Our ability to create and sustain economic growth is the defining challenge of our time.
Capacitatea noastră de a crea și susține creșterea economică este provocarea definitorie a vremurilor noastre.
Of course there are other challenges -- health care, disease burdens and pandemics, environmental challenges and, of course, radicalized terrorism. However, to the extent that we can actually solve the economic growth challenge, it will take us a long way to solving the challenges that I've just elucidated.
Desigur, există și alte provocări, asistența medicală, povara bolilor și pandemiile, provocări de mediu și, desigur, radicalizarea care duce la terorism. Totodată, în măsura în care nu putem rezolva provocările creșterii economice, ne va lua mai mult timp să rezolvăm provocările pe care tocmai le-am elucidat.
More importantly, unless and until we solve economic growth and create sustainable, long-term economic growth, we'll be unable to address the seemingly intractable challenges that continue to pervade the globe today, whether it's health care, education or economic development.
Și mai important, dacă și până când nu vom rezolva creșterea economică și nu vom crea o creștere economică durabilă, pe termen lung, nu vom putea soluționa provocările aparent greu de rezolvat care sunt omniprezente în lume astăzi, fie că vorbim despre asistență medicală, educație sau dezvoltare economică.
The fundamental question is this: How are we going to create economic growth in advanced and developed economies like the United States and across Europe at a time when they continue to struggle to create economic growth after the financial crisis?
Întrebarea fundamentală este următoarea: Cum vom crea creștere economică în economiile avansate și dezvoltate precum Statele Unite și întreaga Europă, într-o vreme în care acestea continuă să se zbată ca să creeze creștere economică după criza financiară?
They continue to underperform and to see an erosion in the three key drivers of economic growth: capital, labor and productivity. In particular, these developed economies continue to see debts and deficits, the decline and erosion of both the quality and quantity of labor and they also see productivity stalling.
Continuă să aibă performanțe reduse, asistăm la o eroziune a celor trei factori esențiali ai creșterii economice: capital, forță de muncă și productivitate. În special, aceste economii dezvoltate continuă să înregistreze datorii și deficite, un declin privind atât calitatea cât și cantitatea forței de muncă, de asemenea, productivitatea stagnează.
In a similar vein, how are we going to create economic growth in the emerging markets, where 90 percent of the world's population lives and where, on average, 70 percent of the population is under the age of 25? In these countries, it is essential that they grow at a minimum of seven percent a year in order to put a dent in poverty and to double per capita incomes in one generation. And yet today, the largest emerging economies -- countries with at least 50 million people -- continue to struggle to reach that seven percent magic mark. Worse than that, countries like India, Russia, South Africa, Brazil and even China are falling below that seven percent number and, in many cases, actually regressing.
În mod similar, cum vom crea creștere economică pe piețele emergente, unde trăiește 90% din populația lumii și unde, în medie, 70% din populație are sub 25 de ani? Pentru aceste țări, este esențial ca acestea să crească cu minimum 7% pe an pentru a reduce sărăcia și pentru a dubla veniturilor pe cap de locuitor într-o singură generație. Și totuși astăzi, cele mai mari economii emergente, țări cu cel puțin 50 de milioane de locuitori, continuă să facă eforturi pentru a atinge acea țintă magică de 7%. Mai rău decât atât, țări precum India, Rusia, Africa de Sud, Brazilia și chiar și China, sunt sub acest număr de șapte procente și, în multe cazuri, chiar regresează.
Economic growth matters. With economic growth, countries and societies enter into a virtuous cycle of upward mobility, opportunity and improved living standards. Without growth, countries contract and atrophy, not just in the annals of economic statistics but also in the meaning of life and how lives are lived. Economic growth matters powerfully for the individual. If growth wanes, the risk to human progress and the risk of political and social instability rises, and societies become dimmer, coarser and smaller.
Creșterea economică contează. Odată cu creșterea economică, țările și societățile intră într-un cerc virtuos de mobilitate ascendentă, oportunități și standarde de viață îmbunătățite. Fără creștere, națiunile vor scădea și se vor atrofia, nu doar în analele statisticilor economice dar și în ceea ce privește viața și calitatea vieții. Creșterea economică este extrem de importantă pentru fiecare persoană. Dacă creșterea economică stagnează, aceasta împiedică progresul omenirii, iar riscul de instabilitate politică și socială crește, societățile vor deveni mai slabe, mai iritate și mai mici.
