With medical students restraining the patient and onlookers eagerly awaiting, Scottish surgeon Robert Liston poised himself to begin. In quick succession, he cut his patient’s flesh, sawed through their tibia and fibula and, within just a few minutes, the amputation was complete. It was the 1830s and Liston was renowned for his surgical speed. This was important because, before anesthesia was widely used, patients had to consciously endure every moment of surgery.
În timp ce mediciniștii țineau pacientul și spectatorii așteptau cu nerăbdare, chirurgul scoțian Robert Liston se pregătea să înceapă. În succesiune rapidă, el a tăiat în carnea pacientului, i-a tăiat cu fierăstrăul tibia și peroneul și, în doar câteva minute, amputarea a fost încheiată. Erau anii 1830, iar Liston era renumit pentru viteza lui chirurgicală. Acest lucru era important deoarece, înainte ca anestezia să fie folosită, pacienții trebuiau să îndure în mod conștient fiecare moment al operației.
The quest for anesthetics that could induce unconsciousness and enable more meticulous surgeries launched long before Liston. Around 200 CE, Chinese physician Hua Tuo described mixing alcohol with a powder of various ingredients to anesthetize patients. And 13th century Arab surgeon Ibn al-Quff described patients taking anesthetics, likely inhaling drugs like cannabis, opium, and mandrake, from saturated sponges.
Căutarea anestezicelor care puteau induce pierderea cunoștinței, făcând posibile operațiile mai minuțioase a început cu mult înainte de Liston. În jurul anului 200 e.n., medicul chinez Hua Tuo a descris amestecarea alcoolului cu o pudră din diverse ingrediente pentru a anestezia pacienții. În secolul 13, chirurgul arab Ibn al-Quff a menționat că pacienții luau anestezice, probabil inhalând narcotice precum canabis, opiu și mătrăgună, din bureți îmbibați.
By the end of the 1700s, many scientists were pondering chemistry’s medical applications. This led to a profusion of anesthetic advancements involving three main players: nitrous oxide, ether, and chloroform.
Până la sfârșitul anilor 1700, mulți oameni de știință se gândeau la aplicațiile medicale ale chimiei. Acest lucru a condus la numeroase progrese care au implicat trei elemente: protoxid de azot, eter și cloroform.
In 1799, English chemist Humphry Davy began experimenting with nitrous oxide, or laughing gas— inhaling it himself and observing its effects on friends. Davy noted that its pain-relieving abilities might make it useful for surgical operations— but it would be decades before that happened. This was, at least in part, because some surgeons and patients were skeptical of the effectiveness and safety of anesthetic drugs.
În 1799, chimistul englez Humphry Davy a făcut experimente cu protoxidul de azot, sau gazul ilariant - inhalându-l el însuși și observând efectele lui pe prieteni. Davy a remarcat că proprietățile lui de ameliorare a durerii îl fac util pentru operațiile chirurgicale - dar aveau să treacă decenii până când asta se va întâmpla. Asta se datorează, în parte, faptului că unii chirurgi și pacienți erau sceptici în privința eficienței și siguranței medicamentelor anestezice.
In 1804, Japanese surgeon Seishū Hanaoka successfully removed a breast tumor from a patient anesthetized with a mix of medicinal herbs. But the news stayed in Japan indefinitely.
În 1804, chirurgul japonez Seishū Hanaoka a îndepărtat cu succes o tumoră la sân de la o pacientă anesteziată cu un amestec de plante medicinale. Dar acestă procedură a rămas definitiv în Japonia.
Eventually, ether started garnering medical attention. It was first formulated centuries before then came to be used recreationally. During the so-called “ether frolics” of the early 1800s, an American physician noted that the fall he suffered while using ether was painless. In 1842, he etherized a patient and successfully removed a tumor from his neck.
În cele din urmă, eterul a început să primească atenție medicală. El a fost creat cu secole înainte, apoi a fost folosit în scop recreațional. În timpul așa-numitelor „șotii cu eter” de la începutul anilor 1800, un medic american a observat că o cădere suferită în timp ce folosea eter a fost nedureroasă. În 1842, el a folosit eter pe un pacient și a îndepărtat cu succes o tumoră din gâtul acestuia.
In the meantime, dentists finally began recognizing nitrous oxide’s promise. But, in 1845, when an American dentist attempted a public tooth extraction on someone anesthetized with nitrous oxide, he apparently encountered a setback when his patient screamed. It was probably just an insufficient dose— but it was a bad publicity moment for the drug.
