So for the past 12 years, I've been obsessed with this idea that climate change is an information issue that computers will help us fight. I went from data science to climate policy research, from tech to public service, in pursuit of better data to avoid the wasted energy, resources, opportunities that lead to runaway carbon emissions. Until one day, running in the streets with a friend, it hit me: the same cars, factories, power plants whose emissions are wrecking our climate over time also release harmful, local pollutants that threaten our health right here and right now. All this time I'd focused on the long-term environmental risk when I should have been up in arms about the immediate health impact of pollutants in the air.
În ultimii 12 ani, am fost obsedat de ideea că schimbările climatice reprezintă o problemă de informare pe care computerele ne vor ajuta să o depășim. Am trecut de la știința datelor la cercetarea politicilor climatice, de la tehnologie la serviciu public, în căutarea unor date mai bune pentru a evita risipa de energie, resurse și oportunități care conduc la emisii necontrolate de dioxid de carbon. Până când într-o zi, alergând pe stradă cu un prieten, mi-a picat fisa: aceleași mașini, fabrici, centrale electrice ale căror emisii ne distrug clima în timp, eliberează de asemenea poluanți locali, nocivi, care ne amenință sănătatea chiar aici și acum. În tot acest timp m-am concentrat asupra riscului ecologic pe termen lung, când ar fi trebuit să fiu indignat de impactul imediat pe care agenții poluanți din aer îl au asupra sănătății.
Air pollution is a burning public health crisis. It kills seven million people every year, it costs five trillion dollars to the world economy and, worst, it robs us of our most precious gift, the years in our lives: six months of life expectancy in my hometown of Paris and up to three, four, five years in parts of India and China. And in the US, more people die from car exhaust than from car accidents.
Poluarea aerului e o problemă urgentă de sănătate publică. În fiecare an ucide șapte milioane de oameni, costă cinci miliarde de dolari din economia mondială și, cel mai rău, ne răpește cel mai de preț dar, anii de viață: șase luni din speranța de viață în orașul meu natal, Paris, și până la trei, patru, cinci ani în anumite părți ale Indiei și Chinei. În SUA mor mai mulți oameni din cauza gazelor de eșapament decât din cauza accidentelor rutiere.
So how do we protect ourselves from pollution? The reason it's difficult is an information gap. We simply lack the data to understand our exposure. And that's because the way we monitor air quality today is designed not to help people breathe but to help governments govern. Most major cities operate networks of air-quality monitoring stations like this one in London, to decide when to cut traffic or when to shut down factories. And these machines are like the computers from the '60s that filled entire rooms. They're incredibly precise but incredibly large, heavy, costly -- so much that you can only deploy just a few of them, and they cannot move. So to governments, air pollution looks like this. But for the rest of us, air quality looks like this. It changes all the time: hour by hour, street by street, up to eight times within a single city block. And even more from indoor to outdoor. So unless you happen to be walking right next to one of those stations, they just cannot tell you what you breathe.
Deci, cum ne putem proteja de poluare? E dificil din cauza unui decalaj de informare. Ne lipsesc pur și simplu datele pentru a le înțelege efectul. Asta pentru că modul în care monitorizăm calitatea aerului nu e conceput pentru a ajuta oamenii să respire, ci pentru a ajuta guvernele să guverneze. Majoritatea orașelor mari au stații de monitorizare a calității aerului precum aceasta din Londra, pentru a decide când să se reducă traficul sau când să se închidă fabricile. Aceste instrumente seamănă cu computerele din anii '60 care umpleau camere întregi. Sunt incredibil de precise, dar incredibil de mari, grele, costisitoare, atât de mult încât sunt folosite în număr redus și nu pot fi mutate. Pentru guverne, poluarea aerului arată așa. Dar pentru noi, calitatea aerului arată așa. Se schimbă încontinuu: de la o oră la alta, de la o stradă la alta, de până la opt ori în cadrul aceluiași cartier. Și chiar mai mult, între interior și exterior. Deci, dacă nu se întâmplă să mergeți chiar pe lângă una dintre acele stații, nu veți putea ști ceea ce respirați.
So what would environmental protection look like if it was designed for the age of the smartphone? So for the past three years, my team and I have been building a technology that helps you know what you breathe and fits in your hand. Flow is a personal air-quality tracker that you can wear with you on a backpack, a bike, a stroller. It's packed with miniature sensors that monitor the most important pollutants in the air around you, like nitrogen oxides, the exhaust gas from cars, or particulate matter that gets into your bloodstream and creates strokes and heart issues. Or volatile organic compounds, the thousands of chemicals in everyday products that we end up breathing. And that makes this data actionable and helps you understand what you're breathing by telling you where and when you've been exposed to poor air quality, and that way you can make informed decisions to take action against pollution.
