A sky blue canvas ripped open by an enormous skull. Teeth bared through visceral slashes of oil and spray-paint. In 2017, this untitled artwork was auctioned off for over 110 million dollars. But it’s not the work of some old master. These strokes of genius belong to 21 year old black Brooklynite Jean-Michel Basquiat – one of America’s most charismatic painters, and currently, its highest sold.
O pânză de culoarea cerului spintecată de un craniu enorm. Dinți dezgoliți prin crestăturile sângeroase de ulei și vopsea pulverizată. În 2017 această lucrare fără nume a fost vândută la licitație pentru mai mult de 110 milioane de dolari. Dar lucrarea nu aparține unui mare maestru. Aceste aplicări geniale aparțin lui Jean-Michel Basquiat, un tânăr de culoare de 21 de ani din Brooklyn, unul din cei mai carismatici pictori ai Americii și în prezent, cel mai bine vândut.
Born in 1960 to a Haitian father and a Puerto Rican mother, Basquiat spent his childhood making art and mischief in Boerum Hill. While he never attended art school, he learned by wandering through New York galleries, and listening to the music his father played at home.
Născut în 1960, tatăl fiind haitian și mama portoricană, Basquiat și-a petrecut copilăria făcând artă și ștrengării în Boerum Hill. Deși nu a urmat niciodată școala de artă, el a învățat hoinărind prin galeriile din New York și ascultând muzica pe care tatăl său o cânta acasă.
He drew inspiration from unexpected places, scribbling his own versions of cartoons, comic books and biblical scenes on scrap paper from his father’s office. But it was a medical encyclopedia that arguably exerted the most powerful influence on Basquiat. When young Jean-Michael was hit by a car, his mother brought a copy of "Grey’s Anatomy" to his hospital bed. It ignited a lifelong fascination with anatomy that manifested in the skulls, sinew and guts of his later work – which frequently explores both the power and vulnerability of marginalized bodies.
El se inspira din locuri neașteptate, mâzgălind propriile versiuni de desene animate, cărți de benzi desenate și scene biblice pe bucățile de hârtie din oficiul tatălui său. Însă o enciclopedie medicală a fost cea care fără îndoială a avut cea mai puternică influență asupra lui Basquiat. Atunci când tânărul Jean-Michael a fost lovit de o mașină, mama sa i-a adus la spital o copie din „Anatomia lui Grey”. Aceasta i-a aprins pasiunea eternă pentru anatomie, ce s-a manifestat în cranii, tendoane și intestine în opera târzie, care deseori explorau puterea
By 17, he launched his first foray into the art world with his friend Al Diaz. They spray painted cryptic statements and symbols all over Lower Manhattan, signed with the mysterious moniker SAMO. These humorous, profound, and rebellious declarations were strategically scattered throughout Soho’s art scene. And after revealing himself as the artist, Basquiat leveraged SAMO’s success to enter the scene himself; selling postcards, playing clubs with his avant-garde band, and boldly seeking out his heroes. By 21, he’d turned to painting full time.
și vulnerabilitatea corpurilor marginalizate. La 17 ani el a lansat prima sa incursiune în lumea artei cu prietenul său Al Diaz. Ei pulverizează declarații și simboluri secrete peste tot în Manhattanul inferior, semnate cu misteriosul pseudonim SAMO. Aceste declarații comice, profunde și rebele erau răspândite strategic pe scena artistică a lui Soho. Odată ce s-a afirmat ca pictor, Basquiat a folosit succesul lui SAMO pentru ca el însuși să intre în scenă: vânzând cărți poștale, cântând în cluburi cu formația sa avangardistă, și căutând cu îndrăzneală eroii săi. La 21 de ani se dedica total picturii.
His process was a sort of calculated improvisation. Like Beat writers who composed their work by shredding and reassembling scraps of writing, Basquiat used similar cut-up techniques to remix his materials. When he couldn't afford canvases, he fashioned them out of discarded wood he found on the street. He used oil stick, crayons, spray paint and pencil and pulled quotes from the menus, comic books and textbooks he kept open on the studio floor.
