Would you ever forgive a person who kills a member of your family? In September of 2019, Dallas police officer Amber Guyger was sentenced for murder, and then the brother of the victim forgave her. Brandt Jean was 18 years old, and I joined the rest of the country watching on television in awe at that act of grace.
Ai ierta vreodată o persoană care ți-a ucis un membru al familiei? În septembrie 2019, o polițistă din Dallas, Amber Guyger, a fost condamnată pentru omor, iar apoi fratele victimei a iertat-o. Brandt Jean avea 18 ani și împreună cu întreaga țară priveam la televizor cu admirație acest gest de grațiere.
But I also worried. I worried that people who are African American like Brandt Jean are expected to forgive more often than other people. And I worried that a white police officer like Amber Guyger receives a lesser sentence than other people who commit wrongful killings.
Dar totodată eram îngrijorată. Mă temeam că persoanelor de culoare, cum era Brandt Jean, li se cere să ierte mai des decât altor persoane. Și mă temeam că un ofițer alb de poliție precum Amber Guyger va primi o pedeapsă mai ușoară decât alți oameni care comit crime abuzive.
But because I'm a law professor, I also worried about the law itself. The law leans so severely towards punishment these days that it's part of the problem. And that's what I want to talk about here.
Fiind profesoară de drept, eram îngrijorată și pentru legea în sine. Legea tinde tot mai mult să pedepsească în aceste zile, iar asta e o parte a problemei. Despre asta aș dori să vorbesc aici.
The powerful example of one individual's forgiveness makes me worry that lawyers and officials too often overlook the tools that law itself creates to allow forgiveness, when the principle should be the cornerstone of a thriving society. I worry that lawyers and officials do not adequately use the tools of forgiveness, by which I mean letting go of justified grievance. And those tools are many. They include pardons, commutations, expungement, bankruptcy for debt and the discretion that's held by police and prosecutors and judges.
Exemplul profund al iertării unui individ mă tem că îi face pe avocați și oficiali să treacă adesea cu vederea metodele pe care legea însăși le creează pentru a permite iertarea, pe când acest principiu ar trebui să fie temelia unei societăți prospere. Mă tem că avocații și oficialii nu folosesc adecvat metodele de iertare, și mă refer la renunțarea la plângerile justificate. Și sunt multe astfel de metode. Ele includ grațieri, comutări, exonerări, faliment pentru datorii și libertatea de acțiune deținută de polițiști, procurori și judecători.
But I also worry -- I worry a lot --
Dar mă mai tem -- am multe temeri --
(Laughter)
(Râsete)
I worry that these tools, when used, replicate the disparities, the inequities along the lines of race and class and other markers of advantage and disadvantage. Biases or privileged access are at work when United States presidents pardon people charged with crimes. Historically, white people are pardoned four times as often as members of minority groups for the same crime, same sentence.
Mă tem că aceste metode, când sunt folosite, înmulțesc diferențele, inegalitățile legate de rasă, clasă socială și alți indicatori de avantaje și dezavantaje. Favoritismul sau privilegiul sunt prezente când președinții Statelor Unite grațiază oameni acuzați de infracțiuni. În general, persoanele albe sunt grațiate de patru ori mai des decât membrii grupurilor minoritare pentru aceeași faptă, aceeași pedeapsă.
Forgiveness between individuals is supported by every religious tradition, every philosophic tradition. And medical evidence now shows the health benefits of letting go of grievances and resentments. As Nelson Mandela led South Africa's transition from apartheid to democracy, he explained, "Resentment is like drinking a poison and hoping it will kill your enemies."
Iertarea între persoane e susținută de toate tradițiile religioase și de fiecare tradiție filozofică. Iar dovezile medicale arată acum ce beneficii are asupra sănătății renunțarea la acuzații și resentimente. În timp ce Nelson Mandela a condus tranziția Africii de Sud de la segregare la democrație, a explicat: „Resentimentul e ca și cum ai bea otravă dar te aștepți să îți omoare dușmanii."
