What I want to do today is spend some time talking about some stuff that's giving me a little bit of existential angst, for lack of a better word, over the past couple of years. And basically, these three quotes tell what's going on. "When God made the color purple, God was just showing off," Alice Walker wrote in "The Color Purple." And Zora Neale Hurston wrote in "Dust Tracks On A Road," "Research is a formalized curiosity. It's poking and prying with a purpose." And then finally, when I think about the near future, we have this attitude, "Well, whatever happens, happens." Right? So that goes along with the Cheshire Cat saying, "If you don't care much where you want to get to, it doesn't much matter which way you go."
Ceea ce vreau să fac azi este să petrec puțin timp vorbind despre niște lucruri care mi-au dat puțină neliniște existențială, în lipsa unui cuvânt mai bun, în ultimii ani, și practic, aceste trei citate spun ceea ce se întâmplă acum. ''Când Dumnezeu a creat culoarea mov, Dumnezeu doar scotea în evidență,'' Alice Walker a scris în ''Culoarea Mov,'' și Zora Neale Hurston a scris în ''Melodii de praf pe un drum,'' ''Cercetarea reprezintă o curiozitate oficială. Este iscoditoare și curioasă cu un scop.'' Și apoi în final, când mă gândesc la viitorul apropiat, știți voi, avem această atitudine, ei bine, ce s-o întâmpla, s-o întâmpla. Corect? Și asta merge mai departe cu Motanul Chesire spunând, ''Dacă nu-ți pasă unde vrei să ajungi, nu contează prea mult pe ce drum o apuci.''
But I think it does matter which way we go and what road we take, because when I think about design in the near future, what I think are the most important issues, what's really crucial and vital, is that we need to revitalize the arts and sciences right now, in 2002.
Dar eu cred că are importanță pe ce drum mergem, și ce drum urmăm, pentru că atunci când mă gândesc la proiectul din viitorul apropiat, ceea ce iau în considerație sunt problemele importante, ceea ce este cu adevărat crucial și vital este ceea ce avem noi nevoie pentru a revitaliza artele și științele chiar acum în 2002.
(Applause)
(Aplauze)
If we describe the near future as 10, 20, 15 years from now, that means that what we do today is going to be critically important, because in the year 2015, in the year 2020, 2025, the world our society is going to be building on, the basic knowledge and abstract ideas, the discoveries that we came up with today, just as all these wonderful things we're hearing about here at the TED conference that we take for granted in the world right now, were really knowledge and ideas that came up in the 50s, the 60s and the 70s. That's the substrate that we're exploiting today. Whether it's the internet, genetic engineering, laser scanners, guided missiles, fiber optics, high-definition television, remote sensing from space and the wonderful remote-sensing photos that we see in 3D weaving, TV programs like Tracker and Enterprise, CD-rewrite drives, flat-screen, Alvin Ailey's "Suite Otis," or Sarah Jones's "Your Revolution Will Not [Happen] Between These Thighs," which, by the way, was banned by the FCC, or ska -- all of these things, without question, almost without exception, are really based on ideas and abstract and creativity from years before. So we have to ask ourselves: What are we contributing to that legacy right now?
Dacă am descrie viitorul apropiat circa 10, 15, 20 de ani de acum încolo, asta înseamnă că ceea ce facem noi azi va fi deosebit de important, pentru că în anul 2015, și anii 2020, 2025, lumea societatea noastră va fi construită pe cunoașterea de bază și ideile abstracte, descoperirile pe care le facem azi, toate aceste lucruri minunate pe care le auzim aici la conferința TED pe care le luăm de bune în viață chiar acum, sunt de fapt cunoștințele și ideile care au apărut prin anii '50, '60 și '70. Acesta este substratul pe care îl exploatăm azi, fie că este internetul, ingineria genetică, scanere laser, rachete ghidate, fibre optice, televiziune de înaltă definiție, cu senzor, tele-detecție din spațiu și minunatele fotografii de teledetecție pe care le vedem în format 3D, programe TV precum Tracker, și Enterprise, unitățile de rescriere CD, ecranul plat, Suite Otis al lui Alvin Ailey, sau ''Revoluția ta nu va fi între aceste coapse'' a lui Sarah Jones, care apropos, a fost interzisă de reglementările FCC, sau SKA, toate aceste lucruri fără cauză, aproape fără excepție, sunt bazate cu adevărat pe idei și abstract și creativitate cu ani înainte, așa că trebuie să ne întrebăm pe noi înșine, cu ce contribuim noi la acea moștenire
And when I think about it, I'm really worried. To be quite frank, I'm concerned. I'm skeptical that we're doing very much of anything. We're, in a sense, failing to act in the future. We're purposefully, consciously being laggards. We're lagging behind. Frantz Fanon, who was a psychiatrist from Martinique, said, "Each generation must, out of relative obscurity, discover its mission and fulfill or betray it." What is our mission? What do we have to do?
