As an Arab female photographer, I have always found ample inspiration for my projects in personal experiences. The passion I developed for knowledge, which allowed me to break barriers towards a better life was the motivation for my project I Read I Write.
Ca fotografă și femeie arabă, am găsit întotdeauna suficientă inspirație pentru proiectele mele de experiență personală. Pasiunea pentru dezvoltarea cunoștințelor, care mi-a permis să depășesc obstacolele din calea mea spre o viață mai bună, a fost motivația proiectului meu „Eu citesc, eu scriu”.
Pushed by my own experience, as I was not allowed initially to pursue my higher education, I decided to explore and document stories of other women who changed their lives through education, while exposing and questioning the barriers they face. I covered a range of topics that concern women's education, keeping in mind the differences among Arab countries due to economic and social factors. These issues include female illiteracy, which is quite high in the region; educational reforms; programs for dropout students; and political activism among university students. As I started this work, it was not always easy to convince the women to participate. Only after explaining to them how their stories might influence other women's lives, how they would become role models for their own community, did some agree. Seeking a collaborative and reflexive approach, I asked them to write their own words and ideas on prints of their own images. Those images were then shared in some of the classrooms, and worked to inspire and motivate other women going through similar educations and situations. Aisha, a teacher from Yemen, wrote, "I sought education in order to be independent and to not count on men with everything."
Motivată de propria experiență, deoarece inițial nu mi s-a permis să urmez studii superioare, m-am hotărât să explorez și să investighez poveștile altor femei care și-au schimbat viața educându-se, expunând și criticând în același timp obstacolele cu care se confruntă. Am analizat o varietate de subiecte legate de educația femeilor, ținând seama de diferențele dintre țările arabe datorate factorilor sociali și economici. Subiectele includ analfabetismul feminin, foarte răspândit în regiune, reformele din educație, programele împotriva renunțării la studii și activismul politic în rândul studenților. Când am început acest proiect nu a fost ușor să conving femeile să participe. Doar după ce le-am explicat că poveștile lor ar putea influența viețile altor femei, că ar putea să-i inspire pe alții din propria lor comunitate, au fost de acord. Căutând o abordare bazată pe colaborare și introspecție, le-am cerut să pună propriile lor cuvinte și idei pe fotografii cu propria lor imagine. Aceste fotografii au fost apoi distribuite în sălile de clasă, și au inspirat și motivat alte femei care treceau prin probleme și situații similare. Aisha, o profesoară din Yemen, a scris: „Vreau să am o educație ca să fiu independentă și să nu depind de bărbați mereu”.
One of my first subjects was Umm El-Saad from Egypt. When we first met, she was barely able to write her name. She was attending a nine-month literacy program run by a local NGO in the Cairo suburbs. Months later, she was joking that her husband had threatened to pull her out of the classes, as he found out that his now literate wife was going through his phone text messages. (Laughter) Naughty Umm El-Saad. Of course, that's not why Umm El-Saad joined the program. I saw how she was longing to gain control over her simple daily routines, small details that we take for granted, from counting money at the market to helping her kids in homework. Despite her poverty and her community's mindset, which belittles women's education, Umm El-Saad, along with her Egyptian classmates, was eager to learn how to read and write.
Una dintre primele femei cu care am vorbit a fost Umm El-Saad, din Egipt. Când ne-am cunoscut, de-abia putea să-și scrie numele. A participat la un program de alfabetizare de nouă luni organizat de un ONG local, în suburbiile din Cairo. Câteva luni mai târziu, glumea că soțul ei a amenințat-o că o va scoate de la curs, când aflase că soția sa, acum tobă de carte, îi citea mesajele text de pe mobil. (Râsete) Obraznică, Umm El-Saad. Evident, Umm El-Saad nu a urmat cursurile pentru asta. Am văzut cât de mult vroia să preia controlul activităților zilnice, asupra micilor detalii cărora nu le dăm atenție, de la număratul banilor la piață până la a-i ajuta pe copii la teme. În ciuda sărăciei sale și a mentalității comunității sale, care nu apreciază educația femeilor, Umm El-Saad, împreună cu colegele sale din Egipt, tânjea să învețe să citească și să scrie.
