Let's talk about trust. We all know trust is fundamental, but when it comes to trusting people, something profound is happening.
Haideți să vorbim despre încredere. Știm cu toții că încrederea e importantă, dar când vine vorba de încrederea în oameni, se întâmplă ceva extraordinar.
Please raise your hand if you have ever been a host or a guest on Airbnb. Wow. That's a lot of you.
Vă rog să ridicați mâna dacă ați fost vreodată gazde sau oaspeți pe Airbnb. Uau, foarte mulți!
Who owns Bitcoin? Still a lot of you. OK.
Cine deține Bitcoin? Încă mulți. OK.
And please raise your hand if you've ever used Tinder to help you find a mate.
Vă rog să ridicați mâna dacă ați folosit vreodată Tinder pentru a vă găsi un partener.
(Laughter)
(Râsete)
This one's really hard to count because you're kind of going like this.
E foarte greu să număr, pentru că faceți cam așa.
(Laughter)
(Râsete)
These are all examples of how technology is creating new mechanisms that are enabling us to trust unknown people, companies and ideas. And yet at the same time, trust in institutions -- banks, governments and even churches -- is collapsing. So what's happening here, and who do you trust?
Toate acestea sunt exemple despre cum tehnologia creează noi mecanisme ce ne dau posibilitatea să avem încredere în oameni, companii și idei necunoscute. Totuși, în același timp, încrederea în instituții: bănci, guverne și chiar biserici se prăbușește. Deci, ce se întâmplă aici și în cine avem încredere?
Let's start in France with a platform -- with a company, I should say -- with a rather funny-sounding name, BlaBlaCar. It's a platform that matches drivers and passengers who want to share long-distance journeys together. The average ride taken is 320 kilometers. So it's a good idea to choose your fellow travelers wisely. Social profiles and reviews help people make a choice. You can see if someone's a smoker, you can see what kind of music they like, you can see if they're going to bring their dog along for the ride. But it turns out that the key social identifier is how much you're going to talk in the car.
Să începem în Franța, cu o platformă... cu o companie mai bine zis, cu un nume destul de amuzant, BlaBlaCar. E o platformă ce face legătura între șoferi și pasageri ce vor să călătorească împreună pe distanțe lungi. Distanța medie este de 320 de kilometri. Deci e o idee bună să îți alegi cu grijă partenerii de drum. Profilurile sociale și recomandările îi ajută pe oameni să aleagă. Poți vedea dacă cineva e fumător, ce fel de muzică îi place, poți vedea dacă își vor aduce câinele cu ei. Dar s-a constat că indiciul social cel mai important e cât de mult se va vorbi în mașină.
(Laughter)
(Râsete)
Bla, not a lot, bla bla, you want a nice bit of chitchat, and bla bla bla, you're not going to stop talking the entire way from London to Paris.
Bla, nu foarte mult, bla bla, un pic de pălăvrăgeală, iar bla bla bla, n-o să te oprești din vorbit tot drumul de la Londra la Paris.
(Laughter)
(Râsete)
It's remarkable, right, that this idea works at all, because it's counter to the lesson most of us were taught as a child: never get in a car with a stranger. And yet, BlaBlaCar transports more than four million people every single month. To put that in context, that's more passengers than the Eurostar or JetBlue airlines carry. BlaBlaCar is a beautiful illustration of how technology is enabling millions of people across the world to take a trust leap.
E surprinzător că această idee funcționează, pentru că e total opusă lecției primite în copilărie: nu te urca în mașină cu un străin. Totuși, BlaBlaCar transportă mai mult de 4 milioane de oameni în fiecare lună. Ca să vă dați seama, înseamnă mai mulți pasageri decât transportă Eurostar sau compania aeriană JetBlue. BlaBlaCar e un exemplu minunat al modului în care tehnologia permite milioanelor de oameni din toată lumea să aibă încredere.
A trust leap happens when we take the risk to do something new or different to the way that we've always done it. Let's try to visualize this together. OK. I want you to close your eyes. There is a man staring at me with his eyes wide open. I'm on this big red circle. I can see. So close your eyes.