Law can remove the penalties for those who apologize and seek forgiveness. For example, in 39 states in the United States and the District of Columbia, there are laws that allow medical professionals to apologize when something goes wrong and not fear that that statement could later be used against them in an action for damages. More actively, bankruptcy law offers debtors, under some conditions, the chance to start anew. Pardons and expungements sealing criminal records can, too.
Legea poate șterge pedepsele pentru cei care cer și caută iertarea. De exemplu, în 39 de state din SUA și Districtul Columbia, există legi care permit cadrelor medicale să-și ceară scuze atunci când se întâmplă ceva rău, fără teama că acea declarație ar putea fi folosită împotriva lor într-o acțiune în despăgubire. Mai mult, legea falimentului oferă datornicilor, în anumite condiții, șansa de a o lua de la capăt. Grațierile și ștergerile cazierelor pot face același lucru.
I have been teaching law for almost 40 years, hard to believe, but recently, I realized that we don't teach law students about the tools of forgiveness that are within the legal system, and nor do law schools usually explore the potential for new avenues for forgiveness that law can adopt or assist. These are lost opportunities. These are lost obligations, even, because the students that I teach will become prosecutors, judges, governors, presidents. Barack Obama, my former student, used his power as the President of the United States to give pardons. That released several hundred people from prison after the law changed to provide shorter sentences for the same drug crimes for which they had been convicted. But if he hadn't used his pardon power, they would still be in prison.
Predau drept de aproape 40 de ani, greu de crezut, dar mi-am dat seama recent că nu predăm studenților la drept despre metodele de iertare prezente în sistemul juridic, și de obicei școlile de drept nici nu explorează potențialul pentru noi căi de iertare pe care legea le-ar putea adopta sau susține. Acestea sunt oportunități pierdute. Sunt chiar angajamente pierdute, pentru că studenții cărora le predau vor deveni procurori, judecători, guvernatori, președinți. Barack Obama, fostul meu student, și-a folosit puterea ca președinte al SUA pentru a acorda grațieri. Astfel au fost eliberați sute de oameni din închisori, după ce legea s-a schimbat, acordând sentințe mai scurte pentru aceeași infracțiune cu droguri pentru care au fost condamnați. Dacă nu-și folosea puterea de grațiere, ei ar fi încă în închisoare.
Legal tools of forgiveness should be used more, but not without reason and not with bias. A "New Yorker" cartoon shows a judge with a big nose and a big mustache looking down at a defendant with the exact same nose and exact same mustache and says, "Obviously not guilty."
Instrumentele legale de iertare ar trebui folosite mai des, dar nu fără motiv și nu cu părtinire. O caricatură din ziarul „New Yorker" arată un judecător cu nas și mustață mare uitându-se în jos la un acuzat cu exact același nas și exact aceeași mustață și spune: „Evident, nevinovat."
(Laughter)
(Râsete)
Forgiveness could undermine the commitment that law has to treat people the same under the same circumstances, to apply rules evenly. In this age of resentment, mass incarceration, widespread consumer debt, we need more forgiveness, but we need a philosophy of forgiveness. We need to forgive fairly.
Iertarea ar putea subestima obligația pe care legea o are de a trata oamenii la fel în aceleași circumstanțe, de a aplica regulile în mod egal. În această eră a resentimentelor, a încarcerărilor în masă, a datoriei consumatorilor larg răspândite, avem nevoie de mai multă iertare, dar avem nevoie de o filosofie a iertării. Trebuie să iertăm în mod echitabil.
Contrast the treatment globally of child soldiers with the treatment of juvenile offenders in the United States. International human rights condemn and punish adults who involve children in armed conflict as those most responsible, but treat the children themselves quite differently. The International Criminal Court, now with 122 member nations, convicted Thomas Lubanga, warlord in the [Democratic Republic of the] Congo, for enlisting, recruiting and deploying children, teens, as soldiers. Many nations commit to ensuring that people under the age of 15 do not become child soldiers, and most nations treat those who do become soldiers not as objects of punishment but as people deserving a fresh start.
