It begins with a bit of discomfort and soon becomes a pressing sensation that's impossible to ignore. Finally, it's all you can think about, and out of sheer desperation, you go on a hunt for a bathroom until "ahh." Humans should urinate at least four to six times a day, but occasionally, the pressures of modern life forces us to clench and hold it in. How bad is this habit, and how long can our bodies withstand it? The answers lie in the workings of the bladder, an oval pouch that sits inside the pelvis. Surrounding this structure are several other organs that together make up the whole urinary system. Two kidneys, two ureters, two urethral sphincters, and a urethra. Constantly trickling down from the kidneys is the yellowish liquid known as urine. The kidneys make urine from a mix of water and the body's waste products, funneling the unwanted fluid into two muscular tubes called ureters. These carry it downward into the hollow organ known as the bladder. This organ's muscular wall is made of tissue called detrusor muscle which relaxes as the bladder fills allowing it to inflate like a balloon. As the bladder gets full, the detrusor contracts. The internal urethral sphincter automatically and involuntarily opens, and the urine is released. Whooshing downwards, the fluid enters the urethra and stops short at the external urethral sphincter. This works like a tap. When you want to delay urinating, you keep the sphincter closed. When you want to release it, you can voluntarily open the flood gates. But how do you sense your bladder's fullness so you know when to pee? Inside the layers of detrusor muscles are millions of stretch receptors that get triggered as the bladder fills. They send signals along your nerves to the sacral region in your spinal cord. A reflex signal travels back to your bladder, making the detrusor muscle contract slightly and increasing the bladder's pressure so you're aware that it's filling up. Simultaneously, the internal urethral sphincter opens. This is called the micturition reflex. The brain can counter it if it's not a good time to urinate by sending another signal to contract the external urethral sphincter. With about 150 to 200 milliliters of urine inside of it, the bladder's muscular wall is stretched enough for you to sense that there's urine within. At about 400 to 500 milliliters, the pressure becomes uncomfortable. The bladder can go on stretching, but only to a point. Above 1,000 milliliters, it may burst. Most people would lose bladder control before this happens, but in very rare cases, such as when as a person can't sense the need to urinate, the pouch can rupture painfully requiring surgery to fix. But under normal circumstances, your decision to urinate stops the brain's signal to the external urethral sphincter, causing it to relax and the bladder to empty. The external urethral sphincter is one of the muscles of the pelvic floor, and it provides support to the urethra and bladder neck. It's lucky we have these pelvic floor muscles because placing pressure on the system by coughing, sneezing, laughing, or jumping could cause bladder leakage. Instead, the pelvic floor muscles keep the region sealed until you're ready to go. But holding it in for too long, forcing out your urine too fast, or urinating without proper physical support may over time weaken or overwork that muscular sling. That can lead to an overactive pelvic floor, bladder pain, urgency, or urinary incontinence. So in the interest of long-term health, it's not a great habit to hold your pee. But in the short term, at least, your body and brain have got you covered, so you can conveniently choose your moment of sweet release.
Începe cu un ușor disconfort și curând devine o senzație urgentă, imposibil de ignorat. În final, este singurul lucru la care vă gândiți și, cu disperare, începeți vânătoarea unei băi până când ... ahh. Oamenii ar trebui să urineze de cel puțin 4 până la 6 ori pe zi, dar, ocazional, stresul vieții moderne ne obligă să ne forțăm și să ne abținem. Cât de rău este acest obicei și cât timp poate fi suportat de corpul nostru? Răspunsul se află în modul de funcționare a vezicii, un săculeț oval plasat în interiorul pelvisului. În jurul acestei structuri se găsesc alte câteva organe, care, împreună, formează sistemul urinar. Doi rinichi, doua uretere, două sfinctere uretrale și uretra. Din rinichi picură constant un lichid galben, cunoscut ca și urină. Rinichii produc urina dintr-un amestec de apă și produse reziduale ale corpului, conducând lichidul nedorit în două tuburi musculare, numite uretere. Aceastea conduc fluidul în jos, către organul colector, numit vezică. Peretele muscular al vezicii este realizat dintr-un țesut numit mușchi detrusor, ce se relaxează când vezica se umple, permițându-i să se umfle precum un balon. Când vezica este plină, detrusorul se contractă. Sfincterul uretral intern se deschide automat și involuntar, iar urina este eliberată. Coborând cu mare viteză, fluidul pătrunde în uretră și se oprește la nivelul sfincterului uretral extern. Acesta funcționează ca un robinet. Când vreți sa amânați micțiunea, țineți, de fapt, sfincterul închis. Când vreți să elimini urina, puteți deschide volontar pereții acestuia. Dar cum știm că vezica noastră este plină, pentru a ști când să urinăm? În straturile musculare ale detrusorului sunt milioane de receptori de întindere, care sunt activați, pe măsură ce vezica se umple. Ei trimit semnale nervilor sacrali din măduva spinării. Un semnal reflex se întoarce la vezică, determină contractarea ușoară a mușchiului detrusor și crește presiunea vezicii, anunțându-te că aceasta se umple. În același timp, se deschide sfincterul uretral intern. Acesta se numește reflex de micțiune. Creierul îl poate bloca, dacă nu este momentul să urinați, prin trimiterea unui alt semnal, care să contracte sfincterul extern. Pentru un volum de 150 - 200 ml de urină, peretele muscular al vezicii se întinde suficient, cât să resimți prezența urinei. De la 400 la 500 ml, presiunea devine inconfortabilă. Vezica se mai poate întinde, dar doar până la un anumit punct. Peste 1000 ml, ea se poate sparge. Majoritatea ar pierde controlul înainte să se întâmple asta, dar, în foarte puține cazuri, ca atunci când o persoană nu poate simți nevoia de a urina, săculețul se rupe, provocând durere și necesitând intervenție chirurgicală. Dar, în condiții normale, decizia ta de a urina oprește semnalul de la creier către sfincterul extern, cauzând relaxarea acestuia și golirea vezicii. Sfincterul uretral extern este un mușchi al planșeului pelvian, fiind suportul uretrei și al colului vezical. Suntem norocoși că avem acest planșeu pelvian, căci presiunea asupra sistemului din cauza tusei, strănutului, râsului, sau a unei sărituri pot provoca scurgeri urinare. Însă mușchii pelviani țin zona închisă până când sunteți pregătiți să urinați. Dar dacă vă țineți prea mult, expulzarea urinei la o viteză prea mare sau urinarea nesigură pe un suport pot, de-a lungul timpului, slăbi sau uza mecanismul muscular. Asta poate duce la: hiperactivitatea planșeului pelvian, dureri vezicale, urgențe sau incontinență urinară. Deci, pentru o sănătate de durată, abținerea nu este un obicei bun. Dar, pe termen scurt cel puțin, creierul și corpul vă protejează, lăsându-vă să decideți momentul potrivit pentru a vă ușura.