Priya Vulchi: Four years ago, we really thought we understood racism. Just like many of you here today, we had experienced and heard stories about race, about prejudice, discrimination and stereotyping and we were like, "We get it, racism, we got it, we got it." But we weren't even close.
Priya Vulchi: Cu patru ani în urmă, chiar credeam că am înțeles rasismul. Ca mulți dintre voi, am experimentat și am auzit povești despre rase, prejudecăți, discriminare și stereotipuri și spuneam: „Da, am înțeles, e rasism." Dar eram departe de a fi înțeles.
Winona Guo: So we decided that we had to listen and learn more. We talked to as many random people as we could and collected hundreds of personal stories about race, stories that revealed how racial injustice is a nationwide epidemic that we ourselves spread and now can't seem to recognize or get rid of.
Winona Guo: Aveam mult de învățat și ascultat. Am stat de vorbă cu foarte mulți oameni și am adunat sute de povești personale despre rase, care au arătat că nedreptățile rasiale sunt o problemă la nivel național pe care noi o răspândim și acum nu mai știm să o recunoaștem și să o înlăturăm.
PV: We're not there yet. Today, we are here to raise our standards of racial literacy, to redefine what it means to be racially literate.
PV: Nu am ajuns încă acolo. Suntem astăzi aici pentru a ne ridica standardele de educație rasială, a redefini ce înseamnă să ai o educație rasială.
WG: We want everywhere across the United States for our youngest and future generations to grow up equipped with the tools to understand, navigate and improve a world structured by racial division. We want us all to imagine the community as a place where we not only feel proud of our own backgrounds, but can also invest in others' experiences as if they were our own.
WG: Vrem ca toți oamenii din Statele Unite, generațiile tinere și viitoare să crească având posibilitatea de a înțelege, a se descurca și a îmbunătăți o lume divizată de probleme rasiale. Haideți să ne imaginăm comunitatea ca un loc unde nu doar să ne simțim mândri de rădăcinile noastre, ci să investim în experiențele celorlalți ca și când ar fi ale noastre.
PV: We just graduated from high school this past June.
PV: Am terminat liceul în luna iunie.
WG: And you'd think --
WG: Și ați putea crede...
(Applause)
(Aplauze)
And you'd think after 12 years somebody in or out of the classroom would have helped us understand --
Ați putea crede că după 12 ani, cineva din clasă sau din afară ne-ar fi putut ajuta să înțelegem...
PV: At a basic level at least --
PV: Cel puțin la nivel elementar...
WG: The society we live in.
WG: Societatea în care trăim.
PV: The truth for almost all our classmates is that they don't.
PV: Adevărul pentru aproape toți colegii noștri e că nu știm.
WG: In communities around our country, so many of which are racially divided,
WG: În comunitățile din țara noastră, multe din ele divizate ca rasă,
PV: If you don't go searching for an education about race, for racial literacy --
PV: Dacă nu cauți o educație despre rase, o educație despre rasism,
WG: You won't get it. It won't just come to you.
WG: nu o vei primi. Nu va veni la tine.
PV: Even when we did have conversations about race, our understanding was always superficial. We realized that there are two big gaps in our racial literacy.
PV: Chiar când discutam despre rase, cunoștințele noastre erau superficiale. Am înțeles că sunt două lipsuri mari în educația noastră rasială.
WG: First, the heart gap: an inability to understand each of our experiences, to fiercely and unapologetically be compassionate beyond lip service.
WG: Prima, discrepanța sufletească: incapacitatea de a ne înțelege trăirile, de a simți o compasiune reală și convingătoare, nu doar vorbe goale.
PV: And second, the mind gap: an inability to understand the larger, systemic ways in which racism operates.
PV: Și a doua: diferența de gândire: incapacitatea de a înțelege modurile fundamentale în care operează rasismul.
