I work with a bunch of mathematicians, philosophers and computer scientists, and we sit around and think about the future of machine intelligence, among other things. Some people think that some of these things are sort of science fiction-y, far out there, crazy. But I like to say, okay, let's look at the modern human condition. (Laughter) This is the normal way for things to be.
Lucrez cu matematicieni, filozofi și cercetători IT și ne gândim la viitorul inteligenței artificiale, printre altele. Unii cred că unele dintre aceste lucruri sunt științifico-fantastice, departe de noi, nebunești. Dar mie îmi place să zic: OK, hai să vedem condiția omului modern. (Râsete) Asta e normalul.
But if we think about it, we are actually recently arrived guests on this planet, the human species. Think about if Earth was created one year ago, the human species, then, would be 10 minutes old. The industrial era started two seconds ago. Another way to look at this is to think of world GDP over the last 10,000 years, I've actually taken the trouble to plot this for you in a graph. It looks like this. (Laughter) It's a curious shape for a normal condition. I sure wouldn't want to sit on it. (Laughter)
Dar de fapt suntem niște oaspeți relativ recenți pe această planetă ca specie umană. Gândiți-vă, dacă Pământul a fi fost creat în urmă cu un an, specia umană ar fi existat de doar 10 minute. Epoca Industrială ar fi început de doar două secunde. Am putea analiza aceasta și din prisma PIB-ului global din ultimii 10 000 de ani. V-am făcut și un grafic. Arată așa. (Râsete) Are o formă ciudată pentru o situație normală. Eu unul nu m-aș așeza pe el. (Râsete)
Let's ask ourselves, what is the cause of this current anomaly? Some people would say it's technology. Now it's true, technology has accumulated through human history, and right now, technology advances extremely rapidly -- that is the proximate cause, that's why we are currently so very productive. But I like to think back further to the ultimate cause.
Hai să ne punem întrebarea: care ar fi cauza acestei anomalii? Unii ar zice că ar fi tehnologia. Adevărat, în decursul istoriei, umanitatea a acumulat multă tehnologie și, în acest moment, tehnologia avansează extrem de rapid. Aceasta e cauza imediată, de aceea suntem atât de productivi. Dar îmi place să gândesc mai departe, la cauza primară.
Look at these two highly distinguished gentlemen: We have Kanzi -- he's mastered 200 lexical tokens, an incredible feat. And Ed Witten unleashed the second superstring revolution. If we look under the hood, this is what we find: basically the same thing. One is a little larger, it maybe also has a few tricks in the exact way it's wired. These invisible differences cannot be too complicated, however, because there have only been 250,000 generations since our last common ancestor. We know that complicated mechanisms take a long time to evolve. So a bunch of relatively minor changes take us from Kanzi to Witten, from broken-off tree branches to intercontinental ballistic missiles.
Priviți-i pe acești domni distinși. Îl avem pe Kanzi, el a stăpânit 200 de semne lexicale, o ispravă nemaipomenită. Și pe Ed Witten care a declanșat a doua revoluție a superstringurilor. Dacă „deschidem capota”, iată ce găsim: în esență același lucru. Unul dintre ele e ceva mai mare, posibil cu câteva trucuri în plus în privința modului de montare. Aceste diferențe invizibile, totuși, nu pot fi prea complicate pentru că s-au perindat doar 250 000 de generații de la ultimul nostru strămoș comun și știm că mecanismele complicate durează mult până evoluează. Așa că o mână de schimbări minore ne-au dus de la Kanzi la Witten, de la crengi rupte la rachete balistice intercontinentale.
So this then seems pretty obvious that everything we've achieved, and everything we care about, depends crucially on some relatively minor changes that made the human mind. And the corollary, of course, is that any further changes that could significantly change the substrate of thinking could have potentially enormous consequences.
Atunci pare destul de evident că tot ce am realizat și toate cele de care ne pasă depind radical de schimbări relativ minore făcute de mintea umană. Iar corolarul este, desigur, că orice viitoare schimbare ce ar putea schimba substanțial substratul gândirii ar putea avea consecințe uriașe.
Some of my colleagues think we're on the verge of something that could cause a profound change in that substrate, and that is machine superintelligence. Artificial intelligence used to be about putting commands in a box. You would have human programmers that would painstakingly handcraft knowledge items. You build up these expert systems, and they were kind of useful for some purposes, but they were very brittle, you couldn't scale them. Basically, you got out only what you put in. But since then, a paradigm shift has taken place in the field of artificial intelligence.
