Clearly, we're living in a moment of crisis. Arguably the financial markets have failed us and the aid system is failing us, and yet I stand firmly with the optimists who believe that there has probably never been a more exciting moment to be alive. Because of some of technologies we've been talking about. Because of the resources, the skills, and certainly the surge of talent we're seeing all around the world, with the mindset to create change. And we've got a president who sees himself as a global citizen, who recognizes that no longer is there a single superpower, but that we've got to engage in a different way with the world.
Cu siguranţă trăim într-un moment de criză. Probabil că pieţele financiare ne-au părăsit iar sistemul de ajutor umanitar ne părăseşte. Şi totuşi, stau, cu fermitate, alături de optimiştii care cred că nu a existat, probabil, un moment mai palpitant de a fi în viaţă. Datorită unor tehnologii despre care am vorbit. Datorită resurselor, competenţelor, şi cu siguranţă valului de talente pe care l-am văzut în lume, cu starea de spirit de a crea schimbare. Şi avem un preşedinte care se consideră el însuşi cetăţean al lumii, care recunoaşte că nu mai există doar o singură superputere, şi că trebuie să ne implicăm într-un mod diferit în lume.
And by definition, every one of you who is in this room must consider yourself a global soul, a global citizen. You work on the front lines. And you've seen the best and the worst that human beings can do for one another and to one another. And no matter what country you live or work in, you've also seen the extraordinary things that individuals are capable of, even in their most ordinariness.
Şi prin definiţie, oricine din această sală trebuie să se considere ca un suflet al lumii, ca un cetăţean al lumii. Lucraţi în linia întâi. Şi aţi văzut şi cele mai bune şi cele mai rele lucruri, din ceea ce oamenii pot face unul pentru celălalt şi unul altuia. Şi indiferent în ce ţară locuiţi sau lucraţi, aţi văzut lucrurile extraordinare de care sunt capabili indivizii, chiar şi în cele mai obişnuite lucruri.
Today there is a raging debate as to how best we lift people out of poverty, how best we release their energies. On the one hand, we have people that say the aid system is so broken we need to throw it out. And on the other we have people who say the problem is that we need more aid. And what I want to talk about is something that compliments both systems. We call it patient capital.
Azi există o dezbatere aprinsă despre cum e cel mai bine să scoatem oamenii din sărăcie, despre cum e mai bine să le eliberăm energiile. Pe de o parte, avem oameni care spun: sistemul de ajutor umanitar este atât de corupt încât trebuie aruncat afară. Pe de altă parte, avem oameni care spun: problema este că avem nevoie de mai mult ajutor. Şi vreau să vorbesc despre ceva ce laudă ambele sisteme. Îl numim "capitalul răbdător".
The critics point to the 500 billion dollars spent in Africa since 1970 and say, and what do we have but environmental degradation and incredible levels of poverty, rampant corruption? They use Mobutu as metaphor. And their policy prescription is to make government more accountable, focus on the capital markets, invest, don't give anything away.
Criticii arată cele 500 de miliarde de dolari cheltuiţi în Africa din 1970 şi spun: şi ce avem exceptând degradarea mediului şi incredibilul nivel de sărăcie, corupţie nestăpânită? Îl folosesc pe Mobutu ca metaforă. Şi politica prescripţiilor lor este de a face guvernul mult mai răspunzător, concentrat pe pieţele de capital, investiţi, nu daţi totul la o parte.
On the other side, as I said, there are those who say the problem is that we need more money. That when it comes to the rich, we'll bail out and we'll hand a lot of aid, but when it comes to our poor brethren, we want little to do with it. They point to the successes of aid: the eradication of smallpox, and the distribution of tens of millions of malaria bed nets and antiretrovirals. Both sides are right. And the problem is that neither side is listening to the other. Even more problematic, they're not listening to poor people themselves.
De cealaltă parte, cum am spus, sunt cei care spun problema este că avem nevoie de mai mulţi bani. Când vine vorba de bogaţi, îi scoatem pe cauţiune şi le dăm o grămadă de ajutor. Dar când vine vorba de confraţii noştri sărăci, vrem să avem cât mai puţin de-a face cu ei. Ei arată spre succesele ajutorului umanitar: eradicarea variolei, distribuirea a zeci de milioane de de plase pentru paturi şi antiretrovirale. Ambele părţi au dreptate. Şi problema e că nicio parte nu ascultă ce spune cealaltă. Şi mai problematic, ei nu-i ascultă pe săraci înşişi.
