In the lush rainforests of Australia, birds roost in the low branches and amble across the forest floor, enjoying the shade and tropical fruits. But the jungle isn’t theirs alone. A dingo is prowling in the shadows, and fruit won’t satisfy his appetite.
În pădurile tropicale bogate ale Australiei, păsările își fac cuib pe ramurile de jos și se plimbă pe solul pădurii, bucurându-se de umbră și fructele tropicale. Însă jungla nu le aparține doar lor. Un dingo le dă târcoale din umbră, iar fructele nu-i vor potoli foamea.
The birds flee to safety all but the cassowary, who can’t clear the ground on her puny wings. Instead, she attacks, sending the dingo running for cover with one swipe of her razor-sharp toe claws.
Păsările fug spre un loc sigur, toate în afară de cazuar, care nu poate evada din cauza aripilor sale firave. În schimb, el atacă punându-l pe dingo pe fugă cu o singură lovitură a ghearelor sale tăioase.
The cassowary is one of approximately 60 living species of flightless birds. These earthbound avians live all over the world, from the Australian outback to the African savanna to Antarctic shores. They include some species of duck and all species of penguin, secretive swamp dwellers and speedy ostriches, giant emus, and tiny kiwis.
Cazuarul e unul din aproximativ 60 de specii de păsări nezburătoare. Acești aviari tereștri trăiesc peste tot în lume, în regiunile periferice australiene, în savana africană şi pe țărmurile antarctice. Acestea includ unele specii de rață și toate speciile de pinguini, locuitori ascunși ai mlaștinilor și struți rapizi, emu giganți și păsări kiwi micuțe.
Though the common ancestor of all modern birds could fly, many different bird species have independently lost their flight. Flight can have incredible benefits, especially for escaping predators, hunting, and traveling long distances. But it also has high costs: it consumes huge amounts of energy and limits body size and weight. A bird that doesn’t fly conserves energy, so it may be able to survive on a scarcer or less nutrient-rich food source than one that flies. The Takahe of New Zealand, for example, lives almost entirely on the soft base of alpine grasses. For birds that nest or feed on the ground, this predisposition to flightlessness can be even stronger.
Deși strămoșul comun al tuturor păsărilor putea zbura, multe specii de păsări și-au pierdut abilitatea de a zbura. Zborul poate avea beneficii incredibile, în special pentru a scăpa de prădători, vânătoare și pentru a călători la distanțe mari. Dar are și un preț mare: îi consumă cantități mari de energie și îi limitează dimensiunea corpului și greutatea. O pasăre care nu zboară își conservă energia pentru a putea supraviețui cu hrană limitată sau mai puțin nutritivă decât cele ce pot zbura. Pasărea takahe din Noua Zeelandă trăiește aproape în întregime pe pajiștile alpine. Pentru păsările care își fac cuib sau se hrănesc la sol, această predispoziție către incapacitatea de a zbura poate fi și mai puternică.
When a bird species doesn’t face specific pressures to fly, it can stop flying in as quickly as a few generations. Then, over thousands or millions of years, the birds’ bodies change to match this new behavior. Their bones, once hollow to minimize weight, become dense. Their sturdy feathers turn to fluff. Their wings shrink, and in some cases disappear entirely. And the keel-like protrusion on their sternums, where the flight muscles attach, shrinks or disappears, except in penguins, who repurpose their flight muscles and keels for swimming.
Atunci când o specie de păsări nu face față presiunii de a zbura, ea poate să înceteze să zboare în numai câteva generații. Apoi, peste mii sau milioane de ani, corpurile păsărilor se schimbă pentru a corespunde noului comportament. Oasele lor, cândva ușoare pentru a minimiza greutatea. devin mai dense. Penele lor rezistente se transformă în puf. Aripile lor se micșorează, iar în unele cazuri dispar în întregime. O proeminență asemeni unei carene pe sternul lor, unde sunt fixați mușchii de zbor, se micșorează sau dispare, cu excepția pinguinilor, ce-și adaptează mușchii de zbor și carenele la înot. Cel mai des, incapacitatea de a zbura evoluează
Most often, flightlessness evolves after a bird species flies to an island where there are no predators. As long as these predator-free circumstances last, the birds thrive, but they are vulnerable to changes in their environment. For instance, human settlers bring dogs, cats, and stowaway rodents to islands. These animals often prey on flightless birds and can drive them to extinction. In New Zealand, stoats introduced by European settlers have threatened many native species of flightless bird. Some have gone extinct while others are endangered. So in spite of the energy-saving advantages of flightlessness, many flightless bird species have only a short run before going the way of the dodo.
după ce specia de păsări zboară spre o insulă fără prădători. Atâta timp cât aceste circumstanțe fără prădători persistă, păsările prosperă, însă sunt vulnerabile la schimbările din mediul lor. De exemplu, coloniștii umani aduc pe insule câini, pisici și rozătoare clandestine. Aceste animale deseori atacă păsările nezburătoare și le pot duce la dispariție. În Noua Zeelandă, hermelinele aduse de coloniștii europeni au amenințat multe specii locale de păsări nezburătoare. Unele au dispărut, în timp ce altele sunt pe cale de dispariție. În ciuda avantajului de menținere a energiei oferit de lipsa zborului, multe specii de păsări nezburătoare mai au puțin timp până vor repeta soarta păsării dodo.
But a few flightless birds have survived on mainlands alongside predators aplenty. Unlike most small flightless species that come and go quickly, these giants have been flightless for tens of millions of years. Their ancestors appeared around the same time as the first small mammals, and they were probably able to survive because they were evolving— and growing—at the same time as their mammalian predators. Most of these birds, like emus and ostriches, ballooned in size, weighing hundreds of pounds more than wings can lift. Their legs grew thick, their feet sturdy, and newly developed thigh muscles turned them into formidable runners.
Însă câteva păsări nezburătoare au supraviețuit pe țărm alături de destui prădători. Spre deosebire de majoritatea micilor specii nezburătoare ce vin și pleacă repede, acești giganți au fost nezburători timp de zeci de milioane de ani. Strămoșii lor au apărut cam în aceeași perioadă ca și primele mici mamifere și probabil au supraviețuit fiindcă au evoluat și au crescut în același timp ca și prădătorii mamiferi. Majoritatea păsărilor emu și struții au un corp mare şi rotund, cântărind sute de kilograme mai mult decât aripile lor pot ridica. Picioarele lor au crescut mai groase, laba piciorului mai puternică, iar mușchii coapselor recent dezvoltați i-au transformat în alergători minunați.
Though they no longer use them to fly, many of these birds repurpose their wings for other means. They can be spotted tucking their heads beneath them for warmth, flashing them at prospective mates, sheltering eggs with them, or even using them to steer as they charge across the plains. They may be flightless, but they’re still winging it.
Deși ei nu le mai folosesc pentru a zbura, multe din aceste păsări își folosesc aripile în alte scopuri. Acestea pot fi observate cu capul ghemuit sub ele pentru a se încălzi, etalându-le în fața posibililor parteneri, adăpostind ouăle cu ele sau chiar utilizându-le pentru orientare în timp ce traversează câmpiile. Deși sunt nezburătoare, ele reușesc să improvizeze.