Între timp, dentiștii au recunoscut potențialul protoxidului de azot. Dar, în 1845, când un dentist american a realizat o extracție dentară publică pe cineva anesteziat cu protoxid de azot, a întâmpinat, din câte se pare, un impediment când pacientul lui a țipat. Probabil că a fost vorba doar de o doză insuficientă, dar a fost un moment de publicitate negativă pentru medicament.
Meanwhile, dentists refined ether for tooth extractions. And, in October 1846, an American dentist administered ether to a patient, and a surgeon removed the man’s neck tumor. Two months later, Liston himself performed an upper leg amputation on an etherized patient, who reportedly regained consciousness minutes after and asked when the procedure would begin. Further ether-enabled successes followed from India, Russia, and beyond.
Între timp, dentiștii au perfecționat eterul pentru extracțiile dentare. Și, în octombrie 1846, un dentist american a administrat eter unui pacient, iar un chirurg a îndepărtat tumora din gâtul acestuia. Două luni mai târziu, Liston însuși a amputat un picior al unui pacient anesteziat cu eter, care și-a recăpătat cunoștința câteva minute mai târziu și a întrebat când va începe procedura. Mai multe succese asigurate de eter au urmat în India, Rusia și alte țări.
But ether had issues, including unpleasant side effects. Scottish obstetrician James Simpson heard about an alternative anesthetic called chloroform. And, in 1847, he and two colleagues decided to try some themselves and promptly passed out. Soon after, Simpson administered chloroform to one of his patients during childbirth. It quickly gained popularity because it was fast-acting and thought to be side-effect-free— though we now know it’s harmful and probably carcinogenic.
Dar eterul avea probleme, incluzând efecte adverse neplăcute. Obstetricianul scoțian James Simpson a auzit de un alt anestezic numit cloroform. Iar, în 1847, el și doi colegi au decis să îl încerce ei înșiși și au adormit rapid. La scurt timp, Simpson a administrat cloroform unei paciente în timpul nașterii. Acesta a câștigat rapid popularitate pentru că acționa rapid și se credea că nu are efecte adverse, deși acum știm că este dăunător și probabil cancerigen.
Because anesthetics weren’t yet fully understood, they sometimes had lethal consequences. And some doctors held sexist and racist beliefs that dictated the amount of anesthesia they’d provide, if any at all. American obstetrician Charles Meigs argued that the pain of childbirth was a form of divine suffering and was skeptical that doctors should interfere with it. Throughout the 1840s, American physician James Marion Sims conducted experimental gynecological surgeries without pain relief, primarily upon enslaved Black women.
Pentru că anestezicele nu erau înțelese în totalitate, uneori aveau consecințe letale. Iar unii doctori aveau convingeri sexiste sau rasiste care dictau ce doză de anestezic să administreze, sau chiar să nu administreze. Obstetricianul american Charles Meigs susținea că durerea cauzată de naștere e o formă de suferință divină și era sceptic în privința intervenției doctorilor în acest sens. De-a lungul anilor 1840, doctorul american James Marion Sims a efectuat operații ginecologice experimentale fără ameliorarea durerii, în principal pe femei sclave de culoare.
By the late 19th century, those who could access anesthetics were undergoing increasingly complex operations, including some that were previously impossible. Chloroform came to be understood as a riskier, more toxic option, and fell out of favor by the early 1900s. Alongside newer drugs, ether and nitrous oxide are still used today— but in modified formulations that are safer and produce fewer side effects, while doctors closely monitor the patient’s state. Thanks to these advances, speed is not always of the essence and, instead of acute agony, surgery can feel like just a dream.
Până la sfârșitul secolului 19, cei care aveau acces la anestezice făceau operații din ce în ce mai complexe, incluzând unele care erau imposibile înainte. Cloroformul a ajuns să fie considerat o opțiune mai riscantă și mai toxică, nemafiind popular începând cu anii 1900. Alături de alte medicamente, eterul și protoxidul de azot se folosesc și azi, dar în formule modificate care sunt mai sigure și au mai puține efecte adverse, în timp ce doctorii monitorizează atent starea pacientului. Datorită acestor progrese, viteza nu este mereu esențială, iar în loc de agonie acută, operațiile pot fi percepute ca un vis.