I am a capitalist, and after a 30-year career in capitalism spanning three dozen companies, generating tens of billions of dollars in market value, I'm not just in the top one percent, I'm in the top .01 percent of all earners. Today, I have come to share the secrets of our success, because rich capitalists like me have never been richer. So the question is, how do we do it? How do we manage to grab an ever-increasing share of the economic pie every year? Is it that rich people are smarter than we were 30 years ago? Is it that we're working harder than we once did? Are we taller, better looking?
Sunt un capitalist, și după o carieră de 30 ani în capitalism, cuprinzând treizeci de companii, generând zeci de miliarde de dolari în valoare de piață, nu sunt doar în primii 1%, sunt în primii 0,01% din cei ce câștigă. Astăzi am venit pentru a împărtăși secretele succesului nostru, deoarece capitaliștii bogați ca mine nu au fost niciodată mai bogați ca acum. Astfel, întrebarea este: cum am reușit asta? Cum am reușit să obținem o parte în continuă creștere din resursele economice în fiecare an? Cumva oamenii bogați sunt mai deștepți decât acum 30 de ani? Cumva lucrăm mai mult decât odinioară? Suntem mai înalți, mai frumoși?
Sadly, no. It all comes down to just one thing: economics. Because, here's the dirty secret. There was a time in which the economics profession worked in the public interest, but in the neoliberal era, today, they work only for big corporations and billionaires, and that is creating a little bit of a problem. We could choose to enact economic policies that raise taxes on the rich, regulate powerful corporations or raise wages for workers. We have done it before. But neoliberal economists would warn that all of these policies would be a terrible mistake, because raising taxes always kills economic growth, and any form of government regulation is inefficient, and raising wages always kills jobs. Well, as a consequence of that thinking, over the last 30 years, in the USA alone, the top one percent has grown 21 trillion dollars richer while the bottom 50 percent have grown 900 billion dollars poorer, a pattern of widening inequality that has largely repeated itself across the world. And yet, as middle class families struggle to get by on wages that have not budged in about 40 years, neoliberal economists continue to warn that the only reasonable response to the painful dislocations of austerity and globalization is even more austerity and globalization.
Din păcate nu. Totul se rezumă la un singur lucru: economie. Pentru că aici e secretul murdar. Era odată un timp în care profesia de economist lucra pentru interesul public, dar în era neoliberală, astăzi, lucrează pentru corporațiile mari și miliardari, iar asta creează o mică problemă. Am putea alege să aplicăm politici economice care cresc taxele pentru cei bogați, reglementează corporațiile puternice și măresc salariile muncitorilor. Am mai făcut asta înainte. Dar economiștii neoliberali te-ar avertiza că toate aceste politici ar fi o greșeală teribilă, deoarece creșterea taxelor omoară mereu creșterea economică și că orice formă de reglementare impusă de guvern este ineficientă, și creșterea salariilor omoară locurile de muncă. Ca o consecință a unor astfel de percepții, în ultimii 30 de ani, doar în Statele Unite, primii 1% s-au îmbogățit cu 21 de trilioane de dolari, în timp ce ultimii 50% au ajuns cu 900 miliarde mai săraci. Un tipar de creștere a inegalității care s-a tot repetat în întreaga lume. Și totuși în timp ce familiile din clasa de mijloc se chinuie să se descurce pe salarii care nu s-au schimbat de acum 40 de ani, economiștii neoliberali ne tot avertizează că singurul răspuns rezonabil la aceste dureroase dislocații de austeritate și globalizare e și mai multă austeritate și globalizare.
So, what is a society to do? Well, it's super clear to me what we need to do. We need a new economics. So, economics has been described as the dismal science, and for good reason, because as much as it is taught today, it isn't a science at all, in spite of all of the dazzling mathematics. In fact, a growing number of academics and practitioners have concluded that neoliberal economic theory is dangerously wrong and that today's growing crises of rising inequality and growing political instability are the direct result of decades of bad economic theory. What we now know is that the economics that made me so rich isn't just wrong, it's backwards, because it turns out it isn't capital that creates economic growth, it's people; and it isn't self-interest that promotes the public good, it's reciprocity; and it isn't competition that produces our prosperity, it's cooperation. What we can now see is that an economics that is neither just nor inclusive can never sustain the high levels of social cooperation necessary to enable a modern society to thrive.
