¿Hablas español? Parlez-vous français? 你会说中文吗? If you answered, "sí," "oui," or "会" and you're watching this in English, chances are you belong to the world's bilingual and multilingual majority. And besides having an easier time traveling or watching movies without subtitles, knowing two or more languages means that your brain may actually look and work differently than those of your monolingual friends. So what does it really mean to know a language? Language ability is typically measured in two active parts, speaking and writing, and two passive parts, listening and reading. While a balanced bilingual has near equal abilities across the board in two languages, most bilinguals around the world know and use their languages in varying proportions. And depending on their situation and how they acquired each language, they can be classified into three general types. For example, let's take Gabriella, whose family immigrates to the US from Peru when she's two-years old. As a compound bilingual, Gabriella develops two linguistic codes simultaneously, with a single set of concepts, learning both English and Spanish as she begins to process the world around her. Her teenage brother, on the other hand, might be a coordinate bilingual, working with two sets of concepts, learning English in school, while continuing to speak Spanish at home and with friends. Finally, Gabriella's parents are likely to be subordinate bilinguals who learn a secondary language by filtering it through their primary language. Because all types of bilingual people can become fully proficient in a language regardless of accent or pronunciation, the difference may not be apparent to a casual observer. But recent advances in brain imaging technology have given neurolinguists a glimpse into how specific aspects of language learning affect the bilingual brain. It's well known that the brain's left hemisphere is more dominant and analytical in logical processes, while the right hemisphere is more active in emotional and social ones, though this is a matter of degree, not an absolute split. The fact that language involves both types of functions while lateralization develops gradually with age, has lead to the critical period hypothesis. According to this theory, children learn languages more easily because the plasticity of their developing brains lets them use both hemispheres in language acquisition, while in most adults, language is lateralized to one hemisphere, usually the left. If this is true, learning a language in childhood may give you a more holistic grasp of its social and emotional contexts. Conversely, recent research showed that people who learned a second language in adulthood exhibit less emotional bias and a more rational approach when confronting problems in the second language than in their native one. But regardless of when you acquire additional languages, being multilingual gives your brain some remarkable advantages. Some of these are even visible, such as higher density of the grey matter that contains most of your brain's neurons and synapses, and more activity in certain regions when engaging a second language. The heightened workout a bilingual brain receives throughout its life can also help delay the onset of diseases, like Alzheimer's and dementia by as much as five years. The idea of major cognitive benefits to bilingualism may seem intuitive now, but it would have surprised earlier experts. Before the 1960s, bilingualism was considered a handicap that slowed a child's development by forcing them to spend too much energy distinguishing between languages, a view based largely on flawed studies. And while a more recent study did show that reaction times and errors increase for some bilingual students in cross-language tests, it also showed that the effort and attention needed to switch between languages triggered more activity in, and potentially strengthened, the dorsolateral prefrontal cortex. This is the part of the brain that plays a large role in executive function, problem solving, switching between tasks, and focusing while filtering out irrelevant information. So, while bilingualism may not necessarily make you smarter, it does make your brain more healthy, complex and actively engaged, and even if you didn't have the good fortune of learning a second language as a child, it's never too late to do yourself a favor and make the linguistic leap from, "Hello," to, "Hola," "Bonjour" or "你好’s" because when it comes to our brains a little exercise can go a long way.
