About a year ago, I asked myself a question: "Knowing what I know, why am I not a vegetarian?" After all, I'm one of the green guys: I grew up with hippie parents in a log cabin. I started a site called TreeHugger -- I care about this stuff. I knew that eating a mere hamburger a day can increase my risk of dying by a third. Cruelty: I knew that the 10 billion animals we raise each year for meat are raised in factory farm conditions that we, hypocritically, wouldn't even consider for our own cats, dogs and other pets. Environmentally, meat, amazingly, causes more emissions than all of transportation combined: cars, trains, planes, buses, boats, all of it. And beef production uses 100 times the water that most vegetables do.
În urmă cu aproximativ un an, mi-am pus o întrebare: „Având cunoştinţele pe care le am, de ce nu sunt vegetarian?” La urma urmei, fac parte dintre ecologişti. Am fost crescut de părinţi hipi într-o cabană. Am înfiinţat un site numit Treehugger. Îmi pasă de astfel de lucruri. Ştiam că chiar doar un hamburger pe zi poate să-mi mărească riscul de a muri cu o treime. Cruzimea, ştiam că cele 10 miliarde de animale pe care le creştem în fiecare an pentru carne, sunt crescute în condiţii de fermă de producţie pe care noi, cu ipocrizie, nici măcar nu le-am lua în considerare pentru pisicile, câinii sau celelalte animale de casă ale noastre. Din punctul de vedere al mediului, carnea, uimitor, produce mai multe emisii decât toate transporturile laolaltă, automobile, trenuri, avioane, autobuze, vapoare şi toate celelalte. Iar producţia de carne de vită foloseşte de 100 de ori mai multă apă decât majoritatea plantelor.
I also knew that I'm not alone. We as a society are eating twice as much meat as we did in the 50s. So what was once the special little side treat now is the main, much more regular. So really, any of these angles should have been enough to convince me to go vegetarian. Yet, there I was -- chk, chk, chk -- tucking into a big old steak.
Şi mai ştiam că nu sunt singur. Noi, ca societate, mâncăm de două ori mai multă carne decât obişnuiam să mâncăm în anii '50. Aşadar, ceea ce pe vremuri era o mică delicatesă, acum e felul principal, mult mai regulat. De fapt, oricare dintre aceste puncte de vedere ar fi trebuit să fie suficiente pentru a deveni vegetarian. Şi totuşi, iată-mă, înfigându-mă într-un grătar mare şi gustos.
So why was I stalling? I realized that what I was being pitched was a binary solution. It was either you're a meat eater or you're a vegetarian, and I guess I just wasn't quite ready. Imagine your last hamburger. (Laughter) So my common sense, my good intentions, were in conflict with my taste buds. And I'd commit to doing it later, and not surprisingly, later never came. Sound familiar?
Deci, de ce băteam pasul pe loc? Am realizat că fusesem prins în capcana unei soluţii binare. Ești ori mâncător de carne, ori un vegetarian. Şi presupun că nu eram tocmai pregătit. Imaginaţi-vă că mâncați ultimul hamburger. (Râsete) Aşa că bunul meu simţ, intenţiile mele bune, erau în conflict cu papilele mele gustative. Şi-mi promiteam că o voi face mai târziu. Şi, deloc surprinzător, acel mai târziu nu venea niciodată. Vă sună familiar?
So I wondered, might there be a third solution? And I thought about it, and I came up with one. I've been doing it for the last year, and it's great. It's called weekday veg. The name says it all: Nothing with a face Monday through Friday. On the weekend, your choice. Simple. If you want to take it to the next level, remember, the major culprits in terms of environmental damage and health are red and processed meats. So you want to swap those out with some good, sustainably harvested fish. It's structured, so it ends up being simple to remember, and it's okay to break it here and there. After all, cutting five days a week is cutting 70 percent of your meat intake.
Deci, m-am întrebat, dacă ar putea exista o a treia soluţie. Şi m-am gândit la acest lucru. Şi am găsit una. Am practicat-o în ultimul an şi e grozavă. Se numeşte vegetarian în zilele lucrătoare. Numele spune totul. Nimic animal de luni până vineri. La sfârşit de săptămână, rămâne la alegerea voastră. Simplu. Dacă vreţi să treceţi la nivelul următor, aduceţi-vă aminte factorii majori incriminaţi din punctul de vedere al afectării mediului şi sănătăţii sunt carnea roşie şi cea procesată. Veţi dori să le substituiţi pe acestea cu un peşte bun pescuit prin metode sustenabile. E o soluţie structurată, aşa că e uşor de ţinut minte. Şi e în regulă dacă faceţi, ici şi colo câte o excepţie. La urma urmei, eliminând cinci zile din săptămână înseamnă reducerea cu 70% a aportului de carne.
The program has been great, weekday veg. My footprint's smaller, I'm lessening pollution, I feel better about the animals, I'm even saving money. Best of all, I'm healthier, I know that I'm going to live longer, and I've even lost a little weight.
Programul a fost grozav, vegetarian în zilele lucrătoare. Amprenta mea de carbon e mai mică, reduc poluarea. Mă simt mai bine în privința animalelor. Economisesc chiar şi bani. Şi, mai presus de toate, sunt mai sănătos, ştiu că voi trăi mai mult, şi chiar am pierdut puţin şi din greutate.
So, please ask yourselves, for your health, for your pocketbook, for the environment, for the animals: What's stopping you from giving weekday veg a shot? After all, if all of us ate half as much meat, it would be like half of us were vegetarians.
Aşa că, vă rog să vă întrebaţi, pentru sănătatea voastră, pentru buzunarul vostru, pentru mediu, pentru animale, ce vă opreşte să încercaţi vegetarianismul în zilele lucrătoare? La urma urmei, dacă toţi am mânca jumătate din cantitatea de carne pe care o mâncăm, ar fi ca şi când jumătate dintre noi am fi vegetarieni.
Thank you.
Vă mulţumesc!
(Applause)
(Aplauze)