Why are transgender people suddenly everywhere?
De ce dintr-o dată transsexualii sunt peste tot?
(Laughter)
(Râsete)
As a trans activist, I get this question a lot. Keep in mind, less than one percent of American adults openly identify as trans. According to a recent GLAAD survey, about 16 percent of non-trans Americans claim to know a trans person in real life. So for the other 84 percent, this may seem like a new topic. But trans people are not new. Gender variance is older than you think, and trans people are part of that legacy.
Ca activist transsexual, aud foarte des această întrebare. Țineți minte, mai puțin de 1% dintre adulții americani se declară în mod deschis transsexuali. Potrivit unui recent sondaj GLAAD, circa 16% dintre americanii non-transsexuali cunosc măcar o persoană transsexuală. Pentru ceilalți 84%, acest lucru poate părea un subiect nou. Doar că persoanele trans nu sunt o noutate. Variația de gen e mai veche decât credeți. Persoanele trans fac parte din această moștenire.
From central Africa to South America to the Pacific Islands and beyond, there have been populations who recognize multiple genders, and they go way back. The hijra of India and Pakistan, for example, have been cited as far back as 2,000 years ago in the Kama Sutra. Indigenous American nations each have their own terms, but most share the umbrella term "two-spirit." They saw gender-variant people as shamans and healers in their communities, and it wasn't until the spread of colonialism that they were taught to think otherwise.
Din Africa Centrală în America de Sud, până pe Insulele Pacificului și mai departe, au existat populații care recunosc multiple identități de gen, de foarte mult timp. De exemplu, Hijra din India și din Pakistan, a fost citat în urmă cu 2.000 de ani în Kama Sutra. Nativii americani au propriii lor termeni, dar cei mai mulți împărtășesc termenul generic „două spirite”. Persoanele cu variație de gen erau considerate șamani și vindecători în comunitățile lor, pană când, odată cu răspândirea colonialismului au fost învățați să gândească altfel.
Now, in researching trans history, we look for both trans people and trans practices. Take, for example, the women who presented as men so they could fight in the US Civil War. After the war, most resumed their lives as women, but some, like Albert Cashier, continued to live as men. Albert was eventually confined to an asylum and forced to wear a dress for the rest of his life.
Cercetând istoria transsexualilor, considerăm atât persoanele cât și practicile transsexuale. De exemplu, femeile care se deghizau în bărbați pentru a putea lupta în războiul civil din SUA. După război, majoritatea s-au reîntors la viața lor ca femei, dar unele, precum Albert Cashier, și-au continuat viața ca bărbați. În cele din urmă, Albert a fost închis într-un azil și forțat să poarte o rochie pentru tot restul vieții sale.
(Sighs)
(Oftează)
Around 1895, a group of self-described androgynes formed the Cercle Hermaphroditos. Their mission was to unite for defense against the world's bitter persecution. And in doing that, they became one of the earliest trans support groups. By the '40s and '50s, medical researchers were starting to study trans medicine, but they were aided by their trans patients, like Louise Lawrence, a trans woman who had corresponded extensively with people who had been arrested for public cross-dressing. She introduced sexual researchers like Alfred Kinsey to a massive trans network. Other early figures would follow, like Virginia Prince, Reed Erickson and the famous Christine Jorgensen, who made headlines with her very public transition in 1952.
În jurul anului 1895, un grup auto-denumit androgin a format Clubul Hermafrodiților. Erau uniți împotriva persecuțiilor înverșunate din întreaga lume. Au devenit unul dintre primele grupuri de sprijin pentru transsexuali. În anii 1940 și 1950, cercetătorii au început să studieze medicina trans, fiind asistați de către pacienții trans, ca Louise Lawrence, o femeie trans care a corespondat intens cu oameni arestați pentru că purtaseră îmbrăcăminte neadecvată în public. Ea a prezentat cercetătorilor precum Alfred Kinsey o rețea extinsă de transsexuali. Au urmat alți pionieri, precum Virginia Prince, Reed Erickson și faimoasa Christine Jorgensen, care a ținut capul de afiș datorită tranziției sale publice din 1952.
But while white trans suburbanites were forming their own support networks, many trans people of color had to carve their own path. Some, like Miss Major Griffin-Gracy, walked in drag balls. Others were the so-called "street queens," who were often targeted by police for their gender expression and found themselves on the forefront of seminal events in the LGBT rights movement.
Dar în timp ce comunitățile albe trans își formau propriile rețele de sprijin, multe persoane trans de culoare trebuiau să-și croiască singure calea. Unii, precum Miss Major Griffin-Gracy, mergeau la baluri îmbrăcați în femei. Alții erau așa-numitele „reginele străzii”, care erau vizate de poliție pentru exprimarea lor liberă și se aflau în prim-planul evenimentelor de la începuturile mișcării pentru drepturile LGBT.
This brings us to the riots at Cooper Do-nuts in 1959, Compton's Cafeteria in 1966 and the famous Stonewall Inn in 1969. In 1970, Sylvia Rivera and Marsha P. Johnson, two veterans of Stonewall, established STAR: Street Transvestite Action Revolutionaries. Trans people continued to fight for equal treatment under the law, even as they faced higher rates of discrimination, unemployment, arrests, and the looming AIDS epidemic.
