This is your conference, and I think you have a right to know a little bit right now, in this transition period, about this guy who's going to be looking after it for you for a bit. So, I'm just going to grab a chair here.
Acestea sunt conferințele voastre, și cred că sunteți îndreptățiți să aflați câte ceva acum, în această perioadă de tranziție, despre acest tip care se va ocupa de ele în numele vostru. Așa că o să-mi aduc un scaun.
Two years ago at TED, I think -- I've come to this conclusion -- I think I may have been suffering from a strange delusion. I think that I may have believed unconsciously, then, that I was kind of a business hero. I had this company that I'd spent 15 years building. It's called Future; it was a magazine publishing company. It had recently gone public and the market said that it was apparently worth two billion dollars, a number I didn't really understand. A magazine I'd recently launched called Business 2.0 was fatter than a telephone directory, busy pumping hot air into the bubble. (Laughter) And I was the 40 percent owner of a dotcom that was about to go public and no doubt be worth billions more. And all this had come from nothing. Fifteen years earlier, I was a science journalist who people just laughed at when I said, "I really would like to start my own computer magazine." And 15 years later, there are 100 of them and 2,000 people on staff and it was just such heady times. The date was February 2000. I thought the little graph of my business life that kind of looked a bit like Moore's Law -- ever upward and to the right -- it was going to go on forever. I mean, it had to. Right? I was in for quite a surprise.
La TED, în urmă cu doi ani, cred -- am ajuns la următoarea concluzie -- cred că am fost victima unei curioase auto-amăgiri. Bănuiesc că am crezut inconștient în acea vreme că eram un soi de erou al lumii afacerilor. Aveam această companie în care mi-am investit 15 ani s-o clădesc. Se numea Future. Era o companie de publishing. Se listase recent la bursă, și piața a spus că, se pare, valorează două miliarde de dolari, un număr pe care nu pot să spun că-l înțelegeam. O revistă pe care o lansasem recent, numită Business 2.0, era mai groasă ca o carte de telefoane, ocupată să pompeze aer fierbinte în bubble -- (Râsete) -- și mai eram proprietarul a 40% dintr-o afacere pe internet care urma să fie listată și să valoreze, fără îndoială, alte câteva miliarde. Și toate acestea au pornit din nimic. Cu 15 ani înainte eram un ziarist din domeniul științific de care lumea râdea când spuneam "chiar mi-ar place să lansez propria mea revistă de informatică". Și 15 ani mai târziu aveam... aveam 100 Și 2000 de persoane angajate -- erau niște vremuri atât de solicitante. Era în februarie 2000 atunci. M-am gândit la graficul vieții mele profesionale care semăna puțin cu graficul legii lui Moore -- tot timpul urcând în sus în partea dreaptă și continuând așa la nesfârșit. Adică, așa trebuia. Corect? Urma să am o surpriză pe cinste.
The dotcom, ironically called Snowball, was the very last consumer web company to go public the next month before NASDAQ exploded, and I entered 18 months of business hell. I watched everything that I'd built crumbling, and it looked like all this stuff was going to die and 15 years work would have come for nothing. And it was gut wrenching. It took eight years of blood, sweat and tears to reach 350 employees, something which I was very proud of in the business. February 2001 -- in one day we laid off 350 people, and before the bloodshed was finished, 1,000 people had lost their jobs from my companies. I felt sick. I watched my own net worth falling by about a million dollars a day, every day, for 18 months. And worse than that, far worse than that, my sense of self-worth was kind of evaporating. I was going around with this big sign on my forehead: "LOSER." (Laughter) And I think what disgusts me more than anything, looking back, is how the hell did I let my personal happiness get so tied up with this business thing?
Compania de internet, numită - culmea ironiei - Snowball (bulgăre de zăpadă) a fost ultima companie web din zona consumer care s-a listat cu doar o lună înainte ca NASDAQ să se prăbușească și am trăit o perioadă de 18 luni de iad. Am văzut -- am contemplat cum tot ce construisem se sfărâma. Și părea că totul urma să se sfârșească și că cei 15 ani de muncă au fost în zadar. Aveam inima strânsă. Prima companie mi-a luat opt ani de sânge, sudoare și lacrimi pentru a ajunge la 350 de angajați -- un lucru de care eram foarte mândru în afaceri. Februarie 2001. Într-o singură zi am concediat 350 de oameni, și până ce carnagiul s-a încheiat 1000 de oameni și-au pierdut slujbele în -- în companiile mele. Îmi era greață. Am privit cum propria mea avere se prăbușea cu pierderi în jur de un milion de dolari pe zi, în fiecare zi, timp de 18 luni. Și, mai rău decât atât, cu mult mai rău decât atât, autostima mea se evapora. Simțeam că port pe frunte un afiș mare pe care scria: " RATAT." (Râsete) Și cred că ceea ce-mi repugnă mai mult ca orice, privind în urmă, e cum naiba am lăsat fericirea personală să fie atât de strâns legată de afaceri?
