Imagine a place where your neighbors greet your children by name; a place with splendid vistas; a place where you can drive just 20 minutes and put your sailboat on the water. It's a seductive place, isn't it?
Imaginați-vă o lume în care vecinii vă strigă copiii pe nume; un loc cu peisaje splendide; un loc de unde îți ia doar 20 de minute să mergi să îți pui barca pe apă. E un loc atrăgător, nu?
I don't live there. (Laughter) But I did journey on a 27,000-mile trip for two years, to the fastest-growing and whitest counties in America.
Nu locuiesc acolo. (Râsete) Dar am făcut o călătorie de 43.000 de km, timp de doi ani, prin teritoriul american cu cel mai rapid ritm de dezvoltare și cu cei mai mulți albi.
What is a Whitopia? I define Whitopia in three ways: First, a Whitopia has posted at least six percent population growth since 2000. Secondly, the majority of that growth comes from white migrants. And third, the Whitopia has an ineffable charm, a pleasant look and feel, a je Ne sais quoi. (Laughter)
Ce este Albutopia? O definesc în trei feluri: Mai întâi, Albutopia are o creștere a populației de 6% din 2000 încoace. În al doilea rând, această creștere se datorează migranților albi. În al treilea rând, Albutopia are un farmec inefabil, arată bine și provoacă un sentiment plăcut, are un „nu știu ce”. (Râsete)
To learn how and why Whitopias are ticking, I immersed myself for several months apiece in three of them: first, St. George, Utah; second, Coeur d'Alene, Idaho; and third, Forsyth County, Georgia.
Pentru a înțelege cum și de ce se formează albutopiile, m-am integrat timp câteva luni în trei dintre ele: prima, St. George, Utah; a doua, Coeur d'Alene, Idaho; și a treia, Forsyth County, Georgia.
First stop, St. George -- a beautiful town of red rock landscapes. In the 1850s, Brigham Young dispatched families to St. George to grow cotton because of the hot, arid climate. And so they called it Utah's Dixie, and the name sticks to this day. I approached my time in each Whitopia like an anthropologist. I made detailed spreadsheets of all the power brokers in the communities, who I needed to meet, where I needed to be, and I threw myself with gusto in these communities. I went to zoning board meetings, I went to Democratic clubs and Republican clubs. I went to poker nights. In St. George, I rented a home at the Entrada, one of the town's premier gated communities. There were no Motel 6's or Howard Johnsons for me. I lived in Whitopia as a resident, and not like a visitor.
Primul stop, St. George -- un oraș minunat cu peisaje de rocă roșie. În anii 1850, Brigham Young a adus familli în St. George pentru a cultiva bumbacul datorită climatului cald, arid. Așa că au numit-o Utah's Dixie și așa i-a rămas numele până în zilele noastre. Am studiat fiecare Albutopie cu ochi de antropolog. Mi-am făcut tabele detaliate cu toți oamenii influenți din comunități, cu cei pe care trebuia să îi întâlnesc, cu locurile de văzut și mi-a aruncat cu mult elan în mijlocul acestor comunități. Am fost la întâlniri ale consiliilor de administrație locale. Am fost în cluburi democrate și republicane. Am fost la seri de poker. În St. George, am închiriat o casă la Entrada, una din primele comunități închise ale orașului. Fără niciun Motel 6 sau Howard Johnson. Am fost un rezident al Albutopiei, nu un simplu vizitator.
I rented myself this home by phone. (Laughter) (Applause)
Am închiriat această casă prin telefon. (Râsete) (Aplauze)
Golf is the perfect seductive symbol of Whitopia. When I went on my journey, I had barely ever held a golf club. By the time I left, I was golfing at least three times a week. (Laughter)
Golful este simbolul perfect și seducător al Albutopiei. Înainte de a porni în călătorie, nici măcar nu atinsesem crosa de golf. Am încheiat-o jucând golf de cel puțin trei ori pe săptămână. (Râsete)
Golf helps people bond. Some of the best interviews I ever scored during my trip were on the golf courses. One venture capitalist, for example, invited me to golf in his private club that had no minority members.
Golful apropie oamenii. Cele mai bune interviuri pe care le-am făcut au fost pe terenurile de golf. Un investitor în capitalul de risc m-a invitat la clubul lui privat în care nu era niciun membru minoritar.
