Twenty years ago, my family introduced a system called "Friday Democracy Meetings." Every Friday at 7pm, my family came together for an official meeting to discuss the current family affairs. These meetings were facilitated by one of my parents, and we even had a notetaker.
Cu 20 de ani în urmă, familia mea a introdus un sistem numit „Ședința democratică de vineri”. În fiecare vineri la ora 19:00, ne întruneam la o ședință oficială pentru a discuta afacerile actuale ale familiei. Aceste ședințe au fost facilitate de unul dintre părinții mei, aveam chiar și o persoană care lua notițe.
These meetings had two rules. First, you are allowed to speak open and freely. Us kids were allowed to criticize our parents without that being considered disrespectful or rude. Second rule was the Chatham House rule, meaning whatever is said in the meeting stays in the meeting.
Aceste ședințe aveau două reguli. Prima: este permis să vorbești deschis și liber. Noi, copiii, aveam dreptul de a ne critica părinții fără a fi considerat nerespectuos sau nepoliticos. A doua regulă era regula casei Chatham, ce însemna: orice se spune la ședință, rămâne în ședință.
(Laughter)
(Râsete)
The topics which were discussed in these meetings varied from one week to another. One week, we'd talk about what food we wanted to eat, what time us kids should go to bed and how to improve things as a family, while another meeting discussed pretty much events that happened at school and how to solve disputes between siblings, by which I mean real fights. At the end of each meeting, we'd reach decisions and agreements that would last at least until the next meeting.
Subiectele discutate la aceste ședințe variau de la o săptămână la alta. O săptămână vorbeam despre ce mâncare am vrea să mâncăm, la ce oră noi copiii trebuie să mergem la culcare și cum să ne îmbunătățim viața de familie. În timp ce la alte ședințe discutam în mare parte cele întâmplate la școală și cum să soluționăm disputele dintre frați, prin asta mă refer la certurile adevărate. La încheierea fiecărei ședințe ajungeam la decizii și acorduri care durau cel puțin până la următoarea ședință.
So you could say I was raised as a politician. By the age of six or seven, I mastered politics. I was negotiating, compromising, building alliances with other political actors.
Deci ați putea spune că am fost crescută ca un politician. La vârsta de șase sau șapte ani stăpâneam politica. Negociam, făceam compromisuri, construiam alianțe cu alți actori politici.
(Laughter)
(Râsete)
And I even once tried to jeopardize the political process.
Și o dată chiar am încercat să periclitez procesul politic.
(Laughter)
(Râsete)
These meetings sound very peaceful, civil and democratic, right? But that was not always the case. Because of this open, free space to talk, discuss and criticize, things sometimes got really heated.
Aceste ședințe par foarte pașnice, decente și democratice, nu-i așa? Dar nu era mereu așa. Din cauza acestei libertăți de a vorbi, discuta și critica, lucrurile se încingeau tare uneori.
One meeting went really bad for me. I was about 10 years old at that time, and I'd done something really horrible at school, which I'm not going to share today --
O ședință a decurs foarte rău pentru mine. Aveam în jur de 10 ani în acea perioadă și am comis ceva cu adevărat oribil la școală, ce nu vă voi împărtăși astăzi -
(Laughter)
(Râsete)
but my brother decided to bring it up in the meeting. I could not defend myself, so I decided to withdraw from the meeting and boycott the whole system. I literally wrote an official letter and handed it to my dad, announcing that I am boycotting.
dar fratele meu a decis să aducă vorba despre asta în ședință. Nu mă puteam apăra, deci am decis să mă retrag din ședință și să boicotez întregul sistem. Practic am scris o scrisoare oficială și am înmânat-o tatălui meu, anunțându-l despre boicot.
(Laughter)
(Râsete)
I thought that if I stopped attending these meetings anymore, the system would collapse,
Credeam că dacă încetez să iau parte la aceste ședințe, sistemul se va prăbuși.
(Laughter)
(Râsete)
but my family continued with the meetings, and they often made decisions that I disliked. But I could not challenge these decisions, because I was not attending the meetings, and thus had no right to go against it.