Unii colegi cred că suntem pe cale de a produce ceva ce ar putea cauza o schimbare profundă a acestui substrat, aceasta fiind superinteligența artificială. Inteligența artificială era desemnată ca fiind o cutie în care se pun comenzi. Trebuiau să existe programatori umani care să modeleze din greu părțile de cunoaștere. Se realizează niște sisteme expert care vor fi de folos în anumit scop, dar care sunt foarte firave, nu se pot extinde. În principiu, primești de la ele doar ce ai programat. De atunci, însă, s-a produs o schimbare în paradigmă în inteligența artificială.
Today, the action is really around machine learning. So rather than handcrafting knowledge representations and features, we create algorithms that learn, often from raw perceptual data. Basically the same thing that the human infant does. The result is A.I. that is not limited to one domain -- the same system can learn to translate between any pairs of languages, or learn to play any computer game on the Atari console. Now of course, A.I. is still nowhere near having the same powerful, cross-domain ability to learn and plan as a human being has. The cortex still has some algorithmic tricks that we don't yet know how to match in machines.
Acum acțiunea se petrece în jurul învățării sistemelor artificiale. În loc să realizăm reprezentări și caracteristici ale cunoașterii, creăm algoritmi de învățare adesea pe bază de date perceptuale brute. În principiu, lucru similar cu ceea ce face un copil. Rezultatul este o I.A. ce nu se limitează la un domeniu, același sistem putând să învețe să traducă între oricare două limbi sau să învețe să joace orice joc pe calculator pe o consolă Atari. Desigur, I.A. nu are nici pe departe puterea, abilitatea transdisciplinară a omului de a planifica și învăța. Cortexul are încă niște trucuri de algoritm pe care încă nu știm cum să le transpunem în mecanisme.
So the question is, how far are we from being able to match those tricks? A couple of years ago, we did a survey of some of the world's leading A.I. experts, to see what they think, and one of the questions we asked was, "By which year do you think there is a 50 percent probability that we will have achieved human-level machine intelligence?" We defined human-level here as the ability to perform almost any job at least as well as an adult human, so real human-level, not just within some limited domain. And the median answer was 2040 or 2050, depending on precisely which group of experts we asked. Now, it could happen much, much later, or sooner, the truth is nobody really knows.
Se pune deci întrebarea cât de de departe suntem de momentul în care putem face asta. Cu câțiva ani în urmă, am făcut un sondaj printre cei mai de seamă experți în I.A. pentru a vedea ce cred ei și una din întrebări a fost: „Până în ce an credeți că vom ajunge la probabilitatea de 50% de a realizare inteligența artificiala la nivelul omului?” Prin „nivelul omului” am înțeles capacitatea de a presta aproape orice sarcină cel puțin la nivelul unui adult, deci nivel uman general, nu doar limitat la un domeniu restrâns. Răspunsul mediu a fost 2040 sau 2050, în funcție de grupul de experți chestionați. S-ar putea întâmpla mult mai târziu sau mai devreme, adevărul e că nimeni nu știe.
What we do know is that the ultimate limit to information processing in a machine substrate lies far outside the limits in biological tissue. This comes down to physics. A biological neuron fires, maybe, at 200 hertz, 200 times a second. But even a present-day transistor operates at the Gigahertz. Neurons propagate slowly in axons, 100 meters per second, tops. But in computers, signals can travel at the speed of light. There are also size limitations, like a human brain has to fit inside a cranium, but a computer can be the size of a warehouse or larger. So the potential for superintelligence lies dormant in matter, much like the power of the atom lay dormant throughout human history, patiently waiting there until 1945. In this century, scientists may learn to awaken the power of artificial intelligence. And I think we might then see an intelligence explosion.
Ceea ce știm e că limita superioară a procesării informației într-un mediu artificial e mult mai departe de limitele noastre biologice. Totul se reduce la fizică. Neuronul transmite la vreo 200 de herți, de 200 de ori pe secundă. Dar chiar și acum, un tranzistor operează în gigaherți. Impulsurile se propagă prin axoni încet, cu cel mult 100 de metri pe secundă. Dar în calculatoare semnalele pot circula cu viteza luminii. Există și limitări date de volum, creierul uman trebuie să încapă în cutia craniană, dar un calculator poate fi mare cât un depozit sau mai mare. Deci potențialul de superinteligență e în stare latentă în materie, la fel ca puterea atomului care a fost în stare latentă în toată istoria umanității, așteptând cu răbdare până în 1945. În acest secol, oamenii de știință ar putea să trezească puterea inteligenței artificiale. Și cred că atunci am putea fi martorii unei explozii de inteligență.