After 25 years of working on issues of poverty and innovation, it's true that there are probably no more market-oriented individuals on the planet than low-income people. They must navigate markets daily, making micro-decisions, dozens and dozens, to move their way through society, and yet if a single catastrophic health problem impacts their family, they could be put back into poverty, sometimes for generations. And so we need both the market and we need aid.
După 25 de ani de muncă în problema sărăciei şi inovaţiei, este adevărat că nu există, probabil, pe planetă indivizi mai orientaţi către piaţă decât persoanele cu venituri mici. Ei trebuie să navigheze pieţele zilnic luând microdecizii, zeci si zeci, pentru a se deplasa în societate. Şi totuşi, dacă o problemă catastrofică de sănătate loveşte familia lor, pot fi readuşi la sărăcie, uneori pentru generaţii întregi. Deci avem nevoie şi de piaţă şi de ajutor umanitar.
Patient capital works between, and tries to take the best of both. It's money that's invested in entrepreneurs who know their communities and are building solutions to healthcare, water, housing, alternative energy, thinking of low income people not as passive recipients of charity, but as individual customers, consumers, clients, people who want to make decisions in their own lives.
"Capitalul răbdător" funcţionează între aceste 2 lucruri şi încearcă să ia ce e mai bun de la ambele. Este voba de bani care sunt investiţi în antreprenorii care îşi cunosc comunitatea şi construiesc soluţii pentru sănătate, apă, energie alternativă, gândindu-se la oamenii cu venituri mici nu ca la recipiente pasive de milă, ci ca la indivizi, clienţi, consumatori, ca la oameni care vor să ia decizii pentru propriile vieţi.
Patient capital requires that we have incredible tolerance for risk, a long time horizon in terms of allowing those entrepreneurs time to experiment, to use the market as the best listening device that we have, and the expectation of below-market returns, but outsized social impact. It recognizes that the market has its limitation, and so patient capital also works with smart subsidy to extend the benefits of a global economy to include all people.
"Capitalul răbdător" cere să avem o toleranţă incredibilă pentru risc, un orizont de timp îndelungat, în sensul permiterii acelor antreprenori să aibă timp pentru experimentare, pentru a folosi piaţa la fel ca şi cel mai bun aparat de ascultat pe care-l deţinem, şi aşteptarea sub nivelul de returnare al pieţei dar depăşind în mărime impactul social. Acest fapt recunoaşte faptul că piaţa are limitele ei. Aşadar, "capitalul răbdător" funcţionează de asemenea cu subvenţii inteligente pentru a extinde beneficiile economiei globale care să includă toţi oamenii.
Now, entrepreneurs need patient capital for three reasons. First, they tend to work in markets where people make one, two, three dollars a day and they are making all of their decisions within that income level. Second, the geographies in which they work have terrible infrastructure -- no roads to speak of, sporadic electricity and high levels of corruption. Third, they are often creating markets.
Acum antreprenorii au nevoie de "capital răbdător" din 3 motive. Întâi, au tendinţa de a lucra în pieţe în care oamenii câştigă unul, doi, trei dolari pe zi şi iau toate deciziile lor în funcţie de acel nivel al venitului. Doi, geografia în care lucrează ei are o infrastructură teribilă. Nu mai vorbesc de drumuri, de electricitatea sporadică, şi de un înalt nivel al corupţiei. Trei, adesea ei creează piaţa.
Even if you're bringing clean water for the first time into rural villages, it is something new. And so many low-income people have seen so many failed promises broken and seen so many quacks and sporadic medicines offered to them that building trust takes a lot of time, takes a lot of patience. It also requires being connected to a lot of management assistance. Not only to build the systems, the business models that allow us to reach low income people in a sustainable way, but to connect those business to other markets, to governments, to corporations -- real partnerships if we want to get to scale.
Chiar dacă aduci apă curată pentru prima oară în sate, este ceva nou. Şi mulţi oameni cu venituri mici au văzut atât de multe promisiuni încălcate şi atât de mulţi şarlatani şi medicamente oferite lor, încât construirea unei relaţii de încredere ia mult timp ia multă răbdare. De asemenea e nevoie să fii conectat la multă asistenţă managerială. Nu doar pentru a construi sistemul modelul afacerii care să ne permită de a găsi oameni cu venituri mici, într-un mod durabil, dar pentru a conecta aceste afaceri la alte pieţe, la guvern, la corporaţii -- la parteneriate reale, dacă vrem să ajungem la scară mare.