In Tunisia, I met Asma, one of the four activist women I interviewed. The secular bioengineering student is quite active on social media. Regarding her country, which treasured what has been called the Arab Spring, she said, "I've always dreamt of discovering a new bacteria. Now, after the revolution, we have a new one every single day." Asma was referring to the rise of religious fundamentalism in the region, which is another obstacle to women in particular.
În Tunisia, am întâlnit-o pe Asma, una dintre cele patru femei activiste pe care le-am intervievat. Studentă de inginerie biomedicală, este foarte activă în rețelele sociale. În ceea ce privește țara sa, unde e prețuită așa-numita Primăvară arabă, mi-a spus: „Întotdeauna am visat să descopăr o bacterie nouă; acum, după revoluție, avem una nouă în fiecare zi.” Asma se referea la proliferarea fundamentalismului religios în regiune care este un alt obstacol, în special pentru femei.
Out of all the women I met, Fayza from Yemen affected me the most. Fayza was forced to drop out of school at the age of eight when she was married. That marriage lasted for a year. At 14, she became the third wife of a 60-year-old man, and by the time she was 18, she was a divorced mother of three. Despite her poverty, despite her social status as a divorcée in an ultra-conservative society, and despite the opposition of her parents to her going back to school, Fayza knew that her only way to control her life was through education. She is now 26. She received a grant from a local NGO to fund her business studies at the university. Her goal is to find a job, rent a place to live in, and bring her kids back with her.
Dintre toate femeile pe care le-am întâlnit, Fayza din Yemen a fost cea care m-a impresionat cel mai mult. Fayza a fost forțată să lase școala la opt ani și să se căsătorească. Acea căsătorie a durat un an. La paisprezece ani a devenit a treia soție a unui sexagenar, iar la 18 ani era deja divorțată și cu trei copii. În ciuda sărăciei sale, și a statutului ei social de divorțată, într-o societate ultra-conservatoare, și a părințiilor ei care erau împotriva deciziei de a se întoarce la școală, Fayza a înțeles că singura cale de a-și controla propria viață este educația. Astăzi, are 26 de ani. A primit un ajutor de la un ONG local pentru a-și plăti studiile la universitate. Scopul său e să-și găsească un loc de muncă, o chirie și să-și aducă copiii înapoi.
The Arab states are going through tremendous change, and the struggles women face are overwhelming. Just like the women I photographed, I had to overcome many barriers to becoming the photographer I am today, many people along the way telling me what I can and cannot do. Umm El-Saad, Asma and Fayza, and many women across the Arab world, show that it is possible to overcome barriers to education, which they know is the best means to a better future. And here I would like to end with a quote by Yasmine, one of the four activist women I interviewed in Tunisia. Yasmine wrote, "Question your convictions. Be who you to want to be, not who they want you to be. Don't accept their enslavement, for your mother birthed you free."
Țările arabe trec prin schimbări uriașe iar dificultățile cu care se confruntă femeile sunt copleșitoare. La fel ca femeile pe care le-am fotografiat, a trebuit să depășesc multe obstacole ca să devin fotografa care sunt astăzi, și am auzit mulți oameni spunându-mi ce pot și ce nu pot să fac. Umm El-Saad, Asma, Fayza și multe alte femei din întreaga lume arabă ne-au arătat că e posibil să depășim obstacole prin educație, care este calea cea mai bună pentru un viitor mai bun. Aș dori să închei citând-o pe Yasmine, una dintre cele patru activiste pe care le-am intervievat în Tunisia. Yasmine a scris: „Pune-ți convingerile sub semnul întrebării. Fii cine vrei tu să fii, nu cine vor ei să fii. Nu accepta sclavia lor, mama ta te-a născut liberă."
Thank you.
Mulțumesc.
(Applause)
(Aplauze)