If you're here today -- and I'm very happy that you are -- you've all heard about how sustainable development will save us from ourselves. However, when we're not at TED, we are often told that a real sustainability policy agenda is just not feasible, especially in large urban areas like New York City. And that's because most people with decision-making powers, in both the public and the private sector, really don't feel as though they're in danger.
Dacă sunteţi aici azi - şi sunt foarte bucuroasă că sunteţi - aţi auzit cu toţii despre cum dezvoltarea durabilă ne va salva de noi înşine. Totuşi, când nu suntem la TED, ni se spune adesea că un program adevărat de politici pentru dezvoltare durabilă nu este fezabil, mai ales în zone urbane mari ca New York. Și asta se întâmplă din cauză că majoritatea celor care au putere de decizie atât în sectorul public cât și în cel privat, nu simt cu adevărat că sunt în pericol.
The reason why I'm here today, in part, is because of a dog -- an abandoned puppy I found back in the rain, back in 1998. She turned out to be a much bigger dog than I'd anticipated. When she came into my life, we were fighting against a huge waste facility planned for the East River waterfront despite the fact that our small part of New York City already handled more than 40 percent of the entire city's commercial waste: a sewage treatment pelletizing plant, a sewage sludge plant, four power plants, the world's largest food-distribution center, as well as other industries that bring more than 60,000 diesel truck trips to the area each week. The area also has one of the lowest ratios of parks to people in the city.
Motivul pentru care sunt aici azi este, parţial, un câine: un căţeluş abandonat pe care l-am găsit în ploaie, în 1998. S-a dovedit a fi un câine cu mult mai mare decât anticipasem. Când a intrat în viaţa mea, ne luptam cu problema unei imense staţii de deşeuri planificată pentru a fi dată in funcțiune pe malul East River în ciuda faptului că zona unde noi locuim se ocupa deja de mai mult de 40% din totalul deşeurilor comerciale ale oraşului. Două staţii de epurare a apelor menajere, patru centrale electrice, cel mai mare centru de distribuţie a alimentelor din lume, pe lângă alte industrii care în fiecare săptămână aduc în zonă mai mult de 60.000 de curse cu camioane pe motorină. În același timp este și zona cu cele mai puţine parcuri în raport cu numărul oamenilor din oraş.
So when I was contacted by the Parks Department about a $10,000 seed-grant initiative to help develop waterfront projects, I thought they were really well-meaning, but a bit naive. I'd lived in this area all my life, and you could not get to the river, because of all the lovely facilities that I mentioned earlier. Then, while jogging with my dog one morning, she pulled me into what I thought was just another illegal dump. There were weeds and piles of garbage and other stuff that I won't mention here, but she kept dragging me, and lo and behold, at the end of that lot was the river. I knew that this forgotten little street-end, abandoned like the dog that brought me there, was worth saving. And I knew it would grow to become the proud beginnings of the community-led revitalization of the new South Bronx.
Aşa că atunci când am fost contactată de Departamentul Parcuri în legătura cu o subvenţie iniţială de 10.000 de dolari în semințe pentru a ajuta dezvoltarea de proiecte pe malul râului am crezut că sunt foarte bine intenţionaţi, dar puţin naivi. Trăisem în această zonă toată viaţa mea şi nu se putea ajunge la râu din cauza acelor minunate amenajări pe care le-am menţionat mai devreme. Apoi, în timp ce alergam cu câinele meu într-o dimineaţă, m-a tras într-o zona care nu părea altceva decat o altă groapă de gunoi ilegală. Era plină de buruieni şi grămezi de gunoi şi alte lucruri pe care nu le menţionez aici, dar ea continua să mă tragă - şi surpriză, la capătul celalalt era râul. Mi-am dat seama că acest capăt uitat de stradă, abandonat ca şi câinele care m-a adus acolo, merita salvat. Şi am ştiut că va fi începutul revitalizant si demn de laudă al unui nou South Bronx, dus la capăt de toată comunitatea. Şi ca şi noul meu câine, a fost o idee care a crescut mai mult decât mi-am imaginat.
And just like my new dog, it was an idea that got bigger than I'd imagined. We garnered much support along the way, and the Hunts Point Riverside Park became the first waterfront park that the South Bronx had had in more than 60 years. We leveraged that $10,000 seed grant more than 300 times, into a $3 million park.
Ne-am bucurat de mult sprijin pe parcurs. Şi Parcul Hunts Point Riverside a devenit primul parc pe malul apei primul pe care l-a avut South Bronx în mai mult de 60 de ani. Am multiplicat acea subvenţie de 10.000 de dolari de mai mult de 300 de ori într-un parc de 3 milioane de dolari. Şi, în toamnă,
And in the fall, I'm going to exchange marriage vows with my beloved.
mă voi căsători cu iubitul meu. Mulţumesc.