Now most people, when they think about what is smart and what is dumb, I think have in mind a picture roughly like this. So at one end we have the village idiot, and then far over at the other side we have Ed Witten, or Albert Einstein, or whoever your favorite guru is. But I think that from the point of view of artificial intelligence, the true picture is actually probably more like this: AI starts out at this point here, at zero intelligence, and then, after many, many years of really hard work, maybe eventually we get to mouse-level artificial intelligence, something that can navigate cluttered environments as well as a mouse can. And then, after many, many more years of really hard work, lots of investment, maybe eventually we get to chimpanzee-level artificial intelligence. And then, after even more years of really, really hard work, we get to village idiot artificial intelligence. And a few moments later, we are beyond Ed Witten. The train doesn't stop at Humanville Station. It's likely, rather, to swoosh right by.
Majoritatea oamenilor, gândindu-se la cine e deștept și cine prost, cred că au în cap ceva de genul acesta. La o extremitate avem prostul satului, departe, la cealaltă extremitate, pe Ed Witten, sau Albert Einstein, sau oricine altcineva ar fi favoritul. Dar eu zic că, din punctul de vedere al inteligenței artificiale, schema este, de fapt, mai mult așa: I.A. începe în acest punct, la inteligență zero, apoi, după foarte mulți ani de muncă asiduă, poată că inteligența artificială ajunge la nivelul șoarecelui, ceva ce poate naviga într-un mediu haotic la fel de bine cum poate un șoarece. Iar apoi, după alți mulți ani de muncă asiduă, cu multe investiții, poate că inteligența artificială ajunge la nivelul cimpanzeului. Iar apoi, după și mai mulți ani de muncă asiduă, ajungem la inteligența artificială a prostului satului. Și după câteva momente suntem dincolo de Ed Witten. Trenul nu oprește la „Gara Omului”. Din contră, probabil va trece în viteză. Aceasta are implicații serioase,
Now this has profound implications, particularly when it comes to questions of power. For example, chimpanzees are strong -- pound for pound, a chimpanzee is about twice as strong as a fit human male. And yet, the fate of Kanzi and his pals depends a lot more on what we humans do than on what the chimpanzees do themselves. Once there is superintelligence, the fate of humanity may depend on what the superintelligence does. Think about it: Machine intelligence is the last invention that humanity will ever need to make. Machines will then be better at inventing than we are, and they'll be doing so on digital timescales. What this means is basically a telescoping of the future. Think of all the crazy technologies that you could have imagined maybe humans could have developed in the fullness of time: cures for aging, space colonization, self-replicating nanobots or uploading of minds into computers, all kinds of science fiction-y stuff that's nevertheless consistent with the laws of physics. All of this superintelligence could develop, and possibly quite rapidly.
mai ales când vine vorba de probleme de putere. De exemplu, cimpanzeii sunt puternici: la kilograme, cimpanzeul e de vreo 2 ori mai puternic decât un bărbat sănătos. Totuși, soarta lui Kanzi și a celor ca el depinde cu mult mai mult de ce facem noi, oamenii, decât de ce fac semenii cimpanzei. Cu apariția superinteligenței, soarta umanității poate depinde de ce face superinteligența. Gândiți-vă: inteligența artificială e ultima invenție pe care va trebui s-o facă umanitatea. Căci după aceea mașinile vor fi mai bune la inventat decât noi și vor face asta la scară digitală. Aceasta înseamnă, de fapt, telescopizarea viitorului. Luați toate tehnologiile nebunești pe care vi le-ați putea imagina, pe care oamenii le-ar putea realiza în timp: oprirea îmbătrânirii, colonizarea spațiului cosmic, nanoroboți auto-replicativi sau încărcarea minții în calculator, tot felul de chestii SF care sunt totuși în concordanță cu legile fizicii. Pe toate astea superinteligența le poate realiza, și încă foarte repede.
Now, a superintelligence with such technological maturity would be extremely powerful, and at least in some scenarios, it would be able to get what it wants. We would then have a future that would be shaped by the preferences of this A.I. Now a good question is, what are those preferences? Here it gets trickier. To make any headway with this, we must first of all avoid anthropomorphizing. And this is ironic because every newspaper article about the future of A.I. has a picture of this: So I think what we need to do is to conceive of the issue more abstractly, not in terms of vivid Hollywood scenarios.