WG: First, the heart gap. To be fair, race did pop up a few times in school, growing up. We all defend our social justice education because we learned about Martin Luther King Jr. and Harriet Tubman and Rosa Parks. But even in all of those conversations, race always felt outdated, like, "Yes, slavery, that happened once upon a time, but why does it really matter now?" As a result, we didn't really care. But what if our teacher introduced a story from the present day, for example, how Treniya told us in Pittsburgh that --
WG: Prima, diferența sufletească. M-am lovit de problema rasismului de câteva ori când eram mică. Cu toții apărăm sistemul social educațional pentru că am învățat despre Martin Luther King Jr., despre Harriet Tubman și Rosa Parks. Dar chiar și în acele discuții rasismul părea ceva învechit: „Da, sclavagismul s-a întâmplat cu mult timp în urmă, dar chiar mai contează acum?" Prin urmare, nu prea ne păsa. Dar dacă profesorul aducea în discuție o întâmplare din zilele noastre, de exemplu, cum Treniya ne-a spus în Pittsburg:
PV: "My sister was scrolling through Facebook and typed in our last name. This white guy popped up, and we found out that his great-great-grandfather owned slaves and my great-great- great-grandmother was one of them. My last name -- it's not who I am. We've been living under a white man's name. If slavery didn't happen, who would I even be?"
PV: „Sora mea a introdus numele nostru pe Facebook și a apărut un tip alb, al cărui stră-stră-bunic deținea sclavi, iar stră-stră-stră-bunica mea era una dintre ei. Numele meu de familie nu reprezintă cine sunt eu. Am trăit cu numele unei persoane albe. Cine aș fi fost dacă sclavagismul nu ar fi existat?"
WG: Now it feels relevant, immediate, because the connection to slavery's lasting legacy today is made clear, right? Or what would happen is our teacher would throw out these cold statistics. You've probably seen this one before in news headlines.
WG: Acum pare corelat, direct, pentru că explică legătura pe termen lung cu moștenirea sclavagismului, nu-i așa? Profesorul nostru ar arunca la coș aceste statistici dure. Probabil că ați mai văzut asta la știri.
PV: African-Americans are incarcerated more than five times the rate of white people.
PV: Afro-americanii sunt încarcerați de cinci ori mai mult decât persoanele albe.
WG: Now consider Ronnie, in Seattle.
WG: Să luăm cazul lui Ronnie din Seattle.
PV: "My father means everything to me. He's all I've got, I don't know my mother. My father's currently being wrongly incarcerated for 12 years. I've got a daughter, and I try to be that same fatherly figure for her: always involved in everything she does, it might even be annoying at some points. But I'm afraid I'll go missing in her life just like my father did in mine."
PV: „Tatăl meu este totul pentru mine. Este tot ce am, nu mi-am cunoscut mama. Tatăl meu este acum închis pe nedrept pentru 12 ani. Am o fiică și încerc să fiu un tată la fel de bun pentru ea: sunt implicat mereu în tot ce face, pare chiar enervant câteodată. Dar mi-e teamă să nu dispar din viața ei așa cum a dispărut tatăl meu dintr-a mea."
WG: Throwing out just the statistic, just the facts alone, disconnected from real humans, can lead to dangerously incomplete understanding of those facts. It fails to recognize that for many people who don't understand racism the problem is not a lack of knowledge to talk about the pain of white supremacy and oppression, it's that they don't recognize that that pain exists at all. They don't recognize the human beings that are being affected, and they don't feel enough to care.
WG: Lăsând la o parte statisticile, doar datele simple, fără legătură cu persoane reale, duc la o înțelegere incompletă și periculoasă a acestor date. Pentru mulți oameni care nu înțeleg rasismul, problema nu este lipsa cunoștințelor pentru a vorbi despre durerea adusă de supremația și opresiunea rasei albe, ci faptul că ei nu recunosc deloc că durerea există. Nu recunosc că există oameni care sunt afectați și nu le pasă.
PV: Second, the mind gap. We can't ignore the stats, either. We can't truly grasp Ronnie's situation without understanding how things like unjust laws and biased policing systematic racism has created the disproportionate incarceration rates over time. Or like how in Honolulu, the large prison population of native Hawaiians like Kimmy is heavily influenced by the island's long history with US colonialization, its impact passing down through generations to today. For us, sometimes we would talk about people's personal, unique experiences in the classroom. Stuff like, how Justin once told us --
PV: A doua, diferența de gândire. Nu putem ignora nici statisticile. Nu putem avea o imagine reală a situației lui Ronnie fără să înțelegem cum legile nedrepte și politicile părtinitoare ale rasismului sistematic au creat disproporționalități în perioada de închisoare de-a lungul timpului. Sau cum în Honolulu, unde închisoarea pentru localnici precum Kimmy este puternic influențată de lunga istorie a insulei cu colonizarea SUA, impactul său transmițându-se până azi din generație în generație. Discutăm câteodată despre experiențele personale ale oamenilor. De exemplu, ce ne-a spus Justin odată:
WG: "I've been working on psychologically reclaiming my place in this city. Because for me, my Chicago isn't the nice architecture downtown, it's not the North Side. My Chicago is the orange line, the pink line, the working immigrant class going on the train."