(Audience whistles)
Thank you very much.
(Applause)
Este acel din spatele meu, cel care mă provoacă, și o face tot timpul!
That's him pressing my buttons back there, which he does all the time.
(Laughter)
(Râsete)(Aplauze)
(Applause)
But those of us living in environmental justice communities are the canary in the coal mine. We feel the problems right now, and have for some time. Environmental justice, for those of you who may not be familiar with the term, goes something like this: no community should be saddled with more environmental burdens and less environmental benefits than any other.
Dar cei ca noi, care locuim într-o comunitate dornică de justiție în termeni de mediu înconjurător suntem cei care servim de aviz celorlalti. Suntem ca și canarii într-o mina, afectați în mod direct și suferind efecte de durată. Justiția în mediului înconjurător, pentru cei care poate nu cunosc termenul, încearcă ca nici o comunitate să nu aibă mai multe poveri și mai puține beneficii în ce priveşte mediul decât oricare alta. Din păcate, rasa şi clasa sunt doi indicatori extrem de precişi
Unfortunately, race and class are extremely reliable indicators as to where one might find the good stuff, like parks and trees, and where one might find the bad stuff, like power plants and waste facilities. As a black person in America, I am twice as likely as a white person to live in an area where air pollution poses the greatest risk to my health. I am five times more likely to live within walking distance of a power plant or chemical facility, which I do. These land-use decisions created the hostile conditions that lead to problems like obesity, diabetes and asthma. Why would someone leave their home to go for a brisk walk in a toxic neighborhood? Our 27 percent obesity rate is high even for this country, and diabetes comes with it. One out of four South Bronx children has asthma. Our asthma hospitalization rate is seven times higher than the national average. These impacts are coming everyone's way. And we all pay dearly for solid waste costs, health problems associated with pollution and more odiously, the cost of imprisoning our young black and Latino men, who possess untold amounts of untapped potential. Fifty percent of our residents live at or below the poverty line; 25 percent of us are unemployed. Low-income citizens often use emergency-room visits as primary care. This comes at a high cost to taxpayers and produces no proportional benefits. Poor people are not only still poor, they are still unhealthy.
în a concretiza unde s-ar putea găsi lucrurile bune, cum ar fi parcurile şi copacii, şi unde s-ar putea găsi lucrurile rele, cum ar fi centralele electrice şi staţiile de gunoi. Ca persoană de culoare din America, am de două ori mai multe şanse decât un alb să trăiesc într-o zonă unde poluarea aerului prezintă cel mai mare risc pentru sănătatea mea. Am de 5 ori mai multe şanse să stau în apropierea unei centrale electrice sau chimice -- și de fapt asa și este. Aceste decizii de utilizare a terenului au creat condiţiile ostile de trai si au dus la probleme ca obezitatea, diabetul şi astmul. De ce ar ieşi cineva din casă pentru a da o plimbare înviorătoare printr-un cartier toxic? O rata a obezităţii de 27% ca a noastră,e mare, chiar şi pentru această ţară, şi aduce cu ea diabetul. În South Bronx un copil din patru are astm. Rata spitalizării pentru astm e de 7 ori mai mare decât media naţională. Aceste rezultate vor afecta pe toată lumea. Şi cu toţii plătim un preț foarte scump pentru reziduurile solide, problemele de sănătate asociate cu poluarea şi, chiar mai detestabil, menținerea unui sistem penitenciar unde tinerii noștri afro-americani și de origine latină sunt reținuți în ciuda potențialului lor uriaș și neexploatat. 50% dintre localnici trăiesc la limita sau sub limita sărăciei. 25% dintre noi sunt şomeri. Cetăţenii cu venituri mici folosesc adesea sălile de urgenţă ca principal sistem de atenție medicală primară (în loc de medici de familie). Asta îi costă mult pe plătitorii de taxe şi nu produce beneficii proporţionale. Oamenii săraci nu numai că raman săraci, dar rămân şi bolnavi în continuare.
Fortunately, there are many people like me who are striving for solutions that won't compromise the lives of low-income communities of color in the short term, and won't destroy us all in the long term. None of us want that, and we all have that in common. So what else do we have in common?
Din fericire, sunt mulţi oameni ca mine care se zbat să găsească soluţii care să nu compromită pe termen scurt vieţile comunităţilor de culoare cu venituri mici, şi nici să nu ne distrugă pe toţi pe termen lung. Nimeni nu vrea aşa ceva, şi acest lucru este cel care îl avem în comun. Dar ce altceva mai avem în comun? Ei bine, în primul rând, arătăm toţi foarte bine --
Well, first of all, we're all incredibly good-looking.