Well, in the end, we were able to save Future and Snowball, but I was, at that point, ready to move on. And to cut a long story short, here's where I came to. And the reason I'm telling this story is that I believe, from many conversations, that a lot of people in this room have been through a similar kind of rollercoaster -- emotional rollercoaster -- in the last couple years. This has been a big, big transition time, and I believe that this conference can play a big part for all of us in taking us forward to the next stage to whatever's next. The theme next year is re-birth.
Ei, până la urmă am reușit să salvăm Future și Snowball dar eram, în acel punct, gata să merg mai departe, și ca să nu mai lungesc povestea, este aici (la TED) unde am ajuns. Și motivul care mă face să vă spun povestea asta este credința, bazată pe multe conversații, că multe persoane din această sală au trecut prin același gen de situație-- un rollercoaster emoțional -- în ultimii ani. Acesta a fost o mare, mare perioadă de tranziție, și cred că aceste conferințe pot juca un rol important pentru noi toți în a ne conduce la etapa următoare, către orice va fi urmând. Tema pentru anul viitor este renașterea.
It was at the same TED two years ago when Richard and I reached an agreement on the future of TED. And at about the same time, and I think partly because of that, I started doing something that I'd forgotten about in my business focus: I started to read again. And I discovered that while I'd been busy playing business games, there'd been this incredible revolution in so many areas of interest: cosmology to psychology to evolutionary psychology to anthropology to ... all this stuff had changed. And the way in which you could think about us as a species and us as a planet had just changed so much, and it was incredibly exciting. And what was really most exciting -- and I think Richard Wurman discovered this at least 20 years before I did -- was that all this stuff is connected. It's connected; it all hooks into each other.
A fost aici la TED, acum doi ani unde Richard cu mine am ajuns la o înțelegere privind viitorul TED. Și cam în aceeași perioadă, probabil parțial din cauza asta, am început să fac ceva ce uitasem până atunci în orientarea mea către afaceri: Am început să citesc din nou. Și am descoperit că în vreme ce eu eram ocupat să jonglez cu afacerile, s-a petrecut această incredibilă revoluție în atât de multe zone de interes -- de la cosmologie la psihologie, la psihologie evoluționistă, la antropologie, la -- știți voi, toate aceste lucruri care s-au schimbat. Și modul în care ne gândim la noi ca specie, și la noi ca planetă s-a schimbat atât de mult și a fost incredibil de captivant. Și ceea ce a fost și mai tulburător, și cred că Richard Wurman l-a descoperit cu cel puțin 20 de ani înaintea mea, a fost că toate acestea sunt interconectate. Sunt interconectate. Toate se îmbină una în alta.
We talk about this a lot, and I thought about trying to give an example of this. So, just one example: Madame de Gaulle, the wife of the French president, was famously asked once, "What do you most desire?" And she answered, "A penis." And when you think about it, it's very true: what we all most desire is a penis -- or "happiness" as we say in English. (Laughter) And something ... good luck with that one in the Japanese translation room. (Laughter) (Applause)
Vorbim mult despre asta, și m-am gândit să încerc să dau un exemplu în această privință, un singur exemplu. Doamnei de Gaulle, soția președintelui francez, i-a fost adresată o întrebare celebră la un moment dat. "Ce vă doriți cel mai mult?" Și a răspuns "un penis". Și dacă stai să te gândești, e cât se poate de adevărat. Ceea ce ne dorim noi toți cel mai mult e un penis. Sau, știți, "happiness", cum spunem în engleză.(joc de cuvinte între "a penis"pronunțat " ă pinis" și identica pronunție greșită a cuvântului "happiness"/fericire). (Râsete) Și ceva -- chiar, succes cu asta în cabina traducătorului în japoneză. (Râsete) (Aplauze)
But something as basic as happiness, which 20 years ago would have been just something for discussion in the church or mosque or synagogue, today it turns out that there's dozens of TED-like questions that you can ask about it, which are really interesting. You can ask about what causes it biochemically: neuroscience, serotonin, all that stuff. You can ask what are the psychological causes of it: nature? Nurture? Current circumstance? Turns out that the research done on that is absolutely mind-blowing. You can view it as a computing problem, an artificial intelligence problem: do you need to incorporate some sort of analog of happiness into a computer brain to make it work properly? You can view it in sort of geopolitical terms and say, why is it that a billion people on this planet are so desperately needy that they have no possibility of happiness, and whereas almost all the rest of them, regardless of how much money they have -- whether it's two dollars a day or whatever -- are almost equally happy on average? Or you can view it as an evolutionary psychology kind of thing: did our genes invent this as a kind of trick to get us to behave in certain ways? The ant's brain, parasitized, to make us behave in certain ways so that our genes would propagate? Are we the victims of a mass delusion? And so on, and so on.