The context matters. And countries in emerging markets do not need to grow at the same rates as developed countries.
Contextul contează. Țările în curs de dezvoltare nu e nevoie să crească în același ritm ca țările dezvoltate.
Now, I know some of you in this room find this to be a risky proposition. There are some people here who will turn around and be quite disillusioned by what's happened around the world and basically ascribe that to economic growth. You worry about the overpopulation of the planet. And looking at the UN's recent statistics and projections that the world will have 11 billion people on the planet before it plateaus in 2100, you're concerned about what that does to natural resources -- arable land, potable water, energy and minerals. You are also concerned about the degradation of the environment. And you worry about how man, embodied in the corporate globalist, has become greedy and corrupt.
Știu că unii dintre voi consideră că această afirmație este riscantă. Sunt unele persoane care sunt destul de deziluzionate de ce s-a întâmplat în întreaga lume și, în esență, atribuie acest fapt creșterii economice. Vă faceți griji pentru suprapopularea planetei. Dacă analizăm statisticile și previziunile recente ale ONU că lumea va avea 11 miliarde de oameni pe planetă înainte de a stagna în 2100, gândiți-vă cum afectează acest lucru resursele naturale: terenul arabil, apa potabilă, energia și minerale. Vă îngrijorează, de asemenea, degradarea mediului. Și vă mai îngrijorează modul în care oamenii, ca membri ai sistemului globalist, au devenit lacomi și corupți.
But I'm here to tell you today that economic growth has been the backbone of changes in living standards of millions of people around the world. And more importantly, it's not just economic growth that has been driven by capitalism.
Însă eu sunt astăzi aici ca să vă spun că creșterea economică a pus bazele schimbărilor nivelului de trai pentru milioane de oameni din întreaga lume. Și mai important de atât, capitalismul nu a adus doar creștere economică.
The definition of capitalism, very simply put, is that the factors of production, such as trade and industry, capital and labor, are left in the hands of the private sector and not the state.
Definiția capitalismului, foarte simplu spus, este că factorii de producție, precum comerțul și industria, capitalul și forța de muncă, sunt lăsate în mâinile sectorului privat și nu în cele ale statului.
It's really essential here that we understand that fundamentally the critique is not for economic growth per se but what has happened to capitalism. And to the extent that we need to create economic growth over the long term, we're going to have to pursue it with a better form of economic stance.
Este foarte important să înțelegem că subiectul criticilor nu este în esență creșterea economică, ci ce anume s-a întâmplat cu capitalismul. Dacă dorim să asigurăm o creștere economică pe termen lung, trebuie să urmăm o nouă formă de orientare economică.
Economic growth needs capitalism, but it needs it to work properly. And as I mentioned a moment ago, the core of the capitalist system has been defined by private actors. And even this, however, is a very simplistic dichotomy. Capitalism: good; non-capitalism: bad. When in practical experience, capitalism is much more of a spectrum. And we have countries such as China, which have practiced more state capitalism, and we have countries like the Unites States which are more market capitalist.
Creșterea economică are nevoie de capitalism, dar acesta trebuie să funcționeze corect. După cum am mai menționat, în sistemul capitalist, piața privată joacă un rol decisiv. Există un astfel de contrast, care este un concept foarte simplist. Capitalismul e bun, non-capitalismul e rău. Experiența practică arată că există mai multe variante de capitalism. Să luăm ca și exemplu țări precum China, care a practicat mai mult capitalismul de stat, sau țări precum Statele Unite, unde prevalează piața liberă.
Our efforts to critique the capitalist system, however, have tended to focus on countries like China that are in fact not blatantly market capitalism.
Însă, eforturile noastre de a critica sistemul capitalist, au avut tendința de a se concentra asupra unor țări precum China care nu are nicio legătură cu economia de piață.
However, there is a real reason and real concern for us to now focus our attentions on purer forms of capitalism, particularly those embodied by the United States. This is really important because this type of capitalism has increasingly been afforded the critique that it is now fostering corruption and, worse still, it's increasing income inequality -- the idea that the few are benefiting at the expense of the many.
Cu toate acestea, există un motiv real de îngrijorare pentru noi ca să ne concentrăm atenția asupra formelor mai pure de capitalism, în special la ceea ce caracterizează Statele Unite. Aceasta este foarte important deoarece acest tip de capitalism a fost tot mai mult criticat pentru faptul că favorizează corupția și mai rău, duce la creșterea inegalităților în materie de venituri, ideea că puțini oameni se îmbogățesc în detrimentul multora.