Comparați tratamentul global al copiilor-soldați cu tratamentul infractorilor minori din Statele Unite. Drepturile internaționale ale omului condamnă și pedepsesc adulții care implică copii în conflicte armate ca fiind cei mai responsabili, dar pe copiii înșiși îi tratează complet diferit. Curtea Penală Internațională, acum cu 122 de națiuni membre, l-a condamnat pe Thomas Lubanga, dictator militar din Republica Democrată Congo, pentru înrolarea, recrutarea și trimiterea copiilor și a adolescenților ca soldați. Multe națiuni se angajează să se asigure că persoanele sub 15 ani nu vor deveni copii-soldați, iar majoritatea națiunilor îi tratează pe cei care devin soldați nu ca entități care să fie pedepsite, ci ca oameni care merită un nou început.
Compare and contrast how the United States treats juvenile offenders, where we severely punish minors, often moving them to adult courts, even adult prisons. And yet, like child soldiers, teens and children are drawn into violent activity in the United States when there are few options, when they are threatened or when adults induce them with money or ideology. The rhetoric of innocence is resonant when we talk about child soldiers, but not when we talk about teen gang members in the United States. Yet in both settings, youth are caught in worlds that are made by adults, and forgiveness can offer both accountability and fresh starts.
Comparați și diferențiați felul în care SUA tratează infractorii minori, unde se pedepsesc sever minorii, deseori prin mutarea lor în instanțe și chiar închisori de adulți. Și totuși, ca și copiii soldați, adolescenții și copiii sunt atrași în activități violente în Statele Unite când nu au alte opțiuni, când sunt amenințați, sau când adulții îi atrag cu bani și ideologii. Retorica inocenței e răsunătoare când vorbim despre copii-soldați, dar nu și când vorbim despre membrii tineri ai bandelor din Statele Unite. Dar în ambele cazuri tinerii sunt prinși în lumi create de adulți, iar iertarea poate oferi și responsabilizare, și un nou început.
What if, instead, young people caught in criminal activity and violence could have chances to accept responsibility while learning and rebuilding their lives and their own communities? Legal frameworks inviting youth to describe their conduct could also involve community members to hear and forgive. Called "restorative justice," such efforts emphasize accountability and service rather than punishment. Many schools in the United States have turned to use restorative justice methods to resolve conflicts and to prevent them, and to disrupt the school-to-prison pipeline.
Cum ar fi dacă tinerii prinși în activități criminale și violență ar avea șanse să își asume responsabilitatea în timp ce învață și își reconstruiesc viețile și propriile comunități? Cadrele legale ce permit tinerilor să-și descrie comportamentul ar putea ajuta membrii comunităților să înțeleagă și să ierte. Numită „justiție reparatorie", un asemenea efort evidențiază responsabilizarea și serviciul mai degrabă decât pedepsirea. Multe școli din Statele Unite au adoptat metode de justiție reparatorie pentru a soluționa și preveni conflictele și pentru a întrerupe circuitul școală-închisoare.
Some American high schools have replaced automatic suspensions with opportunities for victims to narrate their experiences and for offenders to take responsibility for their actions. As they describe their experiences and feelings about a theft or hateful graffiti or a verbal or physical assault, the victims and offenders often express strong emotions. And other members of the community take turns describing the impact of the offense on them. The leader is often a student peer, who is trained to deescalate the conflict and orchestrate a conversation about what the offender can do that would help the victim. Together, they come to an agreement about how to move forward, what the wrongdoer can do to repair the injury and what all could do to better avoid future conflicts.
Unele licee americane au înlocuit eliminarea automată cu oportunitatea ca victimele să-și povestească experiențele și acuzații să-și asume responsabilitatea pentru faptele lor. În timp ce își descriu experiențele și sentimentele în legătură cu un furt, un graffiti jignitor sau un abuz verbal ori fizic, victimele și acuzații exprimă deseori sentimente puternice. Alți membri ai comunității fac cu rândul în a descrie impactul acestor infracțiuni asupra lor. Mediatorul e deseori unul dintre colegi, pregătit să aplatizeze conflictul și să îndrepte conversația spre ce anume ar putea face acuzatul pentru a ajuta victima. Împreună, ajung la un consens despre cum să avanseze, ce ar putea face vinovatul pentru a repara daunele și ce ar putea face cu toții ca să evite asemenea conflicte pe viitor.