chiar acum? Și când mă gândesc la asta, sunt chiar îngrijorată. Să fiu sinceră, îmi fac griji. Sunt sceptică că facem prea mult din nimic. Suntem, într-un sens, pe punctul de a eșua în viitor. Suntem intenționat, întârziați în mod conștient. Suntem rămași în urmă. Frantz Fanom, care a fost un psihiatru din Martinica, a spus, ''Fiecare generație trebuie, din obscuritate relativă, să-și descopere misiunea, și să și-o împlinească sau să o trădeze.'' Care este misiunea noastră? Ce trebuie
I think our mission is to reconcile, to reintegrate science and the arts, because right now, there's a schism that exists in popular culture. People have this idea that science and the arts are really separate; we think of them as separate and different things. And this idea was probably introduced centuries ago, but it's really becoming critical now, because we're making decisions about our society every day that, if we keep thinking that the arts are separate from the sciences, and we keep thinking it's cute to say, "I don't understand anything about this one, I don't understand anything about the other one," then we're going to have problems.
să facem? Cred că misiunea noastră este să facem pace, să reintegrăm știința și artele, pentru că există chiar acum o schismă în cultura populară. Știți voi, oamenii au această idee conform căreia știința și artele sunt separate. Ne gândim la ele ca lucruri separate și diferite, și această idee a fost introdusă probabil cu secole în urmă, dar acum devine cu adevărat critică, pentru că noi luăm decizii despre societatea noastră în fiecare zi, și dacă continuăm să gândim că artele sunt separate de științe, și continuăm să gândim că este drăguț să spunem, ''Nu înțeleg nimic despre asta, Nu înțeleg nimic despre cealaltă'' atunci vom avea probleme.
Now, I know no one here at TED thinks this. All of us, we already know that they're very connected. But I'm going to let you know that some folks in the outside world, believe it or not, think it's neat when they say, "Scientists and science is not creative. Maybe scientists are ingenious, but they're not creative." And then we have this tendency, the career counselors and various people say things like, "Artists are not analytical. They're ingenious, perhaps, but not analytical." And when these concepts underlie our teaching and what we think about the world, then we have a problem, because we stymie support for everything. By accepting this dichotomy, whether it's tongue-in-cheek, when we attempt to accommodate it in our world, and we try to build our foundation for the world, we're messing up the future, because: Who wants to be uncreative? Who wants to be illogical? Talent would run from either of these fields if you said you had to choose either. Then they'll go to something where they think, "Well, I can be creative and logical at the same time."
Acum știu că nimeni de aici de la TED nu crede în modul ăsta. Noi toți deja știm că ele sunt foarte conectate, dar intenționez să vă anunț că unii oameni din lumea exterioară, credeți sau nu, ei cred că este elegant când ei spun, ''Știți voi, oamenii de știință și știința nu sunt creativi. Poate că oamenii de știință sunt ingenioși, dar ei nu sunt creativi. Și apoi avem această tendință, consilierii în carieră și mai mulți oameni spun lucruri de genul, ''Artiștii nu sunt analitici. Sunt ingenioși, poate, dar nu sunt analitici, '' și când aceste concepte stau la baza învățăturii noastre și ceea ce credem noi despre lume, atunci avem o problemă, pentru că noi oferim sprijin pentru orice. Acceptând această dihotomie, chiar dacă este în spirit de glumă, când încercăm să o cuprindem în lumea noastră, și încercăm să construim fundația noastră pentru lume, încurcăm viitorul, pentru că, cine nu vrea să fie creativ? Cine vrea să fie ilogic? Talentul ar dispărea din fiecare din aceste domenii dacă spuneți că trebuie să alegeți între ele. Atunci ei se vor îndrepta către ceva unde ei cred, ''Ei bine, pot fi creativ
Now, I grew up in the '60s and I'll admit it --
și logic în același timp.''
actually, my childhood spanned the '60s, and I was a wannabe hippie, and I always resented the fact that I wasn't old enough to be a hippie. And I know there are people here, the younger generation, who want to be hippies. People talk about the '60s all the time. And they talk about the anarchy that was there. But when I think about the '60s, what I took away from it was that there was hope for the future. We thought everyone could participate. There were wonderful, incredible ideas that were always percolating, and so much of what's cool or hot today is really based on some of those concepts, whether it's people trying to use the Prime Directive from Star Trek, being involved in things, or, again, that three-dimensional weaving and fax machines that I read about in my weekly readers that the technology and engineering was just getting started.
Acum eu am crescut în anii '60 și o să recunosc, de fapt, copilăria mea s-a petrecut în anii '60, și am fost un fel de ''vreau să fiu hipiot'' și mereu am resimțit faptul că nu am fost chiar suficient de matură pentru a fi hipiot. Și știu că sunt oameni aici, tânăra generație care vrea să fie hippie, dar oamenii vorbesc despre anii '60 tot timpul, și ei vorbesc despre anarhia care a fost acolo. Dar eu când mă gândesc la anii '60, ceea ce am învățat din ei a fost faptul că există speranță pentru viitor. Am crezut că fiecare poate participa. Acolo existau idei, minunate, incredibile care pătrundeau mereu , și multe dintre lucrurile grozave sau la modă azi sunt bazate pe unele din acele concepte, fie că este vorba, știți voi, de oameni încercând să folosească prima directivă din Star Trek fiind implicați în lucruri, sau din nou că țesutul tridimensional și faxurile despre care am citit în revistele săptămânale, că tehnologia și ingineria tocmai atunci începeau.
