My name is Katrina Spade, and I grew up in a medical family where it was fairly normal to talk about death and dying at the dinner table. But I didn't go into medicine like so many of my family members. Instead, I went to architecture school to learn how to design. And while I was there, I began to be curious about what would happen to my physical body after I died. What would my nearest and dearest do with me?
Numele meu e Katrina Spade și am crescut într-o familie de medici în care era destul de normal să vorbim despre moarte la cină. Dar eu nu am dat la medicină, spre deosebire de majoritatea familiei. Eu am dat la arhitectură ca să învăț să fac proiecte. Și în anii de studenție am început să mă întreb ce se va întâmpla cu corpul meu după moartea mea. Ce ar face apropiații și dragii mei cu mine?
So if the existence and the fact of your own mortality doesn't get you down, the state of our current funerary practices will. Today, almost 50 percent of Americans choose conventional burial. Conventional burial begins with embalming, where funeral staff drain bodily fluid and replace it with a mixture designed to preserve the corpse and give it a lifelike glow. Then, as you know, bodies are buried in a casket in a concrete-lined grave in a cemetery. All told, in US cemeteries, we bury enough metal to build a Golden Gate Bridge, enough wood to build 1,800 single family homes, and enough formaldehyde-laden embalming fluid to fill eight Olympic-size swimming pools.
Dacă existența și conștiența morții voastre nu vă demoralizează, o va face actuala situație a practicii funerare. În prezent circa 50% dintre americani aleg înmormântarea tradițională. Aceasta începe cu îmbălsămarea: personalul de la pompe funebre drenează fluidele corporale și le înlocuiesc cu o soluție menită să păstreze cadavrul și să îi confere un aspect natural. Apoi, după cum știți, morții se pun într-un coșciug și se îngroapă într-un mormânt de ciment, într-un cimitir. Per total, îngropăm în cimitirele din SUA destul metal cât să ajungă pentru un pod de seama lui Golden Gate, destul lemn cât să ajungă pentru construirea a 1.800 de case și atâta soluție de îmbălsămare pe bază de formaldehidă cât să umple opt piscine olimpice.
In addition, cemeteries all over the world are reaching capacity. Turns out, it doesn't really make good business sense to sell someone a piece of land for eternity.
De asemenea, cimitirele din toată lumea încep să atingă limitele de capacitate. Se pare că nu e o afacere să-i vinzi cuiva locul de veci.
(Laughter)
(Râsete)
Whose idea was that?
A cui a fost ideea asta?
In some places, you can't buy a plot no matter how much money you have. As a result, cremation rates have risen fast. In 1950, if you suggested your grandmother be incinerated after she died, you'd probably be kicked from the family deathbed. But today, almost half of Americans choose cremation, citing simpler, cheaper and more ecological as reasons. I used to think that cremation was a sustainable form of disposition, but just think about it for a second. Cremation destroys the potential we have to give back to the earth after we've died. It uses an energy-intensive process to turn bodies into ash, polluting the air and contributing to climate change. All told, cremations in the US emit a staggering 600 million pounds of carbon dioxide into the atmosphere annually. The truly awful truth is that the very last thing that most of us will do on this earth is poison it.
În unele locuri nu poți cumpăra mormântul indiferent de câți bani ai avea. Prin urmare, rata incinerărilor a crescut repede. Dacă în 1950 ai fi propus să fie incinerată bunica ta după moarte, ai fi fost dat afară în șuturi de la patul de moarte al familiei. Dar azi, circa jumătate dintre americani aleg incinerarea, citând printre motive simplicitatea, rentabilitatea și protejarea mediului înconjurător. Credeam că incinerarea e o soluție sustenabilă, dar gândiți-vă la asta doar o secundă. Incinerarea distruge potențialul pe care îl avem de oferit Pământului după ce murim. Se utilizează un proces energetic intensiv pentru a transforma trupurile în cenușă, ceea ce poluează aerul și contribuie la schimbările climatice. Per total, incinerările în SUA emit uimitoarea cantitate de 272 de milioane Kg de CO2 în atmosferă în fiecare an. Ceea ce e cu adevărat îngrozitor e că până și ultimul lucru pe care îl facem mulți dintre noi pe această planetă e s-o otrăvim.
It's like we've created, accepted and death-denied our way into a status quo that puts as much distance between ourselves and nature as is humanly possible. Our modern funerary practices are designed to stave off the natural processes that happen to a body after death. In other words, they're meant to prevent us from decomposing. But the truth is that nature is really, really good at death. We've all seen it. When organic material dies in nature, microbes and bacteria break it down into nutrient-rich soil, completing the life cycle. In nature, death creates life.