Procesul său creativ era un fel de improvizație calculată. Precum scriitorii Beat, care și-au compus lucrarea fragmentând și reasamblând bucăți de text, Basquiat a utilizat tehnici de tăiere similare pentru a-și combina materialele. Când nu-și permitea să cumpere pânze, el le făcea din resturile de lemn pe care-l găsea pe stradă. El folosea creioane pastelate, creioane colorate, vopsea pulverizată și creioane simple, preluând citate din meniuri, cărți de benzi desenate și manuale pe care le ținea deschise pe podeaua studioului.
He kept these sources open on his studio floor, often working on multiple projects at once. Pulling in splintered anatomy, reimagined historical scenes, and skulls transplanted from classical still-lives, Basquiat repurposed both present day experiences and art history into an inventive visual language. He worked as if inserting himself into the legacy of artists he borrowed from, producing collages that were just as much in conversation with art history as they were with each other. For instance, "Toussaint L’Overture versus Savonarola" and "Undiscovered Genius of the Mississippi Delta" offer two distinct visions of Basquiat’s historical and contemporary concerns. But they echo each other in the details, such as the reappearing head that also resurfaces in "PPCD." All these pieces form a network that offers physical evidence of Basquiat’s restless and prolific mind.
Ținând deschise sursele de inspirație pe podeaua studioului său, deseori lucra la mai multe proiecte în același timp. Introducând anatomie fragmentată, scene istorice reimaginate și cranii împrumutate din natura moartă clasică, Basquiat a dat un nou scop experiențelor din prezent și istoriei artei, redefinindu-le într-un limbaj vizual inventiv. Pictează ca și cum ar fi pășit pe urmele pictorilor de la care se inspira, creând colaje ce dialoghează atât cu istoria artei cât și unele cu altele. Spre exemplu, „Toussaint L’ Overture versus Savonarola” și „Undiscovered Genius of the Mississippi Delta” oferă două viziuni diferite ale grijilor istorice și contemporane ale lui Basquiat. Însă ele se aseamănă în detalii, precum ar fi reapariția capului ce se înfățișează în „PPCD”. Toate aceste părți creează o rețea ce oferă dovezi fizice ale minții neliniștite și prolifice a lui Basquiat.
These chaotic canvases won rapid acclaim and attention. But despite his increasingly mainstream audience, Basquiat insisted on depicting challenging themes of identity and oppression. Marginalized figures take center stage, such as prisoners, cooks and janitors. His obsession with bodies, history, and representation can be found in works evoking the Atlantic slave trade and African history, as well as pieces focusing on contemporary race relations.
Aceste pânze haotice atrag rapid laudă și atenție. Însă în ciuda publicului său tot mai larg, Basquiat continuă să înfățișeze tematici provocatoare ca cea a identității și a opresiunii. Pune în centrul atenției personajele marginalizate, precum prizonieri, bucătari și oameni de serviciu. Obsesia sa pentru corpuri, istorie și reprezentare poate fi găsită în opere ce evocă comerțul atlantic de sclavi și istoria africană, precum și fragmente axate pe relațiile rasiale contemporane.
In less than a decade, Basquiat made thousands of paintings and drawings- along with sculpture, fragments of poetry and music. His output accelerated alongside his meteoric rise to fame, but his life and work were cut tragically short when he died from a drug overdose at the age of 27. After his death, Basquiat’s work only increased in value- but the energy and flair of his pieces have impacted much more than their financial worth. Today, his influence swirls around us in music, poetry, fashion and film- and his art retains the power to shock, inspire, and get under our skin.
În mai puțin de un deceniu, Basquiat a creat mii de picturi și desene, pe lângă sculpturi, fragmente de poezie și muzică. Capacitatea sa a crescut odată cu atingerea faimei, însă viața și munca sa au avut un sfârșit tragic, acesta murind de supradoză de droguri la 27 de ani. După ce a murit, operele sale s-au apreciat, însă energia și stilul creaților sale au avut un impact mai mare decât valoarea lor financiară. Astăzi Basquiat influențează muzica, poezia, moda și cinematografia, iar arta sa continuă să ne surprindă, să ne inspire și să ne emoționeze.