The two really critical questions that we need to address is how can we fix capitalism so that it can help create economic growth but at the same time can help to address social ills.
Cele două întrebări cu adevărat critice care trebuie să le abordăm este cum putem repara capitalismul astfel încât să promoveze creșterea economică dar în același timp să ajute și la rezolvarea problemelor sociale.
In order to think about that framing, we have to ask ourselves, how does capitalism work today? Very simplistically, capitalism is set on the basis of an individual utility maximizer -- a selfish individual who goes after what he or she wants. And only after they've maximized their utility do they then decide it's important to provide support to other social contracts. Of course, in this system governments do tax, and they use part of their revenues to fund social programs, recognizing that government's role is not just regulation but also to be arbiter of social goods. But nevertheless, this framework -- this two-stage framework -- is the basis from which we must now start to think about how we can improve the capitalist model.
Pentru a putea oferi un cadru, trebuie să ne punem întrebarea, cum funcționează azi capitalismul? Folosind o abordare simplistă, capitalismul se bazează pe maximizarea câștigului individual, pe interesul individului egoist care obține ceea ce vrea. Abia după ce și-a maximizat beneficiile se va decide dacă este important să ofere sprijin unor obiective comune ale societății. Desigur, în cadrul acestui sistem, guvernele percep taxe și utilizează o parte din venituri pentru finanțarea programelor sociale, recunoscând că rolul guvernelor nu este doar de a reglementa ci, de asemenea, și arbitrul bunurilor sociale. Cu toate acestea, această structură, această structură în două etape, este baza de la care trebuie să pornim pentru a ne gândi cum să îmbunătățim modelul capitalist
I would argue that there are two sides to this challenge. First of all, we can draw on the right-wing policies to see what could be beneficial for us to think about how we can improve capitalism.
Aș susține că există două abordări. Înainte de toate, putem să ne folosim de politicile de dreapta ca să vedem ce ar putea fi benefic în ceea ce privește îmbunătățirea capitalismului.
In particular, right-leaning policies have tended to focus on things like conditional transfers, where we pay and reward people for doing the things that we actually think can help enhance economic growth. For example, sending children to school, parents could earn money for that, or getting their children inoculated or immunized, parents could get paid for doing that.
Mai exact, politica de dreapta acordă prioritate unor aspecte precum transferurile condiționate, unde recompensăm oamenii pentru anumite lucruri care considerăm că sunt favorabile creșterii economice. De exemplu, pentru trimiterea copiilor la școală părinții pot primi bani, sau dacă copiii lor sunt vaccinați, părinții pot iarăși să primească bani.
Now, quite apart from the debate on whether or not we should be paying people to do what we think they should do anyway, the fact of the matter is that pay for performance has actually yielded some positive results in places like Mexico, in Brazil and also in pilot programs in New York.
Independent de discuția dacă ar trebui sau nu să acordăm bani oamenilor pentru a face lucruri pe care ar trebui să le facă oricum, realitatea este că remunerația pentru performanță a dat, de fapt, unele rezultate pozitive în locuri precum Mexic, în Brazilia și, de asemenea, în programe-pilot în New York.
But there are also benefits and significant changes underway on left-leaning policies. Arguments that government should expand its role and responsibility so that it's not so narrowly defined and that government should be much more of an arbiter of the factors of production have become commonplace with the success of China. But also we've started to have debates about how the role of the private sector should move away from just being a profit motive and really be more engaged in the delivery of social programs. Things like the corporate social responsibility programs, albeit small in scale, are moving in that right direction. Of course, left-leaning policies have also tended to blur the lines between government, NGOs and private sector.
Dar există și beneficii și schimbări semnificative în derulare în politicile de stânga. Există argumente pentru un rol și o responsabilitate mai mare pentru guvern mai degrabă decât să fie atât de strict definit și că acest guvern ar trebui să fie mai mult un arbitru al factorilor de producție, fapt cunoscut tuturor odată cu succesul Chinei. În plus, există deja discuții despre cum ar trebui sectorul privat să se îndepărteze de a fi doar un motiv de profit șă să fie mai implicat în realizarea programelor sociale. Lucruri ca programele de responsabilitate socială a întreprinderilor, cu toate că sunt la scară mică, se îndreaptă în direcția corectă. Politicile de stânga au avut tendința de a estompa liniile între guvern, ONG-uri și sectorul privat.