Parcă am creat, acceptat și negat calea spre un status quo ce ne distanțează atât de mult de natură cât este omenește posibil. Practicile funerare moderne sunt făcute pentru a preveni procesele naturale care au loc în corp după moarte. Cu alte cuvinte, ele trebuie să ne împiedice să ne descompunem. Dar adevărul e că natura e foarte pricepută la moarte. Asta am văzut-o cu toții. Când în natură moare ceva compus din materiale organice, microbii și bacterii îl descompun, obținând-se un pământ fertil și completând ciclul vieții. În natură moartea creează viață.
Back in architecture school, I was thinking about all this, and I set out on a plan to redesign death care. Could I create a system that was beneficial to the earth and that used nature as a guide rather than something to be feared? Something that was gentle to the planet? That planet, after all, supports our living bodies our whole lives.
În anii petrecuți la arhitectură m-am gândit la toate acestea și am început să elaborez un plan pentru reconstruirea pompelor funebre. Aș putea eu să creez un sistem care să fie benefic planetei și care să folosească natura ca reper în locul a ceva înfricoșător? Ceva care să fie blând cu ea? Acea planetă susține și întreține trupurile noastre toată viața noastră, la urma urmei.
And while I was mulling this all over over the drawing board, the phone rang. It was my friend Kate. She was like, "Hey, have you heard about the farmers who are composting whole cows?" And I was like, "Mmmm."
Și în timp ce mă frământam cu asta pe planșetă, a sunat telefonul. A fost prietena mea Kate. Mi-a spus: „Hei, ai auzit vreodată de fermierii care compostează vaci întregi?” La care eu: „Mmmm.”
(Laughter)
(Râsete)
Turns out that farmers in agricultural institutions have been practicing something called livestock mortality composting for decades. Mortality composting is where you take an animal high in nitrogen and cover it with co-composting materials that are high in carbon. It's an aerobic process, so it requires oxygen, and it requires plenty of moisture as well. In the most basic setup, a cow is covered with a few feet of wood chips, which are high in carbon, and left outside for nature, for breezes to provide oxygen and rain to provide moisture. In about nine months, all that remains is a nutrient-rich compost. The flesh has been decomposed entirely, as have the bones. I know.
Se pare că fermierii din instituțiile agricole practică de zeci de ani ceva ce se numește „compostare” a animalelor moarte. Compostarea animalelor moarte e atunci când iei un animal plin de nitrogen și îl acoperi cu materiale ce favorează compostarea. E un proces aerob, adică necesită oxigen, precum și de umiditate. În cel mai simplu caz, se acoperă o vacă cu câțiva metri de rumeguș, care e bogat în carbon, și se lasă afară pentru ca natura, briza, să poată oferi oxigen și ploaia umiditate. În aproximativ nouă luni tot ceea ce rămâne e un compost nutritiv. Toată carnea a fost descompusă complet și același lucru s-a întâmplat cu oasele. Știu.
(Laughter)
(Râsete)
So I would definitely call myself a decomposition nerd, but I am far, far from a scientist, and one way you can tell this is true is that I have often called the process of composting "magic."
Așadar, e clar că eu mi-aș permite să mă numesc tocilară la descompunere, dar sunt foarte departe de a fi un om de știință în domeniu și dovada e faptul că deseori am denumit procesul de compostare „magie”.
(Laughter)
(Râsete)
So basically, all we humans need to do is create the right environment for nature to do its job. It's like the opposite of antibacterial soap. Instead of fighting them, we welcome microbes and bacteria in with open arms. These tiny, amazing creatures break down molecules into smaller molecules and atoms, which are then incorporated into new molecules. In other words, that cow is transformed. It's no longer a cow. It's been cycled back into nature. See? Magic.
Tot ceea ce trebuie să facem noi oamenii, în fond, e să creăm condițiile necesare pentru ca natura să își facă treaba. E opusul săpunului antibacterian. În loc să combatem microbii și bacterii, noi îi primim cu brațele deschise. Aceste ființe micuțe și uimitoare descompun moleculele în molecule mai mici și atomi care vor fi încorporate în alte molecule noi. Cu alte cuvinte, acea vacă e transformată. Nu mai este o vacă. A fost reintrodusă în ciclul naturii. Vedeți? Magie.
