I live in Washington, D.C., but I grew up in Sindhekela, a village in Orissa, in India. My father was a government worker. My mother could not read or write, but she would say to me, "A king is worshipped only in his own kingdom. A poet is respected everywhere." So I wanted to be a poet when I grew up. But I almost didn't go to college until an aunt offered financial help.
Trăiesc în Washington D.C., dar am crescut în Sindhekela, un sătuc din regiunea Orissa, în India. Tata era funcționar la stat. Mama nu știa să scrie sau să citească, dar îmi spunea: „Un rege e venerat numai la el în țară. Un poet e respectat pretutindeni.” Așa că vroiam să fiu poet când o să cresc mare. Dar aproape că nu m-am dus la facultate până când o mătușă nu mi-a oferit ajutor financiar.
I went to study in Sambalpur, the largest town in the region, where, already in college, I saw a television for the first time. I had dreams of going to the United States for higher studies. When the opportunity came, I crossed two oceans, with borrowed money for airfare and only a $20 bill in my pocket. In the U.S., I worked in a research center, part-time, while taking graduate classes in economics. And with the little I earned, I would finance myself and then I would send money home to my brother and my father.
Am mers să studiez în Sambalpur, cel mai mare oraș din regiune, unde, student fiind, am văzut pentru prima dată un televizor. Aveam planuri să merg în Statele Unite pentru studiile superioare. Când s-a ivit posibilitatea, am trecut 2 oceane, cu bani de avion împrumutați și doar o hârtie de 20 de dolari în buzunar. În State, am lucrat într-un centru de cercetare cu jumătate de normă, în timp ce faceam un master în economie. Iar cu puținul câștigat, îmi plăteam cheltuielile și trimiteam bani acasă fratelui și tatălui meu.
My story is not unique. There are millions of people who migrate each year. With the help of the family, they cross oceans, they cross deserts, they cross rivers, they cross mountains. They risk their lives to realize a dream, and that dream is as simple as having a decent job somewhere so they can send money home and help the family, which has helped them before.
Povestea mea nu e unică. Sunt milioane de oameni care imigrează în fiecare an. Cu ajutorul familiilor, trec oceane, trec deșerturi, trec râuri, trec munți. Își riscă viețile pentru a realiza un vis, iar acel vis e de a avea un job decent undeva, ca să poată trimite bani acasă și să își ajute familia, care i-a ajutat pe ei înainte.
There are 232 million international migrants in the world. These are people who live in a country other than their country of birth. If there was a country made up of only international migrants, that would be larger, in population, than Brazil. That would be larger, in its size of the economy, than France. Some 180 million of them, from poor countries, send money home regularly.
Există 232 de milioane de imigranți internaționali în lume. Aceștia sunt oameni care trăiesc în altă țară decât țara nașterii. Dacă ar exista o țară făcută doar din imigranți internationați, ar fi mai mare, ca populație, decât Brazilia. Ar fi mai mare ca dimensiune decât economia Franței, 180 de milioane dintre ei, venind din țări sărace, trimit bani acasă regulat. Asta se cheamă remitere de bani.
Those sums of money are called remittances. Here is a fact that might surprise you: 413 billion dollars, 413 billion dollars was the amount of remittances sent last year by migrants to developing countries. Migrants from developing countries, money sent to developing countries — 413 billion dollars. That's a remarkable number because that is three times the size of the total of development aid money. And yet, you and I, my colleagues in Washington, we endlessly debate and discuss about development aid, while we ignore remittances as small change.
Iată un lucru care s-ar putea sa vă surprindă: 413 miliarde de dolari... 413 miliarde de dolari a fost valoarea totală a remiterilor de bani trimise anul trecut de către imigranți, statelor în curs de dezvoltare. Acești imigranți bani trimiși țărilor în curs de dezvoltare 413 miliarde de dolari. E un număr remarcabil pentru că e de trei ori cât ajutorul total de dezvoltare. Și totuși, voi, eu, colegii mei din Washington, cu toții dezbatem la nesfârșit și discutăm despre ajutorul de dezvoltare, considerând în acest timp valoarea remiterilor de bani mărunțis. Adevărat, oamenii trimit în medie 200 de dolari pe lună,
True, people send 200 dollars per month, on average. But, repeated month after month, by millions of people, these sums of money add up to rivers of foreign currency. So India, last year, received 72 billion dollars, larger than its IT exports. In Egypt remittances are three times the size of revenues from the Suez Canal. In Tajikistan, remittances are 42 percent of GDP. And in poorer countries, smaller countries, fragile countries, conflict-afflicted countries, remittances are a lifeline, as in Somalia or in Haiti.