Un act de încredere are loc când riscăm și facem ceva nou sau diferit de până atunci. Haideți să ne imaginăm împreună. Vreau să închideți ochii. E un bărbat care se uită la mine cu ochii larg deschiși. De pe cercul ăsta mare și roșu văd tot. Deci, închideți ochii.
(Laughter) (Applause)
(Râsete) (Aplauze)
I'll do it with you. And I want you to imagine there exists a gap between you and something unknown. That unknown can be someone you've just met. It can be a place you've never been to. It can be something you've never tried before. You got it? OK. You can open your eyes now. For you to leap from a place of certainty, to take a chance on that someone or something unknown, you need a force to pull you over the gap, and that remarkable force is trust.
O să-i închid și eu. Vreau doar să vă imaginați că există o prăpastie între voi și un lucru necunoscut. Poate să fie cineva pe care tocmai l-ați întâlnit. Poate să fie un loc în care nu ați mai fost. Poate fi ceva ce nu ați mai încercat înainte. Ați înțeles? OK. Acum puteți să deschideți ochii. Pentru a putea face saltul de la un loc sigur, pentru a risca cu cineva sau ceva necunoscut, aveți nevoie de o forță care să vă tragă peste acest gol, iar acea forță extraordinară e încrederea.
Trust is an elusive concept, and yet we depend on it for our lives to function. I trust my children when they say they're going to turn the lights out at night. I trusted the pilot who flew me here to keep me safe. It's a word we use a lot, without always thinking about what it really means and how it works in different contexts of our lives.
Încrederea este un concept evaziv și totuși depindem de el pentru a putea trăi. Am încredere în copiii mei atunci când îmi spun că vor stinge lumina noaptea. Am avut încredere în pilotul cu care am zburat. E un cuvânt pe care îl folosim mult, fără să ne gândim ce înseamnă de fapt și cum funcționează în diferite situații din viețile noastre.
There are, in fact, hundreds of definitions of trust, and most can be reduced to some kind of risk assessment of how likely it is that things will go right. But I don't like this definition of trust, because it makes trust sound rational and predictable, and it doesn't really get to the human essence of what it enables us to do and how it empowers us to connect with other people.
Există, de fapt, sute de definiții ale încrederii, iar majoritatea se reduc la un fel de evaluare a riscului, despre cât de probabil este ca lucrurile să meargă bine. Dar nu îmi place această definiție a încrederii, pentru că face încrederea să pară logică și predictibilă și nu ajunge cu adevărat la esența naturii umane a ceea ce ne permite să facem și cum ne dă posibilitatea să ne conectăm cu alți oameni.
So I define trust a little differently. I define trust as a confident relationship to the unknown. Now, when you view trust through this lens, it starts to explain why it has the unique capacity to enable us to cope with uncertainty, to place our faith in strangers, to keep moving forward.
Așa că eu o definesc altfel. Ca o relație încrezătoare cu necunoscutul. Ei bine, când privești din această perspectivă, începe să fie clar de ce are capacitatea unică de a ne da posibilitatea să facem față nesiguranței, să avem încredere în necunoscuți, să mergem înainte.
Human beings are remarkable at taking trust leaps. Do you remember the first time you put your credit card details into a website? That's a trust leap. I distinctly remember telling my dad that I wanted to buy a navy blue secondhand Peugeot on eBay, and he rightfully pointed out that the seller's name was "Invisible Wizard" and that this probably was not such a good idea.
Oamenii sunt fantastici când vine vorba de încredere. Vă amintiți când v-ați introdus prima oară datele de pe card pe un website? Acesta e încredere oarbă. Îmi amintesc foarte clar că i-am spus tatălui meu că vreau să cumpăr un Peugeot albastru la mâna a doua de pe eBay, iar el mi-a arătat imediat că numele vânzătorului era „Magicianul Invizibil”, și că n-ar fi o idee prea bună.
(Laughter)
(Râsete)
So my work, my research focuses on how technology is transforming the social glue of society, trust between people, and it's a fascinating area to study, because there's still so much we do not know. For instance, do men and women trust differently in digital environments? Does the way we build trust face-to-face translate online? Does trust transfer? So if you trust finding a mate on Tinder, are you more likely to trust finding a ride on BlaBlaCar?
