Sunning themselves on rocks or waddling awkwardly across the beach, it’s easy to think of these immobile mammals less as sea lions, and more as sea house cats. But don’t be fooled by their beachside behavior. Under the waves, sea lions are incredible endurance hunters. Hurtling around at speeds from 4 to 18 miles an hour and hunting for up to 30 hours at a time, these majestic mammals live up to their name. And thanks to a suite of physical adaptations, finely tuned over millions of years, they make for resourceful foragers.
Bronzându-se pe stânci sau clătinându-se greoi de colo colo pe plajă, este uşor să asociezi aceste mamifere imobile mai puţin cu leii de mare, şi mai mult cu pisica domestică de mare. Dar nu te lăsa păcălit de comportamentul lor de pe plajă. Sub valuri, leii de mare sunt vânători cu o incredibilă rezistenţă. Gonind cu o viteză de la 6 până la 28 kilometri pe oră şi vânând până la 30 de ore continuu, aceste mamifere maiestuoase se ridică la înălțimea numelui lor. Și mulțumită unui set de adaptări fizice, bine dezvoltate în decursul milioanelor de ani, au devenit căutători ingenioși.
To find their favorite food, sea lions hunt much deeper than many of their semi-aquatic peers. With some species diving to depths of nearly 400 meters, they’re able to cope with the mounting pressure by collapsing their pliable rib cage, and compressing a pair of springy lungs. This pushes air up through the smaller airways, collapsing rings of cartilage as oxygen travels out from the lungs, to be held in the larger, upper airways. Upon surfacing, this air will be used to re-inflate the lungs, but for now their heart slows down to preserve oxygen. Blood flow is redirected towards only the most essential organs like the heart, lungs, and brain, which rely on reserve oxygen stored in blood and muscle.
Ca să-și găsească hrana preferată, leii de mare vânează mult mai adânc decât colegii lor semi-acvatici. Unele specii atingând adâncimi de aproape 400 de metri, sunt capabili să facă faţă creşterii presiunii deformându-și cutia toracică şi comprimându-și plămânii flexibili. Acest lucru împinge aerul prin căile respiratorii mai mici, turtind cartilajele în timp ce oxigenul iese din plămâni, urmând să fie păstrat în căile respiratorii superioare. Când va ieși la suprafață, acest aer va fi folosit să umfle din nou plămânii, dar acum inima își încetinește ritmul pentru a scădea consumul de oxigen. Fluxul sanguin este redirecţionat doar spre organele esenţiale, precum inima, plămânii şi creierul, care se bazează pe rezerva de oxigen din sânge şi mușchi.
Once they arrive at their hunting ground, sea lions depend on their superior vision to find their prey. Most mammal eyes have a structure called a lens– a transparent, convex structure whose shape refracts light to enable sight. In humans, this lens is curved to process light waves traveling through air. But sea lions need to see their best at hundreds of meters deep. To accommodate, their eyes have a much rounder lens to refract light underwater, as well as teardrop-shaped pupils which can expand to 25 times their original size. This lets in as much light as possible, helping them pinpoint their prey in even the dimmest conditions.
Odată ce ajung în locul de vânat, leii de mare depind de vederea lor superioară pentru a-şi găsi prada. Majoritatea ochilor mamiferelor au o structură numită cristalin, o structură transparentă şi convexă ce refractă lumina, permițând vederea. La oameni, cristalinul e curbat pentru a procesa undele de lumină din aer. Dar leii de mare trebuie să vadă perfect la mii de metri adâncime. Ochii lor au un cristalin mult mai curbat pentru a putea refracta lumina sub apă, iar pupilele lor în formă de picătură de apă se pot dilata de 25 de ori mai mult decât mărimea lor normală. Asta permite o captare maximă a luminii, ajutăndu-i să-și localizeze prada chiar şi-n cele mai nefavorabile condiţii.