Deci, ce are de făcut societatea? Pentru mine este foarte clar ce trebuie să facem. Avem nevoie de o nouă economie. Economia a fost descrisă ca o știință sumbră pe bună dreptate, deoarece oricât de mult este predată astăzi, nu este de fapt o știință, în pofida întregii matematici orbitoare. De fapt, un număr în creștere de academicieni și practicieni au ajuns la concluzia că teoria economică neoliberală este periculos de greșită iar crizele în creștere de astăzi despre creșterea inegalității și creșterea instabilității politice sunt un rezultat direct al deceniilor de teorie greșită a economiei. Cea ce știm astăzi este că economia care m-a făcut bogat nu este doar greșită, este înapoiată, deoarece nu capitalul creează creștere economică, ci oamenii; și nu este interesul propriu cel care promovează binele public, ci reciprocitatea; și nu este competiția cea care produce prosperitate, ci cooperarea. Ceea ce putem vedea acum e că o economie care nu este nici justă, nici inclusivă nu poate susține asemenea niveluri înalte de cooperare socială necesare pentru a permite unei societăți moderne să prospere.
So where did we go wrong? Well, it turns out that it's become painfully obvious that the fundamental assumptions that undergird neoliberal economic theory are just objectively false, and so today first I want to take you through some of those mistaken assumptions and then after describe where the science suggests prosperity actually comes from.
Deci unde am început să greșim? Se pare că devine din ce în ce mai evident și dureros că presupunerile fundamentale care stau la baza teoriei economice neoliberale sunt din punct de vedere obiectiv false, și astfel astăzi vreau să vă prezint unele din aceste presupuneri greșite și apoi să descriu de unde sugerează știința că vine de fapt prosperitatea.
So, neoliberal economic assumption number one is that the market is an efficient equilibrium system, which basically means that if one thing in the economy, like wages, goes up, another thing in the economy, like jobs, must go down. So for example, in Seattle, where I live, when in 2014 we passed our nation's first 15 dollar minimum wage, the neoliberals freaked out over their precious equilibrium. "If you raise the price of labor," they warned, "businesses will purchase less of it. Thousands of low-wage workers will lose their jobs. The restaurants will close." Except ... they didn't. The unemployment rate fell dramatically. The restaurant business in Seattle boomed. Why? Because there is no equilibrium. Because raising wages doesn't kill jobs, it creates them; because, for instance, when restaurant owners are suddenly required to pay restaurant workers enough so that now even they can afford to eat in restaurants, it doesn't shrink the restaurant business, it grows it, obviously.
Deci, presupunerea numărul unu a economiei neoliberale este că piața este un sistem eficient echilibrat, ceea ce înseamnă că dacă un lucru în economie, cum ar fi salariile, crește, atunci alt lucru în economie, ca locurile de muncă, trebuie să scadă. De exemplu, în Seattle, unde locuiesc, în 2014 am aprobat prima lege din țară pentru salariul minim de 15 dolari pe oră, neoliberalii s-au temut pentru prețiosul lor echilibru. „Dacă crești costul forței de muncă”, au avertizat ei, „firmele vor cumpăra mai puțin. Mii de muncitori plătiți prost își vor pierde locurile de muncă. Restaurantele se vor închide.” Totuși... nu a fost așa. Șomajul a scăzut dramatic. Au apărut mai multe restaurante în Seattle. De ce? Pentru că nu există un echilibru. Deoarece creșterea salariilor nu omoară locurile de muncă, le creează; Pentru că, de exemplu, atunci când patronii de restaurant sunt obligați să plătească personalul îndeajuns încât și ei la rândul lor își permit să meargă la restaurant, asta nu reduce numărul de restaurante, ba dimpotrivă, duce la creșterea lui.
(Applause)
(Aplauze)
Thank you.
Mulțumesc.
The second assumption is that the price of something is always equal to its value, which basically means that if you earn 50,000 dollars a year and I earn 50 million dollars a year, that's because I produce a thousand times as much value as you. Now, it will not surprise you to learn that this is a very comforting assumption if you're a CEO paying yourself 50 million dollars a year but paying your workers poverty wages. But please, take it from somebody who has run dozens of businesses: this is nonsense. People are not paid what they are worth. They are paid what they have the power to negotiate, and wages' falling share of GDP is not because workers have become less productive but because employers have become more powerful. And --
A doua presupunere este că prețul a ceva este egal cu valoarea sa, ceea ce înseamnă că dacă tu câștigi 50.000 dolari pe an și eu câștig 50 de milioane dolari pe an, asta se întâmplă pentru că eu produc de o mie de ori mai mult decât tine. Acum, nu o să vă surprindă să aflați că această presupunere e foarte comodă dacă ești director și te plătești cu 50 milioane dolari pe an, dar îți plătești angajații cu salarii mici. Dar vă rog, ascultați pe cineva care a condus zeci de firme: ăsta e un nonsens. Oamenii nu sunt plătiți cât valorează. Sunt plătiți pe cât au putere de negociere iar cota scăzută a salariilor din produsul intern brut nu este pentru că angajații au devenit mai puțin productivi, este pentru că angajatorii au devenit mai puternici. Și...