But the '60s left me with a problem. You see, I always assumed I would go into space, because I followed all of this. But I also loved the arts and sciences. You see, when I was growing up as a little girl and as a teenager, I loved designing and making doll clothes and wanting to be a fashion designer. I took art and ceramics. I loved dance: Lola Falana, Alvin Ailey, Jerome Robbins. And I also avidly followed the Gemini and the Apollo programs. I had science projects and tons of astronomy books. I took calculus and philosophy. I wondered about infinity and the Big Bang theory. And when I was at Stanford, I found myself, my senior year, chemical engineering major, half the folks thought I was a political science and performing arts major, which was sort of true, because I was Black Student Union President, and I did major in some other things. And I found myself the last quarter juggling chemical engineering separation processes, logic classes, nuclear magnetic resonance spectroscopy, and also producing and choreographing a dance production. And I had to do the lighting and the design work, and I was trying to figure out: Do I go to New York City to try to become a professional dancer, or to go to medical school? Now, my mother helped me figure that one out.
Dar anii '60 m-au lăsat cu o problemă. Vedeți voi, întotdeauna am presupus că voi merge în spațiu, pentru că am urmat toate acestea, dar de asemenea am iubit artele și științele. Vedeți voi, când mă maturizam devenind o domnișoară și adolescentă, îmi plăcea să desenez și să fac haine pentru câini și îmi doream să fiu un designer de modă. Am urmat arta și ceramica. Iubeam dansul. Lola Falana. Alvin Ailey. Jerome Robbins. Și de asemenea am urmat avidă programele Gemini și Apollo. Am avut proiecte științifice și tone de cărți de astronomie. Am urmat matematică și filosofie. M-am întrebat despre infinit și teoria Big Bang. Și când m-am dus la Stanford, M-am găsit pe mine însămi, în anul doi, la inginerie chimică, jumătate dintre prieteni au crezut că studiez știință politică și artele , ceea ce era destul de adevărat pentru că eu eram Președintele Uniunii Studenților de culoare și am făcut lucruri importante în alte domenii, și m-am găsit jonglând ultimul trimestru cu procesele de separarea a ingineriei chimice, clase de logică, rezonanță magnetică nucleară spectroscopie, și de asemenea producând și coregrafiind o producție de dans, și eu a trebuit să fac luminile și munca de design, și încercam să îmi dau seama, dacă mă duc la New York să încerc să devin un dansator profesionist, sau să mă duc la școala medicală? Acum, mama mea m-a ajutat să-mi dau seama
(Laughter)
care dinte ele.(Râsete)
But when I went into space, I carried a number of things up with me. I carried a poster by Alvin Ailey -- you can figure out now, I love the dance company -- an Alvin Ailey poster of Judith Jamison performing the dance "Cry," dedicated to all black women everywhere; a Bundu statue, which was from the women's society in Sierra Leone; and a certificate for the Chicago Public School students to work to improve their science and math. And folks asked me, "Why did you take up what you took up?" And I had to say, "Because it represents human creativity; the creativity that allowed us, that we were required to have to conceive and build and launch the space shuttle, which springs from the same source as the imagination and analysis that it took to carve a Bundu statue, or the ingenuity it took to design, choreograph and stage "Cry." Each one of them are different manifestations, incarnations, of creativity -- avatars of human creativity.
Dar când am fost în spațiu, când am fost în spațiu am avut un număr de lucruri cu mine acolo. Am dus un poster cu Alvin Ailey, pe care vă puteți da seama acum, că îmi place compania dansului. Un poster al lui Alvin Ailey cu Judith Jamison care executa dansul ''Cry'', dedicat tuturor femeilor de culoare de pretutindeni. O statuie Bundu, care era de la Societatea Femeilor din Sierra Leone, și un certificat pentru studenții de la Școala Publică din Chicago pentru a munci la îmbunătățirea științei și matematicii, și prietenii m-au întrebat, ''De ce ai luat aceste lucruri cu tine?'' Și a trebuit să răspund, ''Pentru că reprezintă creativitatea umană, creativitatea care ne-a permis nouă, care ne era cerută pentru a concepe și a construi și a lansa naveta spațială, izvorăște din aceeași sursă ca și imaginația și analiza ei ne-a trebuit pentru a sculpta o statuie Bundu, sau ingeniozitatea care a trebuit să proiecteze, coregrafieze și să pună în scenă ''Cry.'' Fiecare dintre ele sunt diferite manifestații, incarnații ale creativității, avatare are creativității umane,
And that's what we have to reconcile in our minds, how these things fit together. The difference between arts and sciences is not analytical versus intuitive. Right? E = mc2 required an intuitive leap, and then you had to do the analysis afterwards. Einstein said, in fact, "The most beautiful thing we can experience is the mysterious. It is the source of all true art and science." Dance requires us to express and want to express the jubilation in life, but then you have to figure out: Exactly what movement do I do to make sure it comes across correctly? The difference between arts and sciences is also not constructive versus deconstructive. A lot of people think of the sciences as deconstructive, you have to pull things apart. And yeah, subatomic physics is deconstructive -- you literally try to tear atoms apart to understand what's inside of them. But sculpture, from what I understand from great sculptors, is deconstructive, because you see a piece and you remove what doesn't need to be there. Biotechnology is constructive. Orchestral arranging is constructive.
