I want you to reimagine how life is organized on earth. Think of the planet like a human body that we inhabit. The skeleton is the transportation system of roads and railways, bridges and tunnels, air and seaports that enable our mobility across the continents. The vascular system that powers the body are the oil and gas pipelines and electricity grids. that distribute energy. And the nervous system of communications is the Internet cables, satellites, cellular networks and data centers that allow us to share information.
Vreau să vă imaginați un nou mod în care viața e organizată pe pământ. Gândiți-vă la planetă ca și cum ar fi asemenea unui corp uman. Scheletul e format din sistemul de transport, din șosele și căi ferate, poduri și tunele, aeroporturi și porturi maritime care fac posibilă mobilitatea peste continente. Sistemul vascular care alimentează corpul sunt conductele de petrol și gaze și rețelele electrice care distribuie energie. Sistemul nervos al comunicațiilor este format din cablurile de internet, sateliți, rețele de telefonie și centre de date care ne permit să partajăm informații.
This ever-expanding infrastructural matrix already consists of 64 million kilometers of roads, four million kilometers of railways, two million kilometers of pipelines and one million kilometers of Internet cables. What about international borders? We have less than 500,000 kilometers of borders.
Acest model de infrastructură în continuă expansiune se compune deja din 64 milioane kilometri de drumuri, patru milioane de kilometri de căi ferate, două milioane de kilometri de conducte și un milion de kilometri de cabluri de internet. Însă, cum rămâne cu granițele internaționale? Avem mai puțin de 500.000 de kilometri de frontiere.
Let's build a better map of the world. And we can start by overcoming some ancient mythology. There's a saying with which all students of history are familiar: "Geography is destiny." Sounds so grave, doesn't it? It's such a fatalistic adage. It tells us that landlocked countries are condemned to be poor, that small countries cannot escape their larger neighbors, that vast distances are insurmountable. But every journey I take around the world, I see an even greater force sweeping the planet: connectivity.
Haideți să construim o hartă a lumii mai bună! Începem prin a dezice o mitologie antică. Există un proverb pe care-l cunosc toți studenții de la istorie: „Geografia ne scrie destinul.” Sună foarte sumbru, nu-i așa? E o zicală așa de fatalistă. Ne transmite ideea că țările fără ieșire la mare sunt condamnate la sărăcie, că țărișoarele mici nu se pot elibera de vecinii lor mai mari, că distanțele uriașe sunt de netrecut. Însă în fiecare călătorie pe care am întreprins-o în jurul lumii, am văzut o forță chiar și mai puternică care a cuprins planeta: conectivitatea.
The global connectivity revolution, in all of its forms -- transportation, energy and communications -- has enabled such a quantum leap in the mobility of people, of goods, of resources, of knowledge, such that we can no longer even think of geography as distinct from it. In fact, I view the two forces as fusing together into what I call "connectography."
Revoluția globală a conectivității, sub toate formele sale, transport, energie și comunicare, a permis un salt extraordinar în mobilitatea oamenilor, a bunurilor, a resurselor, a cunoașterii, în așa măsură încât nu ne mai putem gândi la geografie ca la ceva distinct. De fapt, le văd pe cele două forțe contopindu-se în ceea ce eu numesc „conectografie”.
Connectography represents a quantum leap in the mobility of people, resources and ideas, but it is an evolution, an evolution of the world from political geography, which is how we legally divide the world, to functional geography, which is how we actually use the world, from nations and borders, to infrastructure and supply chains.
Conectografia reprezintă un salt cuantic în mobilitatea oamenilor, a resurselor și a ideilor, aceasta este o evoluție, o evoluție a lumii de la geografia politică, care ne arată cum împărțim lumea, la geografia funcțională, care ne arată cum folosim efectiv lumea, pornind de la națiuni și frontiere, la infrastructură și aprovizionare.
Our global system is evolving from the vertically integrated empires of the 19th century, through the horizontally interdependent nations of the 20th century, into a global network civilization in the 21st century. Connectivity, not sovereignty, has become the organizing principle of the human species.
