Picture warm, gooey cookies, crunchy candies, velvety cakes, waffle cones piled high with ice cream. Is your mouth watering? Are you craving dessert? Why? What happens in the brain that makes sugary foods so hard to resist?
Imaginați-vă fursecuri călduțe, lipicioase, bomboane crocante, prăjituri moi, cornete pline cu înghețată. Salivați? Poftiți după desert? De ce? Ce se întâmplă în creier de ne face să rezistăm atât de greu la dulce?
Sugar is a general term used to describe a class of molecules called carbohydrates, and it's found in a wide variety of food and drink. Just check the labels on sweet products you buy. Glucose, fructose, sucrose, maltose, lactose, dextrose, and starch are all forms of sugar. So are high-fructose corn syrup, fruit juice, raw sugar, and honey. And sugar isn't just in candies and desserts, it's also added to tomato sauce, yogurt, dried fruit, flavored waters, or granola bars.
Zaharuri e termenul general folosit pentru a descrie o clasă de molecule numite carbohidrați, din multe mâncăruri și băuturi. Verificați etichetele dulciurilor pe care le cumpărați. Glucoza, fructoza, zaharoza, maltoza, lactoza, dextroza, și amidonul sunt toate tipuri de zaharuri. La fel și siropul de porumb cu conținut ridicat de fructoză, sucul de fructe, zahărul brun, și mierea. Zahărul nu e numai în bomboane și deserturi, e adăugat și în sucul de roșii, iaurt, fructe deshidratate, apa cu arome sau batoanele de musli.
Since sugar is everywhere, it's important to understand how it affects the brain. What happens when sugar hits your tongue? And does eating a little bit of sugar make you crave more?
Zaharurile sunt peste tot și e important să înțelegem cum afectează creierul. Ce se întâmplă când zahărul ajunge pe limbă? Te face consumul unei cantități mici de zahăr
You take a bite of cereal. The sugars it contains activate the sweet-taste receptors, part of the taste buds on the tongue. These receptors send a signal up to the brain stem, and from there, it forks off into many areas of the forebrain, one of which is the cerebral cortex. Different sections of the cerebral cortex process different tastes: bitter, salty, umami, and, in our case, sweet. From here, the signal activates the brain's reward system. This reward system is a series of electrical and chemical pathways across several different regions of the brain. It's a complicated network, but it helps answer a single, subconscious question: should I do that again? That warm, fuzzy feeling you get when you taste Grandma's chocolate cake? That's your reward system saying, "Mmm, yes!" And it's not just activated by food. Socializing, sexual behavior, and drugs are just a few examples of things and experiences that also activate the reward system. But overactivating this reward system kickstarts a series of unfortunate events: loss of control, craving, and increased tolerance to sugar.
să-ți dorești mai mult? Iei o înghițitură de cereale. Glucidele conținute activează receptorii gustului dulce, parte a papilelor gustative de pe limbă. Acești receptori trimit un semnal la trunchiul cerebral, și de aici se ramifică în multe zone din creier, cortexul cerebral fiind una din ele. Gusturile sunt procesate de zone diferite ale cortexului cerebral: amar, sărat, umami, și, în cazul nostru, dulce. De aici, semnalul activează sistemul de plăcere al creierului. Acest sistem e alcătuit dintr-o serie de căi electrice și chimice din câteva zone diferite ale creierului. E o rețea complicată, dar răspunde la o singură întrebare subconștientă: să fac asta din nou? Acel sentiment călduț, neclar pe care îl ai când guști prăjitura cu ciocolată a bunicii? Acela e sistemul de plăcere care spune: „Mmm, da!” Și nu e activat doar de mâncare. Socializarea, comportamentul sexual, și drogurile sunt doar câteva exemple de lucruri sau experiențe care activează sistemul de recompensare. Dar supra-activarea acestui sistem declanșează o serie de evenimente nefericite: pierderea controlului, pofta, toleranța crescută la zahăr.
Let's get back to our bite of cereal. It travels down into your stomach and eventually into your gut. And guess what? There are sugar receptors here, too. They are not taste buds, but they do send signals telling your brain that you're full or that your body should produce more insulin to deal with the extra sugar you're eating.
Să ne întoarcem la înghițitura de cereale. „Călătorește” până în stomac și în cele din urmă în intestine. Și apoi? Sunt receptori ai zahărului și acolo. Nu sunt papile gustative, dar trimit semnale, transmițându-i creierului că ești sătul sau că organismul ar trebui să producă mai multă insulină ca să anihileze zahărul consumat în plus.
