What do these animals have in common? More than you might think. Along with over 5,000 other species, they're mammals, or members of class mammalia. All mammals are vertebrates, meaning they have backbones. But mammals are distinguished from other vertebrates by a number of shared features. That includes warm blood, body hair or fur, the ability to breathe using lungs, and nourishing their young with milk. But despite these similarities, these creatures also have many biological differences, and one of the most remarkable is how they give birth. Let's start with the most familiar, placental mammals. This group includes humans, cats, dogs, giraffes, and even the blue whale, the biggest animal on Earth. Its placenta, a solid disk of blood-rich tissue, attaches to the wall of the uterus to support the developing embryo. The placenta is what keeps the calf alive during pregnancy. Directly connected to the mother's blood supply, it funnels nutrients and oxygen straight into the calf's body via the umbilical cord, and also exports its waste. Placental mammals can spend far longer inside the womb than other mammals. Baby blue whales, for instance, spend almost a full year inside their mother. The placenta keeps the calf alive right up until its birth, when the umbilical cord breaks and the newborn's own respiratory, circulatory, and waste disposal systems take over. Measuring about 23 feet, a newborn calf is already able to swim. It will spend the next six months drinking 225 liters of its mothers thick, fatty milk per day. Meanwhile, in Australia, you can find a second type of mammal - marsupials. Marsupial babies are so tiny and delicate when they're born that they must continue developing in the mother's pouch. Take the quoll, one of the world's smallest marsupials, which weighs only 18 milligrams at birth, the equivalent of about 30 sugar grains. The kangaroo, another marsupial, gives birth to a single jelly bean-sized baby at a time. The baby crawls down the middle of the mother's three vaginas, then must climb up to the pouch, where she spends the next 6-11 months suckling. Even after the baby kangaroo leaves this warm haven, she'll return to suckle milk. Sometimes, she's just one of three babies her mother is caring for. A female kangaroo can often simultaneously support one inside her uterus and another in her pouch. In unfavorable conditions, female kangaroos can pause their pregnancies. When that happens, she's able to produce two different kinds of milk, one for her newborn, and one for her older joey. The word mammalia means of the breast, which is a bit of a misnomer because while kangaroos do produce milk from nipples in their pouches, they don't actually have breasts. Nor do monotremes, the third and arguably strangest example of mammalian birth. There were once hundreds of monotreme species, but there are only five left: four species of echidnas and the duck-billed platypus. The name monotreme means one hole referring to the single orifice they use for reproduction, excretion, and egg-laying. Like birds, reptiles, fish, dinosaurs, and others, these species lay eggs instead of giving birth to live young. Their eggs are soft-shelled, and when their babies hatch, they suckle milk from pores on their mother's body until they're large enough to feed themselves. Despite laying eggs and other adaptations that we associate more with non-mammals, like the duck-bill platypus's webbed feet, bill, and the venomous spur males have on their feet, they are, in fact, mammals. That's because they share the defining characteristics of mammalia and are evolutionarily linked to the rest of the class. Whether placental, marsupial, or monotreme, each of these creatures and its unique birthing methods, however bizarre, have succeeded for many millennia in bringing new life and diversity into the mammal kingdom.
Ce au în comun aceste animale? Mai multe decât ai putea crede. Alături de alte 5.000 de specii, ele sunt mamifere, sau membri din clasa mammalia. Toate mamiferele sunt vertebrate, adică au coloană vertebrală. Dar mamiferele se disting de alte vertebrate printr-o serie de caracteristici comune. Acestea includ sânge cald, păr corporal sau blană, capacitatea de a respira folosind plămâni și hrănirea puilor cu lapte. În ciuda asemănărilor, aceste ființe au și ele multe diferențe biologice, iar una dintre cele mai remarcabile este modul în care dau naștere. Să începem cu cele mai familiare, mamiferele placentare. Acest grup include oamenii, pisicile, câinii, girafele și chiar și balena albastră, cel mai mare animal de pe Pământ. Placenta sa, un disc solid de țesut bogat vascularizat, se atașează de peretele uterin pentru a susține dezvoltarea embrionului. Placenta este ceea ce menține puiul în viață pe timpul sarcinii. Conectată direct la circulația sangvină a mamei, transmite nutrienții și oxigenul direct în corpul fătului prin cordonul ombilical, și, de asemenea, elimină elementele toxice. Mamiferele placentare pot sta mult mai mult în pântec decât altele. Puii de balenă, de exemplu, stau aproape un an întreg în interiorul mamei lor. Placenta menține puiul în viață până la nașterea sa, când se rupe cordonul ombilical și sistemul respirator, circulator și excretor al nou născutului preiau controlul. Măsurând aproximativ șapte metri, un pui de balenă nou-născut poate deja înota. Va petrece următoarele șase luni bând 225 de litri pe zi din laptele gros și gras al mamei. Între timp, în Australia, puteți găsi al doilea tip de mamifer - marsupialele. Bebelușii marsupiali sunt atât de mici și delicați când se nasc încât trebuie să-și continue dezvoltarea în săculețul mamei. De exemplu pisica marsupială, unul dintre cei mai mici marsupiali din lume, cântărește doar 18 miligrame la naștere, echivalentul a 30 de granule de zahăr. Cangurul, un alt marsupial, dă naștere câte unui singur bebeluș, de mărimea unei bomboane. Puiul coboară folosind vaginul mijlociu din cele trei vagine ale mamei, apoi trebuie să se cațere în marsupiu, unde petrece următoarele 6-11 luni alăptându-se. Chiar și după ce puiul cangur părăsește acest adăpost cald, se va întoarce să se hrănească cu lapte. Uneori, e doar unul din cei trei pui de care mama are grijă. Adesea, o femelă cangur poate îngriji simultan un pui în interiorul uterului și altul în marsupiu. În condiții nefavorabile, femela își poate întrerupe sarcina. Când se întâmplă asta, e capabilă să producă două tipuri diferite de lapte, unul pentru nou născut și altul pentru puiul mai în vârstă. Cuvântul mammalia înseamnă al sânului, care e un pic impropriu deoarece deși cangurii produc lapte în marsupiu, nu au sâni. Nici monotremele, al treilea și poate cel mai ciudat exemplu de mamifere. Cândva au fost sute de specii monotreme, dar au mai rămas doar cinci: patru specii de echidne și ornitorincul cu bot de rață. Cuvântul monotreme înseamnă o gaură, referindu-se la singurul orificiu folosit pentru reproducere, excreție și depunerea de ouă. La fel ca păsările, reptilele, peștii, dinozaurii, și alții, aceste specii depun ouă în loc de a da naștere puilor. Ouăle lor au coaja moale, iar când puii lor eclozează, sug lapte din porii de pe corpul mamei lor până când sunt suficient de mari să se hrănească singuri. Deși depun ouă și au alte adaptări pe care le asociem mai mult cu non-mamiferele, ca picioarele de rață ale ornitorincului, cioc și pintenul veninos de pe picioarele masculilor, ei sunt, de fapt, mamifere. Asta pentru că împărtășesc caracteristicile ce definesc mamiferele și sunt legate evolutiv de restul clasei. Fie că e placentară, marsupială, sau monotremă, fiecare din creaturile acestea și unicele lor metode de naștere, oricât de bizare, au reușit timp de multe milenii să se reproducă și să ofere diversitate