It's time to start designing for our ears. Architects and designers tend to focus exclusively on these. They use these to design with and they design for them, which is why we end up sitting in restaurants that look like this — (loud crowd noise) — and sound like this, shouting from a foot away to try and be heard by our dinner companion, or why we get on airplanes -- (flight attendant announcements) -- which cost 200 million pounds, with somebody talking through an old-fashioned telephone handset on a cheap stereo system, making us jump out of our skins.
E timpul să începem să proiectăm pentru urechile noastre. Arhitecții și designerii tind să se concentreze exclusiv pe ochi. Se folosesc de ei pentru a proiecta și proiectează tot pentru ei, și așa ajungem sa stăm în restaurante care arată într-un fel — (mulțime zgomotoasă) — și sună altfel, iar noi țipăm de la câțiva cm pentru a fi auziți de cei cu care luăm cina, sau ne suim in avioane — (însoțitorul de zbor face anunțuri) — care costă 200 de milioane de lire sterline, în timp ce ni se vorbește printr-un telefon demodat, pe un sistem stereo ieftin, care ne scoate din sărite.
We're designing environments that make us crazy. (Laughter) And it's not just our quality of life which suffers. It's our health, our social behavior, and our productivity as well.
Proiectăm medii de viață care ne înebunesc. (Râsete) Și nu doar calitatea vieții are de suferit. Sănătatea noastră e în joc, comportamentul social, dar și productivitatea.
How does this work? Well, two ways. First of all, ambience. I have a whole TEDTalk about this. Sound affects us physiologically, psychologically, cognitively and behaviorally all the time. The sound around us is affecting us even though we're not conscious of it. There's a second way though, as well. That's interference. Communication requires sending and receiving, and I have another whole TEDTalk about the importance of conscious listening, but I can send as well as I like, and you can be brilliant conscious listeners. If the space I'm sending it in is not effective, that communication can't happen.
Cum „funcționează" sistemul? În două feluri. În primul rând, ambianța. Am un întreg discurs TED despre asta. Sunetul ne afectează tot timpul: fiziologic, psihologic, cognitiv și comportamental. Sunetele din jur ne afectează chiar dacă nu conștientizăm. Mai e și un al doilea aspect, desigur. Interferența. Comunicarea necesită trimitere și primire și mai am un alt discurs TED despre importanța audiției conștiente, însă eu pot trimite cât de bine pot iar voi puteți fi cei mai atenți și mai străluciți ascultători. Dacă spațiul în care trimit mesajul nu-i eficient, comunicarea nu poate avea loc.
Spaces tend to include noise and acoustics. A room like this has acoustics, this one very good acoustics. Many rooms are not so good. Let me give you some examples from a couple of areas which I think we all care about: health and education. (Hospital noises) When I was visiting my terminally ill father in a hospital, I was asking myself, how does anybody get well in a place that sounds like this? Hospital sound is getting worse all the time. Noise levels in hospitals have doubled in the last few years, and it affects not just the patients but also the people working there. I think we would like for dispensing errors to be zero, wouldn't we? And yet, as noise levels go up, so do the errors in dispensing made by the staff in hospitals. Most of all, though, it affects the patients, and that could be you, it could be me. Sleep is absolutely crucial for recovery. It's when we regenerate, when we rebuild ourselves, and with threatening noise like this going on, your body, even if you are able to sleep, your body is telling you, "I'm under threat. This is dangerous." And the quality of sleep is degraded, and so is our recovery. There are just huge benefits to come from designing for the ears in our health care. This is an area I intend to take on this year.
Spațiile tind să includă zgomote si acustică. O încăpere ca asta are acustică, în cazul ăsta o acustică foarte bună. Multe încăperi nu sunt la fel de bune. Să vă dau exemple din două domenii de care ne pasă tuturor: sănatatea și educația. (Zgomote din spital) Când îmi vizitam tatăl bolnav în stare terminală aflat într-un spital, mă întrebam, cum poate cineva să se însănătoșească într-un loc ca acesta? Sunetele din spitale s-au agravat odată cu trecerea timpului. Nivelul de zgomot din spitale s-a dublat în ultimii ani, afectând nu numai pacienții ci și personalul care lucrează acolo. Ne-ar place ca marja de eroare a medicilor să fie zero, nu-i așa? Și totuși, odată cu creșterea nivelului de zgomot cresc și erorile medicale făcute de personalul din spitale. Dar în primul rând sunt afectați pacienții, ai putea fi tu acela, aș putea fi eu. Somnul e absolut crucial pentru recuperare. În somn ne regenerăm, ne reconstruim, iar cu nivelele de zgomot care ne amenință, corpul tău, chiar daca poți să dormi, îți spune: „Mă simt amenințat. Aici e periculos." Iar calitatea somnului se degradează. La fel și refacerea. Se întrevăd beneficii imense care ar rezulta din proiectarea direcționată spre urechi în domeniul sanitar. Asta-i o temă de care intenționez să mă ocup anul acesta.