Însă familia mea continua cu ședințele și deseori luau decizii care nu-mi plăceau. Dar nu puteam contesta acele decizii pentru că nu participasem la ședințe, deci nu aveam dreptul de a mă împotrivi.
Ironically, when I turned about 13 years old, I ended up attending one of these meetings again, after I boycotted them for a long time. Because there was an issue that was affecting me only, and no other family member was bringing it up. The problem was that after each dinner, I was always the only one who was asked to wash the dishes, while my brothers didn't have to do anything about it. I felt this was unjust, unfair and discriminatory, so I wanted to discuss it in the meeting. As you know, the idea that it's a woman or a girl's role to do household work is a rule that has been carried out by many societies for so long, so in order for a 13-year-old me to challenge it, I needed a platform.
În mod ironic, pe la vârsta de 13 ani, am ajuns iarăși să iau parte la una dintre aceste ședințe după ce le boicotasem pentru mult timp. Din cauza unei probleme care mă afecta doar pe mine și niciun alt membru al familiei nu o aducea în discuție. Problema era că după fiecare cină, eu eram singura care trebuia să spele vasele de fiecare dată, în timp ce frații mei nu aveau nimic de făcut în această privință. Mi se părea injust, nedrept și discriminatoriu, așa că doream să discutăm despre asta în ședință. După cum se știe, rolul femeii sau fetei de a se ocupa de treburile casnice este o normă perpetuată de multe societăți de mult timp, deci, ca o fată de 13 ani să o provoace, aveam nevoie de un program politic.
In the meeting, my brothers argued that none of the other boys we knew were washing the dishes, so why should our family be any different? But my parents agreed with me and decided that my brothers should assist me. However, they could not force them, so the problem continued.
În ședințe frații mei susțineau că niciunul dintre băieții pe care-i cunoșteam nu spăla vasele. Deci de ce ar trebui ca familia noastră să fie diferită? Dar părinții mi-au dat dreptate și au decis că frații trebuie să mă ajute. Totuși, nu-i puteau obliga, deci problema continua să existe.
Seeing no solution to my problem, I decided to attend another meeting and propose a new system that would be fair to everyone. So I suggested instead of one person washing all the dishes used by all the family members, each family member should wash their own dishes. And as a gesture of good faith, I said I'd wash the pots as well. This way, my brothers could no longer argue that it wasn't within their responsibility as boys or men to wash the dishes and clean after the family, because the system I proposed was about every member of the family cleaning after themselves and taking care of themselves.
Văzându-mi problema fără soluție, am decis să mai iau parte la o ședință și să propun un nou sistem care ar fi fost just pentru fiecare. Am propus ca în loc să spele o singură persoană toate vasele folosite de toți membrii familiei, fiecare să-și spele vasele după el sau ea. Și ca gest de bună-credință, am spus că eu voi spăla și oalele. În acest fel, frații mei nu se mai puteau plânge că nu este responsabilitatea lor în calitate de băieți sau bărbați să spele vasele și să facă curat după familie, deoarece sistemul propus de mine presupune ca fiecare membru al familiei să facă curat după ei și să aibă grijă ei.
Everyone agreed to my proposal, and for years, that was our washing-the-dishes system.
Fiecare a fost de acord cu propunerea mea și ani în șir acesta a fost sistemul nostru de a spăla vasele.
What I just shared with you is a family story, but it's pure politics. Every part of politics includes decision-making, and ideally, the process of decision-making should include people from different backgrounds, interests, opinions, gender, beliefs, race, ethnicity, age, and so on. And they should all have an equal opportunity to contribute to the decision-making process and influence the decisions that will affect their lives directly or indirectly. As such, I find it difficult to understand when I hear young people saying, "I'm too young to engage in politics or to even hold a political opinion." Similarly, when I hear some women saying, "Politics is a dirty world I don't want to engage with," I'm worried that the idea of politics and political engagement has become so polarized in many parts of the world that ordinary people feel, in order for them to participate in politics, they need to be outspoken activists, and that is not true. I want to ask these young people, women and ordinary people in general: Can you really afford not to be interested or not to participate in politics?