Sistemul nostru global evoluează de la imperiile integrate vertical din secolul al XIX-lea, până la națiunile interdependente orizontal din secolul XX, într-o civilizație a rețelelor globale din secolul XXI. Conectivitatea, și nu suveranitatea a devenit principiul organizator al speciei umane.
(Applause)
(Aplauze)
We are becoming this global network civilization because we are literally building it. All of the world's defense budgets and military spending taken together total just under two trillion dollars per year. Meanwhile, our global infrastructure spending is projected to rise to nine trillion dollars per year within the coming decade. And, well, it should. We have been living off an infrastructure stock meant for a world population of three billion, as our population has crossed seven billion to eight billion and eventually nine billion and more. As a rule of thumb, we should spend about one trillion dollars on the basic infrastructure needs of every billion people in the world.
Noi devenim această civilizație a rețelelor globale pentru că, efectiv, o construim. Bugetele alocate pentru apărare și cheltuieli militare luate la un loc însumează sub două trilioane de dolari pe an. În timp ce cheltuielile pentru infrastructura globală sunt estimate să depășească 9 trilioane de dolari pe an în următorii 10 ani. Ei bine, și chiar așa trebuie. Trăim într-o rețea de infrastructură destinată unei populații globale de trei miliarde, pe când populația noastră a trecut de la 7 miliarde la 8 miliarde și eventual la 9 miliarde sau mai mult. Ca regulă generală, ar trebui să cheltuim în jur de 1 trilion de dolari pentru nevoile de infrastructură de bază pentru fiecare miliard de oameni.
Not surprisingly, Asia is in the lead. In 2015, China announced the creation of the Asian Infrastructure Investment Bank, which together with a network of other organizations aims to construct a network of iron and silk roads, stretching from Shanghai to Lisbon.
Deloc surprinzător, Asia este în frunte. În 2015 China a anunțat crearea Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructură, care împreună cu o rețea care aparține altor organizații are scopul de a construi drumuri de fier care se întind de la Shanghai la Lisabona.
And as all of this topographical engineering unfolds, we will likely spend more on infrastructure in the next 40 years, we will build more infrastructure in the next 40 years, than we have in the past 4,000 years.
Și cu toate aceste extinderi topografice, e posibil să cheltuim mai mult pe infrastructură în următorii 40 de ani, vom construi și mai multă infrastructură în următorii 40 de ani, decât am construit în ultimii 4.000 de ani.
Now let's stop and think about it for a minute. Spending so much more on building the foundations of global society rather than on the tools to destroy it can have profound consequences. Connectivity is how we optimize the distribution of people and resources around the world. It is how mankind comes to be more than just the sum of its parts. I believe that is what is happening.
Haideți să ne gândim preț de o clipă la asta. Cheltuind atât de mult pe construirea fundamentelor societății globale, și nu pe instrumentele care să o distrugă, poate avea consecințe profunde. Conectivitatea este modul în care optimizăm distribuția oamenilor și a resurselor în întreaga lume. E modul în care umanitatea devine ceva mai mult decât suma componentelor sale. Cred cu tărie că asta se întâmplă.
Connectivity has a twin megatrend in the 21st century: planetary urbanization. Cities are the infrastructures that most define us. By 2030, more than two thirds of the world's population will live in cities. And these are not mere little dots on the map, but they are vast archipelagos stretching hundreds of kilometers.
Conectivitatea are o mega-tendință în secolul XXI: urbanizarea planetei. Orașele sunt infrastructurile care ne definesc cel mai mult. Până în 2030, mai mult de două treimi din populația lumii va locui în orașe. Acestea nu sunt doar niște punctulețe pe hartă, acestea sunt arhipelaguri mari care se întind sute de kilometri.