You can probably imagine the light bulb that went off in my head after I received that phone call. I began designing a system based on the principles of livestock mortality composting that would take human beings and transform them into soil.
Puteți să vă imaginați, probabil, beculețul care s-a aprins în capul meu în urma acelui apel. Am început să elaborez un sistem bazat pe principiile compostării care să pornească de la tranformarea în pământ a oamenilor.
Fast-forward five years and the project has grown in ways I truly never could have imagined. We've created a scalable, replicable non-profit urban model based on the science of livestock mortality composting that turns human beings into soil. We've partnered and collaborated with experts in soil science, decomposition, alternative death care, law and architecture. We've raised funds from foundations and individuals in order to design a prototype of this system, and we've heard from tens of thousands of people all over the world who want this option to be available. OK. In the next few years, it's our goal to build the first full-scale human composting facility right in the city of Seattle.
După cinci ani, proiectul s-a dezvoltat într-adevăr cum nu mi-aș fi imaginat vreodată. Am creat un model urban extensibil, reproductibil și nonprofit bazat pe știința compostării șeptelului care transformă oamenii în pământ. Ne-am asociat și am colaborat cu experți în științele solului, ale descompunerii, de la pompele funebre alternative, drept și arhitectură. Am strâns fonduri de la fundații și persoane fizice ca să proiectăm un prototip în acest sistem și zeci de mii de oameni din toată lumea ne-au comunicat că ar vrea ca această opțiune să fie disponibilă. Bine. În următorii câțiva ani, obiectivul nostru e să construim primul centru de compostare umană complet chiar în orașul Seattle.
(Applause)
(Aplauze)
Imagine it, part public park, part funeral home, part memorial to the people we love, a place where we can reconnect with the cycles of nature and treat bodies with gentleness and respect.
Imaginați-vă un parc public, o parte cimitir, o parte memorial dedicat celor dragi, un loc unde putem să reluăm legătura cu ciclul naturii și să tratăm trupurile cu blândețe și respect.
The infrastructure is simple. Inside a vertical core, bodies and wood chips undergo accelerated natural decomposition, or composting, and are transformed into soil. When someone dies, their body is taken to a human composting facility. After wrapping the deceased in a simple shroud, friends and family carry the body to the top of the core, which contains the natural decomposition system. During a laying in ceremony, they gently place the body into the core and cover it with wood chips. This begins the gentle transformation from human to soil. Over the next few weeks, the body decomposes naturally. Microbes and bacteria break down carbon, then protein, to create a new substance, a rich, earthy soil. This soil can then be used to grow new life. Eventually, you could be a lemon tree.
Infrastructura e simplă. În interiorul unui nucleu vertical cadavrele și rumegușul îndură o descompunere naturală accelerată, compostarea mai precis, și sunt transformate în pământ. Atunci când cineva moare, trupul său se duce la centru de compostare umană. După învelirea mortului cu un simplu giulgiu, prietenii și familia îl duc deasupra nucleului care conține sistemul de descompunere naturală. În timpul înmormântării, ei îl așază cu grijă în interiorul nucleului și îl acoperă cu rumeguș. Acest lucru permite transformarea cu blândețe a omului în pământ. Pe parcursul următoarelor săptămâni, corpul se descompune în mod natural. Microbii și bacteriile descompun carbonul, proteinele, pentru a crea substanțe noi, un pământ bogat. Apoi acest pământ poate fi folosit pentru a crește o viață nouă. În cele din urmă, ați putea deveni un lămâi.
(Applause)
(Aplauze)
Yeah, thank you.
Da, vă mulțumesc.
(Applause)
(Aplauze)
Who's thinking about lemon meringue pie right now?
Cine se gândește la o plăcintă de lămâie acum?
(Laughter)
(Râsete)
A lemon drop? Something stronger?
O bombonică de lămâie? Ceva mai tare?
So in addition to housing the core, these buildings will function to support the grieving by providing space for memorial services and end-of-life planning. The potential for repurposing is huge. Old churches and industrial warehouses can be converted into places where we create soil and honor life.
Pe lângă găzduirea nucleului, aceste clădiri vor putea sprijini pe cei ce suferă cu spații pentru slujbe și pentru planificarea sfârșitului vieții. Potențialul reciclării e uriaș. Bisericile și depozitele industriale se pot transforma în locuri în care se produce pământ și se onorează viața.