și asta este ceea ce avem pentru a împăca în mințile noastre, cum se potrivesc aceste lucruri împreună. Diferența dintre arte și științe nu este analitică vs intuitivă, corect? E=MC pătrat a cerut o săritură intuitivă, și apoi a trebuit să faceți analiza la urmă. Einstein a spus, de fapt, ''Cel mai frumos lucru pe care îl putem experimenta este misterul. Este sursa tuturor artelor adevărate și științei.'' Dansul ne cere nouă să ne exprimăm și să dorim să exprimăm triumful în viață, dar apoi tu trebuie să îți dai seama, exact ce mișcare trebuie să fac pentru a mă asigura că o să iasă corect? Diferența dintre arte și științe nu este de asemenea constructivă vs. distructivă, corect? Mulți oameni consideră științele distructive. Trebuie să separați lucrurile. Și da, fizica sub-atomică este distructivă. Practic tu încerci să desparți atomii pentru a înțelege ce este înauntru lor. Dar sculptura, din ceea ce am înțeles de la marii sculptori, este distructivă, pentru că vezi o bucată și îndepărtezi ceea ce nu ar trebui să fie acolo. Biotehnologia este constructivă. Aranjarea orchestrală este constructivă.
So, in fact, we use constructive and deconstructive techniques in everything. The difference between science and the arts is not that they are different sides of the same coin, even, or even different parts of the same continuum, but rather, they're manifestations of the same thing. Different quantum states of an atom? Or maybe if I want to be more 21st century, I could say that they're different harmonic resonances of a superstring. But we'll leave that alone. They spring from the same source. The arts and sciences are avatars of human creativity. It's our attempt as humans to build an understanding of the universe, the world around us. It's our attempt to influence things, the universe internal to ourselves and external to us.
Deci, de fapt noi folosim tehnicile constructive și distructive în tot. Diferența între știință și artă nu constă în faptul că sunt părți diferite ale aceleiași monede, chiar, sau chiar părți diferite ale aceluiași continuu, dar mai degrabă sunt manifestări ale aceluiași lucru. Diferite stări cuantice ale unui atom? Sau poate dacă vreau să vorbesc mai la nivelul secolului 21 aș putea spune că sunt diferite rezonanțe armonice ale corzilor. Dar o să lăsăm asta deoparte. (Râsete) Ele izvorăsc din aceeași sursă. Artele și științele sunt avatare ale creativității umane. Este încercarea noastră ca oameni să construim un înțeles al universului, al lumii înconjurătoare. Este încercarea noastră să influențăm lucruri, universul intern al nostru și extern nouă.
The sciences, to me, are manifestations of our attempt to express or share our understanding, our experience, to influence the universe external to ourselves. It doesn't rely on us as individuals. It's the universe, as experienced by everyone. The arts manifest our desire, our attempt to share or influence others through experiences that are peculiar to us as individuals. Let me say it again another way: science provides an understanding of a universal experience, and arts provide a universal understanding of a personal experience. That's what we have to think about, that they're all part of us, they're all part of a continuum. It's not just the tools, it's not just the sciences, the mathematics and the numerical stuff and the statistics, because we heard, very much on this stage, people talked about music being mathematical. Arts don't just use clay, aren't the only ones that use clay, light and sound and movement. They use analysis as well.
Științele, pentru mine, sunt manifestări ale încercării noastre de a exprima sau a împărtăși înțelegerea noastră, experiența noastră, de a influența universul extern nouă. Nu se bazează pe noi ca indivizi. Este universul, experimentat de fiecare, și artele manifestă dorința noastră, încercarea noastră de a împărtăși sau influența pe alții prin experiențele care sunt specifice nouă ca indivizi. Dați-mi voie să o spun sub o altă formă: știința oferă un înțeles al unei experiențe universale, și artele oferă un înțeles universal al unei experiențe personale. Asta trebuie să avem în minte, că ele toate sunt parte din noi, ele sunt parte dintr-un continuu. Nu sunt doar uneltele, nu sunt doar științele, știți voi, matematica și lucrurile cu numere și statistica, pentru că am auzit, foarte multe pe această scenă, oamenii au vorbit despre muzică ca ținând de matematică. Corect? Artele nu doar folosesc lut, nu sunt singurele care folosesc lut, lumină și sunete și mișcare. Ele folosesc de asemenea analiză.