Consider this example, recently in a publication. A young woman named Mercedes M. transferred, in California, from one high school to another after she was so repeatedly suspended in her old high school for getting into fights. And here in her new high school, two other young women accused her of lying and called her the b-word. A counselor came over and talked to her and earned enough trust that she acknowledged she had stolen the shoes of one of the other classmates. Turns out, the three of them had known each other for a long time, and they didn't know any other way to deal with each other other than to fight.
Priviți acest exemplu dintr-o publicație recentă. O tânără pe nume Mercedes M. s-a transferat în California de la un liceu la altul, după ce a fost suspendată în mod repetat în fostul liceu, pentru că se lua la bătaie. Iar aici, în noua școală, alte două tinere au acuzat-o că minte și au jignit-o. Un consilier a stat și a discutat cu ea, câștigându-i suficientă încredere încât să admită că a furat pantofii unei colege de clasă. Se pare că cele trei se cunoșteau de mult timp și nu știau nici o altă metodă de a interacționa decât prin bătaie.
The facilitator invited them to participate in a circle, a confidential conversation about what happened, and they agreed. And initially, each of them expressed a lot of emotion. And then Mercedes apologized. And she said she had stolen the shoes, but she did so because she wanted to sell them and take the money to pay for a drug test so that her mother could show she was clean and try to regain custody of two younger children who were then in state protective care.
Mediatorul le-a invitat să participe în cerc la o discuție confidențială despre ce s-a întâmplat, iar ele au fost de acord. Inițial, fiecare dintre ele și-a exprimat mulțimea de sentimente. Iar apoi Mercedes și-a cerut scuze. A spus că ea a furat pantofii, dar a făcut-o pentru că voia să-i vândă și să plătească astfel un test de droguri, pentru ca mama ei să demonstreze că nu mai consumase și să recâștige custodia celor doi copii mai mici care se aflau atunci în grija statului.
The other girls heard this, saw Mercedes crying and they hugged her. They did not ask her to return what she'd stolen, but they did say they wanted a restart. They wanted a reason they could trust her. Later, Mercedes explained that she was sure she would have been suspended if they hadn't had this process. And her high school has reduced suspensions by more than half through the use of this kind of restorative justice method.
Celelalte fete au auzit asta, au văzut-o pe Mercedes plângând și au îmbrățișat-o. Nu i-au cerut să înapoieze ce furase, dar au spus că vor să încerce din nou. Voiau un motiv să aibă încredere în ea. Mai târziu, Mercedes spunea că era sigură că ar fi fost suspendată dacă n-ar fi trecut prin acest proces. Iar liceul ei a redus suspendările cu mai mult de jumătate, prin aplicarea acestui tip de justiție reparatorie.
Restorative justice alternatives involve offenders and victims in communicating in ways that an adversarial and defensive process does not allow, and it's become the go-to method in places like the District of Columbia juvenile justice system and innovations like Los Angeles's Teen Court. If tuned to fairness, forgiveness methods like bankruptcy would be available not only for the for-profit college that goes belly-up but also for the students stuck with the loans; pardons would not be given to campaign contributors; and black men would no longer have 20 percent longer criminal sentences than do white men, due to how judges exercise discretion.
Alternativa justiției reparatorii antrenează acuzați și victime în metode de comunicare nepermise într-un proces acuzator și defensiv, și a devenit metoda de bază în locuri precum sistemul de justiție pentru minori din Districtul Columbia și noul Tribunal pentru Adolescenți din Los Angeles. Dacă sunt setate pe corectitudine, metodele de iertare precum falimentul ar fi disponibile nu numai pentru facultatea lucrativă care dă faliment, dar și pentru studenții care rămân cu împrumuturile; grațierile nu s-ar mai acorda contribuitorilor la campanii; iar bărbații de culoare nu ar mai primi pedepse cu 20 de procente mai mari decât primesc bărbații albi, după cum apreciază judecătorii.