Two very good examples of this are the 19th-century United States, when the infrastructure rollout was really about public-private partnerships. More recently, of course, the advent of the Internet has also proven to the world that public and private can work together for the betterment of society.
Două exemple foarte bune în acest sens sunt Statele Unite ale secolului XIX, atunci când construcția infrastructurii a implementat un parteneriat între sectorul public și cel privat. Iar recent, apariția internetului a dovedit lumii că sectorul public și cel privat pot colabora pentru binele societății.
My fundamental message to you is this: We cannot continue to try and solve the world economic growth challenges by being dogmatic and being unnecessarily ideological. In order to create sustainable, long-term economic growth and solve the challenges and social ills that continue to plague the world today, we're going to have to be more broad-minded about what might work.
Mesajul meu fundamentul pentru voi este următorul: Nu putem să găsim o soluție la provocările creșterii economice globale dacă rămânem dogmatici și părtinitori ideologic. Pentru a crea o creștere economică durabilă, pe termen lung și pentru a rezolva provocările și relele sociale din lumea de astăzi, va trebui să fim mai deschiși la minte în ceea ce privește metodele posibile.
Ultimately, we have to recognize that ideology is the enemy of growth.
În final, trebuie să recunoaștem că ideologia este inamicul creșterii.
Thank you.
Vă mulțumesc.
(Applause)
(Aplauze)
Bruno Giussani: I want to ask a couple of questions, Dambisa, because one could react to your last sentence by saying growth is also an ideology, it's possibly the dominant ideology of our times. What do you say to those who react that way?
Bruno Giussani: Vreau să-ți adresez câteva întrebări căci cineva ar putea reacționa la ultima ta frază spunând că și creșterea este o ideologie, posibil ideologia dominată a vremurilor noastre. Ce le spui celor care reacționează așa?
DM: Well, I think that that's completely legitimate, and I think that we're already having that discussion. There's a lot of work going on around happiness and other metrics being used for measuring people's success and improvements in living standards. And so I think that we should be open to what could deliver improvements in people's living standards and continue to reduce poverty around the world.
DM: Cred că acest lucru este perfect legitim și există deja un dialog în acest sens. Mulți oameni încercă să definească fericirea și alte metode de măsurare folosite pentru a măsura succesul oamenilor și îmbunătățirea nivelului de trai. Prin urmare cred că ar trebui să fim deschiși la ceea ce ar putea îmbunătăți nivelul de trai și va continua să reducă sărăcia din întreaga lume.
BG: So you're basically pleading for rehabilitating growth, but the only way for that happen without compromising the capacity of the earth, to take us on a long journey, is for economic growth somehow to decouple from the underlying use of resources. Do you see that happening?
BG: Deci, tu pledezi pentru o altfel de creștere, dar acest lucru nu se poate realiza fără a afecta Pământul, pentru a ne pune pe o traiectorie lungă care să ducă creștere economică ce nu necesită utilizarea resurselor. Crezi că se va întâmpla asta?
DM: Well, I think that I'm more optimistic about human ability and ingenuity. I think if we start to constrain ourselves using the finite, scarce and depleting resources that we know today, we could get quite negative and quite concerned about the way the world is.
DM: Am încredere în abilitatea și ingeniozitatea oamenilor. Cred că dacă începem să ne constrângem și utilizăm acele resurse limitate pe care le cunoaștem azi, am putea deveni negativiști și îngrijorați de felul în care e lumea.
However, we've seen the Club of Rome, we've seen previous claims that the world would be running out of resources, and it's not to argue that those things are not valid. But I think, with ingenuity we could see desalination, I think we could reinvest in energy, so that we can actually get better outcomes. And so in that sense, I'm much more optimistic about what humans can do.
Cu toate acestea, am văzut Clubul de la Roma, am văzut afirmațiile anterioare că resursele Pământului sunt epuizate, și eu nu afirm că acele lucruri nu ar fi reale. Cred că, cu ingeniozitate, am putea ajunge la desalinizare, cred că am putea reinvesti în energie, pentru a obține rezultate mai bune. În acest sens, sunt mult mai optimistă cu privire la ce pot face oamenii.