I want to share one story about an innovation called drip irrigation. In 2002 I met this incredible entrepreneur named Amitabha Sadangi from India, who'd been working for 20 years with some of the poorest farmers on the planet. And he was expressing his frustration that the aid market had bypassed low-income farmers altogether, despite the fact that 200 million farmers alone in India make under a dollar a day. They were creating subsidies either for large farms, or they were giving inputs to the farmers that they thought they should use, rather than that the farmers wanted to use.
Vreau să împărtăşesc o poveste despre inovaţie numită irigare prin picurare. În 2002 am întâlnit acest antreprenor incredibil pe nume Amitabha Sadangi din India, care lucra de 20 de ani cu unii dintre cei mai săraci fermieri de pe planetă. Şi el şi-a exprimat frustrarea că susţinerea pieţei nu a luat deloc în calcul fermierii cu venituri mici, în ciuda faptului că 200 milioane de fermieri numai în India, produc sub un dolar pe zi. Ei au creat subvenţii fie pentru ferme mari sau au dat cale liberă fermierilor pe care au crezut că ar trebui să-i folosească, mai degrabă decât fermierilor care să folosească subvenţiile.
At the same time Amitabha was obsessed with this drip irrigation technology that had been invented in Israel. It was a way of bringing small amounts of water directly to the stalk of the plant. And it could transform swaths of desert land into fields of emerald green. But the market also had bypassed low income farmers, because these systems were both too expensive, and they were constructed for fields that were too large. The average small village farmer works on two acres or less.
În acelaşi timp Amitabha era obsedat de tehnologia irigaţiei prin picurare, care fusese inventată în Israel. A fost o cale de a aduce cantităţi mici de apă direct la tulpina plantei. Şi a fi putut transforma brazde întregi de deşert în câmpuri de un verde smarald. Dar piaţa, de asemenea, a trecut peste fermierii cu venituri mici. Fiindcă aceste două sisteme sunt foarte costisitoare şi au fost construite pentru terenuri foarte mari. Un fermier obişnuit de la sat lucrează pe 2 acri sau mai puţin.
And so, Amitabha decided that he would take that innovation and he would redesign it from the perspective of the poor farmers themselves, because he spent so many years listening to what they needed not what he thought that they should have. And he used three fundamental principles.
Aşa că Amitabha s-a decis să facă acea inovaţie şi să o reconstruiască din perspepctiva fermierilor săraci înşişi. Pentru că ani de zile ascultase ce au ei nevoie şi nu ce credea el că ar trebui să aibă. Şi a folosit 3 principii fundamentale.
The first one was miniaturization. The drip irrigation system had to be small enough that a farmer only had to risk a quarter acre, even if he had two, because it was too frightening, given all that he had at stake. Second, it had to be extremely affordable. In other words, that risk on the quarter acre needed to be repaid in a single harvest, or else they wouldn't take the risk. And third, it had to be what Amitabha calls infinitely expandable. What I mean is with the profits from the first quarter acre, the farmers could buy a second and a third and a fourth.
Primul a fost miniaturizarea. Sistemul de irigaţie prin picurare trebuia să fie suficient de mic ca un fermier să poată risca doar un sfert dintr-un acru, chiar dacă are doi acri pentru era mult prea înfricoşător, considerând tot ce avea în joc. Doi, trebuia să fie extrem de accesibil. Cu alte cuvinte, riscul asumat pe un sfert de acru trebuia să poată fi reparat într-o singură recoltă. Altfel, nu-şi asumau riscul. Şi trei, trebuia să fie ceea ce Amitabha numea extensibil la infinit. Ceea ce vreau să spun este că, din profitul din primul sfert de acru, fermierii îşi puteau cumpăra un al 2-lea acru, un al 3-lea, un al 4-lea acru.
As of today, IDE India, Amitabha's organization, has sold over 300,000 farmers these systems and has seen their yields and incomes double or triple on average, but this didn't happen overnight. In fact, when you go back to the beginning, there were no private investors who would be willing to take a risk on building a new technology for a market class that made under a dollar a day, that were known to be some of the most risk-averse people on the planet and that were working in one of the riskiest sectors, agriculture.