Toate astea ne conduc spre revoltele de la Cooper Do Nuts din 1959, de la Compton's Cafeteria din 1966 și din faimosul Stonewall Inn din 1969. În 1970, Sylvia Rivera și Marsha P. Johnson, două veterane din Stonewall, au înființat STAR: Street Transvestite Action Revolutionaries. Transexualii au continuat să lupte pentru un tratament egal conform legii, chiar dacă se confruntau cu niveluri ridicate de discriminare, șomaj, arestări și cu epidemia de SIDA.
For as long as we've been around, those in power have sought to disenfranchise trans people for daring to live lives that are ours. This motion picture still, taken in Berlin in 1933, is sometimes used in history textbooks to illustrate how the Nazis burned works they considered un-German. But what's rarely mentioned is that included in this massive pile are works from the Institute for Sexual Research. See, I just recapped the trans movement in America, but Magnus Hirschfeld and his peers in Germany had us beat by a few decades. Magnus Hirschfeld was an early advocate for LGBT people. He wrote the first book-length account of trans individuals. He helped them obtain medical services and IDs. He worked with the Berlin Police Department to end discrimination of LGBT people, and he hired them at the Institute. So when the Nazi Party burned his library, it had devastating implications for trans research around the world. This was a deliberate attempt to erase trans people, and it was neither the first nor the last.
În tot acest timp cei aflați la putere au încercat să descurajeze persoanele trans să îndrăznească să trăiască așa cum vor. Cadrul acestui film, realizat la Berlin în 1933, e uneori folosit în manualele de istorie pentru a ilustra modul în care naziștii au ars lucrări considerate non-germanice. Dar nu e menționat faptul că din această grămadă masivă făceau parte și lucrări ale Institutului de Cercetare Sexuală. Tocmai v-am vorbit despre mișcarea trans din America, dar Magnus Hirschfeld și colegii săi din Germania ne-au întrecut cu câteva decenii. Magnus Hirschfeld a fost printre primii susținători ai drepturilor LGBT. A scris prima carte despre transsexuali. I-a ajutat să obțină servicii medicale și acte. A colaborat cu poliția din Berlin pentru eliminarea discriminării persoanele LGBT, pe care le angaja în propriul institut. Atunci când naziștii i-au ars biblioteca, s-au produs consecințe devastatoare privind cercetarea asupra transsexualilor. A fost un gest deliberat cu scopul de a elimina transsexualii. Nu a fost nici primul, nici ultimul.
So whenever people ask me why trans people are suddenly everywhere, I just want to tell them that we've been here. These stories have to be told, along with the countless others that have been buried by time. Not only were our lives not celebrated, but our struggles have been forgotten and, yeah, to some people, that makes trans issues seem new. Today, I meet a lot of people who think that our movement is just a phase that will pass, but I also hear well-intentioned allies telling us all to be patient, because our movement is "still new." Imagine how the conversation would shift if we acknowledge just how long trans people have been demanding equality.
Atunci când sunt întrebat de ce dintr-o dată transsexuali sunt peste tot, le răspund că am fost aici dintotdeauna. Aceste povești trebuie spuse, împreună cu cele care au fost deja îngropate de timp. Viețile noastre nu au fost respectate și eforturile noastre au fost uitate și din cauza asta subiectul legat de transsexuali poate părea unul nou. Întâlnesc mulți oameni care cred că această mișcare este doar una trecătoare, dar sunt și oameni cu bune intenții care ne îndeamnă să avem răbdare pentru că mișcarea noastră este „încă nouă”. Imaginați-vă cum s-ar schimba discuția dacă ar ști de când transsexualii luptă pentru a avea drepturi egale.
Are we still overreacting? Should we continue to wait? Or should we, for example, do something about the trans women of color who are murdered and whose killers never see justice? Do our circumstances seem dire to you yet? (Sighs)
Reacționăm în mod exagerat? Ar trebui să așteptăm în continuare? Sau ar trebui de exemplu să facem ceva pentru femeile transsexuale care sunt ucise și ai căror criminali nu sunt niciodată condamnați? Nu vi se par grave circumstanțele noastre? (Oftează)
Finally, I want other trans people to realize they're not alone. I grew up thinking my identity was an anomaly that would die with me. People drilled this idea of otherness into my mind, and I bought it because I didn't know anyone else like me. Maybe if I had known my ancestors sooner, it wouldn't have taken me so long to find a source of pride in my identity and in my community. Because I belong to an amazing, vibrant community of people that uplift each other even when others won't, that take care of each other even when we are struggling, that somehow, despite it all, still find cause to celebrate each other, to love each other, to look one another in the eyes and say, "You are not alone. You have us. And we're not going anywhere."
Vreau ca persoanele transsexuale să realizeze că nu sunt singure. Am crescut crezând că identitatea mea e o anomalie care va muri odată cu mine. Oamenii mi-au băgat în cap ideea că sunt diferit, și am crezut-o pentru că nu mai cunoșteam pe nimeni ca mine. Dacă i-aș fi cunoscut mai devreme pe strămoșii mei, aș fi găsit imediat un motiv de mândrie pentru identitatea și comunitatea mea. Pentru că aparțin unei comunități de oameni extraordinari și vibranți care se susțin reciproc chiar și atunci când ceilalți nu o fac, care au grijă unii de alții chiar și atunci când le e greu, care într-un fel sau altul, în ciuda tuturor, găsesc mereu un motiv pentru a se distra, pentru a se iubi, pentru a se privi în ochi și a spune: „Nu ești singur. Ne ai pe noi. Și noi nu plecăm nicăieri.”
Thank you.
Vă mulțumesc!
(Applause)
(Aplauze)