Activitatea și cercetarea mea se axează pe modul în care tehnologia influențează liantul social al lumii, încrederea dintre oameni și e un domeniu fascinant de studiu, pentru că există atât de multe lucruri pe care nu le știm încă. De exemplu, bărbații și femeile cred la fel în mediile digitale? Modul în care consolidăm încrederea față în față este la fel cu cel online? Se poate transmite încrederea? Dacă ai încredere că vei găsi un partener pe Tinder, crezi că ai șanse mai mari să găsești o cursă pe BlaBlaCar?
But from studying hundreds of networks and marketplaces, there is a common pattern that people follow, and I call it "climbing the trust stack." Let me use BlaBlaCar as an example to bring it to life. On the first level, you have to trust the idea. So you have to trust the idea of ride-sharing is safe and worth trying. The second level is about having confidence in the platform, that BlaBlaCar will help you if something goes wrong. And the third level is about using little bits of information to decide whether the other person is trustworthy.
Din studiul a sute de rețele și piețe, se poate observa un tipar pe care îl urmăresc oamenii, ceea ce eu numesc „a urca pe scara încrederii”. Voi folosi BlaBlaCar ca exemplu pentru a explica. La primul nivel trebuie să ai încredere în idee. Trebuie să ai încredere în ideea că împărțirea unei călătorii este sigură și merită încercată. Al doilea este să ai încredere în program, în faptul că BlaBlaCar te ajută dacă ceva nu merge bine. Iar al treilea nivel este despre cum să folosești bucățele de informație pentru a decide dacă persoana cealaltă este de încredere.
Now, the first time we climb the trust stack, it feels weird, even risky, but we get to a point where these ideas seem totally normal. Our behaviors transform, often relatively quickly. In other words, trust enables change and innovation.
Prima oară când urcăm pe scara încrederii e un sentiment ciudat, chiar riscant, dar ajungem la un punct în care acestea devin complet normale. Ni se schimbă comportamentul, chiar foarte repede câteodată. Cu alte cuvinte, încrederea activează schimbarea și inovația.
So an idea that intrigued me, and I'd like you to consider, is whether we can better understand major waves of disruption and change in individuals in society through the lens of trust. Well, it turns out that trust has only evolved in three significant chapters throughout the course of human history: local, institutional and what we're now entering, distributed.
O idee ce mi-a atras atenția și la care aș vrea să vă gândiți este dacă putem înțelege mai bine valurile de perturbare și schimbare în indivizi din societate prin prisma încrederii. Ei bine, se pare că încrederea a evoluat în trei capitole importante de-a lungul istoriei umane: locală, instituțională și cea în care intrăm acum, distribuită.
So for a long time, until the mid-1800s, trust was built around tight-knit relationships. So say I lived in a village with the first five rows of this audience, and we all knew one another, and say I wanted to borrow money. The man who had his eyes wide open, he might lend it to me, and if I didn't pay him back, you'd all know I was dodgy. I would get a bad reputation, and you would refuse to do business with me in the future. Trust was mostly local and accountability-based.
Deci pentru mult timp, până la jumătatea anilor 1800, încrederea era construită în jurul relațiilor foarte strânse. Să spunem că locuiesc într-un sat împreună cu primele cinci rânduri din acestă sală și toți ne cunoaștem, și să spunem că aș fi vrut să împrumut bani. Bărbatul care ținea ochii deschiși s-ar putea să-mi împrumute, iar dacă nu i-aș fi dat înapoi, ați ști cu toții că n-am fost cinstită. M-aș alege cu o reputație proastă și ați refuza să faceți afaceri cu mine în viitor. Încrederea era în general locală și bazată pe responsabilitate.
In the mid-19th century, society went through a tremendous amount of change. People moved to fast-growing cities such as London and San Francisco, and a local banker here was replaced by large corporations that didn't know us as individuals. We started to place our trust into black box systems of authority, things like legal contracts and regulation and insurance, and less trust directly in other people. Trust became institutional and commission-based.
La jumătatea secolului al XIX-lea, societatea a trecut prin schimbări majore. Oamenii s-au mutat în orașe în plină dezvoltare, ca Londra și San Francisco, iar un bancher local de aici a fost înlocuit de marile corporații care nu ne știau pe fiecare în parte. Am început să ne punem încrederea în sisteme necunoscute ale autorității, contracte, reglementări și asigurări și să avem mai puțină încredere în alții. Încrederea a devenit instituțională și bazată pe comision.