Education. When I see a classroom that looks like this, can you imagine how this sounds? I am forced to ask myself a question. ("Do architects have ears?") (Laughter) Now, that's a little unfair. Some of my best friends are architects. (Laughter) And they definitely do have ears. But I think sometimes they don't use them when they're designing buildings. Here's a case in point. This is a 32-million-pound flagship academy school which was built quite recently in the U.K. and designed by one of Britain's top architects. Unfortunately, it was designed like a corporate headquarters, with a vast central atrium and classrooms leading off it with no back walls at all. The children couldn't hear their teachers. They had to go back in and spend 600,000 pounds putting the walls in. Let's stop this madness of open plan classrooms right now, please.
Educația. De câte ori văd o clasă care arată așa, poți sa-ți imaginezi cum sună? Sunt forțat să mă întreb. („Oare arhitecții au urechi?”) (Râsete) N-am fost corect. Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt arhitecți. (Râsete) Și cu siguranță au urechi. Dar cred că uneori nu le folosesc când proiectează clădiri. Iată un caz elocvent. Asta e o clădire academică de 32 de milioane de lire, construită recent în Marea Britanie și proiectată de unul dintre cei mai buni arhitecți britanici. Din nefericire, a fost proiectată ca un sediu de firmă corporatistă, cu un vast atrium central și săli de clasă conectate direct, fără a avea pereți în spate. Copiii nu reușeau să-și audă profesorii. A fost nevoie să se intervină, cheltuind 600.000 de lire pentru a construi acei pereți. Haideți să oprim nebunia asta cu clase în plan liber, chiar acum, vă rog.
It's not just these modern buildings which suffer. Old-fashioned classrooms suffer too. A study in Florida just a few years ago found that if you're sitting where this photograph was taken in the classroom, row four, speech intelligibility is just 50 percent. Children are losing one word in two. Now that doesn't mean they only get half their education, but it does mean they have to work very hard to join the dots and understand what's going on.
Nu doar aceste clădiri moderne au de suferit. Și sălile de clasă demodate suferă. Un studiu în Florida acum câțiva ani a descoperit că, dacă ești așezat unde a fost făcută această fotografie pe rândul patru, nivelul de inteligibilitate al vorbirii scade la 50%. Copiii pierd astfel unul din două cuvinte. Nu înseamnă ca au parte doar de jumătate din educație, dar înseamnă că trebuie să depună mult efort pentru a face legăturile și a înțelege ce se întâmplă.
This is affected massively by reverberation time, how reverberant a room is. In a classroom with a reverberation time of 1.2 seconds, which is pretty common, this is what it sounds like.
Aici se vede influența majoră a timpului de reverberație care e gradul de reverberație al unei încăperi. Într-o clasă cu timp de reverberație de 1,2 secunde, care e o situație des întâlnită, cam așa se aude.
(Inaudible echoing voice)
(Voce slabă cu ecou)
Not so good, is it? If you take that 1.2 seconds down to 0.4 seconds by installing acoustic treatments, sound absorbing materials and so forth, this is what you get.
Nu sună prea bine, nu-i așa? Dacă scădem de la 1,2 secunde la 0,4 secunde prin montarea unor tratamente acustice, din materiale fonoizolante ș.a.m.d., putem obține așa ceva.
Voice: In language, infinitely many words can be written with a small set of letters. In arithmetic, infinitely many numbers can be composed from just a few digits with the help of the simple zero.
Voce: Într-o limbă, se pot scrie un număr infinit de cuvinte cu un set redus de litere. În aritmetică, un număr infinit de numere pot fi compuse din doar câteva cifre și cu ajutorul unui simplu zero.
Julian Treasure: What a difference. Now that education you would receive, and thanks to the British acoustician Adrian James for those simulations. The signal was the same, the background noise was the same. All that changed was the acoustics of the classroom in those two examples.
