An enduring myth says we use only 10% of our brain, the other 90% standing idly by for spare capacity. Hucksters promised to unlock that hidden potential with methods "based on neuroscience," but all they really unlock is your wallet. Two-thirds of the public and nearly half of science teachers mistakenly believe the 10% myth. In the 1890s, William James, the father of American psychology, said, "Most of us do not meet our mental potential." James meant this as a challenge, not an indictment of scant brain usage. But the misunderstanding stuck. Also, scientists couldn't figure out for a long time the purpose of our massive frontal lobes or broad areas of the parietal lobe. Damage didn't cause motor or sensory deficits, so authorities concluded they didn't do anything. For decades, these parts were called silent areas, their function elusive. We've since learned that they underscore executive and integrative ability, without which, we would hardly be human. They are crucial to abstract reasoning, planning, weighing decisions and flexibly adapting to circumstances. The idea that 9/10 of your brain sits idly by in your skull looks silly when we calculate how the brain uses energy. Rodent and canine brains consume 5% of total body energy. Monkey brains use 10%. An adult human brain, which accounts for only 2% of the body's mass, consumes 20% of daily glucose burned. In children, that figure is 50%, and in infants, 60%. This is far more than expected for their relative brain sizes, which scale in proportion to body size. Human ones weigh 1.5 kilograms, elephant brains 5 kg, and whale brains 9 kg, yet on a per weight basis, humans pack in more neurons than any other species. This dense packing is what makes us so smart. There is a trade-off between body size and the number of neurons a primate, including us, can sustain. A 25 kg ape has to eat 8 hours a day to uphold a brain with 53 billion neurons. The invention of cooking, one and half million years ago, gave us a huge advantage. Cooked food is rendered soft and predigested outside of the body. Our guts more easily absorb its energy. Cooking frees up time and provides more energy than if we ate food stuffs raw and so we can sustain brains with 86 billion densely packed neurons. 40% more than the ape. Here's how it works. Half the calories a brain burns go towards simply keeping the structure intact by pumping sodium and potassium ions across membranes to maintain an electrical charge. To do this, the brain has to be an energy hog. It consumes an astounding 3.4 x 10^21 ATP molecules per minute, ATP being the coal of the body's furnace. The high cost of maintaining resting potentials in all 86 billion neurons means that little energy is left to propel signals down axons and across synapses, the nerve discharges that actually get things done. Even if only a tiny percentage of neurons fired in a given region at any one time, the energy burden of generating spikes over the entire brain would be unsustainable. Here's where energy efficiency comes in. Letting just a small proportion of cells signal at any one time, known as sparse coding, uses the least energy, but carries the most information. Because the small number of signals have thousands of possible paths by which to distribute themselves. A drawback of sparse coding within a huge number of neurons is its cost. Worse, if a big proportion of cells never fire, then they are superfluous and evolution should have jettisoned them long ago. The solution is to find the optimum proportion of cells that the brain can have active at once. For maximum efficiency, between 1% and 16% of cells should be active at any given moment. This is the energy limit we have to live with in order to be conscious at all. The need to conserve resources is the reason most of the brain's operations must happen outside of consciousness. It's why multitasking is a fool's errand. We simply lack the energy to do two things at once, let alone three or five. When we try, we do each task less well than if we had given it our full attention. The numbers are against us. Your brain is already smart and powerful. So powerful that it needs a lot of power to stay powerful. And so smart that it has built in an energy-efficiency plan. So don't let a fraudulent myth make you guilty about your supposedly lazy brain. Guilt would be a waste of energy. After all this, don't you realize it's dumb to waste mental energy? You have billions of power-hungry neurons to maintain. So hop to it!