Forgiveness across the board is one way to avoid such biases. Sometimes, a society just needs a reset when it comes to punishment and debt. The Bible calls for periodic forgiveness of debts and freeing prisoners, and it recently helped to inspire a global movement. Jubilee 2000 joined Pope John Paul II and rock star Bono and over 60 nations in an effort to seek the cancellation and succeed in canceling the debt of developing countries, amounting to over 100 billion dollars of debt canceled, resulting in measurable reduction in poverty.
Iertarea per ansamblu e o cale de a evita asemenea prejudecăți. Uneori, societatea are nevoie de o resetare când vine vorba de pedeapsă și datorii. Biblia cere iertarea periodică a datoriilor și eliberarea prizonierilor, și a ajutat recent la inspirarea unei mișcări globale. Jubilee 2000 s-a alăturat Papei Ioan Paul al II-lea, vedetei rock Bono și altor 60 de națiuni, într-un efort de a cere și a obține anularea datoriilor țărilor în curs de dezvoltare, însumând peste 100 de miliarde de dolari de datorii anulate, rezultând în scăderi importante ale sărăciei.
In a similar spirit, there are people who are copying the techniques of commercial debt collectors who purchase debt for pennies on the dollar and then seek to enforce it. Late-night television host John Oliver partnered with a nonprofit group called RIP Medical Debt, and for only 60,000 dollars, they purchased 15 million dollars' worth of medical debt, and then they forgave it.
În același spirit, există oameni care copiază tehnicile colectorilor de datorii comerciale, care preiau datorii la un preț mai mic și apoi încearcă să le pună în aplicare. John Oliver, gazda emisiunii de seară, s-a alăturat unui grup non-profit numit RIP Medical Debt, (Factura medicală Odihnească-se în pace) și pentru doar 60.000 de dolari, au preluat 15 milioane de dolari în datorii medicale, ca apoi să le scutească.
(Applause)
(Aplauze)
That allowed nearly 9,000 people to have a restart in their lives. This kind of precedent should trigger and encourage more such actions. It's time for a reset, given mass incarceration, medical and consumer debt and given indigent criminal defendants who are charged and put in debt because they're expected to pay for their own probation officers and their own electronic monitors.
Asta a permis ca aproape 9.000 de oameni să aibă un nou început în viață. Acest exemplu ar trebui să declanșeze și să stimuleze astfel de acțiuni. Este timpul pentru o reajustare în ce privește încarcerarea în masă, datoriile medicale și comerciale și inculpații nevoiași care sunt acuzați și băgați în datorii pentru că trebuie să-și plătească singuri consilierul de probațiune și brățările de monitorizare.
Forgiving violations of law or promises to pay back loans does pose risks. Forgiveness may encourage more violations. Economists even have a name for it. They call it "moral hazard." Should there be amnesty for immigration violations? Should a president offer pardons to protect himself or to induce lawbreaking? These are tough questions for our time. But escalating resentments hold their own dangers. So does attributing blame to individuals for circumstances largely outside their own control.
A ierta încălcările legii sau a promite rambursarea datoriilor presupune riscuri. Iertarea poate favoriza alte încălcări. Economiștii au și un nume pentru asta. Îl numesc „risc moral". Ar trebui să existe amnistie pentru infracțiuni de imigrare? Ar trebui ca un președinte să dea grațieri pentru a se proteja pe sine sau pentru a induce încălcarea legii? Sunt întrebări dificile pentru zilele noastre. Însă amplificarea resentimentelor vine cu pericolele proprii. La fel și învinuirea persoanelor pentru circumstanțe pe care în mare parte nu le pot controla.
To ask how law may forgive is not to deny the fact of wrongdoing. Rather, it's to widen the lens to enable glimpses of the larger patterns and to enable new choices that can go forward if we can wipe the slate clean.
A întreba cum poate ierta legea nu presupune negarea infracțiunii. Mai degrabă înseamnă lărgirea viziunii pentru a avea o imagine de ansamblu și pentru a găsi variante noi de a merge înainte, dacă putem oferi o a doua șansă.
Thank you.
Vă mulțumesc.
(Applause)
(Aplauze)