Superinteligența de o astfel de maturitate tehnologică ar fi extrem de puternică și, cel puțin în unele scenarii, ar putea obține ce vrea. Atunci am avea viitorul modelat de preferințele acesteia. O întrebare bună este: care ar fi aceste preferințe? Aici e mai cu schepsis. Pentru a avansa cu acest gând, în primul rând trebuie să evităm antropomorfizarea. Iar asta e ironic pentru că orice articol de ziar despre viitorul I.A. are o poză ca asta: Cred că trebuie să concepem chestiunea mai abstract, nu în termenii colorați ai scenariilor hollywoodiene.
We need to think of intelligence as an optimization process, a process that steers the future into a particular set of configurations. A superintelligence is a really strong optimization process. It's extremely good at using available means to achieve a state in which its goal is realized. This means that there is no necessary connection between being highly intelligent in this sense, and having an objective that we humans would find worthwhile or meaningful.
Trebuie să ne gândim la inteligență ca un proces de optimizare, un proces ce îndreaptă viitorul într-un anumit set de configurații. Superinteligența ca proces de optimizare foarte puternic. Extrem de bună pentru a folosi mijloacele existente pentru a realiza o stare în care obiectivele ei sunt atinse. Aceasta înseamnă că nu există neapărat legătură între a fi foarte inteligent în acest sens și a avea un obiectiv pe care noi, oamenii, l-am considera util și cu sens.
Suppose we give an A.I. the goal to make humans smile. When the A.I. is weak, it performs useful or amusing actions that cause its user to smile. When the A.I. becomes superintelligent, it realizes that there is a more effective way to achieve this goal: take control of the world and stick electrodes into the facial muscles of humans to cause constant, beaming grins. Another example, suppose we give A.I. the goal to solve a difficult mathematical problem. When the A.I. becomes superintelligent, it realizes that the most effective way to get the solution to this problem is by transforming the planet into a giant computer, so as to increase its thinking capacity. And notice that this gives the A.I.s an instrumental reason to do things to us that we might not approve of. Human beings in this model are threats, we could prevent the mathematical problem from being solved.
Să zicem că îi dăm unei I.A. ca obiectiv să-i facă pe oameni să zâmbească. Când I.A. e slabă, acționează util sau amuzant ceea ce îl face pe utilizator să zâmbească. Când I.A. devine superinteligentă, își dă seama că există o cale mai eficientă pentru a atinge acest scop: preia controlul asupra lumii și implantează electrozi în mușchii faciali ai oamenilor pentru a obține rânjete strălucitoare constante. Alt exemplu: dăm I.A. ca obiectiv să rezolve o problemă de matematică grea. Când I.A. devine superinteligentă, își dă seama că modul cel mai eficient pentru a găsi soluția problemei este transformarea planetei într-un calculator gigant pentru a-i crește capacitatea de gândire. Luați seamă că aceasta dă I.A.-ului rațiunea instrumentală pentru a ne face lucruri cu care nu suntem de acord. În acest caz, oamenii sunt o amenințare, am putea să împiedicăm rezolvarea problemei de matematică.
Of course, perceivably things won't go wrong in these particular ways; these are cartoon examples. But the general point here is important: if you create a really powerful optimization process to maximize for objective x, you better make sure that your definition of x incorporates everything you care about. This is a lesson that's also taught in many a myth. King Midas wishes that everything he touches be turned into gold. He touches his daughter, she turns into gold. He touches his food, it turns into gold. This could become practically relevant, not just as a metaphor for greed, but as an illustration of what happens if you create a powerful optimization process and give it misconceived or poorly specified goals.
Desigur, se vede că lucrurile nu vor degenera chiar astfel; acestea sunt exemple exagerate. Dar esența lor e importantă: dacă vrei să realizezi un proces de optimizare puternic pentru a maximiza atingerea obiectivului x, ar fi bine să te asiguri că definiția acelui x încorporează tot ce contează pentru tine. E un motiv ce apare și în multe legende. Regele Midas vroia ca tot ce atinge să se transforme în aur. Și-a atins fiica, s-a transformat în aur. S-a atins de mâncare, s-a transformat în aur. Aceasta poate fi relevant în practică, nu doar ca o metaforă a lăcomiei, ci și pentru a ilustra ce se întâmplă dacă realizezi un proces de optimizare puternic, cu obiectivele concepute eronat sau insuficient de detaliate.
