We live on a human-dominated planet, putting unprecedented pressure on the systems on Earth. This is bad news, but perhaps surprising to you, it's also part of the good news. We're the first generation -- thanks to science -- to be informed that we may be undermining the stability and the ability of planet Earth to support human development as we know it. It's also good news, because the planetary risks we're facing are so large, that business as usual is not an option. In fact, we're in a phase where transformative change is necessary, which opens the window for innovation, for new ideas and new paradigms. This is a scientific journey on the challenges facing humanity in the global phase of sustainability.
Trăim pe o planetă dominată de oameni, punând o presiune fără precedent asupra sistemelor de pe Pământ. Aceasta este o veste proastă, însă, poate surpinzător pentru voi, totodată face parte din vestea bună. Mulțumită științei, suntem prima generație informată despre faptul că s-ar putea să subestimăm stabilitatea și capacitatea planetei Pământ de a suporta dezvoltarea umană așa cum o știm. Este totodată o veste bună pentru că riscurile cu care ne confruntăm sunt atât de mari încât a nu face nimic nu este o alternativă. De fapt, ne aflăm în faza în care sunt necesare schimbări transformatoare, ceea ce deschide calea spre inovație, spre idei noi și paradigme noi. Aceasta este o călătorie științifică despre provocările ce urmăresc omenirea aflată în faza globală a sustenabilității.
On this journey, I'd like to bring, apart from yourselves, a good friend, a stakeholder, who's always absent when we deal with the negotiations on environmental issues, a stakeholder who refuses to compromise -- planet Earth. So I thought I'd bring her with me today on stage, to have her as a witness of a remarkable journey, which humbly reminds us of the period of grace we've had over the past 10,000 years. This is the living conditions on the planet over the last 100,000 years. It's a very important period -- it's roughly half the period when we've been fully modern humans on the planet. We've had the same, roughly, abilities that developed civilizations as we know it. This is the environmental conditions on the planet.
În această călătorie, pe lângă voi, aș vrea să aduc un prieten bun, o parte interesată, care este întotdeauna absent atunci când avem de-a face cu negocieri legate de chestiuni de mediu, o parte interesată care nu acceptă compromisurile -- planeta Pământ. Așa că m-am gândit să o aduc cu mine astăzi, pe scenă, pentru a o avea drept martor al unei călătorii remarcabile, care ne amintește cu modestie de perioada de grație pe care am avut-o de-a lungul ultimilor 10.000 de ani. Acestea sunt condițiile de viață de pe planetă din ultimii 100.000 de ani. Este o perioadă foarte importantă. Reprezintă aproape o jumătate din perioada in care am fost oameni cu totul moderni pe planetă. Am avut, cu aproximație, aceleași abilități de a dezvolta civilizațiile așa cum le știm. Acestea sunt condițiile de mediu de pe planetă.
Here, used as a proxy, temperature variability. It was a jumpy ride. 80,000 years back in a crisis, we leave Africa, we colonize Australia in another crisis, 60,000 years back, we leave Asia for Europe in another crisis, 40,000 years back, and then we enter the remarkably stable Holocene phase, the only period in the whole history of the planet, that we know of, that can support human development. A thousand years into this period, we abandon our hunting and gathering patterns. We go from a couple of million people to the seven billion people we are today. The Mesopotamian culture: we invent agriculture, we domesticate animals and plants. You have the Roman, the Greek and the story as you know it. The only phase, as we know it that can support humanity.
Aici, folosită ca o reprezentantă, variația de temperatură. A fost o călătorie abruptă. Cu 80.00 de ani în urmă, într-un moment de răscruce, am părăsit Africa, am colonizat Australia într-un alt moment de răscruce, acum 60.000 de ani, am părăsit Asia pentru Europa într-un alt moment de răscruce, acum 40.000 și apoi am intrat în Holocen, fază deosebit de stabilă, singura perioadă din întreaga istorie a planetei, despre care știm că poate suporta dezvoltarea umană. După 1.000 de ani în această perioadă, am abandonat modelele de vânătoare și adunare. Trecem de la 2 milioane de oameni la 7 miliarde de oameni cați suntem astăzi: Cultura Mesopotamiană: am inventat agricultura, am domesticit animale și plante. Aveți Romanii, Grecii și povestea așa cum o știți. Singura fază, așa cum o știm noi, care poate suporta umanitatea.