BG: The thing that strikes me about your proposals for rehabilitating growth and taking a different direction is that you're kind of suggesting to fix capitalism with more capitalism -- with putting a price tag on good behavior as incentive or developing a bigger role for business in social issues. Is that what you're suggesting?
BG: Lucrul care mă uimește legat de propunerea ta de reabilitare a creșterii și de a ne îndrepta spre o direcție diferită e că pari să sugerezi să reparăm capitalismul cu mai mult capitalism, prin încurajarea și stimularea unui bun comportament, iar companiile să joace un rol mai mare în problemele sociale. Asta vrei să sugerezi?
DM: I'm suggesting we have to be open-minded. I think it is absolutely the case that traditional models of economic growth are not working the way we would like them to. And I think it's no accident that today the largest economy in the world, the United States, has democracy, liberal democracy, as it's core political stance and it has free market capitalism -- to the extent that it is free -- free market capitalism as its economic stance. The second largest economy is China. It has deprioritized democracy and it has state capitalism, which is a completely different model. These two countries, completely different political models and completely different economic models, and yet they have the same income inequality number measured as a Gini coefficient.
DM: Sugerez să fim deschiși la minte. Cred că realitatea e că aceste modele tradiționale de creștere economică nu funcționează chiar așa după cum ne-am dori. Nu întâmplător, că, în prezent, cea mai mare economie din lume, Statele Unite, se bucură de democrație, democrație liberală, ca poziție politică de bază și o economie de piață liberă, în măsura în care e liberă, capitalismul de piață liberă ca poziție economică. A doua cea mai mare economie este China. care are o democrație deprioritizată și are capitalism de stat, care este un model complet diferit. Aceste două țări, sunt modele politice complet diferite și modele economice complet diferite, și totuși, au același indicator al inegalității veniturilor măsurat ca coeficient Gini.
I think those are the debates we should have, because it's not clear at all what model we should be adopting, and I think there needs to be much more discourse and much more humility about what we know and what we don't know.
Acestea sunt dezbaterile pe care ar trebui să le avem pentru că nu este deloc clar care model ar trebui să-l adoptăm, și cred că ar trebui să discutăm și mai mult și cu mai multă umilință despre ceea ce știm și ceea ce nu știm.
BG: One last question. The COP21 is going on in Paris. If you could send a tweet to all the heads of state and heads of delegations there, what would you say?
BG: O ultimă întrebare. COP21 se desfășoară la Paris. Dacă ai putea trimite un tweet tuturor șefilor de stat și șefilor de delegații, ce le-ai transmite?
DM: Again, I would be very much about being open-minded. As you're aware, the issues around the environmental concerns have been on the agenda many times now -- in Copenhagen, '72 in Stockholm -- and we keep revisiting these issues partly because there is not a fundamental agreement, in fact there's a schism between what the developed countries believe and want and what emerging market countries want. Emerging market countries need to continue to create economic growth so that we don't have political uncertainty in the those countries. Developed countries recognize that they have a real, important responsibility not only just to manage their CO2 emissions and some of the degradation that they're contributing to the world, but also as trendsetters in R&D. And so they have to come to the table as well. But in essence, it cannot be a situation where we start ascribing policies to the emerging markets without developed countries themselves also taking quite a swipe at what they're doing both in demand and supply in developed markets.
DM: Din nou, trebuie să fim deschiși. După cum știi, aspectele legate de preocupările de mediu au fost pe ordinea de zi de mai multe ori în Copenhaga, în '72 în Stockholm, și tot mai revizuim aceste probleme parțial, pentru că nu există un acord de bază, de fapt, există o prăpastie între ceea ce cred și ceea ce vor țările dezvoltate și ceea ce își doresc piețele emergente. Economiile emergente trebuie să continue să creeze creștere economică pentru ca în aceste țări să nu mai existe incertitudine politică. Țările dezvoltate recunosc că au o responsabilitate importantă și reală nu numai pentru a-și gestiona emisiile de CO2 și degradarea stării mediului, dar și în cercetare și dezvoltare. Așa că și aceștia trebuie să se așeze la masă. Dar, în esență, nu poate fi o situație în care începem să atribuim politici piețelor emergente în absența țărilor dezvoltate care să ducă și ele o luptă, atât în cererea cât și oferta piețelor dezvoltate.
BG: Dambisa, thank you for coming to TED. DM: Thank you very much.
BG: Dambisa, mulțumim că ai venit la TED! DM: Mulțumesc foarte mult!
(Applause)
(Aplauze)