So people might say, "Well, I still like that intuitive versus analytical thing," because everybody wants to do the right brain, left brain thing. We've all been accused of being right-brained or left-brained at some point in time, depending on who we disagreed with.
Așa că oamenii ar putea spune, bine, încă îmi place acea parte, intuitiv vs. analitic, pentru că fiecare vrea să facă chestia cu intuiția, sau creativitatea, corect? Noi toți am fost acuzați că suntem raționali sau sentimentali la un moment dat în viață, depinde cu cine
(Laughter)
nu am fost de acord. (Râsete)
You know, people say "intuitive" -- that's like you're in touch with nature, in touch with yourself and relationships; analytical, you put your mind to work. I'm going to tell you a little secret. You all know this, though. But sometimes people use this analysis idea, that things are outside of ourselves, to say, this is what we're going to elevate as the true, most important sciences, right? Then you have artists -- and you all know this is true as well -- artists will say things about scientists because they say they're too concrete, they're disconnected from the world. But, we've even had that here on stage, so don't act like you don't know what I'm talking about.
Știți voi, oamenii spun intuitiv, știți e ca și cum ați fi în comuniune cu natura, în legătură cu voi înșivă și relațiile voastre. Analitic: vă puneți mintea la treabă, și o să vă spun un mic secret. Voi toți știți asta, dar câteodată oamenii folosesc această idee de analiză, cum că lucrurile sunt în afara noastră, a fi spuse, că acesta este ceea ce suntem pe cale de a eleva ca cele mai adevărate, importante științe, corect? Și apoi aveți artiștii, și voi toți știți că asta este de asemenea adevărat, artiștii vor spune lucruri despre oamenii de știință pentru că ei spun că ei sunt prea concreți, sunt deconectați de lume. Dar, noi chiar am avut asta aici pe scenă, așa că nu vă purtați ca și cum nu ați ști
(Laughter)
despre ce vorbesc. (Râsete)
We had folks talking about the Flat Earth Society and flower arrangers, so there's this whole dichotomy that we continue to carry along, even when we know better. And folks say we need to choose either-or. But it would really be foolish to choose either one, intuitive versus analytical. That's a foolish choice. It's foolish just like trying to choose between being realistic or idealistic. You need both in life. Why do people do this? I'm going to quote a molecular biologist, Sydney Brenner, who's 70 years old, so he can say this. He said, "It's always important to distinguish between chastity and impotence." Now --
Am avut oameni vorbind despre Pământul Plat Societate și aranjori de flori, așa că există această întreagă dihotomie care continuă să existe , chiar dacă noi știm mai bine. Și oamenii spun că noi trebuie să alegem ori una ori alta. Dar ar fi cu adevărat naiv să alegem doar una, nu-i așa? Intuitiv vs. analitic? Asta este o alegere prostească. Este stupidă, la fel ca și cum ai încerca să alegi între a fi realist sau idealist. Ai nevoie de ambele în viață. De ce fac oamenii asta? O să citez un biolog molecular, Sydney Brenner, care are 70 de ani așa că este îndreptățit să spună asta. El a zis, ''Este întotdeauna important să facem diferența între castitate și impotență.'' Acum...(Râsete)
(Laughter)
Vreau să împărtășesc cu voi
I want to share with you a little equation, OK? How does understanding science and the arts fit into our lives and what's going on and the things we're talking about here at the design conference? And this is a little thing I came up with: understanding and our resources and our will cause us to have outcomes. Our understanding is our science, our arts, our religion; how we see the universe around us; our resources, our money, our labor, our minerals -- those things that are out there in the world we have to work with. But more importantly, there's our will.
o mică ecuație, bine? Cum înțelegerea științei și artelor se potrivește în viețile noastre și ce se întâmplă și lucrurile despre care vorbim aici la conferința despre design, și asta este un mic lucru pe care l-am descoperit, înțelegerea și resursele noastre și voința noastră ne-a produs nouă rezultatele. Înțelegerea noastră este știința noastră, artele noastre, religia noastră, felul în care percepem universul din jurul nostru, resursele noastre, banii noștri, forța noastră, mineralele noastre, acele lucruri care sunt afară în lumea cu care trebuie să lucrăm.
This is our vision, our aspirations of the future, our hopes, our dreams, our struggles and our fears. Our successes and our failures influence what we do with all of those. And to me, design and engineering, craftsmanship and skilled labor, are all the things that work on this to have our outcome, which is our human quality of life. Where do we want the world to be? And guess what? Regardless of how we look at this, whether we look at arts and sciences as separate or different, they're both being influenced now and they're both having problems.