The trouble is we're putting a quadruple sqeeze on this poor planet, a quadruple sqeeze, which, as its first squeeze, has population growth of course. Now, this is not only about numbers; this is not only about the fact that we're seven billion people committed to nine billion people, it's an equity issue as well. The majority of the environmental impacts on the planet have been caused by the rich minority, the 20 percent that jumped onto the industrial bandwagon in the mid-18th century. The majority of the planet, aspiring for development, having the right for development, are in large aspiring for an unsustainable lifestyle, a momentous pressure.
Problema este că nou exercitam o presiune de patru ori mai mare asupra acestei biete planete, o presiune de patru ori mai mare care, ca si prima presiune, constă în creșterea populației, bineînțeles. Aici este vorba doar despre numere. Nu este vorba doar despre faptul că suntem, șapte miliarde de oameni dedicați altor nouă miliarde de oameni, este totodată și o chestiune de egalitate. Majoritatea impacturilor asupra mediului de pe planetă au fost cauzate de către minoritatea bogată, cei 20% care s-au alăturat revoluţiei industriale la mijlocul secolui 18. Majoritatea celor de pe planetă, aspirând spre dezvoltare, având dreptul la dezvoltare, aspiră în mare la un stil de viață de nesusținut, o presiune importantă.
The second pressure on the planet is, of course the climate agenda -- the big issue -- where the policy interpretation of science is that it would be enough to stabilize greenhouse gases at 450 ppm to avoid average temperatures exceeding two degrees, to avoid the risk that we may be destabilizing the West Antarctic Ice Sheet, holding six meters -- level rising, the risk of destabilizing the Greenland Ice Sheet, holding another seven meters -- sea level rising. Now, you would have wished the climate pressure to hit a strong planet, a resilient planet, but unfortunately, the third pressure is the ecosystem decline. Never have we seen, in the past 50 years, such a sharp decline of ecosystem functions and services on the planet, one of them being the ability to regulate climate on the long term, in our forests, land and biodiversity.
Cea de-a dpua presiune asupra planetei este, bineînțeles, agenda climei, marele subiect, unde interpretarea politică a științei este aceea că ar fi suficientă stabilizarea gazelor efectului de sera la 450 ppm pentru a evita creșterea temperaturilor medii cu două grade, pentru a evita riscul ca noi să destabilizăm Calota Glaciară a Antarcticii de Vest, având 6 metri -- creșterea nivelului, riscul destabilizării Calotei Glaciare din Groenlanda, având alți 7 metri -- creșterea nivelului mării. V-ați fi dorit ca presiunea climatică să lovească o planetă puternică, o planetă viguroasă însă din păcate, cea de-a treia presiune este declinul ecosistemului. Nu am văzut niciodată, în ultimii 50 de ani, un declin atât de rapid al funcțiilor ecosistemului si serviciilor de pe planetă, unul din ele fiind abilitatea de a regla temperatura pe termen lung, în pădurile noastre, terenurile și biodiversitatea.
The forth pressure is surprise, the notion and the evidence that we need to abandon our old paradigm, that ecosystems behave linearly, predictably, controllably in our -- so to say -- linear systems, and that in fact, surprise is universal, as systems tip over very rapidly, abruptly and often irreversibly. This, dear friends, poses a human pressure on the planet of momentous scale. We may, in fact, have entered a new geological era -- the Anthropocene, where humans are the predominant driver of change at a planetary level.
Cea de-a patra presiune este supriza, noțiunea și dovada faptului că trebuie să renunțăm la vechile noastre paradigme, cum că ecosistemul se comportă liniar, previzibil, controlabil în sistemele noastre așa-zis liniare, și că, de fapt, surpriza este universală, deoarece sistemele se răstoarnă foarte rapid, abrupt și adesea ireversibil. Asta, dragi prieteni, pune o presiune umană a asupra planetei la o scală monumentală. S-ar putea, de fapt, să fi intrat într-o nouă eră geologică, Antropocenul, unde oamenii sunt motorul principal al schimbării la nivel planetar.