Dar lună după lună, de milioane de oameni, aceste sume de bani se transformă în oceane de monedă străină. India, anul trecut, a primit 72 de miliarde de dolari, mai mult decât exporturile sale de IT. În Egipt, remiterea de bani e de trei ori cât veniturile provenite din Canalul Suez. În Tajikistan, însumează 42% din PIB. Iar în țări mai sărace, mai mici, mai fragile, afectate de conflicte, remiterea de bani constituie salvarea, cum ar fi Somalia sau Haiti. Nu e de mirare că aceste sume
No wonder these flows have huge impacts on economies and on poor people. Remittances, unlike private investment money, they don't flow back at the first sign of trouble in the country. They actually act like an insurance. When the family is in trouble, facing hardship, facing hard times, remittances increase, they act like an insurance. Migrants send more money then. Unlike development aid money, that must go through official agencies, through governments, remittances directly reach the poor, reach the family, and often with business advice.
au impact imens asupra economiilor și asupra persoanelor sărace. Remiterea de bani, spre deosebire de banii din investiții private nu sunt retrași la primul semn de instabilitate din țară. Ei de fapt acționează ca o asigurare. Când familia are probleme, se confruntă cu greutăți și vremuri grele, remiterea de bani crește, este ca o asigurare. Imigranții trimit mai mulți bani atunci. Spre deosebire de ajutoarele de dezvoltare, care trebuie să treacă prin agencii oficiale, pe la guvern, aceștia ajung direct la săraci, ajung la familie, deseori împreună cu sfaturi.
So in Nepal, the share of poor people was 42 percent in 1995, the share of poor people in the population. By 2005, a decade later, at a time of political crisis, economic crisis, the share of poor people went down to 31 percent. That decline in poverty, most of it, about half of it, is believed to be because of remittances from India, another poor country. In El Salvador, the school dropout rate among children is lower in families that receive remittances. In Mexico and Sri Lanka, the birth weight of children is higher among families that receive remittances.
Așa că, în Nepal, rata de sărăcie era de 42% in 1995, rata oamenilor săraci din populație. Până în 2005, după o decadă, într-o perioadă de criză politică, criză economică, rata de sărăcie a scăzut la 31%. Acea scădere a sărăciei, majoritatea ei, aproape jumătate din ea, se crede că vine din remiterea de bani din India, altă țară săracă. În El Salvador, rata de renunțare la studii este mai joasă pentru copiii din familiile ce primesc bani astfel. În Mexic și Sri Lanka, greutatea la naștere a copiilor este mai mare în familiile care primesc bani din remitere.
Remittances are dollars wrapped with care. Migrants send money home for food, for buying necessities, for building houses, for funding education, for funding healthcare for the elderly, for business investments for friends and family. Migrants send even more money home for special occasions like a surgery or a wedding. And migrants also send money, perhaps far too many times, for unexpected funerals that they cannot attend.
Banii din remiteri sunt dolari împăturiți cu dragoste. Imigranții trimit bani acasă pentru mâncare, pentru cumpărarea celor necesare, pentru a face case, pentru educație, pentru îngrijirea medicală a bătrânilor, pentru afaceri, pentru prieteni și familie. Imigranții trimi și mai multți bani acasă în cazuri speciale. precum operații sau nunți. Ei mai trimit bani, probabil mult prea des, pentru înmormântări neașteptate la care nu se pot duce. Cu toate că acești bani fac bine,
Much as these flows do all that good, there are barriers to these flows of remittances, these 400 billion dollars of remittances. Foremost among them is the exorbitant cost of sending money home. Money transfer companies structure their fees to milk the poor. They will say, "Up to 500 dollars if you want to send, we will charge you 30 dollars fixed." If you are poor and if you have only 200 dollars to send, you have to pay that $30 fee. The global average cost of sending money is eight percent. That means you send 100 dollars, the family on the other side receives only 92 dollars. To send money to Africa, the cost is even higher: 12 percent. To send money within Africa, the cost is even higher: over 20 percent. For example, sending money from Benin to Nigeria. And then there is the case of Venezuela, where, because of exchange controls, you send 100 dollars and you are lucky if the family on the other side receives even 10 dollars. Of course, nobody sends money to Venezuela through the official channel. It all goes in suitcases. Whereever costs are high, money goes underground.