Dar mai important, acolo este voința noastră. Aceasta este viziunea noastră, aspirațiile noastre ale viitorului, speranțele noastre, visele noastre, luptele noastre și temerile noastre. Succesele și eșecurile influențează ce facem cu fiecare dintre ele, și pentru mine, proiectarea și ingineria, artizanatul și munca calificată, reprezintă toate lucrurile care contribuie la obținerea rezultatelor noastre, care reprezintă calitatea noastră umană a vieții. Unde vrem noi să fie lumea? Și ghiciți ce? Indiferent de cum privim noi asta, fie că privim artele și științele ca fiind separate sau diferite, ambele sunt influențate
I did a project called S.E.E.ing the Future: Science, Engineering and Education. It was looking at how to shed light on the most effective use of government funding. We got a bunch of scientists in all stages of their careers. They came to Dartmouth College, where I was teaching. And they talked about, with theologians and financiers: What are some of the issues of public funding for science and engineering research? What's most important about it? There are some ideas that emerged that I think have really powerful parallels to the arts.
acum și ambele au probleme. Am făcut un proiect numit Văzând Viitorul: Știință, Inginerie, și Educație, și cercetează cum să descoperi cea mai buna utilizare a fondurilor guvernelor. Avem o grămadă de oameni de știință în toate stadiile carierei lor. Ei au venit la Colegiul Dartmouth, unde predam eu, și ei au vorbit cu teologi și finanțatori, despre care sunt unele probleme ale finanțării pentru știință și cercetare în domeniul inginerie? Ce este cel mai important? Există niște idei care au apărut pe care le consider că au paralele foarte puternice
The first thing they said was that the circumstances that we find ourselves in today in the sciences and engineering that made us world leaders are very different than the '40s, the '50s, and the '60s and the '70s, when we emerged as world leaders, because we're no longer in competition with fascism, with Soviet-style communism. And by the way, that competition wasn't just military; it included social competition and political competition as well, that allowed us to look at space as one of those platforms to prove that our social system was better.
cu artele. Primul lucru pe care ei l-au spus a fost că circumstanțele în care ne aflăm noi înșine azi în domeniile științelor și ale ingineriei care ne-au transformat pe noi în conducătorii omenirii sunt foarte diferite de anii '40, '50, și '60 și '70 când am apărut ca liderii omenirii, pentru că noi nu mai suntem în competiție cu fascismul, cu stilul Sovietic comunist, și apropos că întrecerea nu a fost doar militară, a inclus și competiția socială și competiția politică de asemenea, care ne-au permis nouă să privim spațiul ca pe una din acele platforme pentru a dovedi că sistemul nostru social a fost mai bun.
Another thing they talked about was that the infrastructure that supports the sciences is becoming obsolete. We look at universities and colleges -- small, mid-sized community colleges across the country -- their laboratories are becoming obsolete. And this is where we train most of our science workers and our researchers -- and our teachers, by the way. And there's a media that doesn't support the dissemination of any more than the most mundane and inane of information. There's pseudoscience, crop circles, alien autopsy, haunted houses, or disasters. And that's what we see. This isn't really the information you need to operate in everyday life and figure out how to participate in this democracy and determine what's going on.
Un alt lucru despre care au vorbit a fost că infrastructura care sprijină științele devine depășită. Ne uităm la universități și colegii, mici, medii, colegii ale comunității din toată țara, laboratoarele lor devin depășite, și acolo ne pregătim majoritatea muncitorilor în domeniul științei, și cercetătorii noștri, și profesorii noștri, apropos, și apoi faptul ca există o media care nu suportă diseminarea niciunui lucru mai mult decât cel mai lumesc și mai insipid informațional. Există o pseudo-știință, culturile de cercuri, autopsia străină, casele bântuite, sau dezastrele. Și asta este ceea ce vedem noi. Și asta nu este chiar informația de care ai nevoie pentru a lucra în viața de zi cu zi și a-ți da seama cum să participi în această democrație și să determini ce se întâmplă.
They also said there's a change in the corporate mentality. Whereas government money had always been there for basic science and engineering research, we also counted on some companies to do some basic research. But what's happened now is companies put more energy into short-term product development than they do in basic engineering and science research. And education is not keeping up. In K through 12, people are taking out wet labs. They think if we put a computer in the room, it's going to take the place of actually mixing the acids or growing the potatoes. And government funding is decreasing in spending, and then they're saying, let's have corporations take over, and that's not true. Government funding should at least do things like recognize cost benefits of basic science and engineering research. We have to know that we have a responsibility as global citizens in this world. We have to look at the education of humans. We need to build our resources today to make sure that they're trained so they understand the importance of these things. And we have to support the vitality of science. That doesn't mean that everything has to have one thing that's going to go on, or that we know exactly what's going to be the outcome of it, but that we support the vitality and the intellectual curiosity that goes along [with it].