I also went fishing. (Laughter) Because I had never fished, this fellow had to teach me how to cast my line and what bait to use.
M-am dus și la pescuit. (Râsete) Nu pescuisem niciodată, așa că tipul ăsta a trebuit să mă învețe cum să întind firul și ce momeală să folosesc.
I also played poker every weekend. It was Texas Hold 'em with a $10 buy-in. My poker mates may have been bluffing about the hands that they drew, but they weren't bluffing about their social beliefs. Some of the most raw, salty conversations I ever had during my journey were at the poker table.
Am jucat și poker în fiecare week-end. Era Texas Hold 'em cu o miză de 10$. Poate că partenerii mei de poker bluffau în legătură cu mâna pe care o aveau, dar nu bluffau când era vorba de părerile lor sociale. Cele mai sincere și picante discuții pe care le-am avut pe toată perioada călătoriei au fost la masa de poker.
I'm a gung ho entertainer. I love to cook, I hosted many dinner parties, and in return, people invited me to their dinner parties, and to their barbecues, and to their pool parties, and to their birthday parties.
Sunt un entertainer entuziast și naiv. Îmi place să gătesc, am găzduit multe cine și, în schimb, am fost și invitat la cine, la grătare, la petreceri cu piscină și la zile de naștere.
But it wasn't all fun. Immigration turned out to be a big issue in this Whitopia. The St. George's Citizens Council on Illegal Immigration held regular and active protests against immigration, and so what I gleaned from this Whitopia is what a hot debate this would become. It was a real-time preview, and so it has become.
Dar nu a fost mereu distractiv. Imigrația s-a dovedit a fi o mare problemă în Albutopia. Consiliul Cetățenilor din St. George pe Problemele de Imigrație Ilegală organiza proteste regulate și active împotriva imigrației și în această Albutopie am putut prefigura cât de aprinsă poate fi această dezbatere. A fost o previziune în timp real și așa a și fost.
Next stop: Almost Heaven, a cabin I rented for myself in Coeur d'Alene, in the beautiful North Idaho panhandle. I rented this place for myself, also by phone. (Laughter)
Următorul stop: Almost Heaven, o cabană pe care am închiriat-o în Coeur d'Alene, în minunata prelungire din North Idaho. Am închiriat locuința asta pentru mine, tot prin telefon. (Râsete)
The book "A Thousand Places To See Before You Die" lists Coeur d'Alene -- it's a gorgeous paradise for huntsmen, boatmen and fishermen.
Cartea „O mie de locuri de vizitat înainte să mori” include și Coeur d'Alene -- un paradis superb pentru vânători, amatori de sporturi nautice și pescari.
My growing golf skills came in handy in Coeur d'Alene. I golfed with retired LAPD cops. In 1993, around 11,000 families and cops fled Los Angeles after the L.A. racial unrest, for North Idaho, and they've built an expatriated community. Given the conservatism of these cops, there's no surprise that North Idaho has a strong gun culture. In fact, it is said, North Idaho has more gun dealers than gas stations. So what's a resident to do to fit in? I hit the gun club. When I rented a gun, the gentleman behind the counter was perfectly pleasant and kind, until I showed him my New York City driver's license. That's when he got nervous. I'm not as bad a shot as I thought I might have been.
Competențele de golf îmbunătățite mi-au fost utile în Coeur d'Alene. Am jucat golf cu polițiști din LAPD ieșiți la pensie. În 1993, circa 11.000 de polițiști cu familii cu tot au fugit din Los Angeles după agitațiile rasiale din L.A. în North Idaho, unde au alcătuit o comunitate de expatriați. Dat fiind conservatorismul acestor polițiști, nu e de mirare că în North Idaho există un cult puternic al armelor. Se spune că în North Idaho sunt mai mulți dealeri de arme decât benzinării. Deci ce trebuie să facă un rezident ca să se integreze? M-am dus la clubul de arme. Când am închiriat o armă, domnul de la casă a fost foarte drăguț și amabil, până i-am arătat permisul meu de conducere de New York. Atunci a început să se agite. Se pare că trag mai bine decât credeam.
What I learned from North Idaho is the peculiar brand of paranoia that can permeate a community when so many cops and guns are around.
În North Idaho am învățat că există o anumită formă de paranoia ce poate apărea într-o comunitate cu atât de mulți polițiști și arme.