(Râsete) - am terminat un liceu, o facultate, un master,
(Laughter)
Graduated high school, college, post-graduate degrees, traveled to interesting places, didn't have kids in your early teens, financially stable, never been imprisoned. OK. Good.
am călătorit în locuri interesante, nu am avut copii în adolescenţă, suntem stabili financiar, nu am fost la închisoare. OK. Bun. (Râsete)
(Laughter)
Dar, pe lângă că sunt o femeie de culoare, sunt diferită de majoritatea dintre voi în multe alte aspecte.
But, besides being a black woman, I am different from most of you in some other ways. I watched nearly half of the buildings in my neighborhood burn down. My big brother Lenny fought in Vietnam, only to be gunned down a few blocks from our home. Jesus. I grew up with a crack house across the street. Yeah, I'm a poor black child from the ghetto. These things make me different from you. But the things we have in common set me apart from most of the people in my community, and I am in between these two worlds with enough of my heart to fight for justice in the other.
Am văzut arzând aproape jumătate din clădirile din cartierul meu. Fratele meu mai mare Lenny a luptat în Vietnam ca apoi să fie împuşcat la câteva străzi distanţă de casă. Doamne. Pe partea cealaltă a străzii noastre era o casă în care se produceau şi vindeau droguri. Mda, sunt un copil sărac şi de culoare din ghetou. Aceste lucruri mă diferențiază de voi. Dar lucrurile pe care le am în comun cu voi mă diferenţiază de majoritatea oamenilor din comunitatea mea, așa că eu mă aflu între aceste două lumi dar cu destulă inimă ca să lupt pentru justiție. Dar cum de au ajuns lucrurile să fie aşa de diferite pentru noi?
So how did things get so different for us? In the late '40s, my dad -- a Pullman porter, son of a slave -- bought a house in the Hunts Point section of the South Bronx, and a few years later, he married my mom. At the time, the community was a mostly white, working-class neighborhood. My dad was not alone. And as others like him pursued their own version of the American dream, white flight became common in the South Bronx and in many cities around the country. Red-lining was used by banks, wherein certain sections of the city, including ours, were deemed off-limits to any sort of investment. Many landlords believed it was more profitable to torch their buildings and collect insurance money rather than to sell under those conditions -- dead or injured former tenants notwithstanding.
La sfârşitul anilor '40, tatăl meu - hamal la căile ferate Pullman, fiu de sclav - a cumpărat o casă în zona Hunts Point din South Bronx, şi câţiva ani mai târziu s-a căsătorit cu mama mea. În acea vreme comunitatea era un cartier în mare parte de albi din clasa muncitoare. Tatăl meu nu era singurul. În timp ce alţii ca el căutau versiunea lor proprie a visului american, era comun ca albii din South Bronx cât şi în multe oraşe din ţară să se mute. Băncile se foloseau de red-lining (linia virtual rosie), adică, anumite zone din oraş, incluzând-o şi pe a noastră, au fost considerate în afara oricărui interes pentru orice investiţie. Mulţi proprietari de imobile au fost de părere că era mai profitabil să îşi incendieze clădirile şi să ia banii de asigurare decât să vândă în acele condiţii -- fără a ţine seama de foşti chiriaşi răniţi sau morţi. Hunts Point era la început o comunitate în care se putea merge pe jos la muncă;
Hunts Point was formerly a walk-to-work community, but now residents had neither work nor home to walk to. A national highway construction boom was added to our problems. In New York State, Robert Moses spearheaded an aggressive highway-expansion campaign. One of its primary goals was to make it easier for residents of wealthy communities in Westchester County to go to Manhattan. The South Bronx, which lies in between, did not stand a chance. Residents were often given less than a month's notice before their buildings were razed. 600,000 people were displaced. The common perception was that only pimps and pushers and prostitutes were from the South Bronx. And if you are told from your earliest days that nothing good is going to come from your community, that it's bad and ugly, how could it not reflect on you? So now, my family's property was worthless, save for that it was our home, and all we had. And luckily for me, that home and the love inside of it, along with help from teachers, mentors and friends along the way, was enough.
