The most basic function of bodily fat is self-storage of food reserves. In prehistoric times, natural selection favored genotypes that could endure harsh conditions by stocking the most fat. With chronic malnutrition being the norm for most of human history, genetics evolved to favor fat storage. So when did body fat become problematic? The negative impacts of being overweight were not even noted in medical literature until as late as the 18th century. Then, technological advances coupled with public health measures resulted in the betterment of the quantity, quality, and variety of food. Sustained abundance of good food enabled a healthier population to boom economically. Output increased, and with it, leisure time and waistlines. By the mid 19th century, being excessively overweight, or obese, was recognized as a cause of ill health, and another century later, declared deadly. What is the distinction between being overweight and being obese? A calculation called the BMI breaks it down for us. For example, if someone weighs 65 kilgorams and is 1.5 meters tall, they have a BMI of about 29. Obesity is a condition of excess body fat that occurs when a person's BMI is above 30, just over the overweight range of 25 to 29.9. While BMI can be a helpful estimate of healthy weight, actual body fat percentage can only really be determined by also considering information like waist circumference and muscle mass. Athletes, for instance, have a naturally higher BMI. So how does a person become obese? At its most basic, obesity is caused by energy imbalance. If the energy input from calories is greater than the energy output from physical activity, the body stores the extra calories as fat. In most cases, this imbalance comes from a combination of circumstances and choices. Adults should be getting at least 2.5 hours of exercise each week, and children a whole hour per day. But globally, one in four adults and eight out of ten adolescents aren't active enough. Calorie-dense processed foods and growing portion sizes coupled with pervasive marketing lead to passive overeating. And scarce resources, and a lack of access to healthy, affordable foods creates an even greater risk in disadvantaged communities. Yet, our genetic makeup also plays a part. Studies on families and on separated twins have shown a clear causal hereditary relationship to weight gain. Recent studies have also found a link between obesity and variations in the bacteria species that live in our digestive systems. No matter the cause, obesity is an escalating global epidemic. It substantially raises the probability of diseases, like diabetes, heart disease, stroke, high blood pressure, and cancer. It affects virtually all ages, genders, and socioeconomic groups in both developed and developing countries. With a 60% rise in child obesity globally over just two decades, the problem is too significant to ignore. Once a person is obese, the climb to recovery becomes progressively steeper. Hormonal and metabolic changes reduce the body's response to overeating. After losing weight, a formerly overweight person burns less calories doing the same exercises as a person who is naturally the same weight, making it much more difficult to shed the excess fat. And as people gain weight, damage to signaling pathways makes it increasingly difficult for the brain to measure food intake and fat storage. There is, however, some evidence that well-monitored, long-term changes in behavior can lead to improvements in obesity-related health issues. And weight loss from sustained lifestyle changes, or invasive treatments like bariatric surgery, can improve insulin resistance and decrease inflammation. What was once an advantage for survival is now working against us. As the world's population continues to slow down and get bigger, moving and consciously eating our way towards a healthier weight is essential to our overall well-being. And with the epidemic affecting every country in the world for different socioeconomic reasons, obesity cannot be seen as an isolated issue. More global measures for prevention are essential to manage the weight of the world.