Julian Treasure: Ce diferență! Ei bine, asta ar fi educația primită în acest caz și îi mulțumim acusticianului britanic Adrian James pentru acele simulări. Semnalul a fost același, zgomotul din fundal a fost același. S-a schimbat numai acustica sălii de clasă în cele două exemple.
If education can be likened to watering a garden, which is a fair metaphor, sadly, much of the water is evaporating before it reaches the flowers, especially for some groups, for example, those with hearing impairment. Now that's not just deaf children. That could be any child who's got a cold, glue ear, an ear infection, even hay fever. On a given day, one in eight children fall into that group, on any given day. Then you have children for whom English is a second language, or whatever they're being taught in is a second language. In the U.K., that's more than 10 percent of the school population. And finally, after Susan Cain's wonderful TEDTalk in February, we know that introverts find it very difficult to relate when they're in a noisy environment doing group work. Add those up. That is a lot of children who are not receiving their education properly.
Dacă am compara educația cu udarea unei grădini, ar fi o metaforă bună, din păcate multă apă s-ar evapora înainte să ajungă la flori, mai ales în cazul anumitor grupuri, de ex. al celor cu deficiențe de auz. Nu mă refer la copiii surzi. Ar putea fi orice copil care e răcit, are otită, sau o infecție a urechii, sau chiar și varicelă. Unul din opt copii pică în acel grup, în oricare din zile. Și mai avem copii pentru care engleza e a doua limbă, de fapt, orice material nou predat e un fel de limbă străină. În Marea Britanie, ar fi vorba de mai mult de 10% din şcolari. Şi în fine, după minunatul discurs TED al lui Susan Cain din februarie, am aflat că introvertiții reușesc foarte greu să se integreze în munca de echipă atunci când se află într-un mediu zgomotos. Adunați-le. Rezultă o mulţime de copii care nu-și primesc educația corespunzător.
It's not just the children who are affected, though. (Noisy conversation) This study in Germany found the average noise level in classrooms is 65 decibels. I have to really raise my voice to talk over 65 decibels of sound, and teachers are not just raising their voices. This chart maps the teacher's heart rate against the noise level. Noise goes up, heart rate goes up. That is not good for you. In fact, 65 decibels is the very level at which this big survey of all the evidence on noise and health found that, that is the threshold for the danger of myocardial infarction. To you and me, that's a heart attack. It may not be pushing the boat out too far to suggest that many teachers are losing significant life expectancy by teaching in environments like that day after day.
Nu numai copiii sunt afectați. (Conversaţie zgomotoasă) Acest studiu în Germania arată că nivelul mediu de zgomot din sălile de clasă e de 65 decibeli. Trebuie să ridic vocea serios ca să ajung la 65 de decibeli, iar profesorii nu numai că ridică vocea. În această diagramă e cartat ritmul cardiac al profesorului față de nivelul de zgomot. Zgomotul urcă, pulsul urcă și el. Iar asta nu e bine pentru voi. De fapt, 65 decibeli e nivelul la care, în această cercetare a legăturilor dintre zgomot şi sănătate, s-a constatat că s-ar afla pragul de risc pentru infarctul miocardic. În limbajul meu și al tău, e un atac de cord. Poate că nu ne-am aventura prea tare dacă am sugera că mulţi profesori își pierd o parte semnificativă din speranţa de viaţă, predând zilnic în medii de acest tip.
What does it cost to treat a classroom down to that 0.4-second reverberation time? Two and a half thousand pounds. And the Essex study which has just been done in the U.K., which incidentally showed that when you do this, you do not just make a room that's suitable for hearing-impaired children, you make a room where behavior improves, and results improve significantly, this found that sending a child out of area to a school that does have such a room, if you don't have one, costs 90,000 pounds a year. I think the economics are pretty clear on this.
Cât ar costa să reabilitezi o sală de clasă pentru a coborâ la acel moment de reverberație de 0,4 secunde? 2500 de lire sterline. Iar studiul din Essex, care a fost realizat recent în Marea Britanie, a arătat că atunci când se recondiționează fonic, nu numai că se ajunge la o încăpere mai potrivită pentru copii cu deficiențe de auz, ci și la îmbunătăţiri semnificative de comportament și rezultate școlare. S-a mai constatat că trimiterea un copil din altă zonă, la o şcoală cu astfel de încăperi, dacă școala cea mai apropiată nu are, ar costa 90.000 de lire sterline pe an. Calculele economice sunt destul de clare aici.