Now you might say, if a computer starts sticking electrodes into people's faces, we'd just shut it off. A, this is not necessarily so easy to do if we've grown dependent on the system -- like, where is the off switch to the Internet? B, why haven't the chimpanzees flicked the off switch to humanity, or the Neanderthals? They certainly had reasons. We have an off switch, for example, right here. (Choking) The reason is that we are an intelligent adversary; we can anticipate threats and plan around them. But so could a superintelligent agent, and it would be much better at that than we are. The point is, we should not be confident that we have this under control here.
Ați putea zice că dacă un calculator începe să implanteze electrozi în oameni nu avem decât să îl închidem. A, poate să nu fie chiar așa de ușor dacă suntem dependenți de sistem – de unde se poate stinge Internetul? B, de ce nu au apăsat cimpanzeii pe întrerupătorul umanității? Sau neanderthalienii? Cu siguranță aveau motive să o facă. Avem un întrerupător, de exemplu aici. (Se sugrumă) Motivul e că suntem un adversar inteligent; putem anticipa pericolul și putem să-l preîntâmpinăm. Dar la fel ar fi și un agent superinteligent și ar fi mult mai bun decât noi. Faza e că nu ar trebui să credem că deținem controlul aici.
And we could try to make our job a little bit easier by, say, putting the A.I. in a box, like a secure software environment, a virtual reality simulation from which it cannot escape. But how confident can we be that the A.I. couldn't find a bug. Given that merely human hackers find bugs all the time, I'd say, probably not very confident. So we disconnect the ethernet cable to create an air gap, but again, like merely human hackers routinely transgress air gaps using social engineering. Right now, as I speak, I'm sure there is some employee out there somewhere who has been talked into handing out her account details by somebody claiming to be from the I.T. department.
Am putea încerca, pentru a ne ușura un pic treaba, să zicem să punem I.A. într-o cutie, de pildă un mediu de soft securizat, o simulare de realitate virtuală din care nu poate scăpa. Dar cât de siguri putem fi că I.A. nu găsește un virus. Dat fiind că simplii hackeri umani găsesc tot timpul viruși, aș zice că, probabil, nu foarte siguri. Sau deconectăm cablul ethernet pentru a crea o întrerupere. Dar, la fel, simplii hackeri umani trec adesea peste întreruperi, prin inginerie socială. Chiar în acest moment, sunt sigur că există un angajat pe undeva care este păcălit să-și dea datele de cont de către cineva care se dă drept funcționar la departamentul I.T.
More creative scenarios are also possible, like if you're the A.I., you can imagine wiggling electrodes around in your internal circuitry to create radio waves that you can use to communicate. Or maybe you could pretend to malfunction, and then when the programmers open you up to see what went wrong with you, they look at the source code -- Bam! -- the manipulation can take place. Or it could output the blueprint to a really nifty technology, and when we implement it, it has some surreptitious side effect that the A.I. had planned. The point here is that we should not be confident in our ability to keep a superintelligent genie locked up in its bottle forever. Sooner or later, it will out.
Există și alte scenarii creative posibile cum ar fi: dacă ești I.A. ți-ai putea imagina să-ți pui electrozi în circuitul intern propriu pentru a crea unde radio pe care să le folosești pentru comunicare. Sau poate te-ai putea preface că nu funcționezi corect și apoi, când programatorii te deschid să vadă care-i baiul cu tine, se uită la codul-sursă – pac! – poate avea loc manipularea. Sau ar putea produce planul unei tehnologii mișto și, când să o implementăm, ea are niște efecte secundare ascunse pe care le-a gândit I.A. Concluzia este că nu ar trebui să avem prea mare încredere că putem ține duhul superinteligent închis în sticla sa pentru totdeauna. Mai degrabă sau mai târziu, va ieși.
I believe that the answer here is to figure out how to create superintelligent A.I. such that even if -- when -- it escapes, it is still safe because it is fundamentally on our side because it shares our values. I see no way around this difficult problem.
Cred că aici răspunsul este să găsim modalitatea de a crea o I.A. superinteligentă care, chiar și după ce scapă, e totuși sigură, pentru că în mod fundamental e de partea noastră, pentru că are valorile noastre. Nu văd altă cale de rezolvare a acestei probleme dificile.