Principala funcție a grăsimii corporale e de a stoca rezervele nutriționale. În timpurile preistorice, selecția naturală favoriza genotipurile care puteau să îndure condiții precare prin stocarea grăsimii. Malnutriția cronică fiind considerată norma pentru majoritatea istoriei umane, genetica a evoluat, favorizând depozitarea grăsimilor. Deci când a devenit grăsimea corporală o problemă? Efectele negative ale supraponderalității nu au fost trecute în literatura medicală decât abia în secolul al XVIII-lea. Apoi, progresele tehnologice s-au asociat cu măsurile de sănătate publică, rezultând îmbunătățirea cantității, calității și varietății mâncării. Abundența susținută a mâncării bune a făcut ca o populație mai sănătoasă să „explodeze” economic. Producția a crescut, și cu ea, timpul liber și talia. La mijlocul secolului al XIX-lea, să fii supraponderal sau obez reprezenta o boală, și un secol mai târziu, era declarată mortală. Care este diferența dintre a fi supraponderal și a fi obez? Un calcul numit BMI ne explică. De exemplu, dacă cineva cântărește 65 de kilograme și are 1.5 metri înălțime, are un BMI de aproximativ 29. Obezitatea reprezintă acumularea unui exces de grăsime corporală care apare când BMI-ul unei persoane trece de 30, adică peste BMI-ul supraponderalului, aflat între 25 și 29.9. În timp ce BMI poate fi o estimare ajutătoare a greutății sănătoase, procentul de grăsime corporală poate fi determinat doar luând în considerare și informații precum circumferința taliei și masa musculară. Atleții, de exemplu, au în mod natural un BMI mai mare. Deci cum ajunge o persoană obeză? În principiu, obezitatea este cauzată de un dezechilibru energetic. Dacă energia rezultată din aportul caloric este mai mare decât energia rezultată din activitatea fizică, corpul depozitatează caloriile în plus sub formă de grăsime. De cele mai multe ori, acest dezechilibru provine de la o combinație de circumstanțe și alegeri. Adulții ar trebui să facă cel puțin 2.5 ore de sport în fiecare săptămână, și copiii o oră întreagă pe zi. Dar global, un adult din patru și opt din zece adolescenți nu sunt destul de activi. Mâncărurile procesate cu un conținut bogat în calorii și porțiile mari combinate cu un marketing generalizat au condus la o supraalimentare pasivă. Și resursele limitate, și lipsa accesului la mâncăruri sănătoase la un preț acceptabil generează un risc mai mare în comunitățile dezavantajate. Totuși, alcătuirea noastră genetică joacă și ea un rol. Studiile asupra familiilor și gemenilor separați au arătat o relație clară de ereditate cauzală pentru creșterea în greutate. Studiile recente au stabilit o legătură între obezitate și schimbări ale speciilor de bacterii care trăiesc în sistemul nostru digestiv. Indiferent de cauză, obezitatea este o epidemie globală în creștere. Crește considerabil probabilitatea bolilor, precum diabet, boli ale inimii, atac cerebral, hipertensiune arterială și cancer. Efectiv, afectează toate vârstele, sexele și grupurile socioeconomice atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Cu o creștere globală de 60% a obezității infantile în doar două decenii, problema este prea importantă ca să o ignorăm. Odată ce o persoană este obeză, drumul spre recuperare este progresiv mai abrupt. Schimbări hormonale, metabolice încetinesc răspunsul corpului la supraalimentație. După ce slăbește, o persoană care era supraponderală arde mai puține calorii făcând aceleași exerciții decât o persoană care are natural aceeași greutate, devenind mult mai dificil să piardă grăsimea în exces. Când oamenii iau în greutate, deteriorând căile de semnalizare, devine mult mai dificil pentru creier să măsoare consumul de alimente și stocarea grăsimilor. Există, totuși, dovezi că schimbările lungi de comportament, bine monitorizate, pot aduce îmbunătățiri în problemele de sănătate cauzate de obezitate. Scăderea în greutate datorată schimbărilor durabile, sau tratamentele invazive precum operațiile de obezitate, pot reduce rezistența la insulină și inflamațiile. Ce era un avantaj pentru supraviețuire, lucrează acum împotriva noastră. Cum populația lumii continuă să fie mai puţin activă și mai numeroasă, mișcându-ne și mâncând sănătos pentru a avea o greutate mai sănătoasă este esențial pentru bunăstarea noastră. Și cu epidemiile care afectează fiecare țară a lumii din diferite motive socioeconomice, obezitatea nu poate fi văzută ca o problemă izolată. Mai multe măsuri globale de prevenție sunt esențiale pentru a coordona greutatea lumii.