Astăzi, IDE India, organizaţia lui Amitabha, a vândut la peste 300 de fermieri aceste sisteme şi şi-a văzut randamentul şi veniturile dublate sau triplate, în medie. Dar asta nu s-a întâmplat peste noapte. De fapt, când mergi înapoi la începuturi, vezi că nu au existat investitori privaţi care să fie doritori de a-şi asuma riscul în construirea noii tehnologii pentru un segment al pieţei care câştiga sub un dolar pe zi. şi care erau cunoscuţi drept cei mai defavorabili riscului oameni de pe planetă, şi care vor lucra în unul dintre cele mai riscante sectoare, agricultura.
And so we needed grants. And he used significant grants to research, to experiment, to fail, to innovate and try again. And when he had a prototype and had a better understanding of how to market to farmers, that's when patient capital could come in. And we helped him build a company, for profit, that would build on IDE's knowledge, and start looking at sales and exports, and be able to tap into other kinds of capital.
Aşadar, am avut nevoie de donaţii. Şi el a folosit donaţii semnificative pentru a cerceta, a experimenta, a eşua, a inova şi a încerca din nou. Şi atunci când a avut un prototip şi o mai bună înţelegere a modului cum să vândă fermierilor, atunci "capitalul răbdător" a putut veni. Şi noi l-am ajutat să construiască o companie, pentru profit, şi care a construit cunoştinţele IDE şi să înceapă să găsească vânzări şi exporturi, şi să fie capabil să dea drumul altor feluri de capital.
Secondarily, we wanted to see if we could export this drip irrigation and bring it into other countries. And so we met Dr. Sono Khangharani in Pakistan. And while, again, you needed patience to move a technology for the poor in India into Pakistan, just to get the permits, over time we were able to start a company with Dr. Sono, who runs a large community development organization in the Thar Desert, which is one of the remote and poorest areas of the country. And though that company has just started, our assumption is that there too we'll see the impact on millions.
În al 2-lea rând, am vrut să vedem dacă putem exporta aceste irigaţii prin picătură şi să le aducem în alte ţări. Aşa că ne-am întâlnit cu Dr. Sono Khangharani în Pakistan. Şi de vreme ce, din nou, aveam nevoie de răbdare pentru a mişca o tehnologie pentru săraci în India, în Pakistan, doar pentru a lua autorizaţiile, de a lungul timpului am fost capabili să începem o companie cu cu Dr. Sono care conduce o mare companie de dezvoltare comunitară în deşertul Thar care este una dintre cele mai îndepărtate şi sărace zone din ţară. Deşi acea companie abia începuse, presupunerea noastră a fost că şi acolo vom vedea impactul asupra milioanelor.
But drip irrigation isn't the only innovation. We're starting to see these happening all around the world. In Arusha, Tanzania, A to Z Textile Manufacturing has worked in partnership with us, with UNICEF, with the Global Fund, to create a factory that now employs 7,000 people, mostly women. And they produce 20 million lifesaving bednets for Africans around the world.
Dar irigarea prin picurare nu este doar innovaţie. Am văzut efectele întâmplându-se peste tot în lume. În Arusha, în Tanzania de la A la Z în fabricarea textilelor au lucrat în parteneriat cu noi, cu UNICEF, cu Global Fund, pentru a crea o fabrică ce are acum 7.000 de angajaţi, mare parte femei. Şi care produce 20 milioane de plase de paturi salvatoare de vieţi pentru africanii din toată lumea.
Lifespring Hospital is a joint venture between Acumen and the government of India to bring quality, affordable maternal health care to low-income women, and it's been so successful that it's currently building a new hospital every 35 days.
Spitalul Lifespring este fuziunea dintre Acumen şi guvernul Indiei, pentru a aduce calitate, un sistem maternal accesibil pentru femeile cu venit mic. Şi a fost atât de prosper încât acum construieşte un nou spital la fiecare 35 de zile.
And 1298 Ambulances decided that it was going to reinvent a completely broken industry, building an ambulance service in Bombay that would use the technology of Google Earth, a sliding scale pricing system so that all people could have access, and a severe and public decision not to engage in any form of corruption. So that in the terrorist attacks of November they were the first responder, and are now beginning to scale, because of partnership. They've just won four government contracts to build off their 100 ambulances, and are one of the largest and most effective ambulance companies in India.