Cum ar trebui să arate protecția mediului dacă ar fi fost proiectată pentru epoca smartphone-ului? În ultimii trei ani, eu și echipa mea am dezvoltat o tehnologie care vă ajută să știți ceea ce respirați și care vă încape în palmă. Flow e un dispozitiv personal de urmărire a calității aerului pe care îl puteți lua cu voi într-un rucsac, pe bicicletă, în cărucior. E dotat cu senzori în miniatură care monitorizează cei mai importanți poluanți din aerul înconjurător, cum ar fi oxizii de azot, gazele de eșapament, sau particulele care pătrund în sânge și cauzează accidente cerebrale și afecțiuni cardiace. Sau compuși organici volatili, miile de substanțe chimice din produsele de zi cu zi pe care ajungem să le respirăm. Asta face ca aceste date să fie acționabile și vă ajută să înțelegeți ce respirați, spunându-vă unde și când ați fost expuși unei calități proaste a aerului, încât să puteți lua decizii corecte pentru a acționa împotriva poluării.
You can change the products you use at home, you can find the best route to cycle to work, you can run when pollution is not peaking and you can find the best park to bring your children out.
Puteți schimba produsele pe care le folosiți acasă, găsi ruta cea mai bună pentru a merge cu bicicleta la muncă, alerga atunci când poluarea nu e foarte mare și puteți găsi cel mai bun parc în care să vă duceți copiii.
Over time you build better habits to decrease your exposure to pollution, and by tracking air quality around them, cyclists, commuters, parents will also contribute to mapping air quality in their city. So we're building more than a device, but a community. And last summer, we sent early prototypes of our technology to 100 volunteers in London, and together they mapped air quality across 1,000 miles of sidewalk and 20 percent of all of central London. So our goal now is to scale this work around the world, to crowdsource data so we can map air quality on every street, to build an unprecedented database so scientists can research pollution, and to empower citizens, civic leaders, policy makers to support clean-air policies for change. Because this can and must change.
În timp, veți deprinde obiceiuri mai bune pentru a reduce expunerea față de poluare, și monitorizând calitatea aerului din jurul lor, cicliștii, navetiștii și părinții vor putea contribui la cartografierea calității aerului din orașul lor. Construim mai mult decât un dispozitiv, construim o comunitate. Vara trecută, am trimis prototipurile noastre la 100 de voluntari din Londra care împreună au cartografiat calitatea aerului de-a lungul a 1.600 de km de trotuar și 20% din centrul Londrei. Scopul nostru e de a ne extinde în întreaga lume, pentru a putea cartografia calitatea aerului pe fiecare stradă, construind o baza de date fără precedent pentru a permite oamenilor de știință să studieze poluarea, să ajute cetățenii, liderii civici și responsabilii politici să sprijine politici pentru un aer curat. Pentru că asta poate și trebuie să se schimbe.
Remember cigarettes in bars? It took decades of lung cancer research and second-hand smoking studies, but eventually, we reached a tipping point and we passed smoking-ban laws. We must reach the same tipping point for air quality and I believe we will. In the past couple years alone, governments have fined carmakers record amounts for cheating on emission standards. Cities have passed congestion charges or built bike lanes -- like Paris that turned this highway, right next to my home, in the middle of the city, into a waterfront park. And now mayors around the world are thinking of banning diesel outright by 2025, 2030, 2035. But how much faster could we go, how many lives could we save?
Vă amintiți de țigările din baruri? A fost nevoie de decenii de cercetări asupra cancerului pulmonar și fumatului pasiv, dar până la urmă am reușit să trecem legi împotriva fumatului în încăperi. Trebuie să facem la fel și pentru calitatea aerului și cred că vom reuși. Doar în ultimii doi ani, guvernele au amendat producătorii auto cu sume record, pentru că au mințit în privința emisiilor. Orașele au pus taxele pentru trafic sau au construit piste de biciclete, precum Parisul care a transformat această autostradă de lângă casa mea, din mijlocul orașului, într-un parc pe malul apei. Acum primarii din întreaga lume se gândesc să interzică definitiv mașinile diesel pană în 2025, 2030 sau 2035. Cu cât suntem mai rapizi, cu atât vom putea salva mai multe vieți.
Technology alone will not solve climate change, nor will it make air pollution disappear overnight. But it can make the quality of our air much more transparent, and if we can empower people to take action to improve their own health, then together we can act to bring an end to our pollution.
Tehnologia, singură, nu va rezolva schimbările climatice, și nici nu va face să dispară peste noapte poluarea atmosferică. Dar calitatea aerului poate deveni mult mai transparentă, și dacă putem să ajutăm oamenii să ia măsuri pentru a-și îmbunătăți sănătatea, atunci împreună putem acționa pentru a pune capăt poluării aerului.
Thank you very much.
Vă mulțumesc foarte mult!
(Applause)
(Aplauze)