I want to talk about what we learn from conservatives. And I'm at a stage in life where I'm yearning for my old days, so I want to confess to you that when I was a kid, indeed, I was a conservative. I was a Young Republican, a Teenage Republican, a leader in the Teenage Republicans. Indeed, I was the youngest member of any delegation in the 1980 convention that elected Ronald Reagan to be the Republican nominee for president.
Vreau să vorbesc despre ce putem învăţa de la conservatori. Şi sunt la o etapă în viaţă când duc dorul zilelor din tinereţe, aşa că vreau să vă fac o confesiune: când eram copil, am fost într-adevăr un conservator. Am fost un tânăr republican, un adolescent republican, un lider în cadrul Tinerilor Republicani. Într-adevăr, am fost cel mai tânăr membru al delegaţiilor de la convenţia 1980 care l-a desemnat pe Ronald Reagan drept candidatul republican la preşedenţie.
Now, I know what you're thinking. (Laughter) You're thinking, "That's not what the Internets say." You're thinking, "Wikipedia doesn't say this fact." And indeed, this is just one of the examples of the junk that flows across the tubes in these Internets here. Wikipedia reports that this guy, this former congressman from Erie, Pennsylvania was, at the age of 20, one of the youngest people at the Republican National Convention, but it's just not true. (Laughter) Indeed, it drives me so nuts, let me just change this little fact here. (Laughter) (Applause) All right. Okay, so ... perfect. Perfect. (Laughter) Okay, speaker Lawrence Lessig, right. Okay. Finally, truth will be brought here. Okay, see? It's done. It's almost done. Here we go. "... Youngest Republican," okay, we're finished. That's it. Please save this. Great, here we go. And ... Wikipedia is fixed, finally. Okay, but no, this is really besides the point.
Acum, ştiu ce gândiţi. (Râsete) Vă gândiţi, "Nu asta e ce spune Internetul." Vă gândiţi, "Wikipedia nu spune acest lucru". Şi într-adevăr, acesta e doar unul din exemplele de neadevăruri care circulă pe căile Internetului. Wikipedia spune că acest tip, fost congressman din Erie, Pennsylvania a fost, la vârsta de 20 de ani, unul din cei mai tineri delegaţi la Convenţia Naţională Republicană, dar nu e a-de-vă-rat. (Râsete) Aşa de tare mă irită, lăsaţi-mă să schimb acest mic amănunt aici. (Râsete) (Aplauze) În regulă. Ok, aşa...perfect. Perfect. (Râsete) Ok, conferenţiarul Lawrence Lessig. Ok. În sfârşit, adevărul va fi scos la iveală. Ok, vedeţi? Gata. E aproape gata. Uite aşa. "...cel mai tânăr republican", ok, am terminat. Așa. Acum salvaţi, vă rog. Uite aşa. Şi...Wikipedia e reparată, în sfârşit. Ok, dar nu, asta-i chiar fără importanţă.
(Applause)
(Aplauze)
But the thing I want you to think about when we think about conservatives -- not so much this issue of the 1980 convention -- the thing to think about is this: They go to church. Now, you know, I mean, a lot of people go to church. I'm not talking about that only conservatives go to church. And I'm not talking about the God thing. I don't want to get into that, you know; that's not my point. They go to church, by which I mean, they do lots of things for free for each other. They hold potluck dinners. Indeed, they sell books about potluck dinners. They serve food to poor people. They share, they give, they give away for free. And it's the very same people leading Wall Street firms who, on Sundays, show up and share. And not only food, right.
Dar lucrul la care vreau să vă gândiți când ne gândim la conservatori -- nu atât la această chestiune de la convenţia din 1980 -- Lucrul la care să ne gândim este că: ei merg la biserică. Acum, ştiţi, vreau să spun, multă lume merge la biserică. Nu susţin că doar conservatorii merg la biserică. Şi nu mă refer la subiectul Dumnezeu. Nu vreau să intru în asta, ştiţi; nu asta vreau să spun. Prin faptul că merg la biserică spun că fac multe lucruri gratuit unii pentru alţii. Organizează mese de binefacere. Vând și cărţi despre mesele de binefacere. Dau de mâncare oamenilor săraci. Împart cu alții, dau, dau altora gratuit. Şi sunt aceiaşi oameni care conduc firme pe Wall St. care, duminica, participă la aceste întruniri şi împart cu alții. Şi nu numai mâncare, corect.
