Your company launches a search for an open position. The applications start rolling in, and the qualified candidates are identified. Now the choosing begins. Person A: Ivy League, 4.0, flawless resume, great recommendations. All the right stuff. Person B: state school, fair amount of job hopping, and odd jobs like cashier and singing waitress. But remember -- both are qualified. So I ask you: who are you going to pick?
Compania voastră începe promovarea unei noi poziții. Cererile încep să curgă, iar candidații calificați sunt identificați. Începe selecția. Persoana A: Ivy League, 4.0, CV impecabil, recomandări excelente. Are tot ce trebuie. Persoana B: școala de stat, câteva locuri de muncă schimbate și alte job-uri de tot felul, precum casieră sau ospătăriță cântăreață. Însă rețineți -- ambii sunt calificați. Așadar vă întreb: pe cine ați alege?
My colleagues and I created very official terms to describe two distinct categories of candidates. We call A "the Silver Spoon," the one who clearly had advantages and was destined for success. And we call B "the Scrapper," the one who had to fight against tremendous odds to get to the same point. You just heard a human resources director refer to people as Silver Spoons and Scrappers --
Împreună cu colegii mei am creat un set de termeni oficiali pentru a descrie două categorii distincte de candidați. Lui A îi vom spune „Silver Spoon" (Lingura de Argint), cel care a avut toate avantajele și care era destinat succesului. Iar lui B îi vom spune „the Scrapper" (Bătăiosul), cel care a fost nevoit să lupte împotriva multor adversități pentru a ajunge la același nivel. Tocmai ați auzit un director de resurse umane descriind oamenii ca Linguri de Argint și Bătăioși -
(Laughter)
(Râsete)
which is not exactly politically correct and sounds a bit judgmental. But before my human resources certification gets revoked --
ceea ce nu e neapărat sociopolitic corect și sună ușor critic. Însă înainte de a mi se revoca certificatul în resurse umane --
(Laughter)
(Râsete)
let me explain.
permiteți-mi să vă explic.
A resume tells a story. And over the years, I've learned something about people whose experiences read like a patchwork quilt, that makes me stop and fully consider them before tossing their resumes away. A series of odd jobs may indicate inconsistency, lack of focus, unpredictability. Or it may signal a committed struggle against obstacles. At the very least, the Scrapper deserves an interview.
Un CV spune o poveste. De-a lungul anilor am învățat ceva despre oamenii ale căror experiențe sunt similare unui mozaic, care mă îndeamnă să le acord întreaga mea atenție înainte de a le arunca CV-urile. O serie de job-uri de tot felul ar putea indica inconsecvență, lipsă de concentrare, imprevizibilitate. Sau ar putea indica o luptă continuă împotriva obstacolelor. Bătăiosul merită măcar un interviu.
To be clear, I don't hold anything against the Silver Spoon; getting into and graduating from an elite university takes a lot of hard work and sacrifice. But if your whole life has been engineered toward success, how will you handle the tough times? One person I hired felt that because he attended an elite university, there were certain assignments that were beneath him, like temporarily doing manual labor to better understand an operation. Eventually, he quit. But on the flip side, what happens when your whole life is destined for failure and you actually succeed?
Să fie clar, nu am nimic împotriva Lingurii de Argint; admiterea la o facultate de top și absolvirea acesteia necesită multă muncă și sacrificiu. Dar dacă întreaga ta viață a fost structurată în jurul succesului, cum vei reacționa într-o perioadă dificilă? O persoană pe care o angajasem credea că, fiindcă absolvise o facultate de top, unele munci erau sub demnitatea lui, ca de exemplu munca manuală temporară pentru a înțelege o operațiune mai bine. În cele din urmă, și-a dat demisia. Dar pe de altă parte, ce se întâmplă când întreaga ta viață este destinată eșecului, iar în cele din urmă reușești?
I want to urge you to interview the Scrapper. I know a lot about this because I am a Scrapper. Before I was born, my father was diagnosed with paranoid schizophrenia, and he couldn't hold a job in spite of his brilliance. Our lives were one part "Cuckoo's Nest," one part "Awakenings" and one part "A Beautiful Mind."
Vreau să vă motivez să îi acordați un interviu Bătăiosului. Știu multe despre asta, fiindcă și eu sunt o Bătăioasă. Înainte de a mă naște, tatăl meu a fost diagnosticat cu schizofrenie paranoică, și nu a putut păstra un loc de muncă, în ciuda talentului său. Viețile noastre erau o parte „Zbor deasupra unui cuib de cuci", o parte „Revenire la viață" și o parte „O minte sclipitoare".