dar acum oamenii nu mai aveau nici loc de muncă, nici casă de unde să se deplaseze. Un boom al construcţiei de autostrăzi s-a adăugat problemelor noastre. În statul New York, Robert Moses a condus o campanie agresivă pentru extinderea reţelei de autostrăzi. Unul dintre scopurile principale era să faciliteze accesul locuitorilor din comunităţile bogate din ținutului Westchester înspre Manhattan. South Bronx, care se afla în mijloc, nu avea nici o şansă. Localnicii erau adesea avertizaţi cu mai puţin de o lună înaintea demolării clădirilor. 600.000 de oameni au fost mutaţi fortat. Percepţia comună era că doar proxeneţii, distribuitorii de droguri şi prostituatele erau din South Bronx. Şi dacă îţi este spus de mic că din comunitatea ta, care e urâtă şi rea, nu va ieşi nimic bun, cum ai putea să nu fii influenţat? Aşa că acum, proprietatea familiei mele nu valora nimic, în afară de faptul că era casa noastră şi era tot ce aveam. Şi din fericire pentru mine, acea casă şi dragostea din ea, împreună cu ajutorul profesorilor, mentorilor şi al prietenilor mi-au fost îndeajuns.
Now, why is this story important? Because from a planning perspective, economic degradation begets environmental degradation, which begets social degradation. The disinvestment that began in the 1960s set the stage for all the environmental injustices that were to come. Antiquated zoning and land-use regulations are still used to this day to continue putting polluting facilities in my neighborhood. Are these factors taken into consideration when land-use policy is decided? What costs are associated with these decisions? And who pays? Who profits? Does anything justify what the local community goes through? This was "planning" -- in quotes -- that did not have our best interests in mind.
Dar de ce este această poveste importantă? Pentru că din perspectiva planificării, degradarea economică produce degradarea mediului, care produce degradare socială. Această oprire a investiţiilor care a început în anii 60 a pregătit scena pentru toate nedreptăţile de mediu înconjurător ce aveau să vină. Zonarea şi regulile de folosire a terenului trasate pe acel timp sunt folosite şi în ziua de azi pentru a admite în continuare existența unităţilor economice poluante în cartierul meu. Sunt aceşti factori luaţi în calcul când sunt hotărâte politicile de utilizare a terenului? Care sunt costurile asociate cu aceste decizii? Şi cine plăteşte? Cine profită? Ai ceva care să justifice prin ceea ce trece comunitatea locală? Aceasta a fost "planificare" care nu a ţinut cont deloc de interesele noastre. Din momentul în care ne-am dat seama de asta, ne-am hotărât că e vremea să ne facem noi planificarea.
Once we realized that, we decided it was time to do our own planning. That small park I told you about earlier was the first stage of building a Greenway movement in the South Bronx. I wrote a one-and-a-quarter-million dollar federal transportation grant to design the plan for a waterfront esplanade with dedicated on-street bike paths. Physical improvements help inform public policy regarding traffic safety, the placement of the waste and other facilities, which, if done properly, don't compromise a community's quality of life. They provide opportunities to be more physically active, as well as local economic development. Think bike shops, juice stands. We secured 20 million dollars to build first-phase projects. This is Lafayette Avenue -- and that's redesigned by Mathews Nielsen Landscape Architects. And once this path is constructed, it'll connect the South Bronx with more than 400 acres of Randall's Island Park. Right now we're separated by about 25 feet of water, but this link will change that.
Acel părculet despre care v-am spus mai devreme a fost doar prima fază a inițierii unei "mișcări verzi" în South Bronx. Am cerut o subvenţie federala de 1.250.000 de dolari pentru a proiecta și construi benzi pe malul râului dedicate transportului pe bicicletă. Aceste îmbunătățiri au contribuit la schimbarea politicilor publice asupra siguranței rutiere a localizării ghenelor de gunoi și a altor instalații care, dacă se face corespunzător, nu compromite calitatea de viață a întregii comunități. Ci oferă condițiile necesare pentru a fi mai activ din punct de vedere fizic și din punct de vedere a dezvoltării economice. imaginați-vă magazine de biciclete, standuri de suc. Ne bazăm pe 20 de milioane de dolari ca să construim proiectele din prima faza. Aici aveți Bulevardul Lafayette, și aici reproiectată de către firma de arhitectură medioambientală Matthews-Nielsen. Și în momentul în care acest circuit se va construi, va conecta South Bronx cu mai mult de cele 160 de hectare ale parcului Randall's Island. În acest moment ne separă aproximativ 7 metri de apă dar acest circuit va schimba lucrurile. Pe măsură ce noi îngrijim mediul înconjurător, abundanța sa ne va răsplăti și mai mult.
As we nurture the natural environment, its abundance will give us back even more. We run a project called the Bronx [Environmental] Stewardship Training, which provides job training in the fields of ecological restoration, so that folks from our community have the skills to compete for these well-paying jobs. Little by little, we're seeding the area with green-collar jobs -- and with people that have both a financial and personal stake in their environment. The Sheridan Expressway is an underutilized relic of the Robert Moses era, built with no regard for the neighborhoods that were divided by it. Even during rush hour, it goes virtually unused. The community created an alternative transportation plan that allows for the removal of the highway. We have the opportunity now to bring together all the stakeholders to re-envision how this 28 acres can be better utilized for parkland, affordable housing and local economic development.