(Applause)
(Aplauze)
And by pretending that the giant imbalance in power between capital and labor doesn't exist, neoliberal economic theory became essentially a protection racket for the rich.
Prefăcându-te că dezechilibrul gigantic de putere dintre capital și forța de muncă nu există, teoria economică neoliberală devine în fond o escrocherie de protecție pentru cei bogați.
The third assumption, and by far the most pernicious, is a behavioral model that describes human beings as something called "homo economicus," which basically means that we are all perfectly selfish, perfectly rational and relentlessly self-maximizing. But just ask yourselves, is it plausible that every single time for your entire life, when you did something nice for somebody else, all you were doing was maximizing your own utility? Is it plausible that when a soldier jumps on a grenade to defend fellow soldiers, they're just promoting their narrow self-interest? If you think that's nuts, contrary to any reasonable moral intuition, that's because it is and, according to the latest science, not true. But it is this behavioral model which is at the cold, cruel heart of neoliberal economics, and it is as morally corrosive as it is scientifically wrong because, if we accept at face value that humans are fundamentally selfish, and then we look around the world at all of the unambiguous prosperity in it, then it follows logically, then it must be true by definition, that billions of individual acts of selfishness magically transubstantiate into prosperity and the common good. If we humans are merely selfish maximizers, then selfishness is the cause of our prosperity. Under this economic logic, greed is good, widening inequality is efficient, and the only purpose of the corporation can be to enrich shareholders, because to do otherwise would be to slow economic growth and harm the economy overall. And it is this gospel of selfishness which forms the ideological cornerstone of neoliberal economics, a way of thinking which has produced economic policies which have enabled me and my rich buddies in the top one percent to grab virtually all of the benefits of growth over the last 40 years.
A treia presupunere, și poate cea mai fatală, este modelul de comportament care descrie că ființele umane sunt ceva numit „homo economicus”, și înseamnă că toți suntem perfect egoiști, perfect raționali și ne maximizăm necontenit. Dar doar întrebați-vă: este oare plauzibil ca în fiecare moment al întregii voastre vieți când ați făcut ceva frumos pentru altcineva, tot ce făceați era să vă maximizați propria voastră utilitate? E plauzibil ca atunci când un soldat sare pe o grenadă pentru a-și apăra camarazii să își promoveze doar propriul interes îngust? Dacă credeți că asta e nebunie, contrar oricărei intuiții morale rezonabile, e pentru că este și, conform ultimelor descoperiri ștințifice, neadevărat. Dar acest model de comportament stă nemilos și rece la baza economiei neoliberale, și este pe atât de coroziv moral pe cât este de greșit științific, pentru că dacă am accepta acest lucru, că oamenii sunt fundamental egoiști, și apoi privim în jurul lumii la toată prosperitatea neambiguă din ea, atunci e logic că ar fi adevărat prin definiție că acțiunile a miliarde de indivizi egoiști se transformă în mod magic în prosperitate și bine comun. Dacă noi oamenii doar vrem să ne maximizăm egoist pe noi atunci egoismul este cauza prosperității noastre. Conform acestei logici economice, lăcomia e bună, mărirea inegalității este eficientă și singurul scop al corporațiilor este să îmbogățească acționarii, pentru că altfel ar însemna să încetinească creșterea economică și să rănească economia în ansamblu. Și fix această propăvăduire a egoismului care formează piatra de temelie a ideologiei economice neoliberale, un mod de a gândi ce a produs politici economice care ne-au permis mie și prietenilor mei bogați din cei 1% să obțină toate beneficiile creșterii din ultimii 40 de ani.
But, if instead we accept the latest empirical research, real science, which correctly describes human beings as highly cooperative, reciprocal and intuitively moral creatures, then it follows logically that it must be cooperation and not selfishness that is the cause of our prosperity, and it isn't our self-interest but rather our inherent reciprocity that is humanity's economic superpower.
Dar dacă, în schimb, acceptăm ultimele cercetări empirice, știința adevărată, care descrie corect ființele omenești ca fiind foarte cooperante, reciproce și creaturi morale intuitiv, atunci, în mod logic, trebuie să fie cooperarea, nu egoismul, cauza prosperității noastre, și nu interesul nostru propriu ci mai degrabă propria noastră reciprocitate este super puterea economică a umanității.