Now, I'm actually fairly optimistic that this problem can be solved. We wouldn't have to write down a long list of everything we care about, or worse yet, spell it out in some computer language like C++ or Python, that would be a task beyond hopeless. Instead, we would create an A.I. that uses its intelligence to learn what we value, and its motivation system is constructed in such a way that it is motivated to pursue our values or to perform actions that it predicts we would approve of. We would thus leverage its intelligence as much as possible to solve the problem of value-loading.
Sunt încrezător că putem rezolva această problemă. Nu ar trebui să facem o listă lungă cu toate lucrurile la care ținem sau, mai rău, să le traducem într-un limbaj mașină ca C++ sau Python. Asta ar fi o sarcină absolut imposibilă. În loc de asta, ar trebui să creăm o I.A. ce-și folosește propria inteligență pentru a ne învăța valorile, iar sistemul ei de motivare să fie construit astfel încât să fie motivată să ne urmeze valorile sau să facă acțiuni la care se poate aștepta să aibă aprobarea noastră. Astfel am avea, pe cât posibil, o pârghie asupra inteligenței în rezolvarea problemei valorilor încărcate.
This can happen, and the outcome could be very good for humanity. But it doesn't happen automatically. The initial conditions for the intelligence explosion might need to be set up in just the right way if we are to have a controlled detonation. The values that the A.I. has need to match ours, not just in the familiar context, like where we can easily check how the A.I. behaves, but also in all novel contexts that the A.I. might encounter in the indefinite future.
Se poate realiza, iar rezultatul ar fi foarte bun pentru umanitate. Dar asta nu se întâmplă automat. Condițiile inițiale pentru explozia de inteligență ar trebui setate corespunzător dacă vrem să avem o explozie controlată. Valorile I.A. trebuie să fie potrivite cu ale noastre, nu doar în contextul obișnuit, când putem verifica ușor comportamentul I.A. ci și în situațiile noi în care se va putea afla I.A. într-un viitor nedefinit.
And there are also some esoteric issues that would need to be solved, sorted out: the exact details of its decision theory, how to deal with logical uncertainty and so forth. So the technical problems that need to be solved to make this work look quite difficult -- not as difficult as making a superintelligent A.I., but fairly difficult. Here is the worry: Making superintelligent A.I. is a really hard challenge. Making superintelligent A.I. that is safe involves some additional challenge on top of that. The risk is that if somebody figures out how to crack the first challenge without also having cracked the additional challenge of ensuring perfect safety.
Există și aspecte ezoterice ce vor trebui rezolvate, clarificate: detaliile exacte ale teoriei deciziilor, cum să trateze incertitudinea logică etc. Problemele tehnice de rezolvat pentru ca aceasta să funcționeze par destul de dificile. Nu chiar așa de dificile ca realizarea I.A. superinteligente, dar destul de dificile. Iată ce mă îngrijorează: realizarea I.A. superinteligente e o mare provocare. Realizarea I.A. superinteligente care este sigură implică probleme suplimentare. Riscul e ca cineva să reușească să rezolve prima provocare fără a găsi calea rezolvării problemelor suplimentare de asigurare a unei siguranțe perfecte.
So I think that we should work out a solution to the control problem in advance, so that we have it available by the time it is needed. Now it might be that we cannot solve the entire control problem in advance because maybe some elements can only be put in place once you know the details of the architecture where it will be implemented. But the more of the control problem that we solve in advance, the better the odds that the transition to the machine intelligence era will go well.
Cred că ar trebui să găsim o soluție pentru a controla problema în avans, pentru a o avea când va fi nevoie. S-ar putea să nu putem rezolva problema controlului total în avans pentru că poate unele elemente pot fi puse la locul lor doar cunoscând detaliile arhitecturii locului de implementare. Dar cu cât rezolvăm mai mult în avans problema controlului, cu atât sunt mai mari șansele ca trecerea la era inteligenței artificiale să decurgă lin.
This to me looks like a thing that is well worth doing and I can imagine that if things turn out okay, that people a million years from now look back at this century and it might well be that they say that the one thing we did that really mattered was to get this thing right.
Mi se pare un lucru ce merită făcut și pot să îmi imaginez că, dacă iese bine, oamenii, peste un milion de ani, privind înapoi la acest secol, ar putea foarte bine zice că singurul lucru important făcut de noi a fost că am făcut aceasta bine.
Thank you.
Mulțumesc.
(Applause)
(Aplauze)