WG: „M-am străduit să-mi găsesc locul în acest oraș. Pentru mine, Chicago nu înseamnă arhitectura frumoasă din centru, nu este partea de nord. Chicago-ul meu sunt liniile căii ferate, muncitorii imigranți care se urcă în tren."
PV: And while we might have acknowledged his personal experience, we wouldn't have talked about how redlining and the legalized segregation of our past created the racially divided neighborhoods we live in today. We wouldn't have completely understood how racism is embedded in the framework of everything around us, because we would stay narrowly focused on people's isolated experiences. Another example, Sandra in DC once told us:
PV: Și chiar dacă am fi înțeles experiența lui personală, n-am fi putut vorbi despre cum corectarea și segregarea legalizată a trecutului nostru au împărțit cartierele în care trăim astăzi pe criterii rasiale. N-am fi putut înțelege cum rasismul este încorporat în tot ceea ce ne înconjoară, pentru că ne-am fi axat pe experiențele izolate ale oamenilor. Un alt exemplu, Sandra din DC ne-a spus odată:
WG: "When I'm with my Korean family, I know how to move with them. I know what to do in order to have them feel like I care about them. And making and sharing food is one of the most fundamental ways of showing love. When I'm with my partner who's not Korean, however, we've had to grapple with the fact that I'm very food-centric and he's just not. One time he said that he didn't want to be expected to make food for me, and I got really upset."
WG: „Când sunt cu familia mea coreeană, știu cum să mă port cu ei. Știu ce să fac pentru a-i face să simtă că îmi pasă de ei. Să gătești și să împarți cu ceilalți e unul din modurile fundamentale de a-ți arăta dragostea. Când sunt cu prietenul meu, care nu e coreean, ne lovim de faptul că eu sunt foarte orientată pe mâncare, și el nu e. Odată mi-a spus că nu vrea să am așteptări de la el să gătească pentru mine și m-am supărat foarte tare."
PV: That might seem like a weird reaction, but only if we don't recognize how it's emblematic of something larger, something deeper. Intragenerational trauma. How in Sandra's family, widespread hunger and poverty existed as recently as Sandra's parents' generation and therefore impacts Sandra today. She experiences someone saying --
PV: Poate părea o reacție ciudată, doar dacă n-ar fi caracteristic pentru ceva mai mare, ceva mai profund. Trauma intergenerațională. Cum în familia Sandrei foametea și sărăcia au existat chiar recent, în generația părinților ei și, prin urmare, au afectat-o și pe ea. I s-a întâmplat să i se spună:
WG: "I don't want to feed you."
WG: „Nu vreau să te hrănesc."
PV: As --
PV: Un fel de:
WG: "I don't want to hug you."
WG: „Nu vreau să te îmbrățișez."
PV: And without her and her partner having that nuanced understanding of her reaction and the historical context behind it, it could easily lead to unnecessary fighting. That's why it's so important that we proactively --
PV: Iar fără această înțelegere nuanțată a contextului istoric din spatele ei, s-ar putea ajunge ușor la lupte nedorite. De aceea este foarte important
(Both speaking): Co-create --
(Amândouă): Să creăm împreună
PV: A shared American culture that identifies and embraces the different values and norms within our diverse communities.
PV: O cultură americană comună care să recunoască și să accepte valori și norme diferite în cadrul diverselor comunități.
WG: To be racially literate --
WG: Să avem o educație rasială...
PV: To understand who we are so that we can heal together --
PV: Să înțelegem cine suntem pentru a ne vindeca împreună...
WG: We cannot neglect the heart --
WG: Nu putem scoate din ecuație inima...
PV: Or the mind. So, with our hundreds of stories, we decided to publish a racial literacy textbook to bridge that gap between our hearts and minds.