Here we are in Vancouver, at the head of the Cascadia Corridor that stretches south across the US border to Seattle. The technology powerhouse of Silicon Valley begins north of San Francisco down to San Jose and across the bay to Oakland. The sprawl of Los Angeles now passes San Diego across the Mexican border to Tijuana. San Diego and Tijuana now share an airport terminal where you can exit into either country. Eventually, a high-speed rail network may connect the entire Pacific spine. America's northeastern megalopolis begins in Boston through New York and Philadelphia to Washington. It contains more than 50 million people and also has plans for a high-speed rail network.
Aici suntem în Vancouver, la capul zonei-coridor Cascadia care se întinde spre sud de-a lungul graniței S.U.A. spre Seattle. Centrul industriei tehnologice globale din Silicon Valley începe la nord de San Francisco în jos spre San Jose și de-a-lungul golfului în Oakland. Expansiunea urbană din Los Angeles trece acum prin San Diego de-a lungul graniței mexicane spre Tijuana. San Diego și Tijuana împart acum un terminal al aeroportului unde se poate ieși în ambele țări. O rețea feroviară de mare viteză poate conecta întreaga coastă a Pacificului. Metropolele nord-estice ale Americii încep din Boston spre New York și din Philadelphia spre Washington. Cuprinde peste 50 milioane de oameni și are în plan o rețea feroviară de mare viteză.
But Asia is where we really see the megacities coming together. This continuous strip of light from Tokyo through Nagoya to Osaka contains more than 80 million people and most of Japan's economy. It is the world's largest megacity. For now.
Asia este locul unde vedem cu adevărat contopirea mega-orașelor. Această bandă de lumină continuă ce începe din Tokyo și trece din Nagoya spre Osaka, cuprinde peste 80 de milioane de persoane și majoritatea economiei Japoniei. Este cel mai mare mega-oraș din lume. Deocamdată.
But in China, megacity clusters are coming together with populations reaching 100 million people. The Bohai Rim around Beijing, The Yangtze River Delta around Shanghai and the Pearl River Delta, stretching from Hong Kong north to Guangzhou. And in the middle, the Chongqing-Chengdu megacity cluster, whose geographic footprint is almost the same size as the country of Austria.
În China, grupuri de mega-orașe se contopesc, având populații care ating 100 milioane de persoane. Bohai Rim dimprejurul Beijing-ului, Delta fluviului Yangtze dimprejurul orașului Shanghai și Pearl River Delta, care se întind din Hong Kong la nord spre Guangzhou. Iar la mijloc, gruparea de mega-orașe Chongqing-Chengdu, a cărei suprafață geografică are aproape aceeași mărime precum Austria.
And any number of these megacity clusters has a GDP approaching two trillion dollars -- that's almost the same as all of India today. So imagine if our global diplomatic institutions, such as the G20, were to base their membership on economic size rather than national representation. Some Chinese megacities may be in and have a seat at the table, while entire countries, like Argentina or Indonesia would be out.
Oricare dintre grupurile acestea de mega-orașe are un PIB care se apropie de 2 trilioane de dolari, aproape atât cât are întreaga Indie. Imaginați-vă cum ar fi dacă instituțiile noastre diplomatice, precum G20, ar fi reprezentate de mărimea economică, mai degrabă decât de cea națională. Unele dintre mega-orașele chinezești ar putea ocupa un loc, în timp ce țări întregi precum Argentina sau Indonezia ar fi excluse.
Moving to India, whose population will soon exceed that of China, it too has a number of megacity clusters, such as the Delhi Capital Region and Mumbai. In the Middle East, Greater Tehran is absorbing one third of Iran's population. Most of Egypt's 80 million people live in the corridor between Cairo and Alexandria. And in the gulf, a necklace of city-states is forming, from Bahrain and Qatar, through the United Arab Emirates to Muscat in Oman.