Dar ceva atât de basic ca și fericirea, care cu 20 de ani în urmă ar fi fost doar un subiect de discuție în biserică sau moschee sau sinagogă, rezultă că acum suscită zeci de întrebări în stilul TED pe care le poți pune și care sunt cu adevărat interesante. Poți întreba ce anume o determină din punct de vedere biochimic; neuroștiința, serotonina, toate acele lucruri. Poți întreba care-i sunt cauzele psihologice? Apare natural? Se face?, Sunt circumstanțele actuale? Se pare că cercetările făcute pe acest subiect sunt absolut surprinzătoare. O poți vedea ca o problemă de computație, una care ține de inteligența artificială. De ce -- ai nevoie să inoculezi un soi de parametru al fericirii într-un creier de calculator pentru a-l face să funcționeze cum trebuie? O poți vedea în termeni de geopolitică și să spui, din ce cauză un miliard de oameni de pe această planetă sunt atât de nevoiași încât nu au nici o posibilitate de a atinge fericirea, și în vreme ce aproape tot restul lor, indiferent de câți bani au, că sunt doi dolari pe zi sau altă sumă, sunt în medie aproape la fel de fericiți? Sau o poți vedea drept o chestiune ce ține de psihologia evoluționistă. De ce...-- oare au inventat asta genele noastre ca un soi de trampă pentru a ne face să ne comportăm în anumite feluri? Creierul furnicii, parazitat, pentru a ne face să ne comportăm de o anumită formă ca genele noastre să se propage? Suntem oare victimele unei amăgiri în masă? Și așa mai departe.
To understand even something as important to us as happiness, you kind of have to branch off in all these different directions, and there's nowhere that I've discovered -- other than TED -- where you can ask that many questions in that many different directions. And so, it's the profound thing that Richard talks about: to understand anything, you just need to understand the little bits; a little bit about everything that surrounds it. And so, gradually over these three days, you start off kind of trying to figure out, "Why am I listening to all this irrelevant stuff?" And at the end of the four days, your brain is humming and you feel energized, alive and excited, and it's because all these different bits have been put together. It's the total brain experience, we're going to ... it's the mental equivalent of the full body massage. (Laughter) Every mental organ addressed. It really is.
Pentru a înțelege ceva atât de important pentru noi ca fericirea, trebuie să urmărești atât de multe direcții separate, și în nici un loc nu am descoperit, altul decât TED unde să poți pune atât de multe întrebări, în atât de multe direcții. Și astfel, e ceva profund de care vorbește și Richard: pentru a înțelege orice, trebuie să-i înțelegi mici părți componente. O mică parte din tot ceea ce o înconjoară. Astfel, treptat, în aceste trei zile, începi prin a încerca să-ți dai seama de ce asculți toate aceste lucruri irelevante? Iar la sfârșitul unor patru zile, creierul îți vibrează și te simți încărcat de energie, viu și stârnit, totul datorită faptului că aceste bucățele au fost puse laolaltă. E o experiență totală a creierului, urmează să facem asta -- este echivalentul mental al unui masaj corporal complet. (Râsete) Fiecare organ mental este atins. Chiar este.
Enough of the theory, Chris. Tell us what you're actually going to do, all right? So, I will. Here's the vision for TED.
Destul cu teoria, Chris! Spune-ne ce urmează să faci până la urmă, OK? Așa că o să vă spun. Iată care e viziunea pentru TED.
Number one: do nothing. This thing ain't broke, so I ain't gonna fix it. Jeff Bezos kindly remarked to me, "Chris, TED is a really great conference. You're going to have to fuck up really badly to make it bad." (Laughter) So, I gave myself the job title of TED Custodian for a reason, and I will promise you right here and now that the core values that make TED special are not going to be interfered with. Truth, curiosity, diversity, no selling, no corporate bullshit, no bandwagoning, no platforms. Just the pursuit of interest, wherever it lies, across all the disciplines that are represented here. That's not going to be changed at all.