există bariere în calea remiterii de bani, în fața acestor 400 de miliarde de dolari din remiterea de bani. Cea mai mare dintre ele este prețul exorbitant pentru a trimite bani acasă. Companiile de transfer de bani stabilesc comisioane pentru a-i stoarce pe săraci de bani. Ei spun „Până la 500 de dolari trimiși te va costa suma fixă de 30 de dolari.” Dacă ești sărac și ai numai 200 de dolari de trimis trebuie să plătești comision 30 de dolari. Costul mediu global pentru a trimite bani este 8 %. Adică, trimiți 100 de dolari, iar familia primește doar 92 de dolari. Pentru a trimite bani în Africa, costul e și mai mare: 12 %. Ca să trimiți bani în interiorul Africii costul e și mai mare: peste 20%. De exemplu, dacă trimiți bani din Benin în Nigeria. Și mai este cazul Venezuelei, unde, din cauza controalelor de schimb valutar, trimiți 100 de dolari și ești norocos dacă familia primește până și 10 dolari. Bineînțeles, nimeni nu trimite bani acolo în mod oficial. Totul merge în valize. Unde costurile sunt ridicate, banii vin pe sub mână. Și mai rău,
And what is worse, many developing countries actually have a blanket ban on sending money out of the country. Many rich nations also have a blanket ban on sending money to specific countries. So, is it that there are no options, no better options, cheaper options, to send money?
multe țări în curs de dezvoltare interzic complet trimiterea de bani în afara țării. Multe țări bogate interzic complet trimiterea de bani către anumite țări. Așadar, nu există opțiuni, sau opțiuni mai bune, mai ieftine, pentru a trimite bani?
There are. M-Pesa in Kenya enables people to send money and receive money at a fixed cost of only 60 cents per transaction. U.S. Fed started a program with Mexico to enable money service businesses to send money to Mexico for a fixed cost of only 67 cents per transaction. And yet, these faster, cheaper, better options can't be applied internationally because of the fear of money laundering, even though there is little data to support any connection, any significant connection between money laundering and these small remittance transactions. Many international banks now are wary of hosting bank accounts of money service businesses, especially those serving Somalia.
Ba da. M-Pesa din Kenya permite oamenilor să trimită și să primească bani la un comision fix de numai 60 de cenți per tranzacție. U.S. Fed a inițiat un program în Mexic permițând afacerilor să trimită bani în Mexic contra unui comsion fix de 67 cenți pe tranzacție. Și totuși, opțiunile astea mai rapide, mai bune și mai ieftine nu pot fi aplicate internațional din cauza fricii de spălare de bani, cu toate că nu există multe informații care să susțină existența unei legături seminificative, între spălarea de bani și aceste tranzacții de remitere de bani. Multe bănci internaționale sunt prudente în privința conturilor bancare pentru afaceri de servicii monetare, în special pentru cele deservind Somalia. Somalia, o țară unde venitul per capita
Somalia, a country where the per capita income is only 250 dollars per year. Monthly remittances, on average, to Somalia is larger than that amount. Remittances are the lifeblood of Somalia. And yet, this is an example of the right hand giving a lot of aid, while the left hand is cutting the lifeblood to that economy, through regulations. Then there is the case of poor people from villages, like me. In the villages, the only place where you can get money is through the post office. Most of the governments in the world have allowed their post offices to have exclusive partnerships with money transfer companies. So, if I have to send money to my father in the village, I must send money through that particular money transfer company, even if the cost is high. I cannot go to a cheaper option. This has to go.
este doar 250 de dolari... pe an. Remiterile lunare către Somalia sunt, în medie, mai mari decât această sumă. Remiterile de bani sunt precum oxigenul Somaliei. Și totuși, acesta este un exemplu când mâna dreaptă oferă mult ajutor, iar mâna stângă oprește sursa de oxigen a acelei economii, prin regulamente. Apoi mai sunt și oamenii săraci, din sate, cum sunt eu. În sate, singurul loc de unde poți ridica bani este de la oficiul poștal. Majoritatea guvernelor din lume au permis oficiilor poștale să încheie parteneriate excusive cu companii de transfer de bani. Așa că, dacă trebuie să trimit bani tatălui meu, la țată, trebuie să îi trimit prin acea companie de transfer de bani, deși costul e ridicat. Nu pot alege o opțiune mai ieftină. Asta trebuie să înceteze.
So, what can international organizations and social entrepreneurs do to reduce the cost of sending money home? First, relax regulations on small remittances under 1,000 dollars. Governments should recognize that small remittances are not money laundering. Second, governments should abolish exclusive partnerships between their post office and the money transfer company. For that matter, between the post office and any national banking system that has a large network that serves the poor. In fact, they should promote competition, open up the partnership so that we will bring down costs like we did, like they did, in the telecommunications industry. You have seen what has happened there. Third, large nonprofit philanthropic organizations should create a remittance platform on a nonprofit basis. They should create a nonprofit remittance platform to serve the money transfer companies so that they can send money at a low cost, while complying with all the complex regulations all over the world.