PV: Și nici mintea. Așadar, cu poveștile noastre numeroase, am hotărât să publicăm o carte despre educația rasială pentru a acoperi această prăpastie dintre mintea și inima noastră.
WG: Our last book, "The Classroom Index," shares deeply personal stories.
WG: Ultima noastră carte, „Indicele de clasă", împărtășește povești personale profunde.
PV: And pairs those personal stories to the brilliant research of statisticians and scholars.
PV: Corelând aceste povești cu cercetări extraordinare ale statisticienilor și savanților.
WG: Every day, we are still blown away by people's experiences, by the complexity of our collective racial reality.
WG: Suntem uimite în fiecare zi de experiențele oamenilor, de complexitatea realității rasiale colective.
PV: So today, we ask you --
PV: Așa că astăzi vă întrebăm pe voi:
WG: Are you racially literate? Are you there yet?
WG: Aveți o educație rasială? Ați ajuns acolo?
PV: Do you really understand the people around you, their stories, stories like these? It's not just knowing that Louise from Seattle survived Japanese American internment camps. It's knowing that, meanwhile, her husband was one of an estimated 33,000 Japanese Americans who fought for our country during the war, a country that was simultaneously interning their families. For most of us, those Japanese Americans both in camps and in service, now see their bravery, their resilience, their history forgotten. They've become only victims.
PV: Îi înțelegeți cu adevărat pe oamenii de lângă voi, poveștile lor, povești ca acestea? Nu este de ajuns să știm că Louise din Seattle a supraviețuit lagărelor de concentrare americano-japoneze. Ci să știm că, în tot acest timp, soțul ei a fost unul dintre cei 33.000 de japonezi americani care au luptat pentru țara noastră în acest război, o țară care în același timp îi ținea familia în lagăr. Acei japonezi americani din lagăre și din armată își văd acum uitate eroismul, curajul, istoria. Au ajuns doar victime.
PV: It's not just knowing that interracial marriages like Shermaine and Paul in DC exist, it's acknowledging that our society has been programmed for them to fail. That on their very first date someone shouted, "Why are you with that black whore?" That according to a Columbia study on cis straight relationships black is often equated with masculinity and Asian with femininity, leading more men to not value black women and to fetishize Asian women. Among black-white marriages in the year 2000, 73 percent had a black husband and a white wife. Paul and Shermaine defy that statistic. Black is beautiful, but it takes a lot to believe so once society says otherwise.
PV: Nu-i de ajuns să știm că există căsătorii interrasiale ca a lui Shermaine și Paul din DC, ci să admitem că în societatea noastră ele sunt sortite eșecului. Că la prima lor întâlnire, cineva a strigat: „Ce cauți cu târfa aia neagră?" Conform unui studiu de la Columbia despre relațiile heterosexuale, negrul este adesea asociat cu masculinitatea și asiaticul cu feminitatea, făcând ca mulți bărbați să nu aprecieze femeile de culoare, prețuind asiaticele. În 2000, dintre căsătoriile între persoanele albe și cele de culoare, 73% aveau un soț de culoare și o soție albă. Paul și Shermaine contrazic această statistică. Culoarea neagră este frumoasă, dar durează mult să crezi asta când societatea spune altfel.
WG: It's not just knowing that white people like Lisa in Chicago have white privilege, it's reflecting consciously on the term whiteness and its history, knowing that whiteness can't be equated with American. It's knowing that Lisa can't forget her own personal family's history of Jewish oppression. That she can't forget how, growing up, she was called a dirty Jew with horns and tails. But Lisa knows she can pass as white so she benefits from huge systemic and interpersonal privileges, and so she spends every day grappling with ways that she can leverage that white privilege for social justice. For example, starting conversations with other people of privilege about race. Or shifting the power in her classroom to her students by learning to listen to their experiences of racism and poverty.
WG: Nu e de ajuns să știm că albii, precum Lisa din Chicago, au privilegiile rasei albe, ci și să ne gândim în mod conștient la cuvântul alb și istoria lui, știind că alb nu înseamnă neapărat american. Să ne gândim că Lisa nu poate uita istoria personală a familiei sale de evrei persecutați. Nu poate uita cum, copil fiind, era numită evreică împuțită cu coarne și coadă. Însă Lisa știe că poate trece drept albă și beneficiază de niște imense avantaje sistematice și interpersonale, așa că folosește fiecare zi căutând feluri în care poate folosi aceste privilegii pentru a face dreptate socială. De exemplu, inițiind conversații despre rase cu alți oameni. Sau schimbând rolul la clasă cu elevii ei, învățând să le asculte experiențele despre rasism și sărăcie.