India, a cărei populație o va întrece în curând pe cea a Chinei, are, de asemenea, un număr mare de grupuri de mega-orașe, cum ar fi Delhi Capital Region și Mumbai. În Orientul Mijlociu Teheranul absoarbe o treime din populația Iranului. Majoritatea celor 80 milioane de egipteni locuiesc în coridorul dintre Cairo și Alexandria. Iar în regiunea Golfului, un lanț de orașe se formează din Bahrain și Qatar, spre Emiratele Arabe Unite și Muscat în Oman.
And then there's Lagos, Africa's largest city and Nigeria's commercial hub. It has plans for a rail network that will make it the anchor of a vast Atlantic coastal corridor, stretching across Benin, Togo and Ghana, to Abidjan, the capital of the Ivory Coast.
Acolo se află Lagos, cel mai mare oraș din Africa și centrul comercial al Nigeriei. Are în plan o rețea feroviară care va fi ancora unui vast coridor Atlantic care se va întinde prin Benin, Togo și Ghana până la Abidjan, capitala Coastei de Fildeș.
But these countries are suburbs of Lagos. In a megacity world, countries can be suburbs of cities. By 2030, we will have as many as 50 such megacity clusters in the world. So which map tells you more? Our traditional map of 200 discrete nations that hang on most of our walls, or this map of the 50 megacity clusters?
Aceste țări sunt suburbii ale Lagosului. Într-o lume a mega-orașelor, țările pot deveni suburbii ale orașelor. Până în 2030, vom avea 50 de astfel de grupuri de mega-orașe. Care hartă vă spune mai multe? Harta noastră tradițională cu 200 de națiuni separate care atârnă pe majoritatea pereților sau această hartă cu 50 de grupuri de mega-orașe?
And yet, even this is incomplete because you cannot understand any individual megacity without understanding its connections to the others. People move to cities to be connected, and connectivity is why these cities thrive. Any number of them, such as Sao Paulo or Istanbul or Moscow, has a GDP approaching or exceeding one third of one half of their entire national GDP.
Și totuși, și aceasta este incompletă, deoarece nu putem înțelege oricare mega-oraș individual fără a înțelege conexiunea sa cu alte orașe. Oamenii se mută la orașe pentru a se conecta, iar conectivitatea este motivul pentru care orașele progresează. Oricare dintre ele, cum ar fi Sao Paulo sau Istanbul sau Moscova, are un PIB care se apropie sau depășește o treime sau o jumătate din întregul lor PIB național.
But equally importantly, you cannot calculate any of their individual value without understanding the role of the flows of people, of finance, of technology that enable them to thrive. Take the Gauteng province of South Africa, which contains Johannesburg and the capital Pretoria. It too represents just over a third of South Africa's GDP. But equally importantly, it is home to the offices of almost every single multinational corporation that invests directly into South Africa and indeed, into the entire African continent.
La fel de important, nu putem calcula valoarea lor individuală fără a înțelege rolul fluxului de persoane a finanțelor, a tehnologiei, care le permite să progreseze. Să luăm provincia Gauteng din Africa de Sud, care cuprinde Johannesburg și capitala Pretoria. Aceasta reprezintă peste o treime din PIB-ul Africii de Sud. La fel de important, aceasta găzduiește sediile a fiecărei companii multinaționale care investesc direct în Africa de Sud și într-adevăr, în întregul continent african.
Cities want to be part of global value chains. They want to be part of this global division of labor. That is how cities think. I've never met a mayor who said to me, "I want my city to be cut off." They know that their cities belong as much to the global network civilization as to their home countries.
Orașele vor să facă parte din lanțurile valorice globale. Vor să facă parte din diviziunea globală a forței de muncă. Acesta e modul în care orașele gândesc. Nu am întâlnit niciodată un primar care să spună: „Vreau ca orașul meu să fie izolat.” Ei știu că orașele lor aparțin rețelei globale la fel de mult cum aparțin țărilor lor.
Now, for many people, urbanization causes great dismay. They think cities are wrecking the planet. But right now, there are more than 200 intercity learning networks thriving. That is as many as the number of intergovernmental organizations that we have. And all of these intercity networks are devoted to one purpose, mankind's number one priority in the 21st century: sustainable urbanization.