Deci, ce fac organizațiile internaționale și anteprenorii sociali să ca reducă costul trimiterii de bani acasă? În primul rând, să relaxeze regulile pentru remiterile sub 1000 de dolari. Guvernele ar trebui să recunoască că remiterile mici nu înseamnă spălare de bani. În al doilea rând, guvernele ar trebui să desființeze parteneriatele exclusive dintre oficiile poștale și companiile de transfer de bani. De fapt, dintre oficiile poștale și orice sistem bancar național cu o rețea extinsă care deservește pe cei săraci. De fapt, ar trebui să promoveze competiția și să creeze parteneriate astfel încât vom coborî costurile precum au făcut-o în industria telecomunicațiilor. Ați văzut ce s-a întâmplat acolo. În al treilea rând, organizațiile filantropice non-profit mari ar trebui să creeze o platformă pentru remiterile de bani cu regim non-profit. Ar trebui să creeze o platformă non-profit pentru remiteri care să deservească companiile de transfer de bani pentru a trimite bani ieftin, respectând în același timp toate regulamentele complexe la nivel global.
The development community should set a goal of reducing remittance costs to one percent from the current eight percent. If we reduce costs to one percent, that would release a saving of 30 billion dollars per year. Thirty billion dollars, that's larger than the entire bilateral aid budget going to Africa per year. That is larger than, or almost similar to, the total aid budget of the United States government, the largest donor on the planet. Actually, the savings would be larger than that 30 billion because remittance channels are also used for aid, trade and investment purposes.
Comunitatea de dezvoltare ar trebui să aibă ca obiectiv reducerea costurilor remiterilor la 1% față de actualul 8%. Dacă recducem costurile la 1%, am economisi 30 miliarde de dolari pe an. Treizeci de miliarde de dolari e mai mult decât întregul buget de ajutor bilateral alocat Africii pe an. Este mai mult sau aproape egal cu bugetul de ajutor total al guvernului Statelor Unite, cel mai mare donator de pe planetă. De fapt, economiile ar fi mai mari de 30 de miliarde de dolari deoarece remiterile sunt folosite și pentru ajutoare, schimburi și investiții.
Another major impediment to the flow of remittances reaching the family is the large and exorbitant and illegal cost of recruitment, fees that migrants pay, migrant workers pay to laborers who found them the job.
O altă piedică din calea ajungerii remiterilor de bani la familii este costul imens și exorbitant și ilegal al recrutării, constând în taxe plătite de emigranți, de muncitorii emigranți către intermediarii care le-au găsit slujba. Am fost în Dubai acum câțiva ani.
I was in Dubai a few years ago. I visited a camp for workers. It was 8 in the evening, dark, hot, humid. Workers were coming back from their grueling day of work, and I struck a conversation with a Bangladeshi construction worker. He was preoccupied that he is sending money home, he has been sending money home for a few months now, and the money is mostly going to the recruitment agent, to the labor agent who found him that job. And in my mind, I could picture the wife waiting for the monthly remittance. The remittance arrives. She takes the money and hands it over to the recruitment agent, while the children are looking on. This has to stop.
Am vizitat o tabără de muncitori. Era 8 seara, întuneric, cald, umezeală. Muncitorii veneau înapoi după o zi epuizantă de muncă, și am intrat în vorbă cu un muncitor în constucții din Bagladesh. Era preocupat că trimite bani acasă, că a trimis bani acasă, deja de câteva luni iar banii merg în primul rând la agentul de recrutare, la agentul de muncă care i-a găsit slujba. Și, în mintea mea, îmi imaginam nevasta așteptând remiterile de bani lunare. Acestea ajung. Ea ia banii și îi dă agentului de recrutare, de față cu copiii. Asta trebuie să înceteze. Și nu sunt doar muncitorii în construcții din Bangladesh,
It is not only construction workers from Bangladesh, it is all the workers. There are millions of migrant workers who suffer from this problem. A construction worker from Bangladesh, on an average, pays about 4,000 dollars in recruitment fees for a job that gives him only 2,000 dollars per year in income. That means that for the two years or three years of his life, he is basically sending money to pay for the recruitment fees. The family doesn't get to see any of it.
sunt toți muncitorii. Miliarde de muncitori emigranți au această problemă. Un muncitor în construcții din Bangladesh, plătește în medie 4.000 de dolari taxe de recrutare pe un servici care îi aduce doar 2000 de dolari de an. Înseamnă că pentru doi sau trei ani din viața sa, el trimite bani pentru plata taxelor de recrutare. Familia nu vede niciun ban din asta.