Şi Ambulanţa 1298 a decis că va reinventa o industrie complet distrusă prin construirea unui serviciu de ambulanţă în Bombay care va folosi tehnologie Google Earth, un sistem glisant de preţuri, pentru ca toţi oamenii să aibă acces, şi nicio decizie publică severă să nu implice vreo formă de corupţie. Iar în atacurile teroriste din noiembrie ei au fost primii răspunzători, şi acum încep să se echilibreze, datorită parteneriatului. Au câştigat deja 4 contracte guvernamentale pentru a-şi construi cele 100 de ambulanţe şi sunt dintre cele mai mari şi eficiente companii de ambulanţe din India
This idea of scale is critical. Because we're starting to see these enterprises reach hundreds of thousands of people. All of the ones I discussed have reached at least a quarter million people. But that's obviously not enough. And it's where the idea of partnership becomes so important. Whether it's by finding those innovations that can access the capital markets, government itself, or partner with major corporations, there is unbelievable opportunity for innovation.
Aceasta idee a echilibrului este critică. Deoarece începem să vedem aceste intreprinderi ajungând la sute de mii de oameni. Toţi cei despre care am discutat au ajuns la cel puţin un sfert de milion de oameni. Dar este evident că nu e suficient. Şi aici ideea de parteneriat devine atât de importantă. Fie e că este vorba de găsirea acelor inovaţii care pot accesa capitalul pieţelor, guvernul însuşi sau parteneriatul cu corporaţii majore, este o increbibilă oportunitate pentru inovaţie.
President Obama understands that. He recently authorized the creation of a Social Innovation Fund to focus on what works in this country, and look at how we can scale it. And I would submit that it's time to consider a global innovation fund that would find these entrepreneurs around the world who really have innovations, not only for their country, but ones that we can use in the developed world as well. Invest financial assistance, but also management assistance. And then measure the returns, both from a financial perspective and from a social impact perspective.
Preşedintele Obama înţelege asta. Recent el a autorizat crearea unui fond de inovaţie socială pentru a se concentra pe ceea ce funcţionează în această ţară şi să vadă cum o putem echilibra. Şi eu aş spune că este timpul să luăm în considerare un fond de inovaţie socială care să găsească aceşti antreprenori din jurul lumii care au adevărate inovaţii, nu doar pentru ţara lor dar şi unele pe care să le putem folosi în dezvoltarea lumii de asemenea. Investiţi în asistenţă financiară, dar, de asemenea, şi asistenţă de management. Şi apoi măsuraţi returnările, atât din perspectivă financiară cât şi din perspectiva impactului social.
When we think about new approaches to aid, it's impossible not to talk about Pakistan. We've had a rocky relationship with that country and, in all fairness, the United States has not always been a very reliable partner. But again I would say that this is our moment for extraordinary things to happen. And if we take that notion of a global innovation fund, we could use this time to invest not directly in government, though we would have government's blessing, nor in international experts, but in the many existing entrepreneurs and civil society leaders who already are building wonderful innovations that are reaching people all across the country.
Când ne gândim la o nouă abordare a ajutorului umanitar este imposibil să nu vorbim de Pakistan. Am avut o relaţie stâncoasă cu această ţară şi cu toată corectitudinea Statele Unite nu au fost mereu cel mai de încredere partener. Dar, din nou, spun că acesta este momentul nostru pentru a face ca lucruri extraordinare să se întâmple. Şi dacă luăm acea noţiune de fond global de inovaţie, putem folosi acest timp pentru a investi nu direct în guvern, deşi am avea aprobarea guvernului sau în experţi internaţionali ci în mulţii antreprenori existenţi şi lideri ai societăţii civile care deja construiesc inovaţii minunate şi care ajung la oameni din toată lumea.
People like Rashani Zafar, who created one of the largest microfinance banks in the country, and is a real role model for women inside and outside the country. And Tasneem Siddiqui, who developed a way called incremental housing, where he has moved 40,000 slum dwellers into safe, affordable community housing. Educational initiatives like DIL and The Citizen Foundation that are building schools across the country. It's not hyperbole to say that these civil society institutions and these social entrepreneurs are building real alternatives to the Taliban.