Pentru mulți oameni urbanizarea cauzează o mare exasperare. Ei cred că orașele spulberă planeta. Dar chiar acum, există mai mult de 200 de rețele de învățare între orașe care înfloresc. Sunt la fel de multe cât numărul organizațiilor interguvernamentale pe care le avem. Și toate dintre aceste rețele dintre orașe au un singur scop, prioritatea numărul unu a omenirii în secolul XXI: urbanizarea sustenabilă.
Is it working? Let's take climate change. We know that summit after summit in New York and Paris is not going to reduce greenhouse gas emissions. But what we can see is that transferring technology and knowledge and policies between cities is how we've actually begun to reduce the carbon intensity of our economies.
Funcționează? Să luăm de exemplu schimbarea climatică. Știm că summit peste summit in New York sau Paris nu vor reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Dar ceea ce vedem este că prin transferarea tehnologiei, a cunoștințelor și a politicilor între orașe începem să reducem emisiile economiilor noastre.
Cities are learning from each other. How to install zero-emissions buildings, how to deploy electric car-sharing systems. In major Chinese cities, they're imposing quotas on the number of cars on the streets. In many Western cities, young people don't even want to drive anymore. Cities have been part of the problem, now they are part of the solution.
Orașele învață unul de la celălalt. Cum să instaleze clădiri cu nivel zero al emisiilor, cum să implementeze sisteme pentru mașinile electrice. În marile orașe chineze, se impun cote pe numărul de mașini care circulă pe străzi. În multe orașe din vest, tinerii nu mai doresc să conducă vehicule. Orașele erau parte a problemei, acum ele sunt parte a soluției.
Inequality is the other great challenge to achieving sustainable urbanization. When I travel through megacities from end to end -- it takes hours and days -- I experience the tragedy of extreme disparity within the same geography. And yet, our global stock of financial assets has never been larger, approaching 300 trillion dollars. That's almost four times the actual GDP of the world.
Inegalitatea este o altă mare provocare pentru a obține o urbanizare sustenabiilă. Când am călătorit prin mega-orașe dintr-un capăt în altul, a durat ore și zile, am experimentat tragedia decalajului extrem în cadrul aceleiași geografii. Și totuși, stocul global de active financiare nu a fost niciodată mai mare, ajungând la 300 trilioane de dolari. E aproape de patru ori mai mare decât PIB-ul actual al lumii.
We have taken on such enormous debts since the financial crisis, but have we invested them in inclusive growth? No, not yet. Only when we build sufficient, affordable public housing, when we invest in robust transportation networks to allow people to connect to each other both physically and digitally, that's when our divided cities and societies will come to feel whole again.
Avem datorii enorme de când cu criza financiară, dar oare am investit într-o creștere favorabilă incluziunii? Nu, nu încă. Doar atunci când vom construi locuințe publice la prețuri accesibile, când vom investi în rețele de transport robuste pentru a permite oamenilor să se conecteze fizic cât și digital, doar atunci orașele și societățile noastre divizate se vor simți reunite.
(Applause)
(Aplauze)
And that is why infrastructure has just been included in the United Nations Sustainable Development Goals, because it enables all the others. Our political and economic leaders are learning that connectivity is not charity, it's opportunity. And that's why our financial community needs to understand that connectivity is the most important asset class of the 21st century.
Și tocmai de aceea, infrastructura tocmai că a fost inclusă în obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, deoarece acesta le facilitează și pe restul. Liderii noștri politici și economici învață că conectivitatea nu înseamnă caritate, ci oportunitate. De aceea comunitățile financiare trebuie să înțeleagă că conectivitatea e cea mai importantă clasă de active în secolul XXI.
