Can you read in the car? If so, consider yourself pretty lucky. For one-third of the population, looking at a book while moving along in a car or a boat or train or plane quickly makes them sick to their stomach. But why do we get motion sickness in the first place? Well, believe it or not, scientists aren't exactly sure. The most common theory has to do with mismatched sensory signals. When you travel in a car, your body gets two different messages. Your eyes are seeing the inside of a vehicle, which doesn't seem to be moving. Meanwhile, your ear is telling your brain you're accelerating. Wait, your ear? Your ear has another important function besides hearing. In its innermost part lies a group of structures known as the vestibular system, which gives us our sense of balance and movement. Inside there are three semicircular tubules that can sense rotation, one for each dimension of space. And there are also two hair-lined sacks filled with fluid. When you move, the fluid shifts and tickles the hairs, telling your brain if you're moving horizontally or vertically. All this tells your body which direction you're moving in, how much you've accelerated, even at what angle. In a car, your vestibular system correctly senses your movement, but your eyes don't see it, especially when glued to a book. The opposite can happen. You're at the movies, and the camera makes a sweeping move. This time, your eyes think you're moving while your ear knows you're sitting still. But why does this conflicting information make us feel so terrible? Scientists aren't sure, but they think there's an evolutionary explanation. Fast moving vehicles and video recordings have only existed in the last couple of centuries, a blink in evolutionary time. For most of our history, there wasn't that much that could cause this sensory mix-up, except for poisons. And because poisons are not the best thing for survival, our bodies evolved a direct but unpleasant way to get rid of what we ate that was causing the confusion. It's a pretty reasonable theory, but it leaves things unexplained, like why women are more affected by motion sickness than men, or why passengers get more nauseous than drivers. Another theory suggests that the cause is more about the way some unfamiliar situations make it harder to maintain our natural body posture. Studies show that being immersed in water or just changing your stance can greatly reduce the effects of motion sickness. But we don't really know what's going on. We know the more common remedies for car queasiness -- looking at the horizon, over-the-counter pills, chewing gum, but none are totally reliable nor can they handle intense motion sickness and sometimes the stakes are far higher than just not being bored during a long car ride. At NASA, where astronauts are hurled into space at 17,000 miles per hour, motion sickness is a serious problem. In addition to researching the latest space-age technologies, NASA also spends a lot of time figuring out how to keep astronauts from vomiting up their space rations. Like understanding the mysteries of sleep or curing the common cold, motion sickness is one of those seemingly simple problems that, despite amazing scientific progress, we still know very little about. Perhaps one day the exact cause of motion sickness will be found, and with it, a completely effective way to prevent it, but that day is still on the horizon.
Poți citi în mașină? Dacă da, consideră-te norocos. Pentru o treime din populație, a citi o carte într-o mașină în mișcare, ori barcă, tren sau avion, îți face rău la stomac. Dar de ce avem rău de mișcare? Crezi sau nu, oamenii de știință nu sunt siguri. Teoria cea mai obișnuită acuză semnale senzoriale contradictorii. Când mergi cu mașina, corpul primește două mesaje opuse. Ochii văd interiorul unui vehicul, care nu pare să fie în mișcare. Dar urechea îi spune creierului că accelerezi. Stai puțin, urechea ta? Mda, urechea are încă o funcție importantă pe lângă auz. În interior se află niște structuri cunoscute ca sistemul vestibular, care ne dă echilibrul în mișcare. Înăuntru sunt trei tubuli semicirculari care percep rotația, unul pentru fiecare dimensiune spațială. Mai sunt și două săculețe cu perișori pline cu lichid. Când te miști, lichidul se mișcă și atinge perișorii, informând creierul dacă te miști pe orizontală sau pe verticală. Combinând semnalele corpul simte în care direcție te miști, cât accelerezi, chiar și cu ce unghi. Așadar, când ești în mașină, sistemul vestibular simte mișcarea, dar ochii nu o percep, în special dacă sunt 'lipiți' de o carte. Și contrariul se poate întâmpla. Să zicem că ești la cinema și camera face o rotație largă. Acum, ochii cred că te miști, iar urechea știe că stai nemișcat. Dar de ce ne fac informațiile contradictorii să ne simțim atât de rău? Oamenii de știință nu știu sigur, dar cred că există o explicație evoluționistă. Vehiculele rapide și înregistrările video au existat doar în ultimele secole, o clipită în durata evoluționistă. În trecut n-a existat nimic să ducă la acest amestec senzorial, cu excepția otrăvurilor. Și pentru că otrava nu-i cel mai bun lucru pentru supraviețuire, corpul a găsit un mod direct dar nu foarte plăcut de a elimina ce-ai mâncat și a cauzat confuzia. Teoria pare rezonabilă, dar nu explică o mulțime de lucruri, de ce femeile sunt mai afectate de răul de mișcare decât bărbații sau de ce pasagerii sunt mai amețiți decât șoferii. Altă teorie sugerează că unele situații nefamiliare fac mai grea menținerea posturii naturale a corpului. Studiile au arătat că fiind scufundat în apă sau doar schimbându-ți poziția poate reduce efectele răului de mișcare. Totuși, nu știm cu exactitate ce se întâmplă. Cu toții știm remedii obișnuite pentru răul în mașină -- privești în zare, mesteci gumă, iei medicamente, dar niciunul nu-i perfect, nu fac față la răul foarte puternic, iar uneori miza e mai mare decât să nu te plictisești în timpul călătoriei lungi. La NASA, unde astronauții sunt aruncați în spațiu cu 30.000 de km/oră, răul de mișcare e o problemă serioasă. Pe lângă studiul recentelor tehnologii spațiale, NASA investește mult timp încercând să afle cum să-i împiedice pe astronauți să nu-și vomite porțiile atent pregătite. La fel ca misterelor somnului sau vindecarea răcelii obișnuite, răul de mișcare rămâne o problemă aparent simplă despre care în ciuda progresului științific uimitor, încă știm foarte puține. Poate într-o zi cauza exactă a răului de mișcare va fi găsită, și cu ea, o modalitate eficientă de a-l preveni,