Ceea ce tocmai v-am împărtășit este doar o poveste de familie, dar e politică pură. Fiecare parte a politicii include luarea de decizii și ideal, procesul de luare a deciziilor ar trebui să includă persoane din diferite medii, interese, opinii, genuri, credințe, rase, etnii, vârste și altele. Și toți ar trebui să aibă oportunități egale de a contribui la procesul de luare a deciziilor și să influențeze deciziile care le afectează viața direct sau indirect. Drept urmare, îmi e greu să înțeleg când aud tinerii spunând: „Sunt prea tânăr să mă implic în politică sau să am o opinie politică”. La fel, când aud câte o femeie spunând: „Politica e o lume murdară și nu vreau să mă implic”. Mă îngrijorează faptul că ideea de politică și angajament politic a ajuns atât de polarizată în multe părți ale lumii, încât mulți oameni de rând cred că pentru a se implica în politică, trebuie să fie activiști activi. Asta nu este adevărat. Vreau să-i întreb pe acești tineri, femei și în general oameni de rând: chiar vă puteți permite să nu participați sau să nu vă interesați de politică?
Politics is not only activism. It's awareness, it's keeping ourselves informed, it's caring for the facts. When it's possible, it's casting a vote. Politics is the tool through which we structure ourselves as groups and societies. Politics governs every aspect of life, and by not participating in it, you're literally allowing other people to decide on what you can eat, wear, if you can have access to health care, free education, how much tax you pay, when you can retire, what is your pension. Other people are also deciding on whether your race and ethnicity is enough to consider you a criminal, or if your religion and nationality is enough to put you on a terrorist list. And if you still think you are a strong, independent human being unaffected by politics, then think twice.
Politica nu e doar activism. E conștientizare, e informare constantă, e despre importanța adevărul. Și, când e posibil, e exprimarea unui vot. Politica este instrumentul prin care ne organizăm ca grupuri sau societăți. Politica reglementează orice aspect al vieții și prin neparticipare, literalmente autorizezi alte persoane să decidă ce poți mânca, unde, dacă ai dreptul la asistență medicală, educație gratuită, cât impozit trebuie să plătești, când te poți pensiona, cât îți este pensia. Alte persoane mai decid și dacă rasa sau etnia ta sunt de ajuns pentru a fi considerat un infractor, sau dacă religia și naționalitatea ta sunt de ajuns să te pună pe lista teroriștilor. Și dacă încă mai crezi că ești o ființă umană puternică și independentă, neafectată de politică, atunci gândește-te de două ori.
I am speaking to you as a young woman from Libya, a country that is in the middle of a civil war. After more than 40 years of authoritarian rule, it's not a place where political engagement by women and young people is possible, nor encouraged. Almost all political dialogues that took place in the past few years, even those gathered by foreign powers, has been with only middle-aged men in the room. But in places with a broken political system like Libya, or in seemingly functioning places, including international organizations, the systems we have nowadays for political decision-making are not from the people for the people, but they have been established by the few for the few. And these few have been historically almost exclusively men, and they've produced laws, policies, mechanisms for political participation that are based on the opinions, beliefs, worldviews, dreams, aspirations of this one group of people, while everyone else was kept out. After all, we've all heard some version of this sentence: "What does a woman, let alone a young person, who is brown, understand about politics?"
Vă vorbesc în calitatea de femeie tânără din Libia, o țară aflată în mijlocul unui război civil. După peste 40 de ani de conducere autoritară, nu este o țară în care implicarea politică a femeilor și tinerilor este posibilă sau încurajată. Aproape la toate dialogurile politice ce au avut loc în ultimii ani, chiar și la cele desfășurate de puteri străine, au fost prezenți în sală doar bărbați de vârstă medie. Însă în țările cu un sistem politic defect, ca Libia, sau în țările aparent funcționale, inclusiv organizațiile internaționale, sistemele pe care le avem în prezent pentru luarea deciziilor politice nu sunt de la oameni pentru oameni, ci au fost instituite de puțini pentru puțini. Și acești puțini au fost pe parcursul istoriei aproape numai bărbați și ei au emis legi, politici, mecanisme de participare politică bazate pe opiniile, convingerile, viziunile asupra lumii, visurilor, aspirațiile acestui singur grup de oameni în timp ce toți ceilalți au fost ținuți deoparte. După toate astea, cu toții am auzit unele variante ale următoarei fraze: „Ce se pricepe o femeie, mai ales tânără și de culoare, din politică?”