Now, cities can make the world more sustainable, they can make the world more equitable, I also believe that connectivity between cities can make the world more peaceful. If we look at regions of the world with dense relations across borders, we see more trade, more investment and more stability. We all know the story of Europe after World War II, where industrial integration kicked off a process that gave rise to today's peaceful European Union. And you can see that Russia, by the way, is the least connected of major powers in the international system. And that goes a long way towards explaining the tensions today. Countries that have less stake in the system also have less to lose in disturbing it. In North America, the lines that matter most on the map are not the US-Canada border or the US-Mexico border, but the dense network of roads and railways and pipelines and electricity grids and even water canals that are forming an integrated North American union. North America does not need more walls, it needs more connections.
Acum, orașele pot să facă lumea mai sustenabilă, pot face lumea mai echitabilă, Cred, de asemenea, că conectivitatea dintre orașe poate să facă lumea mai pașnică. Dacă privim la regiuni ale lumii cu relații dense peste granițe, vedem mai mult comerț, mai multe investiții și mai multă stabilitate. Cu toții știm povestea Europei după cel de-al Doilea Război Mondial, când integrarea industrială a declanșat o procedură care a dat naștere pașnicei Uniuni Europene actuale. Și puteți vedea că Rusia, apropo, e cea mai puțin conectată dintre puterile majore la sistemul internațional. Și e cale lungă până la a explica tensiunile de astăzi. Țările care au cea mai mică miză în sistem de asemenea au mai puțin de pierdut dacă o tulbură. În America de Nord, liniile care contează cel mai mult pe hartă nu sunt granița SUA-Canada sau granița SUA-Mexico, ci rețeaua densă de drumuri și de căi ferate și liniile de conducte și rețelele electrice și chiar canale de apă care formează o uniune nord-americană integrată. America de Nord nu are nevoie de mai multe ziduri,
(Applause)
ci de mai multe conexiuni.
(Aplauze)
But the real promise of connectivity is in the postcolonial world. All of those regions where borders have historically been the most arbitrary and where generations of leaders have had hostile relations with each other. But now a new group of leaders has come into power and is burying the hatchet.
Adevărata promisiune a conectivității este în lumea post-colonială. Toate acele regiuni unde granițele au fost, istoric, cele mai arbitrare și unde generații de lideri au avut relații ostile unii cu alții. Dar acum o nouă generație de lideri a venit la putere și îngroapă securea războiului.
Let's take Southeast Asia, where high-speed rail networks are planned to connect Bangkok to Singapore and trade corridors from Vietnam to Myanmar. Now this region of 600 million people coordinates its agricultural resources and its industrial output. It is evolving into what I call a Pax Asiana, a peace among Southeast Asian nations.
Să luăm Asia de Sud-Est, unde rețele feroviare de mare viteză sunt planificate să conecteze Bangkok cu Singapore și coridoare de transport din Vietnam spre Myanmar. Această regiune care cuprinde 600 milioane de oameni coordonează resursele agricole și producția industrială. Evoluează în ceea ce eu numesc Pax Asiana, o relație de pace între națiunile Asiatice de sud-est.
A similar phenomenon is underway in East Africa, where a half dozen countries are investing in railways and multimodal corridors so that landlocked countries can get their goods to market. Now these countries coordinate their utilities and their investment policies. They, too, are evolving into a Pax Africana.
Un fenomen similar are loc în Africa de Est, unde aproximativ cinci țări investesc în căi ferate și coridoare polivalente, astfel încât țările fără ieșire la mare să-și poată duce marfa pe piață. Aceste țări își coordonează utilitățile și politicile din domeniul investițiilor. Acestea, de asemenea, evoluează în Pax Africana.
One region we know could especially use this kind of thinking is the Middle East. As Arab states tragically collapse, what is left behind but the ancient cities, such as Cairo, Beirut and Baghdad? In fact, the nearly 400 million people of the Arab world are almost entirely urbanized. As societies, as cities, they are either water rich or water poor, energy rich or energy poor. And the only way to correct these mismatches is not through more wars and more borders, but through more connectivity of pipelines and water canals. Sadly, this is not yet the map of the Middle East. But it should be, a connected Pax Arabia, internally integrated and productively connected to its neighbors: Europe, Asia and Africa.