These very same people are strong believers, in lots of contexts, in the limits on the markets. They are in many important places against markets. Indeed, they, like all of us, celebrate this kind of relationship. But they're very keen that we don't let money drop into that relationship, else it turns into something like this. They want to regulate us, those conservatives, to stop us from allowing the market to spread in those places. Because they understand: There are places for the market and places where the market should not exist, where we should be free to enjoy the fellowship of others. They recognize: Both of these things have to live together.
Aceşti aceiaşi oameni cred cu tărie, într-o mulţime de contexte, în limitarea pieţei. Se poziționează în multe puncte importante împotriva pieţelor. Într-adevăr, asemeni tuturor, celebrează acest gen de relație. Dar sunt foarte vehemenți în a nu lăsa banii să intre în această relație, altfel se transformă în ceva de genul ăsta. Vor să ne reglementeze, conservatorii, să ne împiedice să lăsăm piața să se extindă în aceste aspecte. Pentru că ei înțeleg faptul că există locuri pentru piață și locuri unde piața n-ar trebui să existe, unde ar trebui să fim liberi să ne bucurăm de tovărășia altora. Ei recunosc că aceste două lucruri trebuie să co-existe.
And the second great thing about conservatives: they get ecology. Right, it was the first great Republican president of the 20th century who taught us about environmental thinking -- Teddy Roosevelt. They first taught us about ecology in the context of natural resources. And then they began to teach us in the context of innovation, economics. They understand, in that context, "free." They understand "free" is an important essential part of the cultural ecology as well. That's the thing I want you to think about them.
Și al doilea mare lucru despre conservatori: înțeleg ecologia. Exact, a fost primul mare președinte republican al secolului XX cel care ne-a învățat să gândim la mediul înconjurător -- Teddy Roosevelt. Prima dată ne-au învățat despre ecologie în contextul resurselor naturale. Și apoi au început să ne învețe în contextul inovării, al economiei. Ei înțeleg, în acel context -- gratuitatea -- ei înțeleg că gratuitatea e o parte esențială, importantă a ecologiei culturale. Asta-i ce vreau să-l gândiți despre ei.
Now, I know you don't believe me, really, here. So here's exhibit number one. I want to share with you my latest hero, Julian Sanchez, a libertarian who works at the, for many people, "evil" Cato Institute. Okay, so Julian made this video. He's a terrible producer of videos, but it's great content, so I'm going to give you a little bit of it. So here he is beginning.
Acum, știu nu prea mă credeți, aici. Așa că iată exemplul numărul unu. Vreau să vă arăt cel mai recent erou al meu, Julian Sanchez, un libertarian care lucrează, în opinia multora, la "maleficul" Institut Cato. Ok, Julian a făcut acest video. E un producător video groaznic, dar conținutul e grozav, așa că am să rulez puțin. Deci iată-l cum începe.
Julian Sanchez: I'm going to make an observation about the way remix culture seems to be evolving ...
Julian Sanchez: Voi face o observație despre felul în care cultura remix-ului pare să evolueze ...
Larry Lessig: So what he does is he begins to tell us about these three videos. This is this fantastic Brat Pack remix set to Lisztomania. Which, of course, spread virally. Hugely successful.
Larry Lessig: Începe să ne spună despre aceste trei clipuri video. Acesta e un remix fantastic al unei trupe de puștani pe muzica Lisztomania. Care, bineînțeles, s-a răspândit viral. Cu un succes enorm.
(Music) And then some people from Brooklyn saw it. They decided they wanted to do the same. (Music) And then, of course, people from San Fransisco saw it. And San Franciscans thought they had to do the same as well. (Music) And so they're beautiful, but this libertarian has some important lessons he wants us to learn from this. Here's lesson number one.