PV: It's not just knowing that native languages are dying. It's appreciating how fluency in the Cherokee language, which really only less than 12,000 people speak today, is an act of survival, of preservation of culture and history. It's knowing how the nongendered Cherokee language enabled Ahyoka's acceptance as a trans woman in Tahlequah, Oklahoma. Her grandmother told her firmly a saying in Cherokee, "I don't tell me who you are, you tell me who you are. And that is who you are."
PV: Nu e de ajuns doar să știm că limbile materne dispar. Ci să apreciem continuitatea limbii Cherokee pe care o vorbesc astăzi mai puțin de 12.000 de oameni, ca fiind un act de supraviețuire, de conservare a culturii și a istoriei. Să ne gândim cum lipsa genului în limba Cherokee a permis ca Ahyoka să fie acceptată ca femeie transgender în Tahlequah, Oklahoma. Bunica ei i-a spus cu convingere un proverb din limba Cherokee: „Nu eu îmi spun cine ești, ci tu îmi spui cine ești. Și asta ești tu."
WG: These are just parts of a few stories. There are approximately 323 million people in the United States.
WG: Acestea sunt doar fragmente din câteva povești. Sunt aproximativ 323 de milioane de oameni în Statele Unite.
PV: And 7.4 billion people on the planet.
PV: Și 7,4 miliarde pe planetă.
WG: So we have a lot to listen to.
WG: Așa că avem multe de ascultat.
PV: And a lot to learn.
PV: Și multe de învățat.
WG: We need to raise the bar.
WG: Trebuie să ridicăm ștacheta.
PV: Elevate our standards for racial literacy. Because without investing in an education that values --
PV: Să ne ridicăm standardele de educație rasială. Dacă nu vom investi într-o educație care pune valoare...
WG: Both the stories -- PV: And statistics --
WG: Atât poveștile PV: Cât și statisticile
WG: The people -- PV: And the numbers --
WG: Oamenii PV: Și numerele
WG: The interpersonal -- PV: And the systemic --
WG: Interpersonal PV: Și în ansamblu
WG: There will always be a piece missing.
WG: Tot timpul va fi o piesă lipsă.
PV: Today, so few of us understand each other.
PV: Astăzi puțini dintre noi ne înțelegem unii pe alții.
WG: We don't know how to communicate --
WG: Nu știm să comunicăm
PV: Live together -- WG: Love one another. We need to all work together to create a new national community.
PV: Să trăim împreună WG: Iubindu-ne unii pe alții. E nevoie să construim împreună o nouă comunitate națională.
PV: A new shared culture of mutual suffering and celebration.
PV: O nouă cultură comună a suferinței reciproce și a bucuriei.
WG: We need to each begin by learning in our own local communities, bridging the gaps between our own hearts and minds to become racially literate.
WG: Trebuie să începem fiecare să învățăm în comunitățile noastre, să înlăturăm discrepanțele dintre mințile și inimile noastre, să dobândim o educaţie rasială.
PV: Once we all do, we will be that much closer to living in spaces and systems that fight and care equally for all of us.
PV: Odată ce vom face aceasta, vom fi mult mai aproape de a trăi într-un sistem care are grijă în mod egal de noi toți.
WG: Then, none of us will be able to remain distant.
WG: Atunci niciunul dintre noi nu va mai rămâne nepăsător.
PV: We couldn't -- sorry, mom and dad, college can wait.
PV: Ne pare rău, dragi părinți, dar facultatea poate aștepta.
WG: We're on a gap year before college, traveling to all 50 states collecting stories for our next book.
WG: Avem un an la dispoziție pentru a călători în cele 50 de state să adunăm povești pentru următoarea carte.
PV: And we still have 23 states left to interview in.
PV: Mai avem de făcut interviuri în încă 23 de state.
(Both) Let's all get to work.
(Amândouă) Să ne apucăm de treabă.
Thank you.
Mulțumim.
(Applause)
(Aplauze)