O regiune care știm că gândește în acest fel este Orientul Mijlociu. Pe măsură ce statele arabe se prăbușesc în mod tragic, ceea ce rămâne în urmă sunt vechile orașe precum Cairo, Beirut și Bagdad. De fapt, cele aproape 400 de milioane de persoane din lumea arabă sunt aproape complet urbanizate. Ca societăți, ca orașe, acestea sunt fie bogate în apă sau suferă de un deficit, bogate în resurse energetice sau sărace. Singura cale de a corecta aceste diferențe nu e prin și mai multe războaie și mai multe frontiere, ci prin conectivitatea conductelor și a canelelor de apă. Din nefericire, aceasta nu e încă harta Orientului Mijlociu. Însă ar trebui să fie, o Pax Arabia conectată, integrată pe plan intern și conectată în mod productiv la vecinii săi: Europa, Asia și Africa.
Now, it may not seem like connectivity is what we want right now towards the world's most turbulent region. But we know from history that more connectivity is the only way to bring about stability in the long run. Because we know that in region after region, connectivity is the new reality. Cities and countries are learning to aggregate into more peaceful and prosperous wholes.
Se pare că nu conectivitatea e ceea ce ne dorim acum în aceste regiuni turbulente ale lumii. Știm din istorie că mai multă conectivitate e singura cale de a aduce stabilitatea pe termen lung. Deoarece știm că regiune după regiune, conectivitatea reprezintă noua realitate. Țări și orașe învață să se afilieze în grupuri mai pașnice și mai prospere.
But the real test is going to be Asia. Can connectivity overcome the patterns of rivalry among the great powers of the Far East? After all, this is where World War III is supposed to break out. Since the end of the Cold War, a quarter century ago, at least six major wars have been predicted for this region. But none have broken out.
Testul adevărat este Asia. Poate depăși conectivitatea modelele de rivalitate dintre marile puteri ale Orientului Îndepărtat? Până la urmă, aici se presupune că va izbucni următorul Război Mondial. De la sfârșitul Războiului Rece, cu un sfert de secol în urmă, cel puțin șase războaie majore au fost anticipate în această regiune, însă niciunul nu a izbucnit.
Take China and Taiwan. In the 1990s, this was everyone's leading World War III scenario. But since that time, the trade and investment volumes across the straits have become so intense that last November, leaders from both sides held a historic summit to discuss eventual peaceful reunification. And even the election of a nationalist party in Taiwan that's pro-independence earlier this year does not undermine this fundamental dynamic.
Să luăm ca exemplu China și Taiwan. În anii 1990, acesta era scenariul tuturor pentru cel de al Treilea Război Mondial. Dar de atunci, comerțul și valoarea investițiilor a devenit atât de intens încât în noiembrie anul trecut lideri din ambele părți s-au întrunit la un summit istoric pentru a discuta despre o eventuală reunificare pașnică. Chiar și votarea unui partid naționalist în Taiwan, ce e pro-independență, mai devreme în acest an nu subminează această dinamică fundamentală.
China and Japan have an even longer history of rivalry and have been deploying their air forces and navies to show their strength in island disputes. But in recent years, Japan has been making its largest foreign investments in China. Japanese cars are selling in record numbers there. And guess where the largest number of foreigners residing in Japan today comes from? You guessed it: China.
China și Japonia au o istorie și mai lungă a rivalității și au dispus în formație de luptă forțele aeriene și navele pentru a-și arăta puterea în insulele disputate. În anii recenți, Japonia a făcut cea mai mare investiție străină în China. Mașinile japoneze se vând în număr record acolo. Și ghiciți de unde vine cel mai mare număr de străini care locuiesc în Japonia? Ați ghicit: China.
