one Dutch philosopher has put it, the country has fallen under a spell of "verhuftering." Now, this is not a word that I knew before and I did quite a bit of research. It loosely means bullying and the disappearance of good manners. It actually means much worse than that, but that's what I'm saying here. When you have a specific word, though, to describe a problem like that, you know you really have a problem.
Problema purtării civilizate nu e doar a americanilor. În Olanda, există acum o mișcare pentru ofensiva civilizată. După cum spune un filosof olandez, țara a căzut sub blestemul lui „verhuftering”. Nu e un cuvânt pe care îl cunoșteam, așa că am citit puțin. În mare, înseamnă hărțuire, și dispariția bunelor maniere. De fapt înseamnă ceva mult mai urât, însă doar atât voi spune aici. Când ajungi să ai un cuvânt special ca să descrii această problemă, știi că chiar ai o problemă.
And in the United Kingdom, the [2016] Brexit vote ... you know, has divided a nation even more so. And one critic of the breakup called those who favor it -- I just love this phrase -- "the frightened parochial lizard brain of Britain." The frightened parochial lizard brain of Britain. That's personal. And it makes me miss "Downton Abbey" and its patina of civility.
În Marea Britanie, votul din 2016 pentru Brexit a divizat națiunea și mai mult. Unul din criticii ieșirii i-a numit pe cei care o susțineau, îmi place expresia asta, „creierul limitat și speriat de șopârlă al Marii Britanii.” Creierul limitat și speriat de șopârlă al Marii Britanii. Chiar că-i personal. Mă face să-mi fie dor de „Downton Abbey” și politețea ei învechită.
But therein lies the third rule: don't mistake decorum for civility. Even if you have a dowager countess as fabulous as Dame Maggie Smith.
Dar aici e a treia regulă: nu confundați politețea cu purtarea civilizată. Nici dacă-i vorba de o contesă fabuloasă ca Dame Maggie Smith.
(Laughter)
(Râsete)
[Don't be defeatist. It's so middle class.]
[Nu fiți defetiști. E tipic pentru clasa de mijloc.]
So let me end with one last story. Not that long ago, I was at a bakery, and they make these amazing scones. So, long line -- there are a lot of scones. And one by one, the scones were disappearing until there was one woman in between me and that last scone.
Voi încheia cu o ultimă poveste. Eram nu demult la o brutărie, unde fac niște fursecuri grozave. Era o coadă lungă și multe fursecuri. Rând pe rând, fursecurile dispăreau, până când rămăsese doar o doamnă între mine și ultimul fursec.
(Laughter)
(Râsete)
Praise the Lord, she said, "I'll have a croissant."
Slavă Domnului, a spus: „Aș dori un croissant.”
(Laughter)
(Râsete)
So when it became my turn, I said, "I'll take that scone." The guy behind me -- I'd never turned around, never seen him -- he shouted, "That's my scone! I've been waiting in line 20 minutes." And I was like, "Who are you? I've been waiting in line 20 minutes, and you're behind me." So, I grew up here in New York, and went to high school not that far from here. And I may seem, you know, very civil here and so on, but I can hip check anybody for a taxicab in this room, on these streets. So I was surprised when I said to this guy ... "Would you like half?" "Would you like half?" I didn't think about it, it just came out. And then, he was very puzzled, and I could see his face change and he said to me, "Well, how about if I buy another pastry and we'll share both of them?" And he did, and we did. And we sat and talked. We had nothing in common.
Când mi-a venit rândul, am spus: „Aș dori acel fursec.” Tipul din spatele meu, nu mă întorsesem până atunci, nici nu-l văzusem, a strigat „Acela e fursecul meu! Stau de 20 de minute la rând.” Iar eu: „Dar tu cine ești? Și eu stau de 20 de minute, și erai după mine la rând.” Am crescut în New York, am fost la un liceu nu departe de aici. Poate că aici vi se pare că-s foarte civilizat, dar sunt capabil să înghiontesc pe oricine pentru un taxi, pe străzile astea. Așa că mare mi-a fost mirarea când i-am răspuns acestui tip... „Dorești o jumătate?” „Dorești o jumătate?” Mi-a ieșit pe gură fără să gândesc. La rândul lui, și el s-a mirat, vedeam cum i se schimbă fața, și mi-a zis: „Ce-ar fi să cumpăr și eu o prăjitură și să le împărțim pe amândouă?” Așa a și făcut; așa am și făcut. Ne-am așezat și am povestit. N-aveam absolut nimic în comun.
(Laughter)
(Râsete)
We had nothing in common: nationality, sexual orientation, occupation. But through this moment of kindness, through this moment of connection, we developed a friendship, we have stayed in touch.
N-aveam nimic în comun: naționalitate, orientare sexuală, ocupație. Dar prin acest moment de amabilitate, acest moment de apropiere, am dezvoltat o prietenie și am păstrat legătura.
(Laughter)
(Râsete)
Although he was appalled to learn that I'm called the Civilist after that.
Deși după aceea, s-a mirat să afle că mi se spune Civilistul.
(Laughter)
(Râsete)
But I call this the joy of civility. The joy of civility. And it led me to wonder, what is the good we forgo, not just the trouble we avoid, when we choose to be uncivil. And by good, I mean friendship, I mean connection. I mean sharing 1000 calories. But I also mean it in a larger way. You know, as communities and as a country and as a world. What are we missing out on?
Asta numesc eu bucuria purtării civilizate. Bucuria purtării civilizate. M-a făcut să mă întreb care e binele căruia îi dăm cu piciorul, nu pericolul pe care-l evităm, când alegem să ne purtăm necivilizat. Prin bine, înțeleg prietenie, conexiune. Prin asta înțeleg să împarți 1.000 de calorii. Dar înțeleg asta și într-un sens mai larg, mă gândesc la comunitate, la țară, la întreaga lume. La ce dăm cu piciorul?
So, today, we are engaged in a great civil war of ideas and identity. And we have no rules for them. You know, there are rules for war. Think about the Geneva Conventions. They ensure that every soldier is treated humanely, on and off the battlefield. So, frankly, I think we need a Geneva Convention of civility, to set the rules for discourse for the parameters of that. To help us become better citizens of our communities and of our countries.
Azi suntem angajați într-un război civil al ideilor și identităților, pentru care nu avem reguli. Există reguli pentru războaie. Gândiți-vă la Convențiile de la Geneva. Ele prevăd ca fiecare soldat să fie tratat cu umanitate, pe câmpul de bătaie, și în afara lui. Sincer, cred că ar fi bună o Convenție de la Geneva pentru politețe, care să stabilească regulile și parametrii discursului civilizat. să ne ajute să devenim cetățeni mai buni ai comunităților și ai țărilor noastre.
And if I have anything to say about it, I would base those rules on the original definition of civility, from the Latin and from the French. Civility: citizens willing to give of themselves for the greater good. For the good of the city. So I think civility, with that understanding, is not a dirty word. And I hope the civilist will not become, or will not stay, obsolete.
Dacă aș avea și eu un cuvânt de spus, aș pune aceste reguli la baza sensul original al cuvântului civilizat, din latină și franceză. Civilizat: cetățeni dispuși să se dedice pentru binele comun, pentru binele orașului. Cred că „civilizat”, în sensul acesta, nu e un cuvânt urât. Și sper că civilizatul nu va deveni, sau nu va rămâne, învechit.
Thank you.
Vă mulțumesc!
(Applause)
(Aplauze)