Ei spun de asemenea că există schimbare în mentalitatea corporativă. În timp ce banii guvernului au fost mereu acolo pentru știința de bază și cercetarea în domeniul ingineriei, de asemenea am contat pe anumite companii pentru a face niște cercetare de bază, dar ceea ce s-a întâmplat acum este faptul că firmele pun mai multă energie în dezvoltarea produselor pe termen scurt decât pun în ingineria de bază și cercetarea științifică. Și educația nu ține pasul. În K prin 12, oamenii scot laboratoarele umede. Ei cred că dacă punem un calculator în cameră, va înlocui amestecatul acizilor, experimentatul în sine. Și finanțarea guvernului descrește în cheltuire și apoi ei spun, hai să lăsăm firmele să preia, și asta nu este adevărat. Finanțarea de la guvern ar trebui cel puțin să facă lucruri ca a recunoaște beneficiile de cost ale științei de bază și cercetării în inginerie. Trebuie să știm că avem o responsabilitate ca cetățeni globali ai acestei lumi. Trebuie să privim la educația oamenilor. Trebuie să construim resursele noastre astăzi ca să ne asigurăm că ei sunt pregătiți în asa fel încât să înțeleagă importanța acestor lucruri, și trebuie să sprijinim vitalitatea științei, și asta nu înseamnă că totul trebuie să aibă un lucru care o să continue, sau noi știm exact care va fi rezultatul din el, dar că noi sprijinim vitalitatea și curiozitatea intelectuală care vine odată cu ea,
And if you think about those parallels to the arts -- the competition with the Bolshoi Ballet spurred the Joffrey and the New York City Ballet to become better. Infrastructure, museums, theaters, movie houses across the country are disappearing. We have more television stations with less to watch, we have more money spent on rewrites to get old television programs in the movies. We have corporate funding now that, when it goes to support the arts, it almost requires that the product be part of the picture that the artist draws. We have stadiums that are named over and over again by corporations. In Houston, we're trying to figure out what to do with that Enron Stadium thing.
și dacă vă gândiți la acele paralele la arte, competiția cu Baletul Bolshoi a stimulat Baletul Joffrey și Baletul New York să devină mai bun. Muzeele de infrastructură, teatrele, cinematografele din țară sunt pe cale de dispariție. Noi avem mai multe canale de televiziune cu mai puțin de privit, avem mai mulți bani de cheltuit pe rescrieri pentru a primi programele vechi de televiziune în filme. Avem finanțări de la firme acum care, atunci când se duc la o anumită companie, când e vorba să sprijine artele, aproape cere ca produsul să facă parte din pictura pe care artistul o desenează, și avem stadioane care sunt numite iar și iar din nou de corporații. În Houston, încercăm să ne dăm seama
(Laughter)
ce să facem cu Stadionul Enron.
Fine arts and education in the schools is disappearing, And we have a government that seems like it's gutting the NEA and other programs. So we have to really stop and think: What are we trying to do with the sciences and the arts? There's a need to revitalize them. We have to pay attention to it. I just want to tell you quickly what I'm doing --
(Râsete) Și artele fine și educația din școli dispare, și noi avem un guvern care pare că elimină NEA și alte programe, așa că trebuie chiar să ne oprim și să gândim, ce anume încercăm să facem cu științele și artele? Este o nevoie să le revitalizăm. Trebuie să fim atenți la asta. Eu vreau doar să vă spun foarte repede ce anume fac.
(Applause)
(Aplauze)
I want to tell you what I've been doing a little bit since ... I feel this need to sort of integrate some of the ideas that I've had and run across over time.
Vreau să vă spun ce am făcut de când...simt această nevoie să integrez cumva anumite idei pe care le-am avut și le-am susținut de-a lungul timpului.
One of the things that I found out is that there's a need to repair the dichotomy between the mind and body as well. My mother always told me, you have to be observant, know what's going on in your mind and your body. And as a dancer, I had this tremendous faith in my ability to know my body, just as I knew how to sense colors. Then I went to medical school,
Unul dintre lucrurile pe care le-am aflat este că există o nevoie de a repara dihotomia dintre minte și corp de altfel. Mama mea întotdeauna mi-a spus mie, trebuie să fii observatoare, să știi ce se întâmplă în mintea ta și în corpul tău, și ca o dansatoare am avut această credință formidabilă în abilitatea mea de a-mi cunoaște corpul, exact cum am știut cum să simt culorile.
and I was supposed to just go on what the machine said about bodies. You know, you would ask patients questions and some people would tell you, "Don't listen to what the patient said." We know that patients know and understand their bodies better, but these days we're trying to divorce them from that idea. We have to reconcile the patient's knowledge of their body with physicians' measurements.
Apoi am urmat școala medicală și trebuia doar să continui ce mașinăria spunea despre corpuri. Știți voi, ați întreba pacienții întrebări și unii oameni v-ar spune, ''Nu, nu, nu asculta la ce spun pacienții.'' Noi știm că pacienții știu și își înțeleg mai bine propriile lor corpuri, dar în aceste zile noi încercăm să îi separăm de acea idee. Trebuie să împăcăm cunoștința pacientului asupra propriului corp cu măsurile doctorului.
