To most of you, this is a device to buy, sell, play games, watch videos. I think it might be a lifeline. I think actually it might be able to save more lives than penicillin.
Pentru cei mai mulţi dintre voi, acesta e un dispozitiv pentru a cumpăra, vinde, juca jocuri, viziona videoclipuri. Eu cred că ar putea fi o ancoră de salvare. De fapt, cred că ar putea salva mai multe vieţi decât penicilina.
Texting: I know I say texting and a lot of you think sexting, a lot of you think about the lewd photos that you see -- hopefully not your kids sending to somebody else -- or trying to translate the abbreviations LOL, LMAO, HMU. I can help you with those later. But the parents in the room know that texting is actually the best way to communicate with your kids. It might be the only way to communicate with your kids. (Laughter) The average teenager sends 3,339 text messages a month, unless she's a girl, then it's closer to 4,000. And the secret is she opens every single one. Texting has a 100 percent open rate. Now the parents are really alarmed. It's a 100 percent open rate even if she doesn't respond to you when you ask her when she's coming home for dinner. I promise she read that text. And this isn't some suburban iPhone-using teen phenomenon. Texting actually overindexes for minority and urban youth. I know this because at DoSomething.org, which is the largest organization for teenagers and social change in America, about six months ago we pivoted and started focusing on text messaging. We're now texting out to about 200,000 kids a week about doing our campaigns to make their schools more green or to work on homeless issues and things like that. We're finding it 11 times more powerful than email. We've also found an unintended consequence. We've been getting text messages back like these. "I don't want to go to school today. The boys call me faggot." "I was cutting, my parents found out, and so I stopped. But I just started again an hour ago." Or, "He won't stop raping me. He told me not to tell anyone. It's my dad. Are you there?" That last one's an actual text message that we received. And yeah, we're there. I will not forget the day we got that text message. And so it was that day that we decided we needed to build a crisis text hotline. Because this isn't what we do. We do social change. Kids are just sending us these text messages because texting is so familiar and comfortable to them and there's nowhere else to turn that they're sending them to us. So think about it, a text hotline; it's pretty powerful. It's fast, it's pretty private. No one hears you in a stall, you're just texting quietly. It's real time. We can help millions of teens with counseling and referrals. That's great. But the thing that really makes this awesome is the data. Because I'm not really comfortable just helping that girl with counseling and referrals. I want to prevent this shit from happening. So think about a cop. There's something in New York City. The police did it. It used to be just guess work, police work. And then they started crime mapping. And so they started following and watching petty thefts, summonses, all kinds of things -- charting the future essentially. And they found things like, when you see crystal meth on the street, if you add police presence, you can curb the otherwise inevitable spate of assaults and robberies that would happen. In fact, the year after the NYPD put CompStat in place, the murder rate fell 60 percent. So think about the data from a crisis text line. There is no census on bullying and dating abuse and eating disorders and cutting and rape -- no census. Maybe there's some studies, some longitudinal studies, that cost lots of money and took lots of time. Or maybe there's some anecdotal evidence. Imagine having real time data on every one of those issues. You could inform legislation. You could inform school policy. You could say to a principal, "You're having a problem every Thursday at three o'clock. What's going on in your school?" You could see the immediate impact of legislation or a hateful speech that somebody gives in a school assembly and see what happens as a result. This is really, to me, the power of texting and the power of data. Because while people are talking about data, making it possible for Facebook to mine my friend from the third grade, or Target to know when it's time for me to buy more diapers, or some dude to build a better baseball team, I'm actually really excited about the power of data and the power of texting to help that kid go to school, to help that girl stop cutting in the bathroom and absolutely to help that girl whose father's raping her. Thank you. (Applause)