Now, as a scientist, what's the evidence for this? Well, the evidence is, unfortunately, ample. It's not only carbon dioxide that has this hockey stick pattern of accelerated change. You can take virtually any parameter that matters for human well-being -- nitrous oxide, methane, deforestation, overfishing land degredation, loss of species -- they all show the same pattern over the past 200 years. Simultaneously, they branch off in the mid-50s, 10 years after the Second World War, showing very clearly that the great acceleration of the human enterprise starts in the mid-50s. You see, for the first time, an imprint on the global level. And I can tell you, you enter the disciplinary research in each of these, you find something remarkably important, the conclusion that we may have come to the point where we have to bend the curves, that we may have entered the most challenging and exciting decade in the history humanity on the planet, the decade when we have to bend the curves.
Acum, în calitate de om de știință, care e dovada pentru asta? Ei bine, dovada este, din păcate, amplă. Nu numai dioxidul de carbon este cel care deține acest model al bățului de hokey al schimbării accelerate. Puteți lua în calcul practic orice parametru important pentru binele omului -- protoxid de azot, metan, defrișarea, pescuitul excesiv degradarea solului, dispariția speciilor -- toate arată același modele în ultimii 200 de ani. Simultan, ele se ramifică la jumătatea anilor 50, la 10 ani după cel de-al doilea război mondial, arătând foarte clar că marea accelerare a întreprinderii umane începe la jumătatea anilor 50. Iată, pentru prima dată, o amprentă la nivel global. Și vă pot spune că, dacă introduceți cercetarea disciplinară în fiecare din ele, veți găsi ceva extrem de important, conluzia că am ajuns într-un punct în care trebuie să îndoim curbele, că s-ar putea să fi intrat în deceniul cel mai provocator și cel mai captivant din istoria umanității pe planetă, deceniul în care trebuie să îndoim curbele.
Now, as if this was not enough -- to just bend the curves and understanding the accelerated pressure on the planet -- we also have to recognize the fact that systems do have multiple stable states, separated by thresholds -- illustrated here by this ball and cup diagram, where the depth of the cup is the resilience of the system. Now, the system may gradually -- under pressure of climate change, erosion, biodiversity loss -- lose the depth of the cup, the resilience, but appear to be healthy and appear to suddenly, under a threshold, be tipping over. Upff. Sorry. Changing state and literally ending up in an undesired situation, where new biophysical logic takes over, new species take over, and the system gets locked.
Și de parcă acest lucru nu era suficient -- doar să îndoim curbele și să înțelegem presiunea accelerată asupra planetei -- totodată trebuie să recunoaștem faptul că sistemele au multiple stadii de stabilitate, separate prin praguri -- ilustrate aici prin acestă diagramă în formă de minge și ceașcă, unde adâncimea ceștii reprezintă elasticitatea sistemului. Acum, acest sistem ar putea -- sub presiunea schimbării climatice, a eroziunii, pierderii diversității -- să piardă în mod gradual adâncimea ceștii, elasticitatea, dar să pară sănătos și să pară că dintr-o dată, sub un prag, că se rastoarnă. Îmi cer scuze. Schimbându-și starea și ajungând literalmente într-o situație nedorită, în care logica biofizicii preia controlul, noi specii preiau controlul, iar sistemul este blocat.
Do we have evidence of this? Yes, coral reef systems. Biodiverse, low-nutrient, hard coral systems under multiple pressures of overfishing, unsustainable tourism, climate change. A trigger and the system tips over, loses its resilience, soft corals take over, and we get undesired systems that cannot support economic and social development. The Arctic -- a beautiful system -- a regulating biome at the planetary level, taking the knock after knock on climate change, appearing to be in a good state. No scientist could predict that in 2007, suddenly, what could be crossing a threshold. The system suddenly, very surprisingly, loses 30 to 40 percent of its summer ice cover. And the drama is, of course, that when the system does this, the logic may change. It may get locked in an undesired state, because it changes color, absorbs more energy, and the system may get stuck. In my mind, the largest red flag warning for humanity that we are in a precarious situation. As a sideline, you know that the only red flag that popped up here was a submarine from an unnamed country that planted a red flag at the bottom of the Arctic to be able to control the oil resources.