It's widely talked about how trust in institutions and many corporate brands has been steadily declining and continues to do so. I am constantly stunned by major breaches of trust: the News Corp phone hacking, the Volkswagen emissions scandal, the widespread abuse in the Catholic Church, the fact that only one measly banker went to jail after the great financial crisis, or more recently the Panama Papers that revealed how the rich can exploit offshore tax regimes. And the thing that really surprises me is why do leaders find it so hard to apologize, I mean sincerely apologize, when our trust is broken?
Se vorbește des despre cum încrederea în instituții și în multe corporații a scăzut în mod constant și continuă să scadă. Sunt tot timpul șocată de marile abuzuri de încredere: pirateria telefoanelor de la News Corp, scandalul emisiilor de gaze de la Volkswagen, abuzul extins din biserica catolică, faptul că un singur bancher nenorocit a fost trimis la închisoare după marea criză financiară, sau, mai recent, dosarele Panama care au arătat cum bogații profită de sistemul de taxe din alte țări. Și lucrul care mă surprinde cel mai mult este de ce conducătorilor le este așa greu să își ceară iertare, să își ceară sincer iertare atunci când ne este distrusă încrederea?
It would be easy to conclude that institutional trust isn't working because we are fed up with the sheer audacity of dishonest elites, but what's happening now runs deeper than the rampant questioning of the size and structure of institutions. We're starting to realize that institutional trust wasn't designed for the digital age. Conventions of how trust is built, managed, lost and repaired -- in brands, leaders and entire systems -- is being turned upside down.
Ar fi ușor să concluzionăm că încrederea în instituții nu funcționează, pentru că suntem sătui de obrăznicia pe față a elitelor mincinoase, dar ceea ce se întâmplă acum depășește chestionarea excesivă a mărimii și structurii instituțiilor. Începem să ne dăm seama că încrederea în instituții nu a fost creată pentru era digitală. Convențiile despre cum se construiește încrederea, cum se gestionează, se pierde, se repară, în branduri, lideri și sisteme sunt întoarse pe dos.
Now, this is exciting, but it's frightening, because it forces many of us to have to rethink how trust is built and destroyed with our customers, with our employees, even our loved ones.
Este un lucru interesant, dar înfricoșător, pentru că ne forțează pe mulți dintre noi să regândim cum se construiește și se pierde încrederea cu clienții, cu angajații și chiar cu cei dragi ai noștri.
The other day, I was talking to the CEO of a leading international hotel brand, and as is often the case, we got onto the topic of Airbnb. And he admitted to me that he was perplexed by their success. He was perplexed at how a company that depends on the willingness of strangers to trust one another could work so well across 191 countries. So I said to him that I had a confession to make, and he looked at me a bit strangely, and I said -- and I'm sure many of you do this as well -- I don't always bother to hang my towels up when I'm finished in the hotel, but I would never do this as a guest on Airbnb. And the reason why I would never do this as a guest on Airbnb is because guests know that they'll be rated by hosts, and that those ratings are likely to impact their ability to transact in the future. It's a simple illustration of how online trust will change our behaviors in the real world, make us more accountable in ways we cannot yet even imagine.
Vorbeam recent cu directorul general al unui lanț hotelier internațional și așa cum se întâmplă adesea, am ajuns la tema Airbnb. Și a recunoscut că l-a uimit succesul lor. Era nedumerit cum o companie bazată pe dorința unor necunoscuți de a avea încredere unii în alții poate funcționa atât de bine în 191 de țări. Așa că i-am spus că am o mărturisire de făcut și s-a uitat la mine puțin ciudat și am spus... și sunt sigură că mulți dintre voi faceți la fel... nu mă deranjez mereu să agăț prosoapele când plec de la hotel, dar nu aș face niciodată asta ca oaspete la Airbnb. Iar motivul pentru care nu aș face niciodată asta ca oaspete la Airbnb este pentru că oaspeții știu că vor fi evaluați de gazde, iar acele evaluări le pot influența posibilitatea de a tranzacționa în viitor. Este un exemplu simplu de cum încrederea online ne va schimba comportamentul în lumea reală, ne va face mai responsabili în moduri la care nici nu ne gândim.