Avem în desfașurare un proiect numit Bronx Ecological Stewardship Training care oferă pregatire profesională în câmpul restaurării ecologice în așa fel ca oamenii din comunitatea noastră să-și dezvolte acele calități necesare obținerii unei slujbe bine plătite. Încetul cu încetul implementăm în zonă ocupații relaționate cu ecologia așa încât oamenii să se poată bucura atât de o participare renumerată cât și personală, afectivă în acest mediu. Șoseaua-express Sheridan este o rămășiță lipsită de folosință a erei Robert Moses și construită în detrimentul tuturor acelor cartiere pe care le separa. Este practic nefolosită chiar și la orele cu mult trafic. Comunitatea a creat un plan de transport alternativ care permite eliminarea acestei șosele. Acum avem posibilitatea de a reuni pe toți cei interesați pemtru a discuta despre cum pot fi utilizați cel mai bine cele 12 hectare de pământ pentru a crea parcuri și apartamente la preț real precum și a dezvolta economia locală.
We also built New York City's first green and cool roof demonstration project on top of our offices. Cool roofs are highly-reflective surfaces that don't absorb solar heat, and pass it on to the building or atmosphere. Green roofs are soil and living plants. Both can be used instead of petroleum-based roofing materials that absorb heat, contribute to urban "heat island" effect and degrade under the sun, which we in turn breathe. Green roofs also retain up to 75 percent of rainfall, so they reduce a city's need to fund costly end-of-pipe solutions -- which, incidentally, are often located in environmental justice communities like mine. And they provide habitats for our little friends!
De asemenea, am construit primul acoperiș ecologic și răcoros din New York, deasupra birourilor unde lucrăm. Aceste acoperișuri răcoroase sunt foarte reflectante și nu absorb căldura solară nu o transporta prin clădire și nu o degajează în atmosferă. Acoperișurile răcoroase consistă din pământ și plante vii. Ambele ingrediente se pot utiliza în locul materialelor derivate din petrol care absorb căldura, contribuie la efectul izolant și se degradează la soare într-un aer pe care după aceea noi îl respirăm. Aceste acoperișuri rețin deasemenea până la 75% din apa de ploaie așa că reduc și obligația primăriei de a găsi soluții pentru sistemul de canalizare ori de a plăti pentru el mai ales că, din întâmplare, aceste probleme urbane se întâlnesc în comunități cu necesități de justiție ecologică ca și a mea. Iar pe deasupra ofera și un loc de întâlnire pentru micuții noștri! Deci- (râsete) -este fantastic!
[Butterfly]
(Laughter)
So cool!
Acest proiect servește de fapt ca o trambulină pentru propria noastră afacere de instalații de acoperișuri ecologice
Anyway, the demonstration project is a springboard for our own green roof installation business, bringing jobs and sustainable economic activity to the South Bronx.
care va genera locuri de muncă și o activitate economică durabilă în South Bronx. (Râsete) (Aplauze) Și mă încântă și asta.
[Green is the new black ...]
(Laughter) (Applause)
I like that, too.
Știu că nu putem să ne face reclama aici și Chris ne-a spus asta
Anyway, I know Chris told us not to do pitches up here, but since I have all of your attention: We need investors. End of pitch. It's better to ask for forgiveness than permission. Anyway --
dar din moment ce am captat toată atenția voastră, o voi face: am nevoie de investitori. Sfârșitul publicității. Este mai bine să ceri iertare decât să ceri permisiune. Deci- (Râsete) (Aplauze)
(Laughter)
(Applause)
OK. Katrina. Înainte de Katrina, South Bronx și a Ninth Ward din New Orleans (cea mai mare din cele 17 zone ale orașului)
OK. Katrina.
Prior to Katrina, the South Bronx and New Orleans' Ninth Ward had a lot in common. Both were largely populated by poor people of color, both hotbeds of cultural innovation: think hip-hop and jazz. Both are waterfront communities that host both industries and residents in close proximity of one another. In the post-Katrina era, we have still more in common. We're at best ignored, and maligned and abused, at worst, by negligent regulatory agencies, pernicious zoning and lax governmental accountability. Neither the destruction of the Ninth Ward nor the South Bronx was inevitable. But we have emerged with valuable lessons about how to dig ourselves out. We are more than simply national symbols of urban blight or problems to be solved by empty campaign promises of presidents come and gone. Now will we let the Gulf Coast languish for a decade or two, like the South Bronx did? Or will we take proactive steps and learn from the homegrown resource of grassroots activists that have been born of desperation in communities like mine?