I'm glad that debate is happening on this. I just moderated a major conference in London a few weeks ago called Sound Education, which brought together top acousticians, government people, teachers, and so forth. We're at last starting to debate this issue, and the benefits that are available for designing for the ears in education, unbelievable. Out of that conference, incidentally, also came a free app which is designed to help children study if they're having to work at home, for example, in a noisy kitchen. And that's free out of that conference.
Mă bucur că au loc dezbateri pe această temă. Am moderat recent o conferinţă majoră în Londra în urmă cu câteva săptămâni, intitulată Educaţia Sunetului, și care a reunit acusticieni de top, guvernanți, profesori ş.a.m.d. În sfârșit am început să dezbatem această problemă, iar beneficiile posibile ale proiectării sensibile la auz, în educaţie, sunt de necrezut. Din această conferinţă s-a născut și o aplicație gratuită gândită să ajute copiii la studiu dacă sunt obligați să-și facă temele acasă, de ex. într-o bucătărie zgomotoasă. Și această aplicație gratuită a rezultat din acea conferinţă.
Let's broaden the perspective a little bit and look at cities. We have urban planners. Where are the urban sound planners? I don't know of one in the world, and the opportunity is there to transform our experience in our cities. The World Health Organization estimates that a quarter of Europe's population is having its sleep degraded by noise in cities. We can do better than that.
Haideţi să extindem puțin perspectiva şi să privim oraşele. Avem urbaniști. Unde găsim urbaniștii de sunet? Nu ştiu să fie nici măcar unul în lume, iar oportunitatea există de a transforma experienţa noastră urbană. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că un sfert din populaţia Europei suferă de o degradare a calității somnului datorate zgomotului din oraşe. Putem mai mult decât atât.
And in our offices, we spend a lot of time at work. Where are the office sound planners? People who say, don't sit that team next to this team, because they like noise and they need quiet. Or who say, don't spend all your budget on a huge screen in the conference room, and then place one tiny microphone in the middle of a table for 30 people. (Laughter) If you can hear me, you can understand me without seeing me. If you can see me without hearing me, that does not work. So office sound is a huge area, and incidentally, noise in offices has been shown to make people less helpful, less enjoy their teamwork, and less productive at work.
Iar în birouri, ne petrecem mult timp la locul de muncă. Unde sunt proiectanții acusticieni pentru birouri? Oameni care să spună: nu plasați acea echipă alături de cealaltă, pentru că lor le place zgomotul, iar ceilalți au nevoie de linişte. Sau care să spună: nu consumați tot bugetul pe un ecran imens în sala de conferinţe, pentru ca apoi să montați un microfon micuț în mijlocul unei mese de 30 de persoane. (Râsete) Dacă mă puteți auzi, mă înţelegeți fără să mă vedeți. Însă dacă mă vedeți fără să mă auziți, nu funcţionează. Așadar, calitatea sunetului în birouri e un domeniu imens. S-a constatat că zgomotul în birouri îi determină pe oameni să nu mai fie săritori, să se bucure mai puțin de munca în echipă, şi să fie mai puţin productivi la locul de muncă.
Finally, we have homes. We use interior designers. Where are the interior sound designers? Hey, let's all be interior sound designers, take on listening to our rooms and designing sound that's effective and appropriate.
În fine, avem locuințe. Lucrăm cu designeri de interior. Unde sunt designerii de interior pentru sunet? Hei, haideți să fim cu toții designeri de sunet, să începem să ascultăm încăperile noastre şi să proiectăm astfel încât sunetul să fie eficient şi corespunzător.
My friend Richard Mazuch, an architect in London, coined the phrase "invisible architecture." I love that phrase. It's about designing, not appearance, but experience, so that we have spaces that sound as good as they look, that are fit for purpose, that improve our quality of life, our health and well being, our social behavior and our productivity.
Prietenul meu Richard Mazuch, un arhitect din Londra, a inventat sintagma „arhitectură invizibilă". Îmi place expresia asta. E vorba despre a proiecta, nu doar aspectul, ci și experienţa, astfel încât să avem spații care „sună" la fel de bine cum arată, potrivite scopului, care îmbunătăţesc calitatea vieţilor noastre, sănătatea noastră şi starea de bine, comportamentul nostru social şi productivitatea noastră.
It's time to start designing for the ears. Thank you. (Applause) (Applause) Thank you. (Applause)
E timpul să începem să proiectăm și pentru urechi. Vă mulţumesc. (Aplauze) (Aplauze) Vă mulţumesc. (Aplauze)