I am not saying we do not need hotels or traditional forms of authority. But what we cannot deny is that the way trust flows through society is changing, and it's creating this big shift away from the 20th century that was defined by institutional trust towards the 21st century that will be fueled by distributed trust. Trust is no longer top-down. It's being unbundled and inverted. It's no longer opaque and linear. A new recipe for trust is emerging that once again is distributed amongst people and is accountability-based.
Nu spun că nu avem nevoie de hoteluri sau de forme tradiționale de autoritate. Dar ceea ce nu putem nega este că modul în care încrederea circulă prin societate se schimbă și creează această mare transformare dincolo de secolul XX, definit de încrederea instituțională către secolul XXI, alimentat de încrederea distribuită. Încrederea nu mai este de sus în jos. Este desfăcută și răsturnată. Nu mai este opacă și liniară. O nouă rețetă de încredere își face apariția, este redistribuită printre oameni și se bazează pe responsabilitate.
And this shift is only going to accelerate with the emergence of the blockchain, the innovative ledger technology underpinning Bitcoin. Now let's be honest, getting our heads around the way blockchain works is mind-blowing. And one of the reasons why is it involves processing some pretty complicated concepts with terrible names. I mean, cryptographic algorithms and hash functions, and people called miners, who verify transactions -- all that was created by this mysterious person or persons called Satoshi Nakamoto. Now, that is a massive trust leap that hasn't happened yet.
Iar această schimbare va fi grăbită odată cu apariția blockchain-ului, tehnologia inovatoare a registrelor care stau la baza Bitcoin. Haideți să recunoaștem, să înțelegem funcționarea blockchain-ul este ceva fantastic. Iar unul dintre motive este că presupune înțelegerea unor concepte destul de complicate cu nume groaznice. Mă refer la algoritmi criptografici și funcții de distribuire, oameni numiți mineri, care verifică tranzacțiile... toate acestea au fost create de această persoană misterioasă numită Satoshi Nakamoto. Aceasta este o încredere enormă care nu s-a întâmplat până acum.
(Applause)
(Aplauze)
But let's try to imagine this. So "The Economist" eloquently described the blockchain as the great chain of being sure about things. The easiest way I can describe it is imagine the blocks as spreadsheets, and they are filled with assets. So that could be a property title. It could be a stock trade. It could be a creative asset, such as the rights to a song. Every time something moves from one place on the register to somewhere else, that asset transfer is time-stamped and publicly recorded on the blockchain. It's that simple. Right.
Dar să încercăm să ne imaginăm. Ziarul „The Economist” a descris elocvent blockchain-ul ca o rețea nemaipomenită în care să ai siguranța lucrurilor. Cea mai simplă modalitate de descriere e să vă imaginați căsuțele într-un tabel, fiind umplute cu active. De exemplu un titlu de proprietate. Sau o tranzacție la bursă. Ar putea fi un bun de creație, cum ar fi drepturile de autor. De fiecare dată când ceva se mișcă de la un loc din registru la altul, transferul de active este ștampilat cu o dată și o oră și înregistrat public pe blockchain. Este foarte simplu.
So the real implication of the blockchain is that it removes the need for any kind of third party, such as a lawyer, or a trusted intermediary, or maybe not a government intermediary to facilitate the exchange. So if we go back to the trust stack, you still have to trust the idea, you have to trust the platform, but you don't have to trust the other person in the traditional sense.
Adevărata implicație a blockchain-ului este că elimină nevoia oricărei terțe persoane, cum ar fi un avocat, un intermediar de încredere sau unul non-guvernamental de a facilita schimbul. Dacă ne întoarcem la scara de încredere, tot trebuie să crezi în idee, în platformă, dar nu trebuie să crezi în celălalt în sensul tradițional.
The implications are huge. In the same way the internet blew open the doors to an age of information available to everyone, the blockchain will revolutionize trust on a global scale.
Implicațiile sunt imense. Așa cum internetul a deschis calea spre o eră a informației accesibilă tuturor, blockchain-ul va revoluționa încrederea la nivel global.