Oameni ca Rashani Zafar. Care a creat una dintre cele mai mari banci de microfinanţare din ţară, şi care e un model pentru femeile din ţară si dinafara ţării. Şi Tasneem Siddiqui care a dezvoltat o cale numită "sporirea găzduirii" unde a mutat 40.000 de locuitori de mahalale într-o comunitate sigură, accesibilă. Iniţiative educative precum DIL şi The Citizen Fondation care construiesc şcolii în toată ţara. Nu e o hiperbolă în a spune că aceste instituţii ale societăţii civile şi aceşti antreprenori sociali construiesc alternative reale talibanilor.
I've invested in Pakistan for over seven years now, and those of you who've also worked there can attest that Pakistanis are an incredibly hard working population, and there is a fierce upward mobility in their very nature.
Eu am investit în Pakistan de 7 ani deja iar cei dintre voi care de asemenea aţi lucrat acolo pot atesta că pakistanezii sunt incredibili de muncitori. Şi că există o feroce mobilitate ascendentă în însăşi natura lor.
President Kennedy said that those who make peaceful revolution impossible make violent revolution inevitable. I would say that the converse is true. That these social leaders who really are looking at innovation and extending opportunity to the 70 percent of Pakistanis who make less than two dollars a day, provide real pathways to hope. And as we think about how we construct aid for Pakistan, while we need to strengthen the judiciary, build greater stability, we also need to think about lifting those leaders who can be role models for the rest of the world.
Preşedintele Kennedy a spus că aceia care fac revoluţia păcii imposibilă fac revoluţia violenţei inevitabilă. Eu aş spune că şi inversa este adevărată. Fiindcă aceşti lideri sociali care privesc cu adevărat la inovaţie şi la extinderea oportunităţilor la 70% din pakistanezi care fac mai puţin de 2 dolari pe zi, furnizează adevărate căi spre speranţă. Şi aşa cum ne gândim la cum să construim ajutorul în Pakistan, în timp ce trebuie să consolidăm sistemul judiciar construind o mai mare stabilitate, la fel trebuie să ne gândim la ridicarea acelor lideri care pot fi modele pentru restul lumii.
On one of my last visits to Pakistan, I asked Dr. Sono if he would take me to see some of the drip irrigation in the Thar Desert. And we left Karachi one morning before dawn. It was about 115 degrees. And we drove for eight hours along this moonscape-like landscape with very little color, lots of heat, very little discussion, because we were exhausted.
La una dintre ultimele mele vizite în Pakistan l-am întrebat pe Dr. Sono dacă mă poate lua să văd câteva dintre irigaţiile prin picurare în deşertul Thar. Şi am părăsit Karachi într-o dimineaţă în zori. Erau cam 45 grade. Şi am condus 8 ore de a lungul acestui peisaj lunar cu foarte puţină culoare, multă căldură, foarte puţină conversaţie, deoarece eram extenuaţi.
And finally, at the end of the journey, I could see this thin little yellow line across the horizon. And as we got closer, its significance became apparent. That there in the desert was a field of sunflowers growing seven feet tall. Because one of the poorest farmers on Earth had gotten access to a technology that had allowed him to change his own life. His name was Raja, and he had kind, twinkly hazel eyes and warm expressive hands that reminded me of my father.
Şi în sfârşit la capătul călătoriei am putut vedea această mică linie galbenă la orizont. Şi pe măsură ce ne apropiam semnificaţia ei devenea evidentă. Că acolo în deşert era un câmp de floarea soarelui de 2 metri înălţime. Deoarece unul dintre cei mai săraci fermieri de pe Pământ a avut acces la o tehnologie care i-a permis să-şi schimbe propria viaţă. Numele lui era Raja. Şi avea ochii căprui şi binevoitori şi mâini calde şi expresive care-mi aminteau de tatăl meu.
And he said it was the first dry season in his entire life that he hadn't taken his 12 children and 50 grandchildren on a two day journey across the desert to work as day laborers at a commercial farm for about 50 cents a day. Because he was building these crops. And with the money he earned he could stay this year. And for the first time ever in three generations, his children would go to school.
Şi a spus că era primul sezon uscat din toată viaţa lui în care nu-şi luase cei 12 copii şi 50 de nepoţi într-o călătorie de 2 zile prin deşert pentru a lucra ca zilieri la o fermă comercială pentru aproximativ 50 de cenţi pe zi. Pentru că el construise aceste culturi. Şi cu banii câştigati putea să stea anul acesta. Şi pentru prima oară după 3 generaţii, copiii lui puteau merge la şcoală.