Un mit persistent spune că folosim doar 10% din creier. Celelalte 90 de procente stau degeaba, pentru capacitate de rezervă. Vânzătorii din emisiunile TV au promis că vor accesa acel potențial ascuns prin metode „bazate pe neuroștiință” dar de fapt ei accesează doar portofelul tău. Două treimi din oameni și aproape jumătate dintre profesorii de știință cred eronat în acest mit al celor 10 procente. În anii 1890, William James, tatăl psihologiei americane, spunea: „Majoritatea dintre noi nu ne atingem potențialul mental.” James a zis asta ca o provocare, nu ca o acuză la adresa folosirii minime a creierului. Dar neînțelegerea a rămas. De asemenea, oamenii de știință nu au putut să își dea seama pentru mult timp care este rolul lobilor frontali masivi și a unor zone largi din lobul parietal. Leziunile nu cauzau deficiențe motorii sau senzoriale, așa că specialiștii în domeniu au ajuns la concluzia că nu au niciun rol. Decenii la rând aceste zone au fost numite „zone tăcute” a căror funcție nu era cunoscută. De atunci am aflat că sunt legate de abilitățile executive și integrative, fără de care aproape că nu am fi oameni. Sunt esențiale în gândirea abstractă, în abilitatea de a planifica, de a lua o decizie, și de a ne adapta flexibi circumstanțelor. Ideea că 90% din creier stă degeaba în craniul tău pare ridicolă când ne gândim câtă energie consumă creierul. Creierul rozătoarelor și al animalelor canine consumă 5% din energia totală a corpului. Creierul maimuțelor consumă 10%. Un creier uman adult, care reprezintă doar 2% din masa corporală, consumă 20% din cantitatea zilnică de glucoză arsă în corp. La copii, cifra este 50%, iar la bebeluși, 60%. Este mult mai mult decât ne așteptam, din cauza mărimii creierului comparată cu cea a corpului. Creierele umane au doar 1.5 kg, cele ale elefanților au 5 kg, și cel al balenelor 9 kg, dar comparativ cu greutatea, oamenii au mai mulți neuroni decât oricare altă specie. Această concentrație mare de neuroni ne face așa deștepți. Există o legătură între mărimea corpului și numărul de neuroni pe care primatele, inclusiv noi, le pot avea. O maimuță de 25 kg trebuie să mănânce 8 ore pe zi pentru a susține un creier cu 53 miliarde de neuroni. Invenția gătitului de acum un milion și jumătate de ani ne-a dat un avantaj enorm. Mâncarea gătită e înmuiată și pre-digerată înainte de a intra în corp. Sistemul nostru digestiv absoarbe energia mai ușor. Gătitul ne ajută să economisim timp și ne dă mai multă energie decât dacă am mânca totul crud și astfel ne putem susține creierul cu 86 miliarde de neuroni înghesuiți, cu 40% mai mult decât maimuța. Uite cum funcționează: Jumătate din caloriile arse de creier se duc spre menținerea intactă a structurii prin aprovizionarea cu ioni de sodiu și de potasiu ce traversează membranele, pentru a menține încărcătura electrică. Pentru asta creierul are nevoie de o groază de energie. Consumă, uimitor, 3,4 * 10 ^ 21 molecule ATP pe minut, ATP fiind furnalul de cărbuni al corpului. Consumul mare necesar menținerii potențialului pasiv a celor 86 miliarde de neuroni înseamă că rămâne puțină energie pentru a transmite semnalele pe axoni și de-a lungul sinapselor, adică pentru descărcările neuronale care fac lucrurile să se întâmple. Chiar dacă numai un procent infim de neuroni ar fi activați într-o anumită regiune la un moment dat, explozia enormă de energie în întregul creier nu ar putea fi susținută. Aici intervine eficiența energetică. Lăsând doar o mică parte din celule să emită semnale la un moment dat, ceea ce se numește „cod succint”, se folosește cea mai puțină energie dar se transmite cea mai multă informație. Asta pentru că un număr mic de semnale au mii de căi posibile prin care să fie distribuite. Un dezavantaj al acestui cod în cadrul unui număr mare de neuroni este consumul. Mai rău, dacă o proporție mare de celule nu sunt activate niciodată ele sunt de prisos și evoluția ar fi trebuit să le elimine de mult. Soluția este să se găsească proporția optimă de celule pe care le poate activa creierul deodată. Pentru eficiență maximă doar între 1% și 16% din celule ar trebui să fie active la un moment dat. Aceasta este limita energetică pe care trebuie să o acceptăm pentru a putea fi conștienți. Nevoia de a conserva resursele e motivul pentru care majoritatea operațiilor executate de creier trebuie să aibă loc în afara conștiinței. De aceea ideea de multitasking este inutilă. Pur și simplu nu avem energie să facem două lucruri deodată, darămite trei sau cinci. Când încercăm, fiecare activitate e făcută mai slab decât dacă ne-am dedica atenția totală către una singură. Numerele nu țin cu noi. Creietul deja este deștept și eficient. Atât de eficient, încât are nevoie de multă energie pentru a rămâne eficient. Și atât de deștept încât are încorporat un plan de eficientizare a energiei. Așa că nu lăsa mitul eronat să te facă să te simți vinovat în legătură cu „leneșul” tău creier. A te simți vinovat este o risipă de energie. După toate acestea nu-ți dai seama că e prostesc să irosești energie mentală? Ai de susținut miliarde de neuroni care necesită multă energie.