But once they’ve closed in, they rely on something akin to a sixth sense to actually catch their meal. Their whiskers, or vibrissae, are composed of keratin and full of nerve fibers that run deep into the connective tissue of their face. Sea lions have full directional control over these whiskers, which can lie flat against their face, or stick out at a 90-degree angle. When properly tuned, these whiskers can sense the slim trails of moving water fish leave in their wake. And they’re precise enough to let blindfolded sea lions tell the difference between objects less than two centimeters different in size.
Dar odată ce se apropie, se bazează pe ceva asemănător cu un al șaselea simț să-și prindă prada. Mustăţile lor, sau vibrissae, sunt făcute din keratină și au o multitudine de fibre nervoase care ajung adânc în ţesutul conjunctiv al feţei lor. Leii de mare au control absolut asupra mustăţilor, care pot sta lipite de faţă sau pot fi îndreptate la 90 de grade. Când sunt bine reglate, aceste mustăţi pot simţi mișcarea apei cauzate de pești. Şi sunt atât de precise încât, chiar şi legaţi la ochi, leii de mare pot identifica obiecte cu o diferență de doi centimetri în dimensiuni.
With these tools a healthy sea lion can catch generous helpings of fish such as anchovy, mackerel, and squid on every outing. And with their exceptional memories, they can remember multiple hunting grounds, including those they haven’t visited in decades. This memory also extends to breeding territories and birthing areas, as well as which neighbors are friend and foe. There’s even evidence that sea lions can remember how to perform tasks after 10 years with no practice in between, letting them navigate old stomping grounds with ease.
Cu aceste abilități, un leu de mare poate prinde o multitudine de peşte cum ar fi anşoa, macrou sau calamar, la fiecare vânătoare. Cu ajutorul memoriei lor uimitoare îşi pot aminti numeroase locuri de vânat, inclusiv pe cele pe care nu le-au vizitat de decenii întregi. Memoria îi ajută şi cu teritoriile de împerechere şi cele unde se nasc puii, precum și la a distinge care vecini îi sunt prieteni sau inamici. Sunt dovezi care arată că leii de mare își amintesc cum să facă lucruri chiar și după 10 ani, timp în care nu au mai exersat, ajutându-i să exploreze teritorii vechi cu uşurinţă.
Yet despite these incredible adaptations, there are changes unfolding in their habitats too rapidly for sea lions to handle. As climate change warms the oceans, certain toxic algae species thrive. This algae is harmless to the fish who eat it, but for the sea lions which ingest those fish, the algae’s domoic acid can trigger seizures and brain damage. Changing ocean conditions keep this algae blooming year round, causing more and more sea lions to wash up on beaches.
Totuşi, în ciuda acestor adaptări incredibile, intervin schimbări în habitatul lor mult prea rapid ca leii de mare să se poată adapta. Odată ce încălzirea globală afectează oceanul, prosperă o specie toxică de alge. Această algă este inofensivă pentru peştii care o mănâncă, dar pentru leii de mare care mănâncă acești pești, acidul domoic al algei poate declanşa convulsii şi leziuni ale creierului. Schimbările ce afectează oceanul menţin creşterea algei tot anul, cauzând moartea a tot mai multor lei de mare.
This tragic discovery is just one of the many ways the health of aquatic animal communities can help us better understand Earth’s oceans. These red flags help us take action to protect ourselves and other maritime mammals. And the more we can learn about the changing ocean that sea lions inhabit, the better equipped we’ll be to help these clever creatures thrive.
Această descoperire tragică este doar una dintre metodele prin care sănătatea comunităților animalelor acvatice ne pot ajuta să înțelegem mai bine oceanele Terrei. Aceste semnale de alarmă ne ajută să acţionăm pentru a ne proteja pe noi şi alte mamifere maritime. Cu cât știm mai mult despre schimbările ce afectează oceanul în care trăiesc leii, cu atât vom fi mai bine echipați pentru a ajuta aceste creaturi.