So at the heart of this new economics is a story about ourselves that grants us permission to be our best selves, and, unlike the old economics, this is a story that is virtuous and also has the virtue of being true.
Deci la baza acestei noi teorii este o poveste despre noi care ne permite să fim cea mai bună versiune a noastră, și, spre deosebire de vechea teorie, aceasta este o poveste cinstită și de asemenea are cinstea de a fi adevărată.
Now, I want to emphasize that this new economics is not something I have personally imagined or invented. Its theories and models are being developed and refined in universities around the world building on some of the best new research in economics, complexity theory, evolutionary theory, psychology, anthropology and other disciplines. And although this new economics does not yet have its own textbook or even a commonly agreed upon name, in broad strokes its explanation of where prosperity comes from goes something like this.
Acum, vreau să accentuez că această nouă teorie nu e ceva ce eu personal mi-am imaginat sau am inventat. Sunt teorii și modele în curs de dezvoltare și rafinare în universități din întreaga lume construind pe unele din cele mai bune cercetări în economie, teoria complexității, teoria evoluționară, psihologie, antropologie și alte discipline. Și chiar dacă această nouă teorie nu are încă un manual sau o denumire general acceptată, în linii mari, explicația ei pentru originea prosperității sună cam așa.
So, market capitalism is an evolutionary system in which prosperity emerges through a positive feedback loop between increasing amounts of innovation and increasing amounts of consumer demand. Innovation is the process by which we solve human problems, consumer demand is the mechanism through which the market selects for useful innovations, and as we solve more problems, we become more prosperous. But as we become more prosperous, our problems and solutions become more complex, and this increasing technical complexity requires ever higher levels of social and economic cooperation in order to produce the more highly specialized products that define a modern economy.
Capitalismul de piață este un sistem evolutiv în care prosperitatea apare printr-o buclă de păreri pozitive între cantități în creștere de inovare și cerere din partea consumatorilor. Inovația este procesul prin care rezolvăm probleme umane, cererea consumatorilor este mecanismul prin care piața selectează inovații folositoare; pe măsură ce rezolvăm mai multe probleme devenim mai prosperi. Dar prin creșterea prosperității, problemele și soluțiile noastre devin tot mai complexe, iar această complexitate tehnică mai mare necesită niveluri mai înalte de cooperare socială și economică, cu scopul de a produce produsele din ce în ce mai specializate ce definesc o economie modernă.
Now, the old economics is correct, of course, that competition plays a crucial role in how markets work, but what it fails to see is that it is largely a competition between highly cooperative groups -- competition between firms, competition between networks of firms, competition between nations -- and anyone who has ever run a successful business knows that building a cooperative team by including the talents of everyone is almost always a better strategy than just a bunch of selfish jerks.
Vechea teorie este corectă, evident, competiția are un rol crucial în funcționarea piețelor, dar ceea ce nu înțelege este că există competiție între grupuri foarte cooperante, competiție între firme, competiție între rețele de firme, competiție între națiuni, și oricine a condus vreodată o afacere de succes știe că întotdeauna e o strategie mai bună să construiești o echipă cooperantă prin includerea talentelor tuturor, decât o grămadă de șmecheri egoiști.
So how do we leave neoliberalism behind and build a more sustainable, more prosperous and more equitable society? The new economics suggests just five rules of thumb.
Deci cum lăsăm neoliberalismul în spate și construim o societate mai sustenabilă, mai prosperă și mai echitabilă? Noua teorie sugerează doar cinci reguli.
First is that successful economies are not jungles, they're gardens, which is to say that markets, like gardens, must be tended, that the market is the greatest social technology ever invented for solving human problems, but unconstrained by social norms or democratic regulation, markets inevitably create more problems than they solve. Climate change, the great financial crisis of 2008 are two easy examples.
Prima este că economiile de succes nu sunt jungle, sunt grădini, și prin asta spunem că piețele la fel ca grădinile, trebuie întreținute că piața este cea mai mare tehnologie socială inventată vreodată pentru a rezolva probleme umane. Dar fără constrângeri ale normelor sociale sau reglementări democratice, piețele inevitabil creează mai multe probleme decât rezolvă. Schimbările climatice și marea criză financiară din 2008 sunt două exemple ușoare.
The second rule is that inclusion creates economic growth. So the neoliberal idea that inclusion is this fancy luxury to be afforded if and when we have growth is both wrong and backwards. The economy is people. Including more people in more ways is what causes economic growth in market economies.