We asked him if he would send his daughters as well as his sons. And he said, "Of course I will. Because I don't want them discriminated against anymore." When we think about solutions to poverty, we cannot deny individuals their fundamental dignity. Because at the end of the day, dignity is more important to the human spirit than wealth. And what's exciting is to see so many entrepreneurs across sectors who are building innovations that recognize that what people want is freedom and choice and opportunity. Because that is where dignity really starts.
L-am întrebat dacă le va trimite la şcoală şi pe fetele lui, la fel ca pe fii lui. Şi a spus: "Bineînţeles ca da. Fiindcă nu mai vreau să fie discriminate." Când ne gândim la soluţia sărăciei, nu putem nega indivizilor, demnitatea lor fundamentală. Pentru că la sfârşitul zilei demnitatea este mult mai importantă pentru spiritul uman decât bogăţia. Şi ce este emoţionant e să vezi atât de mulţi antreprenori din toate sectoarele care construiesc inovaţii ce recunosc că ceea ce îşi doresc oamenii este libertate şi alegere şi oportunitate. Pentru că acolo începe cu adevărat demnitatea.
Martin Luther King said that love without power is anemic and sentimental, and that power without love is reckless and abusive. Our generation has seen both approaches tried, and often fail. But I think our generation also might be the first to have the courage to embrace both love and power. For that is what we'll need, as we move forward to dream and imagine what it will really take to build a global economy that includes all of us, and to finally extend that fundamental proposition that all men are created equal to every human being on the planet.
Martin Luther King a spus că iubirea fără putere este anemică şi sentimentală. Şi că puterea fără iubire este nesăbuită şi abuzivă. Generaţia noastră a văzut ambele abordări încercate şi deseori eşuate. Dar cred că generaţia noastră, de asemenea, poate fi prima care a avut curajul să îmbrăţişeze şi iubirea şi puterea. De asta avem nevoie pe măsură ce mergem înainte să visăm şi să ne imaginăm ce implică să construieşti o economie globală care ne include pe toţi. Şi în sfârşit pentru a extinde acea propoziţie fundamentală cum că toţi oamenii sunt egali la toţi oamenii de pe planetă.
The time for us to begin innovating and looking for new solutions, a cross sector, is now. I can only talk from my own experience, but in eight years of running Acumen fund, I've seen the power of patient capital. Not only to inspire innovation and risk taking, but to truly build systems that have created more than 25,000 jobs and delivered tens of millions of services and products to some of the poorest people on the planet. I know it works. But I know that many other kinds of innovation also work.
Timpul nostru pentru a începe inovaţia şi căutarea de noi soluţii, este acum. Pot vorbi numai din experienţă proprie. Dar în 8 ani de conducere a fondurilor Acumen am văzut puterea "capitalului răbdător". Nu numai pentru a inspira inovaţia şi asumarea riscului, dar şi pentru construirea cu adevărat a sistemelor care au creat mai mult de 25.000 de locuri de muncă şi au livrat zeci de milioane de servicii şi produse unora dintre cei mai săraci oameni de pe planetă. Ştiu că funcţionează. Dar mai ştiu şi că multe alte feluri de inovaţii funcţionează.
And so I urge you, in whatever sector you work, in whatever job you do, to start thinking about how we might build solutions that start from the perspective of those we're trying to help. Rather than what we think that they might need. It will take embracing the world with both arms. And it will take living with the spirit of generosity and accountability, with a sense of integrity and perseverance. And yet these are the very qualities for which men and women have been honored throughout the generations. And there is so much good that we can do. Just think of all those sunflowers in the desert. Thank you. (Applause)
Aşa că vă îndemn, indiferent de sectorul în care lucraţi, indiferent de slujba pe care o aveţi, să începeţi să vă gândiţi cum am putea contrui soluţii care încep din perspectiva celor pe care încercăm să-i ajutăm. Mai degrabă decât ce credem noi c-ar putea avea nevoie. Voi îmbrăţişa lumea cu ambele braţe. Şi voi trăi viaţa cu generozitate şi consideraţie cu un sens al integrităţii şi perseverenţei. Şi totuşi, acestea sunt doar puţinele calităţi pentru care bărbaţi şi femei au fost onoraţi peste generaţii. Şi există atât de mult bine pe care-l putem face. Gândiţi-vă numai la acea floare a soarelui din deşert. Vă mulţumesc. (Aplauze)