We had someone talk about measuring emotions and getting machines to figure out what to keep us from acting crazy. No, we shouldn't measure. We shouldn't use machines to measure road rage and then do something to keep us from engaging in it. Maybe we can have machines help us to recognize that we have road rage, and then we need to know how to control that without the machines. We even need to be able to recognize that without the machines. What I'm very concerned about is:
Am avut pe cineva vorbind despre măsurarea emoțiilor și obținerea mașinăriilor să își dea seama ce, pentru a ne împiedica pe noi să ne purtăm nebunește. Așa-i? Nu, nu are trebui să măsurăm, nu ar trebui să folosim mașinării pentru a măsura gradul de nebunie și apoi să facem ceva pentru a n-o porni. Poate putem avea mașinării care să ne ajute să recunoaștem că avem o situație de furie în trafic și apoi trebuie să știm cum să controlăm asta fără mașinării. Noi trebuie chiar să fim în stare să recunoaștem asta fără ajutorul mașinăriilor.
How do we bolster our self-awareness as humans, as biological organisms? Michael Moschen spoke of having to teach and learn how to feel with my eyes, to see with my hands. We have all kinds of possibilities to use our senses by, and that's what we have to do. That's what I want to do -- to try to use bioinstrumentation, those kind of things, to help our senses in what we do.
Ceea ce mă îngrijorează e cum putem susține auto-conștientizarea noastră ca oameni, ca organisme biologice? Michael Moschen a vorbit despre nevoia de a preda și de a învăța cum să simt cu ochii mei, și să văd cu mâinile mele. Avem tot felul de posibilități pentru a ne folosi simțurile, și asta este ceea ce avem de făcut. Asta este ceea ce vreau să fac, să încerc să folosesc bio instrumentația, acele tipuri de lucruri care ne ajută simțurile în ceea ce facem,
That's the work I've been doing now, as a company called BioSentient Corporation. I figured I'd have to do that ad, because I'm an entrepreneur, and "entrepreneur" says "somebody who does what they want to do, because they're not broke enough that they have to get a real job."
și asta este munca pe care o fac acum prin compania numită Firma BioSentient. M-am gândit că o să trebuiască să fac acea reclamă, pentru că sunt un antreprenor, și pentru că antreprenorul spune că există cineva care face ceea ce vor ei să facă pentru că ei nu sunt suficienți de faliți încât să își ia o slujbă reală.
(Laughter)
(Râsete) Dar asta este munca pe care eu o fac
But that's the work I'm doing, BioSentient Corporation, trying to figure out: How do we integrate these things? Let me finish by saying that my personal design issue for the future is really about integrating; to think about that intuitive and that analytical. The arts and sciences are not separate.
cu Firma BioSentient încercând să ne dăm seama cum să integrăm aceste lucruri? Dați-mi voie să termin spunând că problema mea personală de proiectare pentru viitor se referă la integrare, la a gândi despre acel intuitiv și acel analitic. Artele și științele nu sunt separate.
High school physics lesson before you leave: high school physics teacher used to hold up a ball. She would say, "This ball has potential energy. But nothing will happen to it, it can't do any work, until I drop it and it changes states." I like to think of ideas as potential energy. They're really wonderful, but nothing will happen until we risk putting them into action.
O lecție de fizică din liceu înainte de a pleca. Profesoara de fizică din liceu obișnuia să ridice o minge. Ea ar spune că această minge are energie potențială, dar nimic nu o să i se întâmple, nu poate să facă nici o muncă până când îi dau drumul și își schimbă starea. Îmi place să mă gândesc la idei ca la energie potențială. Sunt cu adevărat minunate, dar nimic nu se va întâmpla până nu riscăm
This conference is filled with wonderful ideas. We're going to share lots of things with people. But nothing's going to happen until we risk putting those ideas into action. We need to revitalize the arts and sciences today. We need to take responsibility for the future. We can't hide behind saying it's just for company profits, or it's just a business, or I'm an artist or an academician.
să le pune în acțiune. Această conferință este umplută cu idei uimitoare. O să împărtășim multe lucruri cu oameni, dar nimic nu se va întâmpla până nu riscăm să punem acele idei în acțiune. Trebuie să revitalizăm artele și științele din zilele noastre, trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru viitor. Nu ne putem ascunde spunând ca este doar pentru profiturile companiei, sau este doar o afacere, sau sunt un artist sau un academician.
Here's how you judge what you're doing: I talked about that balance between intuitive, analytical. Fran Lebowitz, my favorite cynic, said, "The three questions of greatest concern ..." -- now I'm going to add on to design -- "... are: Is it attractive?" That's the intuitive. "Is it amusing?" -- the analytical, and, "Does it know its place?" -- the balance.
Iată cum trebuie judecat ceea ce faci. Am vorbit despre balanța între intuitiv, analitic. Fran Lebowitz, cinica mea favorită, a spus cele trei întrebări de mare interes, acum am de gând să le adaug la desen, sunt, ''Este atractiv?'' Asta reprezintă intuitivul. ''Este amuzant?'' Analiticul. ''Și își știe locul?''
Thank you very much.
Echilibrul. Vă mulțumesc foarte mult.
(Applause)
(Aplauze)