Avem dovada asupra acestui lucru? Da, sistemele recifului de corali. Biodiverse, cu un nivel scăzut de nutrienţi, sisteme puternice de corali, supuse unor presiuni multiple datorate pescuitului excesiv, turismului nesustenabil, schimbării climatice. O piedică şi sistemul se răstoarnă, își pierde elasticitatea, coralii moi preiau controlul, și obținem un sistem nedorit care nu poate suporta dezvoltarea economică și socială. Cercul Polar, un sistem frumos, un biom reglator la nivel planetar, suportând lovitură după lovitură ca urmare a schimbării climatice, și care pare a fi în stare bună. Niciun om de știință nu a putut prezice că în 2007, brusc, am putea trece de un prag. Sistemul dintr-o dată, foarte surprinzător, pierde 30 până la 40% din calota sa de gheață din timpul verii. Iar drama este, desigur, aceea că atunci când sistemul face acest lucru logica se poate schimba. Se poate bloca într-un stadiu nedorit deoarece își schimbă culoarea, absoarbe mai multă energie, iar sistemul se poate împotmoli. În mintea mea, cel mai mare steag roşu ca avertisment pentru umanitate este acela că ne află într-o situaţie precară. Ca o paranteză, ştiţi că singurul steag roşu apărut aici a fost al unui submarin dintr-o ţară al cărei nume nu îl spun care a pus un steag roşu pe fundul Arcticului pentru a putea controla resursele de petrol.
Now, if we have evidence, which we now have, that wetlands, forests, [unclear] monsoon system, the rainforests, behave in this nonlinear way. 30 or so scientists around the world gathered and asked a question for the first time, "Do we have to put the planet into the the pot?" So we have to ask ourselves: are we threatening this extraordinarily stable Holocene state? Are we in fact putting ourselves in a situation where we're coming too close to thresholds that could lead to deleterious and very undesired, if now catastrophic, change for human development? You know, you don't want to stand there. In fact, you're not even allowed to stand where this gentleman is standing, at the foaming, slippery waters at the threshold. In fact, there's a fence quite upstream of this threshold, beyond which you are in a danger zone. And this is the new paradigm, which we gathered two, three years back, recognizing that our old paradigm of just analyzing and pushing and predicting parameters into the future, aiming at minimalizing environmental impacts, is of the past.
Acum, dacă avem dovada, pe care o avem acum, cum că zonele umede, pădurile, [neclar], pădurile tropicale, se comportă în acest mod neliniar. În jur de 30 de oameni de ştiinţă din lume s-au întâlnit şi au pus pentru prima dată o întrebare, "Trebuie să băgăm planeta în oală?" Aşadar trebuie să ne punem întrebarea: ameninţăm noi starea extrem de stabilă a Holocenului? Ne punem într-adevăr într-o situaţie în care ne apropiem foarte mult de praguri care ar putea duce la o schimbare vătămătoare şi foarte nedorită, dacă nu chiar catastrofică, pentru dezvoltarea civilizaţiei? Ştiţi, nu aţi vrea să staţi acolo. De fapt, nici nu aveţi voie să staţi acolo unde stă domnul, lângă apele spumoase, alunecoase de lângă prag. De fapt, este un gard destul de înalt faţă de acest prag, dincolo de care vă aflaţi în zona de risc. Iar aceasta este noua paradigmă, pe care am formulat-o cu doi, trei ani în urmă, recunoscând faptul că paradigma noastră veche referitoare doar la analizarea, forţarea şi predicţia parametrilor din viitor, ţintind spre minimizarea impactului asupra mediului, aparţine trecutului.
Now we to ask ourselves: which are the large environmental processes that we have to be stewards of to keep ourselves safe in the Holocene? And could we even, thanks to major advancements in Earth systems science, identify the thresholds, the points where we may expect nonlinear change? And could we even define a planetary boundary, a fence, within which we then have a safe operating space for humanity? This work, which was published in "Nature," late 2009, after a number of years of analysis, led to the final proposition that we can only find nine planetary boundaries with which, under active stewardship, would allow ourselves to have a safe operating space. These include, of course, climate. It may surprise you that it's not only climate. But it shows that we are interconnected, among many systems on the planet, with the three big systems, climate change, stratospheric ozone depletion and ocean acidification being the three big systems, where the scientific evidence of large-scale thresholds in the paleo-record of the history of the planet.