(Muzică) Și apoi câțiva oameni din Brooklyn l-au văzut. Au decis că vor să facă la fel. (Muzică) Și apoi, bineînțeles, oameni din San Francisco l-au văzut. Și cei din San Francisco s-au gândit că trebuie să facă și ei la fel. (Muzică) Sunt minunați, dar acest libertarian are câteva lecții importante pe care vrea să le învățăm din asta. Iată lecția numărul unu.
JS: There's obviously also something really deeply great about this. They are acting in the sense that they're emulating the original mashup. And the guy who shot it obviously has a strong eye and some experience with video editing. But this is also basically just a group of friends having an authentic social moment and screwing around together. It should feel familiar and kind of resonate for anyone who's had a sing-a-long or a dance party with a group of good friends.
JS: Evident e și ceva formidabil aici. Ei interpretează în sensul că emulează mashup-ul original. Și tipul care a filmat are evident un ochi format și ceva experiență cu video editarea. Dar e în același timp doar un grup de prieteni trăind un moment social autentic și distrându-se împreună. Ar trebui să fie familiar și sugestiv pentru oricine a avut o petrecere cu cântec și dans împreună cu un grup de prieteni buni.
LL: Or ...
LL: Sau...
JS: So that's importantly different from the earlier videos we looked at because here, remix isn't just about an individual doing something alone in his basement; it becomes an act of social creativity. And it's not just that it yields a different kind of product at the end, it's that potentially it changes the way that we relate to each other. All of our normal social interactions become a kind of invitation to this sort of collective expression. It's our real social lives themselves that are transmuted into art.
JS: Acesta e fundamental diferit față de video-urile precedente la care ne-am uitat pentru că aici remixul nu e doar un individ făcând ceva singur în subsolul casei; devine un act de creativitate socială. Și nu realizează doar un tip diferit de produs la final, ci schimbă potențial felul în care relaționăm unii cu alții. Toate interacțiunile noastre sociale devin un gen de invitație la acest fel de expresie colectivă. Sunt chiar viețile noastre sociale care sunt transmutate în artă.
LL: And so then, what this libertarian draws from these two points ...
LL: Acest libertarian rezumă cele două puncte ...
JS: One remix is about individuals using our shared culture as a kind of language to communicate something to an audience. Stage two, social remix, is really about using it to mediate people's relationships to each other. First, within each video, the Brat Pack characters are used as a kind of template for performing the social reality of each group. But there's also a dialogue between the videos, where, once the basic structure is established, it becomes a kind of platform for articulating the similarities and differences between the groups' social and physical worlds.
JS: Un remix redă indivizi folosind cultura noastră comună ca un fel de limbaj de a comunica ceva unei audiențe. Stadiul doi, remixul social, folosește remixul pentru a media relațiile oamenilor între ei. Întâi, în cadrul fiecărui video, personajele din trupa de puștani sunt folosite ca un șablon pentru a pune în scenă realitatea socială a fiecărui grup. Dar există și un dialog între video-uri, în care, odată ce structura de bază e stabilită, devine un fel de platformă pentru a articula similarități și diferențe între lumile sociale și fizice ale grupurilor.
LL: And then, here's for me, the critical key to what Julian has to say ...
LL: Și apoi, iată pentru mine, elementul cheie pentru ceea ce vrea Julian să spună.
JS: Copyright policy isn't just about how to incentivize the production of a certain kind of artistic commodity; it's about what level of control we're going to permit to be exercised over our social realities -- social realities that are now inevitably permeated by pop culture. I think it's important that we keep these two different kinds of public goods in mind. If we're only focused on how to maximize the supply of one, I think we risk suppressing this different and richer and, in some ways, maybe even more important one.
JS: Politica drepturilor de autor nu doar motivează producerea unui anume tip de produs artistic; ci determină ce nivel de control vom permite să fie exercitat asupra realităților noastre sociale, realități sociale care acum sunt, în mod inevitabil, penetrate de cultura pop. Cred că e important să reținem aceste două tipuri diferite de bunuri publice. Dacă ne concentrăm doar cum să maximizăm producerea primului tip cred că riscăm să suprimăm acest tip diferit, mai bogat și, într-un fel, poate chiar mai important.