The major currency of our reward system is dopamine, an important chemical or neurotransmitter. There are many dopamine receptors in the forebrain, but they're not evenly distributed. Certain areas contain dense clusters of receptors, and these dopamine hot spots are a part of our reward system. Drugs like alcohol, nicotine, or heroin send dopamine into overdrive, leading some people to constantly seek that high, in other words, to be addicted. Sugar also causes dopamine to be released, though not as violently as drugs. And sugar is rare among dopamine-inducing foods. Broccoli, for example, has no effect, which probably explains why it's so hard to get kids to eat their veggies.
Moneda de schimb a sistemului de recompensare e dopamina, o substanță chimică sau un neurotransmițător important. Sunt mulți receptori ai dopaminei în creier, dar nu sunt distribuiți în mod egal. Anumite zone conțin grupuri dense de receptori, iar aceste „puncte fierbinți” de dopamină fac parte din sistemul de plăcere. Droguri precum alcoolul, nicotina, sau heroina produc dopamină în exces, făcându-i pe unii să caute constant acea senzație, cu alte cuvinte, să fie dependenți. Zahărul mai face ca dopamina să fie eliberată, deși nu atât de violent ca în cazul drogurilor. Iar zahărul e rar printre mâncărurile care induc dopamina. Broccoli, de exemplu, nu are niciun efect, ceea ce explică probabil de ce e greu să-i faci pe copii să-și mănânce legumele.
Speaking of healthy foods, let's say you're hungry and decide to eat a balanced meal. You do, and dopamine levels spike in the reward system hot spots. But if you eat that same dish many days in a row, dopamine levels will spike less and less, eventually leveling out. That's because when it comes to food, the brain evolved to pay special attention to new or different tastes. Why? Two reasons: first, to detect food that's gone bad. And second, because the more variety we have in our diet, the more likely we are to get all the nutrients we need. To keep that variety up, we need to be able to recognize a new food, and more importantly, we need to want to keep eating new foods. And that's why the dopamine levels off when a food becomes boring.
Vorbind de mâncare sănătoasă, să spunem că vă e foame și decideți să aveți o masă echilibrată. Nivelul de dopamină va ajunge la maxim în aceste „puncte fierbinți” din sistem. Dar dacă mănânci aceeași mâncare mai multe zile la rând, nivelul de dopamină va crește tot mai puțin, ”aplatizându-se” în cele din urmă pentru că atunci când e vorba de mâncare, creierul a evoluat să dea o atenție sporită gusturilor noi sau diferite. De ce? Două motive: în primul rând, pentru a detecta mâncarea stricată, și doi, cu cât hrana e mai variată avem mai multe șanse să ingerăm toți nutrienții de care avem nevoie. Pentru a menține această varietate, trebuie să recunoaștem o mâncare nouă, și, mai important, trebuie să vrem să continuăm să mâncăm ceva nou. De aceea nivelul de dopamină se „aplatizează”
Now, back to that meal. What happens if in place of the healthy, balanced dish, you eat sugar-rich food instead? If you rarely eat sugar or don't eat much at a time, the effect is similar to that of the balanced meal. But if you eat too much, the dopamine response does not level out. In other words, eating lots of sugar will continue to feel rewarding. In this way, sugar behaves a little bit like a drug. It's one reason people seem to be hooked on sugary foods.
când mâncarea devine plictisitoare. Înapoi la acea mâncare acum. Ce se întâmplă dacă în locul unui fel de mâncare sănătos consumați mâncare bogată în zahăr? Dacă mănânci zahăr rar sau nu consumi mult deodată, efectul e similar cu cel al unei mese echilibrate. Dar dacă mănânci prea mult, răspunsul de dopamină nu se aplatizează. Cu alte cuvinte, a consuma mult zahăr va continua să fie resimțit ca o recompensă. În acest fel, zahărul se comportă cam ca un drog. E un motiv pentru care oamenii par să fie dependenți
So, think back to all those different kinds of sugar. Each one is unique, but every time any sugar is consumed, it kickstarts a domino effect in the brain that sparks a rewarding feeling. Too much, too often, and things can go into overdrive. So, yes, overconsumption of sugar can have addictive effects on the brain, but a wedge of cake once in a while won't hurt you.
de mâncarea dulce. Gândiți-vă, așadar, la toate tipurile de zahăr. Fiecare e unic, dar de fiecare dată când orice tip de zahăr e consumat, pornește un efect domino în creier, producând o senzație de recompensă. Prea mult, prea des, iar lucrurile pot ajunge la suprasaturație. Deci, da, consumul în exces de zahăr are asupra creierului efecte care dau dependență,