China and India have fought a major war and have three outstanding border disputes, but today India is the second largest shareholder in the Asian Infrastructure Investment Bank. They're building a trade corridor stretching from Northeast India through Myanmar and Bangladesh to Southern China. Their trade volume has grown from 20 billion dollars a decade ago to 80 billion dollars today.
China și India au luptat într-un război major și au avut trei dispute privind granița, dar azi India e cel de al doilea acționar în Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură. Construiesc un coridor care se întinde din nord-estul Indiei prin Myanmar și Bangladesh până în sudul Chinei. Comerțul lor a crescut de la 20 de miliarde, acum un deceniu, până la 80 de miliarde de dolari astăzi.
Nuclear-armed India and Pakistan have fought three wars and continue to dispute Kashmir, but they're also negotiating a most-favored-nation trade agreement and want to complete a pipeline stretching from Iran through Pakistan to India.
India și Pakistan înarmate nuclear au avut trei războaie și continuă să dispute Kashmir, dar, de asemenea, negociază un acord comercial și vor să finalizeze o conductă care se întinde din Iran prin Pakistan în India.
And let's talk about Iran. Wasn't it just two years ago that war with Iran seemed inevitable? Then why is every single major power rushing to do business there today?
Să discutăm despre Iran. Nu e așa că acum doi ani războiul cu Iran părea inevitabil? Atunci de ce fiecare putere mare se înghesuie astăzi să facă afaceri acolo?
Ladies and gentlemen, I cannot guarantee that World War III will not break out. But we can definitely see why it hasn't happened yet. Even though Asia is home to the world's fastest growing militaries, these same countries are also investing billions of dollars in each other's infrastructure and supply chains. They are more interested in each other's functional geography than in their political geography. And that is why their leaders think twice, step back from the brink, and decide to focus on economic ties over territorial tensions.
Doamnelor și domnilor, nu pot să garantez că cel de al III-lea Război Mondial nu va izbucni. Dar putem vedea clar de ce nu s-a întâmplat încă. Chiar dacă Asia e locul cu cea mai mare creștere a forțelor armate, aceste țări investesc miliarde de dolari în infrastructura comună și în lanțurile de aprovizionare. Sunt mai interesate de geografia funcțională comună decât de geografia politică. De aceea liderii lor se gândesc de două ori, se îndepărtează de marginea prăpastiei și decid să se concentreze pe legăturile economice decât pe dispute teritoriale.
So often it seems like the world is falling apart, but building more connectivity is how we put Humpty Dumpty back together again, much better than before. And by wrapping the world in such seamless physical and digital connectivity, we evolve towards a world in which people can rise above their geographic constraints. We are the cells and vessels pulsing through these global connectivity networks.
Adesea pare că lumea de destramă, însă prin crearea de conectivități, asamblăm piesele din nou mult mai bine decât erau înainte. Și prin faptul că acoperim lumea într-o conectivitate fizică și digitală unitară, evoluăm spre o lume în care oamenii se pot ridica deasupra constrângerilor geografice. Suntem celulele și vasele care pulsează prin aceste rețele globale de conectivitate.
Everyday, hundreds of millions of people go online and work with people they've never met. More than one billion people cross borders every year, and that's expected to rise to three billion in the coming decade.
În fiecare zi, sute de milioane de oameni se conectează online și lucrează cu alți oameni pe care nu i-au întâlnit niciodată. Mai mult de un miliard de oameni trec frontierele în fiecare an și se așteaptă ca acest număr să crească la trei miliarde în deceniile următoare.
We don't just build connectivity, we embody it. We are the global network civilization, and this is our map. A map of the world in which geography is no longer destiny. Instead, the future has a new and more hopeful motto: connectivity is destiny.
Nu doar construim conectivitate, ci o și întrupăm. Noi suntem civilizația globală și aceasta este harta noastră. O hartă a lumii în care geografia nu mai înseamnă destin. În schimb, viitorul are un motto nou și plin de speranță: conectivitatea este destinul.
Thank you.
Mulțumesc.
(Applause)
(Aplauze)