Scrisul mesajelor: știu că mulţi dintre voi vă gândiţi la cele cu conţinut sexual, vă gândiţi la pozele obscene pe care le vedeţi, sper că nu sunt trimise de copiii voştri către alte persoane, sau să încercaţi să traduceţi prescurtări cum ar fi LOL, LMAO, HMU. Pot să vă ajut cu astea mai târziu. Dar părinţii din sală ştiu că scrisul mesajelor e de fapt cel mai bun mod de a comunica cu copiii voştri. Ar putea fi singurul mod în care puteţi comunica cu copiii voştri. (Râsete) Un adolescent obişnuit trimite 3,339 mesaje pe lună, numai dacă e fată, atunci va fi aproape de 4,000. Şi secretul e că îl deschide pe fiecare. Mesajele au o rată de deschidere de 100%. Acum părinţii sunt foarte alarmaţi. E o rată a deschiderii de 100%, chiar dacă nu îţi răspunde când o întrebi când vine acasă pentru cină. Vă asigur că a citit acel mesaj. Şi acesta nu e un fenomen suburban al adolescenţilor cu iPhone. Scrisul mesajelor e de fapt peste medie pentru minorităţi şi tineri de la oraş. Ştiu asta pentru că la DoSomething.org, care e cea mai mare organizaţie pentru adolescenţi şi schimbare socială din America, acum şase luni am schimbat direcţia şi am început să ne concentrăm pe mesaje. Acum trimitem mesaje la aproximativ 200,000 de copii pe săptămână despre campaniile noastre de a face şcolile lor mai ecologice sau să lucreze cu cei fără adăpost, şi altele. Estimăm că e de 11 ori mai eficient decât emailul. Am găsit şi o consecinţă neintenţionată. Primim înapoi mesaje precum acesta: „Nu vreau să mă duc la şcoală astăzi. Băieţii mă fac poponar.” „Mă tăiam, părinţii mei au aflat, aşa că m-am oprit. Dar am început iar acum o oră.” Sau, „Mă va viola în continuare. Mi-a spus să nu zic la nimeni. E tatăl meu. E cineva acolo?” Ultimul e un mesaj real pe care l-am primit. Şi da, suntem acolo. Nu voi uita ziua când am primit acel mesaj. În acea zi am hotărât să facem o linie de asistenţă cu mesaje. Pentru că nu asta facem. Noi facem schimbare socială. Copiii ne trimit aceste mesaje pentru că trimiterea de mesaje e ceva atât de familiar şi comod pentru ei şi nu au la cine să apeleze, astfel încât le trimit către noi. Gândiţi-vă, o linie de asistenţă prin mesaje e ceva eficient. E rapid, e destul de privat. Nimeni nu te aud, doar scrii mesaje în linişte. E în timp real. Putem să ajutăm milioane de adolescenţi cu consiliere şi trimiteri. Asta e grozav. Dar ce face acest lucru extraordinar sunt informaţiile. Pentru că nu sunt mulţumită doar să ajut acea fată cu consiliere şi trimiteri. Vreau să previn aceste tâmpenii. Aşadar gândiţi-vă la un polițist. E ceva în New York. Poliţia a făcut-o. Obişnuia să fie făcută la întâmplare. Şi au început să facă hărţi cu comportament criminal. Au început să urmărească furturi mărunte, chemarea poliţiei, chestii din astea -- o hartă a viitorului de fapt. Şi au găsit lucruri cum ar fi, atunci când vezi metamfetamină pe stradă, dacă adaugi prezenţa poliţiei, poţi să reduci producerea inevitabilă de atacuri, jafuri care ar avea loc. De fapt, în anul după ce poliţia din New York a pus CompStat în funcţiune, rata crimelor a scăzut cu 60 la sută. Aşadar gândiţi-vă la informaţiile dintr-o linie de asistenţă bazată pe mesaje. Nu există statistici despre intimidare sau abuz la o întâlnire despre boli de alimentaţie, tăiere sau viol -- nici o statistică. Poate sunt câteva studii longitudinale, care costă mult şi durează la fel de mult. Sau poate sunt nişte dovezi anecdotice. Imaginaţi-vă cum e să aveţi informaţii în timp real asupra fiecăreia dintre aceste probleme. Ai putea să informezi legislaţia. Ai putea să informezi politicile şcolilor. Ai putea să spui unui director, "Ai o problema în fiecare Joi la ora trei. Ce se întâmplă în şcoala ta?" Poţi să vezi impactul imediat al legislaţiei sau a unui discurs plin de ură pe care îl ţine cineva la o adunare de la şcoală şi să vezi ce rezultă. Asta este, pentru mine puterea mesajelor şi a informaţiilor. Pentru că atunci când oamenii vorbesc cum informaţiile au făcut posibil ca Facebook-ul să-mi saboteze prietenul din clasa a treia, sau Target să îmi spună când a venit vremea să cumpăr mai multe scutece, sau când un tip vrea să facă o echipă mai bună de baseball, sunt chiar entuziasmată de puterea informaţiilor şi de puterea mesajelor în a ajuta acel copil să se ducă la şcoală, să ajute acea fată să nu se mai taie în baie şi, să o ajute categoric pe acea fată care este violată de tatăl ei. Mulţumesc. (Aplauze)