In 2013, a team of researchers held a math test. The exam was administered to over 1,100 American adults, and designed, in part, to test their ability to evaluate sets of data. Hidden among these math problems were two almost identical questions. Both problems used the same difficult data set, and each had one objectively correct answer. The first asked about the correlation between rashes and a new skin cream. The second asked about the correlation between crime rates and gun control legislation.
În 2013, o echipă de cercetători a desfășurat un test de matematică. Examenul a fost susținut de peste 1.100 de adulți americani, și a fost conceput, în parte, să testeze abilitatea lor de a evalua seturi de date. Ascunse printre problemele matematice erau două întrebări aproape identice. Ambele probleme au folosit același set de date și fiecare avea un singur răspuns corect. Primii au fost întrebați despre legătura dintre iritații și o cremă nouă de corp. Ultimii au fost întrebați despre legătura dintre rata infracționalității și legislația controlul armelor.
Participants with strong math skills were much more likely to get the first question correct. But despite being mathematically identical, the results for the second question looked totally different. Here, math skills weren’t the best predictor of which participants answered correctly. Instead, another variable the researchers had been tracking came into play: political identity. Participants whose political beliefs aligned with a correct interpretation of the data were far more likely to answer the problem right. Even the study’s top mathematicians were 45% more likely to get the second question wrong when the correct answer challenged their political beliefs.
Participanții cu bune abilități matematice erau mai predispuși să răspundă corect la prima întrebare. Deși erau la fel din punct de vedere matematic, rezultatele la a doua întrebare au arătat diferit. Aici, abilitățile matematice n-au fost cel mai bun indicator potrivit căruia participanții au răspuns corect. În schimb, a apărut o altă variabilă pe care cercetătorii o urmăreau: identitatea politică. Participanții ale căror convingeri politice erau aliniate cu o corectă interpretare a datelor, au fost mai predispuși să răspundă corect întrebării. Chiar și cei mai buni matematicieni ai studiului au fost cu 45% mai predispuși să răspundă greșit la a doua întrebare, când răspunsul corect le contesta convingerile politice.
What is it about politics that inspires this kind of illogical error? Can someone’s political identity actually affect their ability to process information? The answer lies in a cognitive phenomenon that has become increasingly visible in public life: partisanship.
Cum cauzează politica o astfel de eroare ilogică? Poate identitatea politică a cuiva să afecteze abilitatea de a procesa informațiile? Răspunsul se află într-un fenomen cognitiv care a devenit tot mai vizibil în viața publică: partizanatul.
While it’s often invoked in the context of politics, partisanship is more broadly defined as a strong preference or bias towards any particular group or idea. Our political, ethnic, religious, and national identities are all different forms of partisanship. Of course, identifying with social groups is an essential and healthy part of human life. Our sense of self is defined not only by who we are as individuals, but also by the groups we belong to. As a result, we’re strongly motivated to defend our group identities, protecting both our sense of self and our social communities.
Deși e des invocat în context politic, partizanatul e mai larg definit drept o preferință puternică sau părtinire către un anumit grup sau o idee. Identitățile noastre politice, etnice, religioase și naționale sunt toate forme diferite de partizanat. Desigur, identificarea cu anumite grupuri sociale e o parte esențială și sănătoasă a vieții umane. Conștiința de sine e definită nu doar de cine suntem ca indivizi, dar și de grupurile cărora aparținem. Ca rezultat, suntem ferm determinați să apărăm identitățile noastre de grup, protejând atât conștiința de sine cât și comunitățile noastre sociale.
But this becomes a problem when the group’s beliefs are at odds with reality. Imagine watching your favorite sports team commit a serious foul. You know that’s against the rules, but your fellow fans think it’s totally acceptable. The tension between these two incompatible thoughts is called cognitive dissonance, and most people are driven to resolve this uncomfortable state of limbo. You might start to blame the referee, complain that the other team started it, or even convince yourself there was no foul in the first place. In a case like this, people are often more motivated to maintain a positive relationship with their group than perceive the world accurately.