aveam multe lucruri în comun. Ambele părți erau locuite de oameni de culoare, săraci dar sursa de inovații culturale: gândiți-vă la hip-hop și la jazz. Ambele sunt comunități pe malul apei și ambele găzduiesc industrii unde rezidenții locuiesc foarte aproape de ele. In era post-Katrina, continuăm să avem multe lucruri în comun. În cel mai bun dintre cazuri suntem ignorați, iar în cel mai rău, blestemați și abuzați de catre agentiile neglijente de regularizare, responsabile de zonare pernicioasa si decizii guvernamentale proaste. Nu s-a putut evita nici distrugerea suferita in Ninth Ward nici in South Bronx. Dar am invatat lectii pline de valoare despre cum sa iesim din siuatii ca acelea. Suntem ceva mai mult decat simple simboluri nationale de deprimare urbana. Ori probleme care se rezolva prin promisiunile goale ale presedintilor care vin si pleaca. Vom permite delasarea coastei Golfului Mexic pe o durata de 10 sau 20 de ani asa cum am facut cu South Bronx? Ori vom lua masuri proactive si vom invata din resursele proprii activistilor radicali, resurse aparute din disperarea comunitatilor asemanatoare? Sa nu credeti ca ma astept ca persoane private
Now listen, I do not expect individuals, corporations or government to make the world a better place because it is right or moral. This presentation today only represents some of what I've been through. Like a tiny little bit. You've no clue. But I'll tell you later, if you want to know.
corporatii sau guverne sa faca din aceasta lume una mai buna doar pentru ca asa ar fi corect sau moral. Prezentarea de astazi reprezinta doar o parte din ceea ce facem, o minusculă parte.Nu aveți idee. Dar pot să vă povestesc mai târziu dacă vă interesează.
(Laughter)
Dar stiu ca este rezultatul final, sau mai bine zis perceptia fiecăruia asupra lucrului
But -- I know it's the bottom line, or one's perception of it, that motivates people in the end. I'm interested in what I like to call the "triple bottom line" that sustainable development can produce. Developments that have the potential to create positive returns for all concerned: the developers, government and the community where these projects go up.
ceea ce motivează oamenii la urma urmei. Ma intereseaza ceea ce eu numesc "triplul rezultat final" produs in cadrul unei dezvoltari durabile. Dezvoltări care pot genera rezultate pozitive pentru toți: dezvoltatori, guverne și comunitatea unde se dezvoltă aceste proiecte. In momentul de fata, acest lucru nu se intampla in New York City.
At present, that's not happening in New York City. And we are operating with a comprehensive urban-planning deficit. A parade of government subsidies is going to propose big-box and stadium developments in the South Bronx, but there is scant coordination between city agencies on how to deal with the cumulative effects of increased traffic, pollution, solid waste and the impacts on open space. And their approaches to local economic and job development are so lame it's not even funny. Because on top of that, the world's richest sports team is replacing the House That Ruth Built by destroying two well-loved community parks. Now, we'll have even less than that stat I told you about earlier. And although less than 25 percent of South Bronx residents own cars, these projects include thousands of new parking spaces, yet zip in terms of mass public transit. Now, what's missing from the larger debate is a comprehensive cost-benefit analysis between not fixing an unhealthy, environmentally-challenged community, versus incorporating structural, sustainable changes. My agency is working closely with Columbia University and others to shine a light on these issues.
Si operam cu un deficit urias in planificare urbana. O cantitate enorma de ajutoare guvernamentale se aloca constructiei de hipermagazine si stadioane in South Bronx dar coordonarea intre agentiile centrale este deficitara in probleme de cresterea traficului, poluare, reziduuri solide si efectul asupra spatiilor in aer liber. Iar maniera de a aborda economia locala și dezvoltarea locurilor de muncă în zona este atât de patetică încât nici măcar nu este amuzantă. Pentru ca, pe deasupra, cea mai bogata echipa sportiva din lume a inlocuit vechiul Yankee Stadium (poreclit the House that Ruth built) distrugand pe parcurs doua parcuri foarte dragi comunitatii. Acum avem si mai putin decat ceea ce va demonstram mai devreme in graficele mele. Și, chiar dacă mai puțin de 25% dintre rezidenții din South Bronx posedă autovehicule aceste proiecte includ mii de noi locuri de parcare in timp ce nu se mentioneaza nimic de transportul public in comun. Ceea ce lipseste dintr-o dezbatere mai ampla este o analiza completa a relatiei costuri-beneficii intre a pune la punct o comunitate insalubra si in pericol din punct de vedere ecologic si a instaura schimbari structurale si durabile. Agentia mea lucreaza in stransa relatie cu Universitatea Columbia si cu altele pentru a trata pozitiv aceste probleme.
