Palms sweaty, heart racing, stomach in knots. You can't cry for help. Not only is your throat too tight to breathe, but it'd be so embarrassing. No, you aren't being stalked by a monster, you're speaking in public, a fate some deem worse than death.
Palme transpirate, inima ce bate nebunește, nod în stomac. Nu poți să strigi după ajutor. Nu numai că gâtul ți-e prea strâmt ca să respiri, dar ar mai fi și stânjenitor. Nu, nu ești urmărit de un monstru, vorbești în public, o soartă pe care unii o consideră mai rea decât moartea.
See, when you're dead, you feel nothing; at a podium, you feel stage fright. But at some point we've all had to communicate in front of people, so you have to try and overcome it.
Când ești mort nu simți nimic; pe podium simți tracul. Dar la un moment dat cu toții a trebuit să vorbim în fața oamenilor, așadar trebuie să încerci să treci peste asta.
To start, understand what stage fright is. Humans, social animals that we are, are wired to worry about reputation. Public speaking can threaten it. Before a speech, you fret, "What if people think I'm awful and I'm an idiot?" That fear of being seen as an awful idiot is a threat reaction from a primitive part of your brain that's very hard to control. It's the fight or flight response, a self-protective process seen in a range of animals, most of which don't give speeches.
Pentru început, să înțelegem ce e tracul. Oamenii, animale sociale ce suntem, sunt cunoscuți pentru grijile pe care și le fac pentru reputație. Vorbitul în public poate să o pună în pericol. Te agiți înaintea unui discurs: „Dar dacă oamenii o să creadă că sunt îngrozitor, că sunt un idiot?” Acea frică de a fi perceput ca un idiot îngrozitor e o reacție la amenințare ce vine dintr-o parte primitivă a creierului nostru care e foarte dificil de controlat. E reacția de „luptă sau fugi”, un proces de autoapărare întâlnit la o varietate de animale, dintre care majoritatea nu țin speech-uri.
But we have a wise partner in the study of freaking out. Charles Darwin tested fight or flight at the London Zoo snake exhibit. He wrote in his diary, "My will and reason were powerless against the imagination of a danger which had never been experienced." He concluded that his response was an ancient reaction unaffected by the nuances of modern civilization. So, to your conscious modern mind, it's a speech. To the rest of your brain, built up to code with the law of the jungle, when you perceive the possible consequences of blowing a speech, it's time to run for your life or fight to the death.
Dar avem un partener deștept în studiul panicării. Charles Darwin a studiat reacția de luptă sau fugi la expoziția de șerpi de la Grădina Zoologică din Londra. În jurnalul său a scris „Voința și rațiunea mea erau fără putere în fața imaginării unui pericol pe care nu l-am mai trăit.” A concluzionat că răspunsul său era o reacție străveche neafectată de nuanțările civilizației moderne. Așadar, pentru mintea ta modernă conștientă, e un discurs. Pentru restul creierului tău, construit să traducă legea junglei într-un cod, când percepi posibilele consecințe ale distrugerii unui discurs, e timpul să fugi ca să-ți salvezi viața sau să lupți până la moarte.
Your hypothalamus, common to all vertebrates, triggers your pituitary gland to secrete the hormone ACTH, making your adrenal gland shoot adrenaline into your blood. Your neck and back tense up, you slouch. Your legs and hand shake as your muscles prepare for attack. You sweat. Your blood pressure jumps. Your digestion shuts down to maximize the delivery of nutrients and oxygen to muscles and vital organs, so you get dry mouth, butterflies. Your pupils dilate, it's hard to read anything up close, like your notes, but long range is easy. That's how stage fright works.
Hipotalamusul tău, comun tuturor vertebratelor, face ca glanda pituitară să secrete hormonul ACTH, făcând glanda adrenală să elimine adrenalină în sânge. Gâtul și spatele se încordează, te „înmoi”. Picioarele și mâinile îți tremură pe măsură ce mușchii se pregătesc de atac. Transpiri. Tensiunea sângelui crește brusc. Digestia se oprește pentru a maximiza transmiterea de nutrienți și de oxigen la mușchi și la organele vitale, așa că ai gura uscată, crampe în stomac. Pupilele ți se dilată, e greu să citești ceva îndeaproape, ca de exemplu notițele tale, dar la distanță e ușor. Așa funcționează tracul.
How do we fight it? First, perspective. This isn't all in your head. It's a natural, hormonal, full body reaction by an autonomic nervous system on autopilot. And genetics play a huge role in social anxiety. John Lennon played live thousands of times. Each time he vomited beforehand. Some people are just wired to feel more scared performing in public.
Cum luptăm cu el? În primul rând, perspectiva. Nu e totul doar în mintea ta. E o reacție naturală, hormonală a corpului, ce ține de un sistem nervos autonom pe pilot automat. Iar genetica are un rol imens în anxietate socială. John Lennon a cântat live de mii de ori. De fiecare dată a vomitat înainte. Unii oameni sunt pur și simplu „echipați” să fie mai speriați când vorbesc în public.
Since stage fright is natural and inevitable, focus on what you can control. Practice a lot, starting long before in an environment similar to the real performance. Practicing any task increases your familiarity and reduces anxiety, so when it's time to speak in public, you're confident in yourself and the task at hand. Steve Jobs rehearsed his epic speeches for hundreds of hours, starting weeks in advance. If you know what you're saying, you'll feed off the crowd's energy instead of letting your hypothalamus convince your body it's about to be lunch for a pack of predators.
Din moment ce tracul e firesc și inevitabil, concentrează-te pe ce poți controla. Exersează mult, începând cu mult înainte, într-un mediu asemănător cu cel în care va avea loc evenimentul. Exersând orice sarcină crește gradul de familiaritate și reduce anxietatea, așa că, atunci când e momentul să vorbești în public, ai încredere în tine și în subiectul la ordinea de zi.. Steve Jobs își exersa discursurile epice sute de ore, cu săptămâni întregi înainte. Dacă știi ce spui, o să te hrănești din energia mulțimii, în loc să-ți lași hipotalamusul să-ți convingă corpul că e pe cale să fie prânzul unei haite de animale de pradă. Dar hei, hipotalamusul vertebratelor
But hey, the vertebrate hypothalamus has had millions of years more practice than you. Just before you go on stage, it's time to fight dirty and trick your brain. Stretch your arms up and breath deeply. This makes your hypothalamus trigger a relaxation response. Stage fright usually hits hardest right before a presentation, so take that last minute to stretch and breathe.
a avut milioane de ani de practică mai mult decât tine. Chiar înainte să urci pe scenă, e timpul să trișezi și să-ți păcălești creierul. Întinde-ți brațele în sus și respiră adânc. Asta face ca hipotalamusul tău să producă un răspuns de relaxare. De obicei, tracul lovește cel mai tare chiar înaintea unei prezentări, așa că folosește ultimul moment ca să te întinzi și să respiri.
You approach the Mic, voice clear, body relaxed. Your well-prepared speech convinces the wild crowd you're a charismatic genius. How? You didn't overcome stage fright, you adapted to it. And to the fact that no matter how civilized you may seem, in part of your brain, you're still a wild animal, a profound, well-spoken wild animal.
Te apropii de microfon, vocea clară, corpul relaxat. Discursul bine pregătit convinge mulțimea că ești un geniu carismatic. Cum? Nu ai învins tracul, te-ai adaptat la acesta. Cât despre faptul că indiferent de cât de civilizat dai impresia că ești într-o parte a creierului tău, rămâi un animal sălbatic, un animal sălbatic profund, priceput la vorbă.