Acum ne întrebăm: care sunt procesele de mediu cele mai mari ai căror administrator trebuie să fim pentru a ne menține în siguranța în timpul Holocenului? Și am putea chiar, mulțumită unor progrese majore în știința sistemelor de pe Pământ, identifica pragurile, punctele în care ne putem aștepta la o schimbare neliniară? Și chiar am putea defini o graniță planetară, un gard, în interiorul căruia să avem o zonă de operare a civilizației în condiții de siguranță? Această lucrare, publicată în "Natura", spre sfârşitul anului 2009, după nişte ani de analiză, a condus la ultima afirmaţie, cum că putem găsi numai nouă graniţe planetare prin care, sub administrare activă, ne-ar permite să avem un spaţiu sigur de operare. Acestea includ, desigur, clima. S-ar putea să vă suprindă faptul că nu este vorba numai de climă. Dar arată că suntem interconectaţi, printre multe sisteme de pe planetă, cu trei sisteme mari, schimbarea climatică, epuizarea stratului de ozon stratosferic şi acidifierea oceanului, acestea reprezentând cele trei mai sisteme în care este dovada ştiinţifică a pragurilor de scară largă în înregistrarea paleo a istoriei planetei.
But we also include, what we call, the slow variables, the systems that, under the hood, regulate and buffer the capacity of the resilience of the planet -- the interference of the big nitrogen and phosphorus cycles on the planet, land use change, rate of biodiversity loss, freshwater use, functions which regulate biomass on the planet, carbon sequestration, diversity. And then we have two parameters which we were not able to quantify -- air pollution, including warming gases and air-polluting sulfates and nitrates, but also chemical pollution. Together, these form an integrated whole for guiding human development in the Anthropocene, understanding that the planet is a complex self-regulating system. In fact, most evidence indicates that these nine may behave as three Musketeers, "One for all. All for one." You degrade forests, you go beyond the boundary on land, you undermine the ability of the climate system to stay stable. The drama here is, in fact, that it may show that the climate challenge is the easy one, if you consider the whole challenge of sustainable development.
Însă putem de asemenea include ceea ce numim variabile lente, sisteme care, sub scufie, reglează şi amortizează capacitatea de elasticitate a planetei -- intervenţia în ciclurile mari de nitrogen şi fosfor ale planetei, schimbarea utilizării terenurilor, pierderea ratei biodiversităţii, utilizarea apei proaspete, funcţii care reglează biomasa planetei, înmagazinarea carbonului, diversitatea. Şi-apoi, avem doi parametri pe care nu îi putem cuantifica -- poluarea aerului, inclusiv gazele de seră şi poluarea aerului cu sulfaţi şi nitraţi, dar şi poluarea chimică. Împreună, acestea formează un tot unitar pentru ghidarea dezvoltării umane în Antropocen, înţelegând că planeta este un sistem complex auto-reglator. De fapt, majoritatea dovezilor indică că acestea nouă se pot comporta precum cei trei Muşchetari -- "Unul pentru toţi. Toţi pentru unul." Degradaţi pădurile, mergeţi dincolo de graniţele de teren, subminaţi abilitatea sistemului climatic de a rămâne stabili. Drama aici este, de fapt, aceea că poate părea că provocarea climatică este cea uşoară, dacă luaţi în calcul întreaga provocare a dezvoltării sustenabile.
Now this is the Big Bang equivalent then of human development within the safe operating space of the planetary boundaries. What you see here in black line is the safe operating space, the quantified boundaries, as suggested by this analysis. The yellow dot in the middle here is our starting point, the pre-industrial point, where we're very safely in the safe operating space. In the '50s, we start branching out. In the '60s already, through the green revolution and the Haber-Bosch process of fixing nitrogen from the atmosphere -- you know, human's today take out more nitrogen from the atmosphere than the whole biosphere does naturally as a whole. We don't transgress the climate boundary until the early '90s, actually, right after Rio. And today, we are in a situation where we estimate that we've transgressed three boundaries, the rate of biodiversity loss, which is the sixth extinction period in the history of humanity -- one of them being the extinctions of the dinosaurs -- nitrogen and climate change. But we still have some degrees of freedom on the others, but we are approaching fast on land, water, phosphorus and oceans. But this gives a new paradigm to guide humanity, to put the light on our, so far overpowered industrial vehicle, which operates as if we're only on a dark, straight highway.