Dar asta devine o problemă când convingerile de grup sunt în contradicție cu realitatea. Imaginează-ți că echipa preferată comite o greșeală serioasă. Știi că e împotriva regulilor, dar colegii tăi fani cred că e total acceptabil. Tensiunea dintre aceste idei incompatibile e numită disonanță cognitivă, și majoritatea oamenilor vor să rezolve această stare incertă inconfortabilă. Pot începe să învinovățească arbitrul, să creadă că cealaltă echipă e vinovată sau chiar să se convingă că nici nu a existat greșeala. În astfel de cazuri, oamenii sunt deseori mai motivați să mențină o relație bună cu grupul lor decât să perceapă corect realitatea.
This behavior is especially dangerous in politics. On an individual scale, allegiance to a party allows people to create a political identity and support policies they agree with. But partisan-based cognitive dissonance can lead people to reject evidence that’s inconsistent with the party line or discredits party leaders. And when entire groups of people revise the facts in service of partisan beliefs, it can lead to policies that aren’t grounded in truth or reason.
Acest comportament e îndeosebi periculos în politică. La o scară individuală, loialitatea față de un partid permite oamenilor să creeze o identitate politică și să sprijine măsurile politice cu care sunt de acord. Dar disonanța cognitivă poate determină oamenii să respingă dovezile ce nu sunt compatibile cu linia de partid sau care discreditează liderii de partid. Și când un grup de oameni modifică adevărul din cauza credințelor partizane, pot rezulta măsuri politice ce nu sunt fondate pe adevăr sau rațiune.
This problem isn’t new— political identities have been around for centuries. But studies show that partisan polarization has increased dramatically in the last few decades. One theory explaining this increase is the trend towards clustering geographically in like-minded communities. Another is the growing tendency to rely on partisan news or social media bubbles. These often act like echo chambers, delivering news and ideas from people with similar views.
Această problemă nu e nouă, identitățile politice au existat de secole. Dar studiile arată că polarizarea partizană a crescut dramatic în ultimele câteva decenii. O teorie care explică această creștere este tendința de grupare geografică în comunitățile cu viziuni similare. Un alt aspect e tendința în creștere de a ne baza pe știrile partizane sau pe bulele din rețelele de socializare. Acestea deseori acționează ca o cameră cu ecou, ce furnizează știri și idei între oameni cu viziuni similare.
Fortunately, cognitive scientists have uncovered some strategies for resisting this distortion filter. One is to remember that you’re probably more biased than you think. So when you encounter new information, make a deliberate effort to push through your initial intuition and evaluate it analytically. In your own groups, try to make fact-checking and questioning assumptions a valued part of the culture. Warning people that they might have been presented with misinformation can also help. And when you’re trying to persuade someone else, affirming their values and framing the issue in their language can help make people more receptive.
Din fericire, cercetătorii din domeniul cognitiv au descoperit câteva strategii pentru a rezista acestui filtru de distorsiune. Prima e să-ți amintești că ești probabil mai părtinitor decât crezi. Deci, când vă confruntați cu noi informații, faceți un efort deliberat să vă urmăriți intuiția inițială și să o evaluați în mod analitic. În propriile grupuri, încercați să faceți verificarea și punerea la îndoială a ipotezelor o valoare de bază. Avertizarea oamenilor că ar putea fi expuși la dezinformare poate de asemenea ajuta. Și când încercați să convingeți pe altcineva, recunoscându-le valorile și definind problema în limba lor
We still have a long way to go before solving the problem of partisanship. But hopefully, these tools can help keep us better informed, and capable of making evidence-based decisions about our shared reality.
poate face oamenii mai receptivi. Avem un drum lung de parcurs pentru rezolvarea acestei probleme. Din fericire, aceste mijloace pot ajuta să fim mai bine informați