LL: Right. Bingo. Point. Freedom needs this opportunity to both have the commercial success of the great commercial works and the opportunity to build this different kind of culture. And for that to happen, you need ideas like fair use to be central and protected, to enable this kind of innovation, as this libertarian tells us, between these two creative cultures, a commercial and a sharing culture. The point is they, he, here, gets that culture.
LL: Corect. Bingo. Punct. Libertatea are nevoie de această oportunitate de a avea în același timp succesul comercial al lucrărilor comerciale de valoare și oportunitatea de a construi acest tip diferit de cultură. Și, ca să se întâmple asta avem nevoie de idei precum utilizarea echitabilă să fie recunoscute și protejate, pentru a face posibil acest tip de inovație, așa cum ne spune acest libertarian, între aceste două culturi creative, o cultură comercială și una a împărtășirii cu alții. Ideea este că ei, el, aici, înțelege această cultură.
Now, my concern is, we Dems, too often, not so much. All right, take for example this great company. In the good old days when this Republican ran that company, their greatest work was work that built on the past, right. All of the great Disney works were works that took works that were in the public domain and remixed them, or waited until they entered the public domain to remix them, to celebrate this add-on remix creativity. Indeed, Mickey Mouse himself, of course, as "Steamboat Willie," is a remix of the then, very dominant, very popular "Steamboat Bill" by Buster Keaton. This man was a remixer extraordinaire. He is the celebration and ideal of exactly this kind of creativity.
Acum, îngrijorarea mea e că, noi Democrații, foarte adesea, n-o prea înțelegem. În regulă, să luăm ca exemplu această mare companie. În vremea când acest Republican conducea acea companie, cele mai bune lucrări ale lor erau lucrări care construiau pe trecut. Toate marile lucrări Disney au fost lucrări care luau lucrări ce se aflau în domeniul public și le remixau, sau așteptau până când intrau în domeniul public pentru a le remixa, pentru a celebra creativitatea remixului de-a adăuga. Într-adevăr, Mickey Mouse însuși, desigur, ca "Steamboat Willie", e un remix al foarte dominantului și popularului "Steamboat Bill" de Buster Keaton. Acest om a fost un remixer extraordinar. El este celebrarea și idealul al exact acestui tip de creativitate.
But then the company passes through this dark stage to this Democrat. Wildly different. This is the mastermind behind the eventual passage of what we call the Sonny Bono Copyright Term Extension Act, extending the term of existing copyrights by 20 years, so that no one could do to Disney what Disney did to the Brothers Grimm. Now, when we tried to challenge this, going to the Supreme Court, getting the Supreme Court, the bunch of conservatives there -- if we could get them to wake up to this -- to strike it down, we had the assistance of Nobel Prize winners including this right-wing Nobel Prize winner, Milton Friedman, who said he would join our brief only if the word "no brainer" was in the brief somewhere. (Laughter) But apparently, no brains existed in this place when Democrats passed and signed this bill into law. Now, tiny little quibble of a footnote: Sonny Bono, you might say, was a Republican, but I don't buy it. This guy is no Republican.
Dar apoi compania trece prin această perioadă întunecată la acest Democrat. Total diferit. El e creierul din spatele adoptării ulterioare a ceea ce numim Actul Sonny Bono al Extinderii Termenului Drepturilor de Autor ce extinde termenul drepturilor de autor existente cu 20 de ani, astfel ca nimeni să nu poată face lui Disney ceea ce Disney a făcut Fraților Grimm. Acum, când am încercat să atacăm acest act, la Curtea Supremă, căutând să determinăm Curtea Supremă, mulțimea de conservatori de acolo -- dacă am putea să-i trezim -- să îl anuleze. Am avut sprijinul unor laureați ai Premiului Nobel inclusiv al acestui reprezentant de dreapta laureat al Premiului Nobel, Milton Friedman, care a spus că va semna cererea noastră doar dacă expresia "la mintea cocoșului" era inserată undeva în scrisoare. (Râsete) Dar se pare că 'minți de cocoș' au existat în acest loc când Democrații au adoptat și transformat acest act în lege. Acum, doar o minusculă notă de subsol, Sonny Bono, ați putea spune, era un Republican, dar eu nu sunt convins. Acest tip nu-i deloc republican.