We want to bring back the aspect of ritual that's been diluted over the past hundred years as cremation rates have risen and religious affiliation has declined. Our Seattle facility will function as a model for these places all over the world. We've heard from communities in South Africa, Australia, the UK, Canada and beyond. We're creating a design toolkit that will help others design and build facilities that will contain technical specifications and regulatory best practices. We want to help individuals, organizations, and down the road, municipalities design and build facilities in their own cities. The idea is that every one of these places should look and feel completely different with the same system inside. They're really meant to be designed for the neighborhood in which they reside and the community which they serve.
Vrem să readucem aspectele rituale care s-au pierdut în ultima sută de ani din cauza creșterii ratei de incinerare și a diminuării afilierilor religioase. Centrul nostru din Seattle va fi un model pentru alte astfel de locuri din toată lumea. Am vorbit cu oameni din comunități precum Africa de Sud, Australia, Regatul Unit, Canada și chiar de mai departe. Noi creăm set de unelte pentru proiectare care va ajuta pe alții să proiecteze și să construiască centre, care va conține specificații tehnice și cele mai bune practici de reglementare. Vrem să ajutăm persoanele fizice, organizațiile și, în viitor, municipalitățile să proiecteze și să construiască centre în propriile orașe. Ideea e că fiecare dintre aceste locuri trebuie să arate și să pară total diferite dar să aibă același sistem în interior. Ele sunt menite pentru a fi proiectate chiar în cartierul în care vor avea sediul și pentru comunitatea care le va folosi.
The other idea is for supportive staff to be on hand to help families with the care and preparation of loved ones' bodies. We're banishing practices that bewilder and disempower and creating a system that is beautiful and meaningful and transparent. We believe that access to ecological death care is a human right.
A doua idee e să fie pus la dispoziție personal auxiliar care să ajute familiile cu îngrijirea și pregătirea trupurilor celor dragi. Interzicem practicile care zăpăcesc și epuizează și creăm un sistem care e frumos, însemnat și transparent. Credem că accesul la înmormântările ecologice e un drept al omului.
OK, so you know the old saying, if you can compost a cow, you can compost a human?
Bine, știți vechea zicală care spune că dacă nu poți să compostezi o vacă poți composta un om?
(Laughter)
(Râsete)
Turns out, it's true. Since 2014, we've been running a pilot project in the hills of North Carolina with the Forensic Anthropology Department at Western Carolina University. Six donor bodies have been covered in wood chips, oxygen provided by breezes, microbes and bacteria doing their jobs. This pilot program has allowed us to demonstrate that it's possible to harness the incredible power of natural decomposition to turn human bodies into soil, and we're working with other universities as well. Soil scientists at Washington State University, the grad students, anyway, are working to compost teeth with amalgam fillings so that we can understand what happens to the mercury therein. Next up, we'll be beginning experiments to determine what happens to chemo drugs and pharmaceuticals during the composting process, and whether additional remediation will be needed.
Se pare că e adevărată. Începând din anul 2014 am operat un proiect pilot pe dealurile Carolinei de Nord, împreună cu departamentul de antropologie criminalistică de la Western Caroline University. Șase cadavre primite de la donatori au fost acoperite cu rumeguș, oxigen de la brize, microbi și bacterii care își făceau treaba. Acest program pilot ne-a permis să demonstrăm că e posibil să valorificăm incredibila putere ce provine din descompunerea naturală, să transformăm corpul uman în pământ. Și mai colaborăm și cu alte universități. Savanții care se ocupă de sol la Washington State University, studenții mai de grabă, lucrează la compostarea dinților cu plombe pentru a afla ce se întâmplă cu mercurul din ele. Urmează să începem experimentele pentru a determina ce se întâmplă cu medicamentele de la chemioterapie în timpul compostării și dacă va fi nevoie de remedieri ulterioare.
By the way, composting creates a great deal of heat, especially this particular type of composting. One week after we began composting our fifth donor body, the temperature inside that mound of wood chips reached 158 degrees Fahrenheit. Imagine harnessing that heat to create energy or comfort the grieving on a cold day.
Apropo, compostarea generează o cantitate uriașă de căldură, mai ales această formă de compostare. O săptămână după ce am început să compostăm al cincilea corp donat, temperatura în interiorul grămezii de rumeguș a ajuns la 70 de grade Celsius. Imaginați-vă exploatarea acelei călduri pentru a crea energie sau pentru a asigura celor ce jelesc un mediu comfortabil când e frig.
The death care revolution has begun. It's an exciting time to be alive.
Revoluția pompelor funebre a început. Trăim în vremuri pline de oportunități.
Thank you.
Mulțumesc.
(Applause)
(Aplauze)