A doua regulă este că incluziunea creează creștere economică. Astfel, ideea neoliberală că incluziunea este un lux ce ți-l poți permite dacă și când avem creștere este și greșită și înapoiată. Economia sunt oamenii. Includerea mai multor oameni prin mai multe metode este ceea ce duce la creștere economică în economiile de piață.
The third principle is the purpose of the corporation is not merely to enrich shareholders. The greatest grift in contemporary economic life is the neoliberal idea that the only purpose of the corporation and the only responsibility of executives is to enrich themselves and shareholders. The new economics must and can insist that the purpose of the corporation is to improve the welfare of all stakeholders: customers, workers, community and shareholders alike.
Al treilea principiu este că scopul corporației nu este pur și simplu de a îmbogăți acționarii. Cea mai mare fisură în viața economică contemporană este ideea neoliberală că singurul scop al corporației și singura responsabilitate a directorilor este de a se îmbogăți pe ei și pe acționari. Noua economie trebuie și poate insista că scopul corporației este de a îmbunătăți bunăstarea tuturor părților interesate: clienți, angajați, comunitate și acționari deopotrivă.
Rule four: greed is not good. Being rapacious doesn't make you a capitalist, it makes you a sociopath.
A patra regulă: lăcomia nu e bună. A fi un hrăpăreț nu te face capitalist, te face sociopat.
(Laughter)
(Râsete)
(Applause)
(Aplauze)
And in an economy as dependent upon cooperation at scale as ours, sociopathy is as bad for business as it is for society.
Și într-o economie atât de dependentă de cooperare ca a noastră, sociopatia e la fel de rea pentru afaceri cum este și pentru societate.
And fifth and finally, unlike the laws of physics, the laws of economics are a choice. Now, neoliberal economic theory has sold itself to you as unchangeable natural law, when in fact it's social norms and constructed narratives based on pseudoscience. If we truly want a more equitable, more prosperous and more sustainable economy, if we want high-functioning democracies and civil society, we must have a new economics.
A cincea regulă și ultima, spre deosebire de legile fizicii, legile economice sunt o alegere. Teoria economică neoliberală vi s-a vândut ca o lege naturală ce nu poate fi schimbată, când, de fapt, sunt norme sociale și narațiuni construite pe baza unor pseudoștiințe. Dacă vrem într-adevăr o economie mai echitabilă, mai prosperă și mai sustenabilă, dacă vrem democrații ce funcționează și societate civilă, atunci trebuie să avem o nouă economie.
And here's the good news: if we want a new economics, all we have to do is choose to have it.
Și iată veștile bune: dacă vrem o nouă economie, tot ce trebuie să facem este să alegem să o avem.
Thank you.
Vă mulțumesc!
(Applause)
(Aplauze)
Moderator: So Nick, I'm sure you get this question a lot. If you're so unhappy with the economic system, why not just give all your money away and join the 99 percent?
Moderator: Deci Nick, sunt sigură că primești întrebarea asta de multe ori. Dacă ești așa nemulțumit de sistemul economic de ce nu îți donezi toți banii, să te alături celor 99%?
Nick Hanauer: Yeah, no, yes, right. You get that a lot. You get that a lot. "If you care so much about taxes, why don't you pay more, and if you care so much about wages, why don't you pay more?" And I could do that. The problem is, it doesn't make that much difference, and I have discovered a strategy that works literally a hundred thousand times better --
Nick Hanauer: Mda, așa e. Primesc întrebarea asta de multe ori. „Dacă-ți pasă așa mult de taxe de ce nu plătești mai mult, și dacă-ți pasă așa mult de salarii de ce nu plătești mai mult?” Aș putea face asta. Problema este că nu ar fi așa mare diferență, și am descoperit o strategie care funcționează de o mie de ori mai bine...
Moderator: OK.
Moderator: Ok.
NH: which is to use my money to build narratives and to pass laws that will require all the other rich people to pay taxes and pay their workers better.
NH: Și anume să îmi folosesc banii pentru a crea narațiuni și a adopta legi ce vor obliga pe toți ceilalți oameni bogați să plătească taxe
(Applause)
și să-și plătească angajații mai bine.
(Aplauze)
And so, for example, the 15-dollar minimum wage that we cooked up has now affected 30 million workers. So that works better.
Și ca exemplu, cota minimă de 15 dolari pe oră făcută de noi a afectat până acum 30 de milioane de angajați. Deci asta merge mai bine.
Moderator: That's great. If you change your mind, we'll find some takers for you.
Moderator: E minunat. Dacă te răzgândești, găsim niște binevoitori pentru tine.
NH: OK. Thank you. Moderator: Thank you very much.
NH: Ok, mulțumesc. Moderator: Mulțumesc foarte mult!