In North Idaho, in my red pickup truck, I kept a notepad. And in that notepad I counted more Confederate flags than black people. In North Idaho, I found Confederate flags on key chains, on cellphone paraphernalia, and on cars.
În furgoneta mea roșie din North Idaho aveam un carnet de notițe. Am bifat în carnețel mai multe steaguri confederate decât persoane de culoare. În North Idaho am văzut steaguri ale Confederației pe brelocuri, pe accesoriile de mobile și pe mașini.
About a seven-minute drive from my hidden lake cabin was the compound of Aryan Nations, the white supremacist group. America's Promise Ministries, the religious arm of Aryan Nations, happened to have a three-day retreat during my visit. So I decided to crash it. (Laughter) I'm the only non-Aryan journalist I'm aware of ever to have done so. (Laughter) Among the many memorable episodes of that retreat... (Laughter) ...is when Abe, an Aryan, sidled up next to me. He slapped my knee, and he said, "Hey Rich, I just want you to know one thing. We are not white supremacists. We are white separatists. We don't think we're better than you, we just want to be away from you." (Laughter)
La vreo șapte minute de cabana mea ascunsă de lângă lac se afla sediul Națiunilor Ariene, grupare supremațistă a albilor. Serviciile Promisiunii Americane, latura religioasă a Națiunilor Ariene, a avut o tabără de retragere de trei zile în timpul șederii mele. Am decis să o compromit. (Râsete) Cred că sunt singurul jurnalist ne-arian care a făcut asta. (Râsete) Printre episoadele memorabile ale acestei tabere... (Râsete) ...a fost când Abe, un arian, a apărut exact lângă mine. Mi-a dat o palmă pe genunchi zicându-mi: „Hei, Rich, vreau să știi un lucru. Nu suntem supremațiști albi. Suntem separatiști albi. Nu credem că suntem mai buni decât voi, vrem doar să nu vă avem în preajmă.” (Râsete)
Indeed, most white people in Whitopia are neither white supremacists or white separatists; in fact, they're not there for explicitly racial reasons at all. Rather, they emigrate there for friendliness, comfort, security, safety -- reasons that they implicitly associate to whiteness in itself.
Într-adevăr, majoritatea albilor din Albutopia nu sunt nici supremațiști, nici separatiști albi; de fapt, ei nu se află acolo din motive rasiale explicite. Mai degrabă, emigrează acolo pentru prietenie, confort, securitate și siguranță -- motive pe care le asociază implicit cu faptul de a fi alb.
Next stop was Georgia. In Georgia, I stayed in an exurb north of Atlanta. In Utah, I found poker; in Idaho, I found guns; in Georgia, I found God. (Laughter) The way that I immersed myself in this Whitopia was to become active at First Redeemer Church, a megachurch that's so huge that it has golf carts to escort the congregants around its many parking lots on campus. I was active in the youth ministry. And for me, personally, I was more comfortable in this Whitopia than say, in a Colorado, or an Idaho, or even a suburban Boston. That is because [there], in Georgia, white people and black people are more historically familiar to one another. I was less exotic in this Whitopia. (Laughter)
Următorul stop a fost Georgia. În Georgia, am stat la o periferie din nordul Atlantei. În Utah, am găsit poker-ul; în Idaho, am găsit armele; în Georgia, l-am găsit pe Dumnezeu. (Râsete) Felul pe care l-am ales ca să mă integrez în această Albutopie a fost prin a deveni membru activ în Biserica Primului Pocăit, o biserică imensă, atât de mare încât are mașinuțe de golf pentru a-și transporta membrii la numeroasele parcări ale campusului. Am activat în serviciul de tineret. Și, personal, m-am simțit mai bine în această Albutopie decât, să spunem, în Colorado sau Idaho sau chiar în Boston-ul suburban. Pentru că în Georgia oamenii albi și de culoare sunt istoric mai familiarizați unii cu alții. Nu eram atât de exotic în această Albutopie. (Râsete)
But what does it all mean? Whitopian dreaming, Whitopia migration, is a push-pull phenomenon, full of alarming pushes and alluring pulls, and Whitopia operates at the level of conscious and unconscious bias. It's possible for people to be in Whitopia not for racist reasons, though it has racist outcomes. Many Whitopians feel pushed by illegals, social welfare abuse, minorities, density, crowded schools. Many Whitopians feel pulled by merit, freedom, the allure of privatism -- privatized places, privatized people, privatized things. And I learned in Whitopia how a country can have racism without racists.