Now, I've waited to the end intentionally to mention Uber, because I recognize that it is a contentious and widely overused example, but in the context of a new era of trust, it's a great case study. Now, we will see cases of abuse of distributed trust. We've already seen this, and it can go horribly wrong. I am not surprised that we are seeing protests from taxi associations all around the world trying to get governments to ban Uber based on claims that it is unsafe. I happened to be in London the day that these protests took place, and I happened to notice a tweet from Matt Hancock, who is a British minister for business.
Am așteptat intenționat până la sfârșit, pentru a menționa Uber, pentru că îmi dau seama că este un exemplu controversat și prea des folosit, dar în contextul erei noi de încredere, este un excelent studiu de caz. Vom vedea cazuri de abuz de încredere distribuită. Deja am văzut asta și poate să ia o turnură groaznică. Nu mă surprinde că vedem proteste ale asociațiilor de taximetriști peste tot în lume încercând să convingă guvernele să interzică Uber că nu ar fi sigur. Eram la Londra când au avut loc aceste proteste și am observat un tweet al lui Matt Hancock, ministrul britanic de afaceri.
And he wrote, "Does anyone have details of this #Uber app everyone's talking about?
Scria: „Are cineva detalii despre aplicația #Uber de care vorbește toată lumea?
(Laughter)
(Râsete)
I'd never heard of it until today."
Nu am auzit de ea până astăzi.”
Now, the taxi associations, they legitimized the first layer of the trust stack. They legitimized the idea that they were trying to eliminate, and sign-ups increased by 850 percent in 24 hours. Now, this is a really strong illustration of how once a trust shift has happened around a behavior or an entire sector, you cannot reverse the story. Every day, five million people will take a trust leap and ride with Uber. In China, on Didi, the ride-sharing platform, 11 million rides taken every day. That's 127 rides per second, showing that this is a cross-cultural phenomenon.
Asociațiile de taximetriști au pus în aplicare prima treaptă de pe scara încrederii. Au legitimizat ideea pe care încercau să o elimine și noile înregistrări au crescut cu 850% în 24 de ore. Aceasta este o ilustrare foarte bună că odată cu pierderea încrederii într-o conduită sau un domeniu întreg, nu mai e cale de întoarcere. În fiecare zi, cinci milioane de oameni vor risca să aibă încredere și vor lua un Uber. În China, pe Didi, platforma de curse comune, 11 milioane de curse au loc în fiecare zi. Asta înseamnă 127 de curse pe secundă, însemnând că avem de-a face cu un fenomen transcultural.
And the fascinating thing is that both drivers and passengers report that seeing a name and seeing someone's photo and their rating makes them feel safer, and as you may have experienced, even behave a little more nicely in the taxi cab. Uber and Didi are early but powerful examples of how technology is creating trust between people in ways and on a scale never possible before.
Ce e extraordinar e că atât șoferii, cât și pasagerii spun că văzând un nume, și văzând fotografia și evaluarea cuiva îi face să se simtă mai în siguranță și cum probabil ați experimentat, chiar să se poarte un pic mai bine în taxi. Uber și Didi sunt exemple recente, dar puternice despre cum tehnologia creează încredere între oameni în moduri și la o scară la care nu au fost posibile înainte.
Today, many of us are comfortable getting into cars driven by strangers. We meet up with someone we swiped right to be matched with. We share our homes with people we do not know.
Astăzi, mulți suntem obișnuiți să ne urcăm în mașini conduse de necunoscuți. Ne întâlnim cu persoana cu care aplicația ne-a ajutat să ne potrivim. Ne împărțim casele cu oameni pe care nu îi cunoaștem.
This is just the beginning, because the real disruption happening isn't technological. It's the trust shift it creates, and for my part, I want to help people understand this new era of trust so that we can get it right and we can embrace the opportunities to redesign systems that are more transparent, inclusive and accountable.
Acesta este doar începutul, pentru că adevărata perturbare ce are loc nu este de natură tehnologică. Este transformarea încrederii pe care o creează, cât despre mine, eu vreau să ajut oamenii să înțeleagă această nouă eră a încrederii pentru a putea să o înțelegem și să profităm de șansele de a redefini sistemele care sunt mai transparente, inclusive și responsabile.
Thank you very much.
Mulțumesc foarte mult.
(Applause)
(Aplauze)
Thank you.
Mulțumesc.
(Applause)
(Aplauze)