When you're young -- and in many parts of the world, a woman -- you often hear experienced politicians say, "But you lack political experience." And when I hear that, I wonder what sort of experience are they referring to? The experience of corrupted political systems? Or of waging wars? Or are they referring to the experience of putting the interests of economic profits before those of the environment? Because if this is political experience, then yes --
Când ești tânăr - și, în multe părți ale lumii, femeie - deseori auzi politicieni cu experiență spunând: „dar nu ai experiență politică”. Când aud asta, mă întreb: la ce tip de experiență se referă ei? La experiența sistemelor politice corupte? Sau la a duce războaie? Sau se referă oare la experiența de a pune interesele profitului economic înaintea intereselor mediului înconjurător? Deoarece dacă asta înseamnă experiență politică, atunci da -
(Applause)
(Aplauze)
we, as women and young people, have no political experience at all.
noi, în calitate de femei și tineri, nu avem deloc experiență politică.
Now, politicians might not be the only ones to blame, because ordinary people, and many young people as well, don't care about politics. And even those who care don't know how to participate.
Acum, politicienii nu sunt singurii vinovați, deoarece oamenilor de rând și multor tineri nu le pasă de politică. Iar cei cărora le pasă, nu știu cum să participe.
This must change, and here is my proposal. We need to teach people at an early age about decision-making and how to be part of it. Every family is its own mini political system that is usually not democratic, because parents make decisions that affect all members of the family, while the kids have very little to say. Similarly, politicians make decisions that affect the whole nation, while the people have very little say in them.
Acest lucru trebuie schimbat și iată propunerea mea. Trebuie să instruim copiii de la o vârstă fragedă despre luarea de decizii și cum să ia parte la acest proces. Fiecare familie este propriul său sistem politic în miniatură și de obicei nu este democratic, deoarece părinții iau decizii care afectează toți membrii familiei, în timp ce copiii n-au multe de spus. În același mod, politicienii iau decizii care afectează întreaga națiune și oamenii n-au ocazia de a spune multe.
We need to change this, and in order to achieve this change systematically, we need to teach people that political, national and global affairs are as relevant to them as personal and family affairs.
Trebuie să facem o schimbare și pentru a ajunge la o schimbare sistematică, trebuie să explicăm oamenilor că afacerile politice, naționale și globale sunt la fel de importante pentru ei ca și cele personale și familiale.
So if we want to achieve this, my proposal and advice is, try out the Family Democracy Meeting system. Because that will enable your kids to exercise their agency and decision-making from a very early age.
Deci, dacă vrem să dobândim acest lucru, propunerea și sfatul meu sunt: încercați sistemul ședințelor democratice în familie. Fiindcă va permite copiilor voștri să-și practice capacitățile de liber-arbitru și de luare a deciziilor de la o vârstă foarte fragedă.
Politics is about having conversations, including difficult conversations, that lead to decisions. And in order to have a conversation, you need to participate, not sign off like I did when I was a kid and then learn the lesson the hard way and have to go back again. If you include your kids in family conversations, they will grow up and know how to participate in political conversations. And most importantly, most importantly, they will help others engage.
Politica este despre a purta conversații, inclusiv conversații dificile care conduc spre decizii. Și pentru a purta conversații, trebuie să participați la ele, nu să cedați ca mine când eram copilă ca apoi să-mi învăț lecția pe calea grea și s-o iau apoi de la capăt. Dacă-ți incluzi copiii în conversațiile familiei, ei vor crește și vor ști cum să ia parte în discuțiile politice. Și cel mai important, cel mai important lucru, e că-i vor ajuta și pe alții să se implice.
Thank you.
Vă mulțumesc!
(Applause)
(Aplauze)