Okay, for a second example, think about this cultural hero, icon on the Left, creator of this character. Look at the site that he built: "Star Wars" MashUps, inviting people to come and use their creative energy to produce a new generation of attention towards this extraordinarily important cultural icon. Read the license. The license for these remixers assigns all of the rights to the remix back to Lucas. The mashup is owned by Lucas. Indeed, anything you add to the mashup, music you might add, Lucas has a worldwide perpetual right to exploit that for free. There is no creator here to be recognized. The creator doesn't have any rights. The creator is a sharecropper in this story. And we should remember who employed the sharecroppers: the Democrats, right?
Ok, al doilea exemplu, gândiți-vă la acest erou cultural, o imagine iconică de stânga, creatorul acestui personaj. Priviți site-ul pe care l-a creat: "Star Wars" MashUps, invitând oamenii să-și folosească energia creatoare pentru a produce o nouă generație de atenție pentru acest extrem de important model cultural. Citiți licența. Licența pentru acești remixeri atribuie toate drepturile pentru remix înapoi lui Lucas. Mashup-ul este proprietatea lui Lucas. Într-adevăr, orice adaugi la mashup, muzică pe care ai adauga-o, Lucas are drept universal perpetuu de-a o exploata pe gratis. Nu există nici un creator recunoscut aici. Creatorul n-are nici un fel de drepturi. Creatorul e un dijmaș în această poveste. Și ar trebui să ne amintim cine angaja dijmașii în trecut: Democrații, nu?
So the point is the Republicans here recognize that there's a certain need of ownership, a respect for ownership, the respect we should give the creator, the remixer, the owner, the property owner, the copyright owner of this extraordinarily powerful stuff, and not a generation of sharecroppers. Now, I think there are lessons we should learn here, lessons about openness. Our lives are sharing activities, at least in part. Even for the head of Goldman Sachs, at least in part. And for that sharing activity to happen, we have to have well-protected spaces of fair use.
Ideea e așadar că Republicanii recunosc că există o anumită nevoie de proprietate, un respect pentru proprietate, respectul pe care ar trebui să îl acordăm creatorului, remixerului, proprietarului, deținătorului de proprietate, deținătorului drepturilor de autor asupra acestui lucru extraordinar de puternic și nu unei generații de dijmași. Acum, cred că există lecții de învățat aici, lecții despre deschidere. Viețile noastre sunt activități de împărtășire cu alții, cel puțin în parte. Chiar și pentru șeful Goldman Sachs, cel puțin în parte. Ca această activitate de împărtășire cu alții să aibă loc, trebuie să avem spații bine protejate pentru utilizarea echitabilă.
That's number one. Number two: This ecology of sharing needs freedom within which to create. Freedom, which means without permission from anyone, the ability to create. And number three: We need to respect the creator, the creator of these remixes through rights that are directly tied to them. Now, this explains the right-wing nonprofit Creative Commons. Actually, it's not a right-wing nonprofit, but of course -- let me just tie it here -- the Creative Commons, which is offering authors this simple way to mark their content with the freedoms they intended to carry.
Asta e numărul unu. Numărul doi: Această ecologie a împărtășirii cu alții are nevoie de libertate în care să creeze. Libertatea, adică fără a cere permisiunea cuiva, abilitatea de a crea. Și numărul trei: Avem nevoie să respectăm creatorul, creatorul acestor remixuri prin drepturi care sunt direct acordate lor. Asta explică licența non-profit de dreapta Creative Commons. De fapt, nu e o licență non-profit de dreapta, ci, desigur -- permiteți-mi să fac aici legătura -- Creative Commons, care oferă autorilor acest mod simplu de a-și marca conținutul cu libertățile pe care au intenționat să le ofere.
So that we go from a "all rights reserved" world to a "some rights reserved" world so that people can know the freedoms they have attached to the content, building and creating on the basis of this creative copyrighted work. These tools that we built enable this sharing in parts through licenses that make it clear and a freedom to create without requiring permission first because the permission has already been granted and a respect for the creator because it builds upon a copyright the creator has licensed freely. And it explains the vast right-wing conspiracy that's obviously developed around these licenses, as now more than 350 million digital objects are out there, licensed freely in this way.
