The constant thud underneath your feet, the constrained space, and the monotony of going nowhere fast. It feels like hours have gone by, but it's only been eleven minutes, and you wonder, "Why am I torturing myself? This thing has got to be considered a cruel and unusual punishment."
Zgomotul surd și continuu de sub picioare, spațiul restrâns și monotonia unei curse rapide care nu duce nicăieri. Te simți de parcă ar fi trecut ore, dar s-au scurs doar 11 minute. Și te întrebi: „De ce mă torturez singur? Lucrul ăsta ar trebui considerat o pedeapsă crudă și neobișnuită.”
Actually, that's exactly what it is, or was. You see, in the 1800s, treadmills were created to punish English prisoners.
De fapt, exact asta este sau a fost cândva. Prin anii 1800, benzile de alergat au fost create pentru a pedepsi deținuții englezi.
At the time, the English prison system was abysmally bad. Execution and deportation were often the punishments of choice, and those who were locked away faced hours of solitude in filthy cells. So social movements led by religious groups, philanthropies, and celebrities, like Charles Dickens, sought to change these dire conditions and help reform the prisoners.
La acea vreme, sistemul de detenție englez era un adevărat dezastru. Execuțiile și deportările erau cele mai comune pedepse, iar cei ținuți închiși aveau de înfruntat ore de solitudine în celule mizere. Astfel, mișcări sociale conduse de grupări religioase, filantropi și celebrități precum Charles Dickens și-au propus să schimbe condițiile mizere si să sprijine reabilitarea deținuților.
When their movement succeeded, entire prisons were remodeled and new forms of rehabilitation, such as the treadmill, were introduced.
Când mișcarea acestora a avut succes, numeroase închisori au fost renovate și noi forme de reabilitare, precum banda de alergat, au fost introduse.
Here's how the original version, invented in 1818 by English engineer Sir William Cubitt, worked. Prisoners stepped on 24 spokes of a large paddle wheel. As the wheel turned, the prisoner was forced to keep stepping up or risk falling off, similar to modern stepper machines. Meanwhile, the rotation made gears pump out water, crush grain, or power mills, which is where the name "treadmill" originated.
Iată cum funționa varianta originală, inventată în 1818 de inginerul William Cubitt. Deținuții urcau pe cele 24 spițe ale unei roți cu zbaturi. Când roata se întorcea, deținutul trebuia să continue să urce sau risca să cadă, asemănător variantelor moderne de stepper. Între timp, rotația permitea anumitor angrenaje să pompeze apă zdrobea cereale sau alimenta morile. De unde și denumirea de „treadmill” (tread= a călca; mill= moară).
These devices were seen as a fantastic way of whipping prisoners into shape, and that added benefit of powering mills helped to rebuild a British economy decimated by the Napoleonic Wars. It was a win for all concerned, except the prisoners.
Aceste mașinării erau ideale pentru antrenamentul draconic al deținuților, aportul de energie suplimentară a morilor ajutând la reconstruirea economiei engleze decimată de războaiele napoleoniene. Era în avantajul tuturor, cu excepția deținuților.
It's estimated that, on average, prisoners spent six or so hours a day on treadmills, the equivalent of climbing 5,000 to 14,000 feet. 14,000 feet is roughly Mount Everest's halfway point. Imagine doing that five days a week with little food.
Se estimează că, în medie, deținuții petreceau zilnic aproape 6 ore pe benzile de alergat, echivalentul unui traseu de urcat de 1500/4000 metri. 4000 metri este aproape jumătatea muntelui Everest. Imaginează-te făcând asta 5 zile pe săptămână cu puțină mâncare.
Cubitt's idea quickly spread across the British Empire and America. Within a decade of its creation, over 50 English prisons boasted a treadmill, and America, a similar amount.
Ideea lui Cubbit s-a răspândit rapid în Imperiul britanic și America. La nici un deceniu de la invenție, peste 50 de închisori engleze se mândreau cu o bandă de alergat, iar America deținea un număr echivalent.
Unsurprisingly, the exertion combined with poor nutrition saw many prisoners suffer breakdowns and injuries, not that prison guards seemed to care. In 1824, New York prison guard James Hardie credited the device with taming his more boisterous inmates, writing that the "monotonous steadiness, and not its severity...constitutes its terror," a quote many still agree with.
Nu e de mirare că efortul, combinat cu hrana insuficientă, a cauzat cedări nervoase și accidentări în rândul deținuților, fără ca paznicilor să le pese prea tare. În 1824, James Hardie, paznic în New York, a recunoscut meritul mașinăriei de a îmblânzi cei mai problematici deținuți, consemnând: „monotonia constantă și nu severitatea acesteia, generează teroare”, un citat cu care mulți sunt încă de acord.
And treadmills lasted in England until the late 19th century, when they were banned for being excessively cruel under the Prison's Act of 1898.
Benzile de alergat au rezistat în Anglia până la finele secolului XIX, când au fost interzise pe motiv de cruzime excesivă, în temeiul Legii Penitenciarelor din 1898.
But of course the torture device returned with a vengeance, this time targeting the unsuspecting public. In 1911, a treadmill patent was registered in the U.S., and by 1952, the forerunner for today's modern treadmill had been created.
Desigur că instrumentul de tortură a revenit cu o răzbunare, de această dată țintind publicul neavizat. În 1911, un brevet pe banda de alergare a fost înregistrat în S.U.A. și în 1952, precursorul benzii moderne de alergare a fost creat.
When the jogging craze hit the U.S. in the 1970s, the treadmill was thrust back into the limelight as an easy and convenient way to improve aerobic fitness, and lose unwanted pounds, which, to be fair, it's pretty good at doing. And the machine has maintained its popularity since.
Când mania jogging-ului a lovit S.U.A. în anii 1970, banda de alergat a revenit în atenția publicului ca un mod ușor și convenabil de a îmbunătăți condiția fizică și de a scăpa de kilogramele nedorite. La ceea ce, să spunem drept, se pricepe de minune. Și de atunci mașinăria și-a menținut popularitatea.
So the next time you voluntarily subject yourself to what was once a cruel and unusual punishment, just be glad you can control when you'll hop off.
Așa că data viitoare când te vei supune în mod voluntar la ceea ce era cândva o pedeapsă crudă și neobișnuită, bucură-te că deții controlul de a alege când să te dai jos.