(Laughter)
(Râsete)
I'm the fourth of five children raised by a single mother in a rough neighborhood in Brooklyn, New York. We never owned a home, a car, a washing machine, and for most of my childhood, we didn't even have a telephone. So I was highly motivated to understand the relationship between business success and Scrappers, because my life could easily have turned out very differently. As I met successful business people and read profiles of high-powered leaders, I noticed some commonality.
Sunt a patra din cinci copii crescuți de o mamă singură într-un cartier dur din Brooklyn, New York. Nu am avut niciodată o casă, o mașină sau o mașină de spălat, iar o mare parte a copilăriei mele, nu am avut nici măcar telefon. Așadar eram foarte motivată să înțeleg legătura dintre succesul profesional și Bătăioși, fiindcă viața mea ar fi putut fi complet diferită. Pe măsură ce cunoșteam oameni de succes și analizam profilurile unor lideri influenți, am remarcat anumite asemănări.
Many of them had experienced early hardships, anywhere from poverty, abandonment, death of a parent while young, to learning disabilities, alcoholism and violence. The conventional thinking has been that trauma leads to distress, and there's been a lot of focus on the resulting dysfunction. But during studies of dysfunction, data revealed an unexpected insight: that even the worst circumstances can result in growth and transformation. A remarkable and counterintuitive phenomenon has been discovered, which scientists call Post Traumatic Growth.
Mulți dintre ei au fost expuși dificultățillor de la o vârstă fragedă, de la sărăcie, abandon, decesul unuia dintre părinți în copilărie, la dificultăți de învățare, dependența de alcool și violența. Gândirea tradițională ne spune că trauma generează suferință, multe studii concentrându-se pe tulburările care rezultă de aici. Dar, în timpul acestor studii, datele au indicat un lucru neașteptat: până și cele mai dificile condiții pot duce la dezvoltare și transformare. Un fenomen remarcabil și contraintuitiv a fost descoperit, cunoscut printre oamenii de știință ca Dezvoltarea Post Traumatică.
In one study designed to measure the effects of adversity on children at risk, among a subset of 698 children who experienced the most severe and extreme conditions, fully one-third grew up to lead healthy, successful and productive lives. In spite of everything and against tremendous odds, they succeeded. One-third.
Într-un studiu dedicat evaluării efectelor adversităților asupra copiilor expuși riscului, din 698 de copii care au resimțit cele mai severe și extreme condiții, o treime au avut apoi o viață sănătoasă, reușită și productivă. În ciuda tuturor dificultăților, aceștia au reușit. O treime.
Take this resume. This guy's parents give him up for adoption. He never finishes college. He job-hops quite a bit, goes on a sojourn to India for a year, and to top it off, he has dyslexia. Would you hire this guy? His name is Steve Jobs.
Luați, spre exemplu, acest CV. Părinții acestui tip l-au dat spre adopție. Nu își termină studiile. Își schimbă locurile de muncă destul de des, călătorește în India timp de un an și mai mult decât atât, are și dislexie. L-ați angaja? Numele său e Steve Jobs.
In a study of the world's most highly successful entrepreneurs, it turns out a disproportionate number have dyslexia. In the US, 35 percent of the entrepreneurs studied had dyslexia. What's remarkable -- among those entrepreneurs who experience post traumatic growth, they now view their learning disability as a desirable difficulty which provided them an advantage because they became better listeners and paid greater attention to detail. They don't think they are who they are in spite of adversity, they know they are who they are because of adversity. They embrace their trauma and hardships as key elements of who they've become, and know that without those experiences, they might not have developed the muscle and grit required to become successful.
Într-un studiu efectuat asupra celor mai de succes antreprenori s-a dovedit că un număr disproporționat aveau dislexie. În SUA, 35% dintre antreprenorii studiați aveau dislexie. Ce este remarcabil -- la acești antreprenori care trec printr-o dezvoltare post traumatică, e că acum își percep această dificultate de învățare precum o dificultate dezirabilă care le-a oferit un avantaj, fiindcă astfel au devenit ascultători mai buni, cu o atenție sporită la detalii. Ei nu consideră că sunt ceea ce sunt în ciuda adversităților, ci știu că sunt ceea ce sunt datorită adversităților. Își acceptă traumele și dificultățile ca elemente esențiale a ceea ce au devenit și știu că fără aceste experiențe, s-ar putea să nu fi dat dovadă de tăria necesară pentru a avea succes.
One of my colleagues had his life completely upended as a result of the Chinese Cultural Revolution in 1966. At age 13, his parents were relocated to the countryside, the schools were closed and he was left alone in Beijing to fend for himself until 16, when he got a job in a clothing factory. But instead of accepting his fate, he made a resolution that he would continue his formal education. Eleven years later, when the political landscape changed, he heard about a highly selective university admissions test. He had three months to learn the entire curriculum of middle and high school. So, every day he came home from the factory, took a nap, studied until 4am, went back to work and repeated this cycle every day for three months. He did it, he succeeded. His commitment to his education was unwavering, and he never lost hope. Today, he holds a master's degree, and his daughters each have degrees from Cornell and Harvard.