Așă că mergem de la o lume cu "toate drepturile rezervate" la o lume cu "unele drepturi rezervate" astfel ca oamenii să știe libertățile atașate conținutului, construind și creând pe baza acestei lucrări cu drepturi creative de autor. Aceste unelte pe care le-am construit permit această împărtășire parțială cu alții prin licențe care sunt clare și o libertate de a crea fără a cere întâi permisiunea pentru că permisiunea a fost deja acordată, și un respect pentru creator pentru că se bazează pe un drept de autor pentru care creatorul a dat o licență liberă. Și explică vasta conspirație de dreapta care s-a dezvoltat evident în jurul acestor licențe, pentru că acum mai mult de 350 milioane de obiecte digitale există în lume, liber licențiate în acest fel.
Now that picture of an ecology of creativity, the picture of an ecology of balanced creativity, is that the ecology of creativity we have right now? Well, as you all know, not many of us believe we do. I tripped on the reality of this ecology of creativity just last week. I created a video which was based on a Wireside Chat that I'd given, and I uploaded it to YouTube. I then got this email from YouTube weirdly notifying me that there was content in that owned by the mysterious WMG that matched their content ID. So I didn't think much about it.
Această imagine a unei ecologii a creativității, imaginea unei ecologii de creativitate echilibrată -- Asta-i ecologia creativității pe care-o avem în prezent? Așa cum știți cu toții, nu mulți dintre noi cred asta. M-am împiedicat de realitatea acestei ecologii a creativității chiar săptămâna trecută. Am creat un video care se baza pe o prelegere online ținută de mine și l-am uploadat pe Youtube. Apoi am primit acest email de la Youtube notificându-mă în mod ciudat că în video era un conținut deținut de misteriosul WMG care se potrivea cu ID-ul lor de conținut. N-am dat prea mare importanță.
And then on Twitter, somebody said to me, "Your talk on YouTube was DMCA'd. Was that your purpose?" imagining that I had this deep conspiracy to reveal the obvious flaws in the DMCA. I answered, "No." I didn't even think about it. But then I went to the site and all of the audio in my site had been silenced. My whole 45-minute video had been silenced because there were snippets in that video, a video about fair use, that included Warner Music Group music. Now, interestingly, they still sold ads for that music, if you played the silent video. You could still buy the music, but you couldn't hear anything because it had been silenced.
Dar apoi pe Twitter, cineva mi-a spus "Prelegerea ta de pe Youtube a fost DMCA-mizată. Asta-i ce urmăreai?" închipuindu-și că aș fi avut scopul secret de-a da în vileag problemele evidente ale DMCA (Digital Millennium Copyright Act). Am răspuns, "Nu". Nici măcar nu mi-a trecut prin cap. Dar după aceea m-am dus pe site și tot sonorul de pe site-ul meu fusese scos. Întregul meu video de 45 de minute fusese lăsat fără sonor pentru că erau fragmente în acel video, un video despre utilizarea echitabilă, care includeau muzică a Grupului Warner Music. Interesant, continuau să vândă publicitate pentru acea muzică, dacă rulai filmul mut. Puteai în continuare să cumperi muzica, dar nu puteai auzi nimic pentru că fusese eliminat sonorul.
So I did what the current regime says I must do to be free to use YouTube to talk about fair use. I went to this site, and I had to answer these questions. And then in an extraordinarily Bart Simpson-like, juvenile way you've actually got to type out these words and get them right to reassert your freedom to speak. And I felt like I was in third grade again. "I will not put tacks on the teacher's chair. I will not put tacks on the teacher's chair." This is absurd. It is outrageous. It is an extraordinary perversion of the system of freedom we should be encouraging.