Numărul unu: nu o să fac nimic. Lucrul ăsta nu e stricat așa că n-o să încerc să-l repar. Jeff Bezos a fost draguț să-mi spună "Chris, TED e cu adevărat o conferință pe cinste. Va trebui s-o dai în bară rău de tot ca s-o strici". (Râsete) Așa că mi-am luat titlul de custode TED pe motivul că- și vă promit chiar aici și acum- că nu se vor altera valorile de bază care fac din TED ceva special. Adevărul, curiozitatea, diversitatea, nu vânzări, nu bla-bla corporativ, nu oportunism, nu platforme. Doar urmărirea interesului, oriunde s-ar afla el, de-a lungul disciplinelor care sunt reprezentate aici. Asta nu se va schimba în nici un fel.
Number two: I am going to put together an incredible line up of speakers for next year. The time scale on which TED operates is just fantastic after coming out of a magazine business with monthly deadlines. There's a year to do this, and already -- I hope to show you a bit later -- there's 25 or so terrific speakers signed up for next year. And I'm getting fantastic help from the community; this is just such a great community. And combined, our contacts reach pretty much everyone who's interesting in the country, if not the planet. It's true.
Numărul doi: voi aduce laolaltă un număr incredibil de vorbitori pentru anul viitor. Scala de timp cu care lucrează TED e absolut fantastică mai ales după ce vii dintr-o afacere cu reviste și cu termene-limită lunare. Ai un an la dispoziție pentru asta și deja, așa cum sper să vă arăt puțin mai târziu, sunt cam 25 de vorbitori grozavi cu care am aranjat pentru anul viitor. Și primesc un ajutor fantastic din partea comunității -- e o comunitate așa de grozavă și împreună, contactele noastre ajung la toată lumea care e interesată, din țară, dacă nu din întreaga planetă. E adevărat.
Number three: I do want to, if I can, find a way of extending the TED experience throughout the year a little bit. And one key way that we're going to do this is to introduce this book club. Books kind of saved me in the last couple years, and that's a gift that I would like to pass on. So, when you sign up for TED2003, every six weeks you'll get a care package with a book or two and a reason why they're linked to TED. They may well be by a TED speaker, and so we can get the conversation going during the year and come back next year having had the same intellectual, emotional journey. I think it will be great.
Numărul trei: vreau, dacă pot, să găsesc o cale de a extinde puțin experiența TED de-a lungul anului. Și unul dintre mijloacele cheie prin care vom face asta e să introducem un club de lectură. Cărțile, de o anumită formă, m-au salvat în ultimii ani, iar ăsta e un dar pe care vreau să-l transmit mai departe, așa că atunci când semnați pentru TED 2003, la fiecare șase săptămâni veți primi un pachet cu o carte sau două și motivul pentru care au legătură cu TED. Ar putea fi foarte bine scrise de vorbitori TED. și astfel putem continua conversația pe parcursul anului și să ne întoarcem anul următor pentru a trăi aceeași călătorie emoțională și intelectuală. Cred că va fi grozav.
And then, fourthly: I want to mention the Sapling Foundation, which is the new owner of TED. What Sapling's ownership means is that all of the proceeds of TED will go towards the causes that Sapling stands for. And more important, I think, the ideas that are exhibited and realized here are ideas that the foundation can use, because there's fantastic synergy. Already, just in the last few days, we've had so many people talking about stuff that they care about, that they're passionate about, that can make a difference in the world, and the idea of getting this group of people together -- some of the causes that we believe in, the money that this conference can raise and the ideas -- I really believe that that combination will, over time, make a difference. I'm incredibly excited about that. In fact, I don't think, overall, that I've been as excited by anything ever in my life. I'm in this for the long run, and I would be greatly honored and excited if you'll come on this journey with me.
Și apoi, în al patrulea rând, vreau să menționez Fundația Sapling, care este noul proprietar al TED. Că Sapling e proprietarul înseamnă că toate câștigurile TED vor fi destinate cauzelor susținute de Sapling. Și, mai important, cred că ideile ce sunt prezentate și puse în practică aici, sunt idei pe care fundația le poate folosi datorită fantasticei sinergii. Deja, doar în ultimele zile, am avut atât de mulți oameni vorbind despre lucrurile la care țin, de care sunt pasionați, care pot face o diferență în lume, și ideea de a putea aduna acest grup -- câteva din cauzele în care credem, banii pe care această conferință îi poate aduna și ideile -- Chiar cred că această combinație, cu timpul, va marca o diferență. Sunt foarte emoționat în legătură cu asta. De fapt, nu cred, în general, că am fost vreodată la fel de pasionat de ceva în viața mea. M-am implicat în pentru o bună perioadă de timp și aș fi teribil de onorat și mișcat dacă veți veni în această călătorie împreună cu mine.