Now let's get this straight: I am not anti-development. Ours is a city, not a wilderness preserve. And I've embraced my inner capitalist. And, but I don't have --
Ca sa ne intelegem: Nu sunt anti-dezvoltare. Traim intr-un oras nu intr-o rezerva a naturii. Si am acceptat spiritul capitalist din mine. Și probabil că aveți acest spirit cu toții, iar dacă nu, ar trebui să îl aveți.
(Laughter)
You probably all have, and if you haven't, you need to.
Asadar nu am nimic cu dezvoltatorii care vor sa faca bani.
(Laughter)
So I don't have a problem with developers making money. There's enough precedent out there to show that a sustainable, community-friendly development can still make a fortune. Fellow TEDsters Bill McDonough and Amory Lovins -- both heroes of mine by the way -- have shown that you can actually do that. I do have a problem with developments that hyper-exploit politically vulnerable communities for profit. That it continues is a shame upon us all, because we are all responsible for the future that we create. But one of the things I do to remind myself of greater possibilities, is to learn from visionaries in other cities. This is my version of globalization.
Exista probe suficiente care sa demonstreze ca o dezvoltare durabilă, care nu dăunează comunității tot ar putea să aducă o avere. Membrii TED de tipul lui Bill McDonough si Amory Lovins -persoane pe care le apreciez foarte mult- au demonstrat ca de fapt se poate. In schimb am o problema cu dezvoltatorii care hiper-exploateaza comunitatile vulnerabile din punct de vedere politic pentru a obtine profituri. Iar ca acest lucru continua sa aiba loc este o rusine pentru toti pentru ca toti suntem responsabili de viitorul pe care il cream. Dar eu sunt o persoana care incearca sa-si reaminteasca ca exista mari posibilitati de a invata de la vizionarii altor orase. Aceasta este viziunea mea asupra globalizarii. Ganditi-va la Bogota. Saraca, latina, inconjurata de o violenta armata galopanta
Let's take Bogota. Poor, Latino, surrounded by runaway gun violence and drug trafficking; a reputation not unlike that of the South Bronx. However, this city was blessed in the late 1990s with a highly-influential mayor named Enrique Peñalosa. He looked at the demographics. Few Bogotanos own cars, yet a huge portion of the city's resources was dedicated to serving them. If you're a mayor, you can do something about that. His administration narrowed key municipal thoroughfares from five lanes to three, outlawed parking on those streets, expanded pedestrian walkways and bike lanes, created public plazas, created one of the most efficient bus mass-transit systems in the entire world. For his brilliant efforts, he was nearly impeached. But as people began to see that they were being put first on issues reflecting their day-to-day lives, incredible things happened. People stopped littering. Crime rates dropped, because the streets were alive with people. His administration attacked several typical urban problems at one time, and on a third-world budget, at that. We have no excuse in this country, I'm sorry. But the bottom line is: their people-first agenda was not meant to penalize those who could actually afford cars, but rather, to provide opportunities for all Bogotanos to participate in the city's resurgence. That development should not come at the expense of the majority of the population is still considered a radical idea here in the U.S. But Bogota's example has the power to change that.
si narcotrafic: o reputatie nu chiar atat de diferita de cea a South Bronx-ului. In schimb, acest oras a fost binecuvantat la sfarsitul anilor 1990 cu un primar cu mare influenta: Enrique Penalosa. Ceea ce a facut el a fost sa se uite la demografie. Doar cativa dintre locuitorii Bogotei aveau masini, si totusi o mare parte dintre resursele orasului erau in serviciul acestor masini. Daca esti primar, se poate face ceva in legatura cu asta. Cabinetul lui a redus de la 5 benzi la 3 benzi principalele strazi municipale a interzis stationarea de orice fel, a extins reteaua pietonala si cea dedicata transportului pe bicicleta, a creat piete publice si una dintre cele mai eficiente sisteme de transport public din intreaga lume. Ca premiu pentru eforturile sale extraordinare a fost expus unui proces si aproape pus sub acuzare. Si in momentul in care lumea a inceput sa isi dea seama ca ocupa un loc primordial in aceste probleme care aveau o legatura directa cu viata lor de zi cu zi, lucruri extraordinare au inceput sa se materializeze. Lumea a inceput sa nu mai arunce gunoiul pe strada. Rata criminalitatii a scazut. Si totul pentru ca strazile erau vii si pline de oameni. Cabinetul lui s-a ocupat in acelasi timp de diverse probleme tipice urbane si cu un buget de tara bananiera. Noi nu avem nici aceasta scuza. Imi pare rau. Asa ca, rezultatul final a fost nu o agenda care sa puna pe primul loc anumite persoane in timp ce le pedepsea pe altele care isi permiteau o masina ci mai degraba o atitudine care a oferit tuturor celor din Bogota posibiliatea de a participa la renasterea orasului. Faptul ca dezvoltarea nu ar trebui sa aiba loc pe spatele majoritatii populatiei inca se considera o idee radicala aici in USA. Dar exemplul orasului Bogota are puterea de a schimba acest lucru.