It is not only Dubai, it is the dark underbelly of every major city in the world. It is not only Bangladeshi construction workers, it is workers from all over the world. It is not only men. Women are especially vulnerable to recruitment malpractices.
Nu e numai în Dubai, e latura ascunsă a fiecărui oraș mare din lume. Nu sunt doar muncitorii cunstructori din Bangladesh, sunt muncitorii din toată lumea. Nu sunt doar bărbați. Femeile sunt în mod special vulnerabile recrutărilor abuzive. Unul dintre lucrurile cele mai noi și extraordinare
One of the most exciting and newest thing happening in the area of remittances is how to mobilize, through innovation, diaspora saving and diaspora giving. Migrants send money home, but they also save a large amount of money where they live. Annually, migrant savings are estimated to be 500 billion dollars. Most of that money is parked in bank deposits that give you zero percent interest rate. If a country were to come and offer a three percent or four percent interest rate, and then say that the money would be used for building schools, roads, airports, train systems in the country of origin, a lot of migrants would be interested in parting with their money because it's not only financial gains that give them an opportunity to stay engaged with their country's development. Remittance channels can be used to sell these bonds to migrants because when they come on a monthly basis to send remittances, that's when you can actually sell it to them. You can also do the same for mobilizing diaspora giving. I would love to invest in a bullet train system in India and I would love to contribute to efforts to fight malaria in my village. Remittances are a great way of sharing prosperity between places in a targeted way that benefits those who need them most.
ce au loc în domeniul remiterilor de bani este cum să mobilizezi, prin inovație, banii strânși și banii oferiți de diaspora. Emigranții trimit bani acasă dar și strâng o mare parte de bani unde trăiesc. Anual, banii strânși de emigranți sunt estimați la 500 miliarde de dolari. O mare parte sunt ținuți în conturi bancare care nu dau nicio dobândă. Dacă o țară ar oferi 3% sau 4% dobândă și ar spune că banii vor fi folosiți în construirea de școli, drumuri, aeroporturi, sisteme de trenuri în țara de origine, mulți emigrați ar fi interesați să dea banii pentru că nu doar profitul financiar le oferă posibilitatea de a rămâne legați de dezvoltarea țării lor. Căile de remiteri de bani pot fi folosite pentru a vinde aceste legături emigranților pentru că atunci când vin lunar, pentru a trimite bani, atunci poți sa le vinzi. Puteți face la fel pentru a mobiliza oferirea de bani din diaspora. Mi-ar plăcea să investesc într-un sistem de trenuri ultra-rapide în India și mi-ar plăcea să contribui la eforturile de luptă împotriva malariei în satul meu. Remiterile de bani sunt un mod grozav de a împărți prosperitate între diferite locuri, într-un mod ce vizează pe cei care au nevoie de ele cel mai mult.
Remittances empower people. We must do all we can to make remittances and recruitment safer and cheaper. And it can be done.
Remiterile dau putere oamenilor. Trebuie să facem tot ce ne stă în putere pentru a face remiterile și recrutarea mai sigură și mai ieftină. Și poate fi realizat.
As for myself, I have been away from India for two decades now. My wife is a Venezuelan. My children are Americans. Increasingly, I feel like a global citizen. And yet, I am growing nostalgic about my country of birth. I want to be in India and in the U.S. at the same time. My parents are not there anymore. My brothers and sisters have moved on. There is no real urgency for me to send money home. And yet, from time to time, I send money home to friends, to relatives, to the village, to be there, to stay engaged — that's part of my identity. And, I'm still striving to be a poet for the hardworking migrants and their struggle to break free of the cycle of poverty. Thank you. (Applause)
Cât despre mine, eu sunt plecat din India de 2 decenii deja. Soția mea este din Venezuela. Copiii mei sunt americani. Din ce în ce mai mult, mă simt ca un cetățean al lumii. Și totuși, devin nostalgic pentru țara mea de naștere. Vreau sa fiu în India și în Statele Unite în același timp. Părinții mei nu mai sunt acolo. Frații și surorile mele s-au mutat. Nu este neapărat nevoie să trimit bani acasă. Și totuși, din când în când, trimit bani acasă, la prieteni, la rude, pentru sat, ca să fiu acolo, ca să rămân în contact, e parte din indentitatea mea. Și încă încerc să fiu un poet pentru emigranții care muncesc din greu și pentru lupta lor de a scăpa din cercul de sărăcie. Mulțumesc. (Aplauze)