Acum acesta este echivalentul Big Bang-ului la dezvoltarea civilizaţiei în interiorul zonei sigure de operare a barierelor planetare. Ce vedeţi aici marcat cu linie neagră este zona sigură de operare, barierele cuantificate, aşa cum sunt sugerate de această analiză. Punctul galben de aici din mijloc reprezintă punctul nostru de plecare, punctul pre-industrial, unde suntem foarte feriţi în zona sigură de operare. În anii '50 am început ramificarea. În anii '60 deja, prin revoluţia verde şi procesul Haber-Bosch de reparare a nitrogenului din atmosferă -- ştiţi, civilizaţia de astăzi scoate mai mult nitrogen din atmosferă decât o face în mod natural întreaga biosferă ca întreg. Nu încălcăm graniţa climatică până la începutul anilor '90, de fapt, imediat dupa Rio. Iar astăzi, ne aflăm în situaţia în care estimăm că am încălcat trei graniţe, rata pierderii biodiversităţii, care reprezintă cea de-a şasea perioadă de extincţie din istoria umanităţii -- una dintre ele fiind extincţia dinozaurilor -- modificarea nitrogenului şi a climei. Dar avem încă ceva din libertatea celorlalte, însă de ne apropiem repede de pământ, apă, fosfor şi oceane. Dar aceasta oferă o nouă paradigmă care să îndrume umanitatea, să ne lumineze prea puternicul vehicul industrial, care funcţionează ca şi cum ne aflăm doar pe o autostradă întunecată, dreaptă.
Now the question then is: how gloomy is this? Is then sustainable development utopia? Well, there's no science to suggest. In fact, there is ample science to indicate that we can do this transformative change, that we have the ability to now move into a new innovative, a transformative gear, across scales. The drama is, of course, is that 200 countries on this planet have to simultaneously start moving in the same direction. But it changes fundamentally our governance and management paradigm, from the current linear, command and control thinking, looking at efficiencies and optimization towards a much more flexible, a much more adaptive approach, where we recognize that redundancy, both in social and environmental systems, is key to be able to deal with a turbulent era of global change. We have to invest in persistence, in the ability of social systems and ecological systems to withstand shocks and still remain in that desired cup. We have to invest in transformations capability, moving from crisis into innovation and the ability to rise after a crisis, and of course to adapt to unavoidable change. This is a new paradigm. We're not doing that at any scale on governance.
Acum întrebarea este: cât este de sumbru acest lucru? Este astfel sustenabilă utopia dezvoltării? Ei bine, nu există nicio dovadă științifică care să sugereze asta. De fapt există o știință amplă care indică faptul că putem face această transformare, că acum avem abilitatea de a trece la angrenaj nou, inovativ, transformator, pe toate scalele. Drama este, desigur, aceea că 200 de țări de pe această planetă trebuie să înceapă să se deplaseze simultan în aceeași direcție. Însă asta ne schimbă în mod fundamental pradigma guvernării și a managementului, de la gândirea curentă liniară, de comandă și control, privind spre eficientizare și optimizare către o abordare mult mai flexibilă, care se adaptează mult mai mult, unde recunoaștem că redundanța, atât în sistemele sociale cât și în cele de mediu, reprezintă cheia spre a fi capabili să facem față unei ere turbulente de schimbare globală. Trebuie să investim în persistență, în abilitatea sistemelor sociale și a sistemelor ecologice de a rezista șocurilor și a rămâne încă în ceaşca dorită. Trebuie să investim în capacități de transformare, trecând de la criză la inovare, și abilitatea de a ne reveni după o criză, și, desigur, să ne adaptăm unor schimbări inevitabile. Aceasta este o nouă paradigmă. Nu facem acest lucru la nici o scală la guvernare.
But is it happening anywhere? Do we have any examples of success on this mind shift being applied at the local level? Well, yes, in fact we do and the list can start becoming longer and longer. There's good news here, for example, from Latin America, where plow-based farming systems of the '50s and '60s led farming basically to a dead-end, with lower and lower yields, degrading the organic matter and fundamental problems at the livelihood levels in Paraguay, Uruguay and a number of countries, Brazil, leading to innovation and entrepreneurship among farmers in partnership with scientists into an agricultural revolution of zero tillage systems combined with mulch farming with locally adapted technologies, which today, for example, in some countries, have led to a tremendous increase in area under mulch, zero till farming which, not only produces more food, but also sequesters carbon.