You, however, are blessed with the gift of influence. That's why you're here and why you value the information we exchange. Use your influence in support of comprehensive, sustainable change everywhere. Don't just talk about it at TED. This is a nationwide policy agenda I'm trying to build, and as you all know, politics are personal. Help me make green the new black. Help me make sustainability sexy. Make it a part of your dinner and cocktail conversations. Help me fight for environmental and economic justice. Support investments with a triple-bottom-line return. Help me democratize sustainability by bringing everyone to the table, and insisting that comprehensive planning can be addressed everywhere. Oh good, glad I have a little more time!
Dumneavoastra in schimb, sunteti binecuvantati cu darul influentei. De aceea sunteti aici si prețuiți toate informatiile pe care le schimbam. Va rog sa folositi influenta pe care o aveti in favoarea unei schimbari durabile si integrale oriunde mergeti. Va rog sa nu va limitati in doar a vorbi la TED. Aceasta agenda pe care incerc sa o construiesc afecteaza decizii pe plan national si, dupa cum bine stiti, politica este ceva personal. Ajutați-mă să fac din verde noul negru. Ajutați-ma să fac dezvoltarea durabilă atrăgătoare. Convertiți-o într-o parte integrantă a conversațiilor de la ora cinei sau de la petreceri. Ajutați-mă să continui lupta pentru o justitie economica si a mediului inconjurator. Ajutati investititiile care vor oferi la sfarsit un castig triplu. Ajutati-ma sa democratizez durabilitatea reunindu-i pe toti la masa si insistând pentru planificare integrala care sa poate fie dusa la bun sfarsit in orice loc. Ah, ce bine! Inca mai am un pic de timp!
Listen -- when I spoke to Mr. Gore the other day after breakfast, I asked him how environmental justice activists were going to be included in his new marketing strategy. His response was a grant program. I don't think he understood that I wasn't asking for funding. I was making him an offer.
Vreau sa adaug ca ieri, cand am vorbit dupa dejun cu domnul Gore l-am intrebat cum vor fi inclusi activisti justitiei mediului inconjurator in noua sa strategie de marketing. Mi-a raspuns ca o va face printr-un plan de subventii. Nu cred ca a inteles ca eu nu ii ceream subventii. Eu ii faceam o oferta. (Aplauze)
(Applause)
What troubled me was that this top-down approach is still around. Now, don't get me wrong, we need money.
Ceea ce ma deranjeaza este aceasta atitudine de sus in jos care inca este prezenta. Nu, va rog sa nu ma intelegeti gresit, eu am nevoie de bani. (Rasete)
(Laughter)
But grassroots groups are needed at the table during the decision-making process. Of the 90 percent of the energy that Mr. Gore reminded us that we waste every day, don't add wasting our energy, intelligence and hard-earned experience to that count.
Dar grupurile locale au nevoie sa fie prezente la masa de negocieri in timpul procesului de luare de decizii. La cifra de 90% de consumul de energie pe care domnul Gore ne-a reamintit ca îl cheltuim zilnic nu adaugati si energia si inteligenta noastra, si experienta care ne-a costat atat de mult sa o obtinem. (Aplauze)
(Applause)
Am venit de atat de departe ca sa ma reunesc cu dumneavoastra în această manieră.
I have come from so far to meet you like this. Please don't waste me. By working together, we can become one of those small, rapidly-growing groups of individuals who actually have the audacity and courage to believe that we actually can change the world. We might have come to this conference from very, very different stations in life, but believe me, we all share one incredibly powerful thing. We have nothing to lose and everything to gain.
Vă rog să nu mă ignorați. Lucrând împreună putem sa devenim acel gen de grup mic care creste repede si care are curajul si indrazneala de a crede ca in realitate poate schimba lumea. Puteam sa fi venit la aceasta conferinta din etape foarte, foarte diferite ale vietii dar credeti-ma, toti avem in comun un lucru extraordinar de puternic: nu avem nimic de pierdut si tot de castigat. Ciao frumoșilor! (Aplauze)
Ciao, bellos!
(Applause)