Dar ce înseamnă toate acestea? Visul albutopic, migrația albutopistă este un fenomen fluctuant, plin de jos-uri alarmante și de sus-uri atrăgătoare, Albutopia operează la nivelul subiectivismului conștient și inconștient. E posibil ca oamenii să nu se afle în Albutopia din motive rasiale, deși aceasta are consecințe rasiale. Mulți albutopieni se simt presați de infractori, de abuzurile de ajutor social, de minorități, de aglomerație, de școlile suprapopulate. Mulți albutopieni se simt atrași de merit, de libertate, de farmecul privatului -- locuri private, oameni privați, lucruri private. Și în Albutopia am aflat că o țară poate fi rasistă și fără rasiști.
Many of my smug urban liberal friends couldn't believe I would go on such a venture. The reality is that many white Americans are affable and kind. Interpersonal race relations -- how we treat each other as human beings -- are vastly better than in my parents' generation. Can you imagine me going to Whitopia 40 years ago? What a journey that would have been. (Laughter) And yet, some things haven't changed. America is as residentially and educationally segregated today as it was in 1970.
Mulți dintre prietenii mei liberali și autosuficienți nu-și explicau cum mă pot lansa într-o asemenea aventură. Adevărul e că mulți americani albi sunt amabili și drăguți. Relațiile rasiale interpersonale -- cum ne comportăm unii cu alții ca oameni -- sunt mult mai bune decât pe timpul generației părinților mei. Vă imaginați cum ar fi fost să mă duc în Albutopia acum 40 de ani? Ce aventură ar fi fost. (Râsete) Și totuși, unele lucruri nu s-au schimbat. Astăzi, din punct de vedere rezidențial și educațional, America e la fel de scindată ca în anii 1970.
As Americans, we often find ways to cook for each other, to dance with each other, to host with each other, but why can't that translate into how we treat each other as communities? It's a devastating irony, how we have gone forward as individuals, and backwards as communities.
Ca americani, găsim modalități de a găti pentru celălalt, de a dansa cu celălalt, a-l primi pe celălalt, dar de ce nu putem transpune asta în felul în care ne tratăm la nivel de comunități? Este o ironie devastatoare că am evoluat ca indivizi, involuând la nivel de comunitate.
One of the Whitopian outlooks that really hit me was a proverbial saying: "One black man is a delightful dinner guest; 50 black men is a ghetto."
Una din perspectivele albutopiste care m-a frapat a fost un proverb: „Un om de culoare este un minunat invitat la cină; 50 de oameni de culoare sunt un ghetou.”
One of the big contexts animating my Whitopian journey was the year 2042. By 2042, white people will no longer be the American majority. As such, will there be more Whitopias? In looking at this, the danger of Whitopia is that the more segregation we have, the less we can look at and confront conscious and unconscious bias.
Unul din marile subiecte din călătoria mea albutopistă a fost anul 2042. În 2042, oamenii albi nu vor mai fi majoritari în America. Deci nu vor mai fi albutopii? Dacă ne gândim bine, pericolul Albutopiei e că odată cu creșterea segregării, nu vom mai putea observa și confrunta subiectivismul conștient și inconștient.
I ventured on my two-year, 27,000 mile journey to learn where, why, and how white people are fleeing, but I didn't expect to have so much fun on my journey. (Laughter) I didn't expect to learn so much about myself. I don't expect I'll be living in a Whitopia -- or a Blacktopia, for that matter. I do plan to continue golfing every chance I get. (Laughter) And I'll just have to leave the guns and megachurches back in Whitopia.
Am pornit în aventura de doi ani, de 43.000 de km pentru a afla motivele plecării oamenilor albi și cum o fac, dar nu m-am așteptat să mă distrez atât de bine în călătoria mea. (Râsete) Nu m-am așteptat să învăț atât de multe despre mine însumi. Nu vreau să trăiesc într-o Albatupie -- ce-i drept, nici într-o Negrutopie. Dar am de gând să joc golf de câte ori am ocazia. (Râsete) Va trebui doar să las armele și mega-bisericile în Albutopia.
Thank you.
Mulțumesc.
(Applause)
(Aplauze)