Așa că am făcut ceea ce regimul actual spune că trebuie să fac pentru a fi liber să utilizez Youtube să vorbesc despre utilizare echitabilă. Am mers pe acest site și a trebuit să răspund la aceste întrebări. Și apoi într-un mod extraordinar de juvenil, copiat parcă după Bart Simpson, ești obligat să tastezi aceste cuvinte și să le scrii cum trebuie pentru a-ți recâștiga libertatea de a vorbi liber. Și m-am simțit de parcă aș fi fost iar în clasa 3-a. Nu voi pune piuneze pe scaunul invățătorului. Nu voi pune pioneze pe scaunul învățătorului. E absurd. E scandalos. E o pervertire extraordinară a sistemului de libertate pe care ar trebui să-l încurajăm.
And the question I ask you is: Who's fighting it? Well, interestingly, in the last presidential election, who was the number one, active opponent of this system of regulation in online speech? John McCain. Letter after letter attacking YouTube's refusal to be more respectful of fair use with their extraordinary notice and take down system, that led his campaign so many times to be thrown off the Internet.
Și întrebarea pe care v-o adresez: Cine ripostează la așa ceva? Interesant, la ultimele alegeri prezidențiale, cine a fost oponentul numărul unu înverșunat al acestui sistem de reglementare în discursul online? John McCain. Scrisoare după scrisoare atacând refuzul Youtube de-a respecta mai mult utilizarea echitabilă, care cu sistemul lor extraordinar de notificare și scoatere de pe site, i-a eliminat campania de-atâtea ori de pe Internet.
Now, that was the story of me then, my good old days of right-wing lunacy. Let me come back to now, now when I'm a little leftist -- I'm certainly left-handed, so at least a lefty -- And I wonder, can we on the Left expect to build this ecology of freedom, now, in a world where we know the extraordinarily powerful influences against it, where even icons of the Left like this entertain and push bills that would effectively ban the requirement of open access for government-funded research? The president, who has supported a process that secretly negotiates agreements, which effectively lock us into the insane system of DMCA that we have adopted and likely lock us down a path of three strikes, you're out that, of course, the rest of the world are increasingly adopting. Not a single example of reform has been produced yet. And we're not going to see this change in this system anytime soon.
Asta a fost povestea mea de atunci, nebunia de dreapta a răs-trecutei mele tinereți. Permiteți-mi să revin în prezent, acum când sunt puțin stângist -- Sunt cu siguranță stângaci, deci măcar scriu cu stânga -- Și mă întreb, oare putem noi cei de stânga să ne așteptăm să construim această ecologie a libertății, acum într-o lume în care știm ce influențe extraordinar de puternice îi sunt împotrivă, în care până și personalități ale stângii ca acesta susțin și promovează acte legislative care ar interzice efectiv cerința de acces liber la cercetări finanțate din bani publici? Președintele, care a susținut în secret un proces ce negociază acorduri care în fapt ne imobilizează în sistemul nebunesc al DMCA pe care l-am adoptat și care ne blochează pe un drum de genul: trei lovituri și ești afară din joc pe care, bineînteles, restul lumii îl adoptă din ce în ce mai mult. Nici măcar un singur exemplu de reformă nu a fost produs până acum. Și nu vom vedea această schimbare în acest sistem prea curând.
So here's the lessons of openness that I think we need to learn. Openness is a commitment to a certain set of values. We need to speak of those values. The value of freedom. It's a value of community. It's a value of the limits in regulation. It's a value respecting the creator. Now, if we can learn those values from at least some influences on the Right, if we can take them and incorporate them, maybe we could do a little trade. We learn those values on the Left, and maybe they'll do health care or global warming legislation or something in the Right.
Așa că iată lecțiile despre deschidere pe care cred că trebuie să le învățăm. Deschiderea este un angajament pentru un anume set de valori. Avem nevoie să vorbim despre acele valori. Valoarea libertății. E o valoare a comunității. E o valoare a limitelor în reglementare. E o valoare ce respectă creatorul. Acum, dacă putem învăța acele valori de la unele influențe de dreapta, dacă le preluăm și să le încorporăm, poate am reuși un mic schimb. Noi cei de stânga învățăm acele valori și poate cei de dreapta vor fi de acord cu legislația privind sănătatea sau încălzirea globală sau altceva.
Anyway, please join me in teaching these values.
Oricum, vă rog să mă ajutați să popularizăm aceste valori.
Thank you very much.
Vă mulțumesc foarte mult.
(Applause)
(Aplauze)