Viața unui coleg de-al meu a fost dată peste cap în urma Revoluției Culturale Chineze din 1966. Când el avea 13 ani, părinții săi au fost siliți să se mute la țară, școlile erau închise, iar el a rămas singur în Beijing, unde și-a purtat de grijă pâna la 16 ani, când a primit o slujbă într-o fabrică de haine. Însă, în loc să-și accepta soarta, el a decis să își continue educația formală. 11 ani mai târziu, când scena politică se schimbase, a aflat despre un test de admitere la universitate foarte selectiv. A avut trei luni la dispoziție să învețe toată materia predată în gimnaziu și în liceu. În fiecare zi se întorcea de la fabrică, dormea puțin, studia până la 4 dimineața mergea înapoi la serviciu, repetând acestă rutină în fiecare zi timp de trei luni. Și a reușit. Dedicarea sa pentru educație a fost de neclintit și nu și-a pierdut speranța. Astăzi are diplomă de master, iar fiicele sale au diplome de la Cornell și Harvard.
Scrappers are propelled by the belief that the only person you have full control over is yourself. When things don't turn out well, Scrappers ask, "What can I do differently to create a better result?" Scrappers have a sense of purpose that prevents them from giving up on themselves, kind of like if you've survived poverty, a crazy father and several muggings, you figure, "Business challenges? --
Bătăioșii sunt de părere că singura persoană pe care o pot controla în totalitate sunt chiar ei înșiși. Când lucrurile nu decurg bine, Bătăioșii se întreabă: „Ce pot schimba pentru a avea un rezultat mai bun?" Bătăioșii au o tenacitate care îi împiedică să renunțe, ca atunci când ați supraviețuit sărăciei, unui tată nebun și mai multor furturi, vă întrebați: „Provocări profesionale?--
(Laughter)
(Râsete)
Really? Piece of cake. I got this."
Pe bune? O nimica toată. Mă descurc."
(Laughter)
(Râsete)
And that reminds me -- humor. Scrappers know that humor gets you through the tough times, and laughter helps you change your perspective.
Și să nu uit -- umorul. Bătăioșii știu că umorul vă face să treceți peste dificultăți și râsul vă ajută să vă schimbați perspectiva.
And finally, there are relationships. People who overcome adversity don't do it alone. Somewhere along the way, they find people who bring out the best in them and who are invested in their success. Having someone you can count on no matter what is essential to overcoming adversity. I was lucky. In my first job after college, I didn't have a car, so I carpooled across two bridges with a woman who was the president's assistant. She watched me work and encouraged me to focus on my future and not dwell on my past. Along the way I've met many people who've provided me brutally honest feedback, advice and mentorship. These people don't mind that I once worked as a singing waitress to help pay for college.
În cele din urmă, mai există și relațiile. Oamenii care înving adversitatea nu o fac singuri. La un moment dat, aceștia găsesc persoane care îi ajută să dea ce au mai bun și care se dedică succesului lor. A avea pe cineva pe care să te poți baza orice-ar fi e esențial pentru a învinge adversitatea. Am fost norocoasă. În primul meu job după facultate, nu am avut o mașină așa că făceam naveta peste două poduri cu o femeie care era asistenta directorului. M-a văzut lucrând și m-a încurajat să mă concentrez pe viitorul meu și să nu mă gândesc la trecut. De-a lungul timpului am întâlnit mulți oameni care mi-au oferit feedback dureros de sincer, sfaturi și îndrumare. Acestor oameni nu le pasă că am lucrat ca ospătăriță cântăreață pentru a-mi plăti studiile.
(Laughter)
(Râsete)
I'll leave you with one final, valuable insight. Companies that are committed to diversity and inclusive practices tend to support Scrappers and outperform their peers. According to DiversityInc, a study of their top 50 companies for diversity outperformed the S&P 500 by 25 percent.
O să vă mai împărtășesc o ultimă informație valoroasă. Companiile dedicate diversității și oportunităților egale tind să prefere Bătăioșii și să aibă mai mult succes decât competitorii acestora. DiversityInc dezvăluie că un studiu al celor 50 de companii de top pentru diversitate a avut o rată de succes cu 25% mai mare decât S&P 500.
So back to my original question. Who are you going to bet on: Silver Spoon or Scrapper? I say choose the underestimated contender, whose secret weapons are passion and purpose.
Înapoi la întrebarea mea inițială. Pe cine ați paria: Lingura de Argint sau Bătăiosul? Alegeți candidatul subestimat ale cărui arme secrete sunt pasiunea și tenacitatea.
Hire the Scrapper.
Angajați Bătăiosul.
(Applause)
(Aplauze)