Dar se întâmplă undeva? Avem vreun exemplu de succes pe aceastaă schimbare a gândirii aplicată la nivel local? Ei bine, da, chiar avem, iar lista poate începe să crească tot mai mult. Există o veste bună aici, de exemplu, din America Latină, unde sistemele agricole bazate pe plug în anii '50 si '60 practic au dus agricultura spre un punct mort, cu producții din ce în ce mai mici, degradând materia organică iar probleme fundamentale la nivel de trai în Paraguai, Uruguai și alte țări precum Brazilia, ducând la inovație și antreprenoriat în rândul fermierilor în parteneriat cu oamenii de știință într-o revoluție agricolă a unui sistem de plugărit zero combinat cu creșterea mulcilor folosind tehnologii locale adaptate, care astăzi, de exemplu, în unele țări au dus la o creştere fabuloasă în zone cu mulci, plugărit zero, care, nu numai că produce mai multă hrană dar și înmagazinează carbon.
The Australian Great Barrier Reef is another success story. Under the realization from tourist operators, fishermen, the Australian Great Barrier Reef Authority and scientists that the Great Barrier Reef is doomed under the current governance regime. Global change, beautification rack culture, overfishing and unsustainable tourism, all together placing this system in the realization of crisis. But the window of opportunity was innovation and new mindset, which today has led to a completely new governance strategy to build resilience, acknowledge redundancy and invest in the whole system as an integrated whole, and then allow for much more redundancy in the system.
Marea Barieră de Corali Australiană este o altă poveste de succes. Sub realizarea din partea operatorilor de turism, pescarilor, a Autorităţii pentru Marea Barieră de Corali Australiană și a oamenilor de știință că Marea Barieră de Colari este osândită sub curentul regimului guvernamental. Schimbarea globală, înfrumusețarea [neclar] culturii, pescuitul excesiv şi turismul nesustenabil, toate la un loc plasează acest sistem în realizarea crizei. Însă fereastra oportunității a fost inovația și o nouă mentalitate, care astăzi a dus la o stratefgie de guvernare total nouă pentru construirea elasticității, redundanța recunoscută și investiția în tot sistemul ca un tot unitar, iar apoi permis și mai multă redundanță în sistem.
Sweden, the country I come from, has other examples, where wetlands in southern Sweden were seen as -- as in many countries -- as flood-prone polluted nuisance in the peri-urban regions. But again, a crisis, new partnerships, actors locally, transforming these into a key component of sustainable urban planning. So crisis leading into opportunities.
Suedia, țara din care provin eu, are alte exemple, acolo unde pământurile ude din sudul Suedei erau privite ca -- ca în multe țări -- ca poluate şi predispuse la inundații în regiunile peri-urbane. Însă din nou, o criză, noi parteneriate, actori locali, transformându-le într-o componentă cheie a planificării urbane sustenabile. Deci criză care naște oportunități.
Now, what about the future? Well, the future, of course, has one massive challenge, which is feeding a world of nine billion people. We need nothing less than a new green revolution, and the planet boundaries shows that agriculture has to go from a source of greenhouse gases to a sink. It has to basically do this on current land. We cannot expand anymore, because it erodes the planetary boundaries. We cannot continue consuming water as we do today, with 25 percent of world rivers not even reaching the ocean. And we need a transformation. Well, interestingly, and based on my work and others in Africa, for example, we've shown that even the most vulnerable small-scale rainfall farming systems, with innovations and supplementary irrigation to bridge dry spells and droughts, sustainable sanitation systems to close the loop on nutrients from toilets back to farmers' fields, and innovations in tillage systems, we can triple, quadruple, yield levels on current land.
Acum, cum rămâne cu viitorul? Ei bine, viitorul, desigur, are o provocare masivă, respectiv hrănirea unei lumi de nouă miliarde ce oameni. Nu avem nevoie de nimic mai puțin decât revoluția verde, iar granițele planetei arată că agricultura trebuie să treacă de la o sursă de gaze de seră la o chiuvetă. Trebuie practic să facă acest lucru pe actualul sol. Nu ne mai putem extinde, deoarece erodează granițele planetei. Nu mai putem continua să consumăm apă așa cum facem astăzi, cu 25 la sută din râurile lumii care nici măcar nu ajung la ocean. Și avem nevoie de o transformare. Ei bine, interesant, și pe baza muncii mele și a altora din Africa, de exemplu, am arătat că până și cel mai vulnerabil sistem de irigație agricolă la scară mică, cu inovații și irigare suplimentară, ca să treacă de perioade uscate și secete, sisteme sanitare sustenabile să închidă bucla nutrienților de la toalete înapoi pe pământurile fermierilor, și inovația în sistemele de plugărit, putem creşte de trei-patru ori nivelul producției pe solul actual.