¿Hablas español? Parlez-vous français? 你会说中文吗? Dacă ai răspuns „si”, ”oui” sau „是的", și urmărești acest video în engleză, probabil aparții majorității bilingve și multilingve din lume. Pe lângă că îți e mai ușor să călătorești sau să te uiți la filme fără subtitrare, faptul că știi două sau mai multe limbi, face ca creierul tău să arate și să funcționeze diferit de cel al prietenilor monolingvi. Dar ce inseamnă de fapt să știi o limbă străină? Abilitățile lingvistice sunt măsurate prin două părți active, vorbit și scris, și două părți pasive, ascultat și citit. O persoană cu aptitudini bilingve echilibrate are abilități aproape egale în ambele limbi, însă majoritatea bilingvilor din lume știu și îşi folosesc limbile în proporții variate. În funcție de situație și de modul cum și-au însușit fiecare limbă, ei pot fi clasificați în trei tipuri generale. S-o luăm, de exemplu, pe Gabriela, a cărei familie a imigrat în SUA din Peru când ea avea doi ani. Ca persoană compus-bilingvă, Gabriela dezvoltă simultan două coduri lingvistice cu un singur set de concepte, învățând atât engleză, cât și spaniolă, în timp ce începe sa proceseze lumea din jurul ei. Fratele ei adolescent pe de altă parte, ar putea fi un bilingv-coordonat, fiindcă lucrează cu două seturi de concepte: învață engleza la școală, în timp ce continuă să vorbească spaniola acasă și cu prietenii. Părinții Gabrielei, par a fi bilingvi subordonați, care învață o a doua limbă prin filtrul primei limbi. Pentru că toate tipurile de bilingvi pot deveni complet competenți într-o limbă indiferent de accent sau pronunție, diferența poate trece neobservată de observatorul de rând. Însă progresele recente făcute în imagistica cerebrală au oferit neurolingviștilor o idee despre cum caracteristicile învățarii unei limbi modifică creierul bilingv. E cunoscut faptul că emisfera stângă analizează şi domină procesele logice, pe când emisfera dreaptă e mai activă în procesele sociale și emoționale, deşi e o chestiune de proporţie, nu o separare absolută. Faptul că limbajul implică ambele funcţii în timp ce lateralizarea se dezvoltă cu vârsta, a dus la ipoteza perioadei critice, conform căreia copiii învaţă mai uşor limbi străine datorită plasticităţii creierului în plină dezvoltare care le permite folosirea ambelor emisfere când învaţă o limbă, în timp ce la majoritatea adulţilor, învăţarea limbii e lateralizată, de obicei către emisfera stângă. Dacă e aşa, învăţarea unei limbi în copilărie îţi poate oferi o înţelegere holistică a contextului său social şi emoţional. Totuşi, cercetări recente au arătat că cei care au învăţat o a doua limbă la maturitate sunt mai puţin influenţabili emoţional şi au o abordare mai raţională când se confruntă cu probleme la a doua limbă faţă de limba nativă. Indiferent de vârsta la care înveţi alte limbi faptul că eşti multilingv oferă creierului avantaje remarcabile. Unele sunt chiar vizibile: o densitate crescută a materiei cenuşii care conţine majoritatea neuronilor şi sinapselor cerebrale şi activitate crescută în anumite regiuni când altă limbă e activată. Exersarea creierului bilingv pe parcursul vieţii poate ajuta la întârzierea apariţiei demenţei sau Alzheimer-ului cu chiar 5 ani. Ideea beneficiilor bilingualismului poate părea intuitivă acum, dar i-a uimit pe cercetătorii timpurii. Înainte de 1960 bilingualismul era considerat un handicap care întârzia dezvoltarea copilului forţându-l să consume prea multă energie făcând distincţia între limbi, o părere bazată pe studii precare. Un studiu mai recent a arătat că timpul de reacţie şi greşelile cresc la anumiţi elevi la testele în două limbi, dar a arătat şi că efortul şi atenţia necesare trecerii de la o limbă la alta a crescut activitatea şi a întărit zona dorsolaterală a cortexului prefrontal. Această zonă are un rol important în funcţiile executive, în rezolvarea problemelor şi în interschimbarea sarcinilor, precum şi în eliminarea stimulilor irelevanţi în timpul concentrării. Deşi a fi bilingv nu-ţi garantează deşteptăciunea, îţi garantează un creier mai sănătos, mai complex şi mai activ şi chiar dacă n-ai avut norocul să înveţi a doua limbă în copilărie, nu e nicicând prea târziu să-ţi faci favoarea de a face saltul lingvistic de la „Bună” la „Hola”, „Bonjour” sau „您好”, pentru că creierul, cu puţin exerciţiu, te poate duce departe.