Elinor Ostrom, the latest Nobel laureate of economics, clearly shows empirically across the world that we can govern the commons if we invest in trust, local, action-based partnerships and cross-scale institutional innovations, where local actors, together, can deal with the global commons at a large scale. But even on the hard policy area we have innovations. We know that we have to move from our fossil dependence very quickly into a low-carbon economy in record time. And what shall we do? Everybody talks about carbon taxes -- it won't work -- emission schemes, but for example, one policy measure, feed-in tariffs on the energy system, which is already applied, from China doing it on offshore wind systems, all the way to the U.S. where you give the guaranteed price for investment in renewable energy, but you can subsidize electricity to poor people. You get people out of poverty. You solve the climate issue with regards to the energy sector, while at the same time, stimulating innovation -- examples of things that can be out scaled quickly at the planetary level.
Elinor Ostrom, ultimul laureat al premiului Nobel în economie, în mod cert arată în mod empiric lumii întregi că putem guverna oamenii, dacă investim în credință, parteneriate locale, bazate pe acțiune și inovații instituționale, acolo unde actorii locali, împreună, pot avea de-a face cu popoarele lumii la o scară largă. Dar chiar și în zona politicii dure avem inovații. Știm că trebuie să trecem de la dependenţa noastră fosilă foarte repede la o economie săracă în carbon, în timp record. Și ce vom face? Toată lumea vorbeşte de taxele de carbon -- nu va funcționa -- planuri de emisii, dar spre exemplu, o măsură politică, tarifele pentru alimentarea sistemelor cu energie, care este deja aplicată, de la China, făcând asta pe sistemele eoliene de pe țărm, până în SUA, unde dai preţul garantat pentru investiție în energie regenerabilă, însă poți asigura electricitate celor săraci. Scoți oamenii din sărăcie. Rezolvi problemele de mediu legate de sectorul energiei, în același timp stimulând inovația -- exemple de lucru care pot fi supracotate rapid la nivel planetar.
So there is -- no doubt -- opportunity here, and we can list many, many examples of transformative opportunities around the planet. The key though in all of these, the red thread, is the shift in mindset, moving away from a situation where we simply are pushing ourselves into a dark future, where we instead backcast our future, and we say, "What is the playing field on the planet? What are the planetary boundaries within which we can safely operate?" and then backtrack innovations within that. But of course, the drama is, it clearly shows that incremental change is not an option.
Așadar, fără îndoială există aici o oportunitate, și putem enumera multe, multe exemple de oportunități de transformare în jurul lumii. Cheia se află însă în toate acestea, firul roșu este schimbarea mentalității, îndepărtându-ne de o situație în care suntem pur și simplu noi înșine spre un viitor întunecat, în care în loc să ne [neclar] viitorul, și spunem "Care este terenul de joacă de pe planetă? Care sunt granițele planetare în interiorul cărora putem funcționa în siguranță?" și apoi să urmărim inovația în cadrul ei. Dar desigur, drama este, în mod clar, aceea că schimbarea incrementală nu este o opțiune.
So, there is scientific evidence. They sort of say the harsh news, that we are facing the largest transformative development since the industrialization. In fact, what we have to do over the next 40 years is much more dramatic and more exciting than what we did when we moved into the situation we're in today. Now, science indicates that, yes, we can achieve a prosperous future within the safe operating space, if we move simultaneously, collaborating on a global level, from local to global scale, in transformative options, which build resilience on a finite planet.
Deci, există o dovadă științifică. Într-un fel ei spun vestea dură, că ne îndreptăm spre cea mai mare dezvoltare transformatoare de la industrializare. De fapt, ce trebuie să facem în următorii 40 de ani este mult mai dramatic și mult mai captivant decât ce-am făcut când am intrat în situația în care ne aflăm astăzi. Acum, știința indică faptul că, da, putem obține un viitor prosper în interiorul zonei sigure de funcționare, dacă ne mișcăm simultan, colaborând la un nivel global, de la scală locală la scală globală, în opțiuni transformatoare, care construiesc elasticitate pe o planetă finită.
Thank you.
Mulțumesc.
(Applause)
(Aplauze)