There are a lot of ways the people around us can help improve our lives. We don't bump into every neighbor, so a lot of wisdom never gets passed on, though we do share the same public spaces.
Există multe feluri în care cei din jurul nostru pot contribui la îmbunătățirea vieților noastre. Nu comunicăm cu fiecare vecin, așa că mare parte din înțelepciune nu se transmite, deși împărtășim aceleași spații publice.
So over the past few years, I've tried ways to share more with my neighbors in public space, using simple tools like stickers, stencils and chalk. And these projects came from questions I had, like: How much are my neighbors paying for their apartments?
În ultimii ani am căutat căi de a împărtăși mai mult cu vecinii în spații publice, folosind mijloace simple ca autocolante, şabloane și cretă. Aceste proiecte au provenit din întrebări cum ar fi: Cât plătesc vecinii mei pentru apartamentele lor?
(Laughter)
Cum am putea împrumuta lucruri
How can we lend and borrow more things, without knocking on each other's doors at a bad time? How can we share more memories of our abandoned buildings, and gain a better understanding of our landscape? How can we share more of our hopes for our vacant storefronts, so our communities can reflect our needs and dreams today?
fără să ne deranjăm la ore nepotrivite? Cum am putea să ne împărtășim amintirile locurilor pe care le-am abandonat și să înțelegem mai bine comunitatea noastră? Și cum putem împărtăși speranțele pe vitrinele vacante astfel încât comunitatea să reflecte visurile noastre actuale?
Now, I live in New Orleans, and I am in love with New Orleans. My soul is always soothed by the giant live oak trees, shading lovers, drunks and dreamers for hundreds of years, and I trust a city that always makes way for music. I feel like every time someone sneezes, New Orleans has a parade.
Locuiesc în New Orleans și mi-e drag orașul New Orleans. Sufletul mi-e mângâiat de stejarii giganți ce umbresc îndrăgostiții, bețivanii și visătorii de sute de ani și am încredere într-un oraș care are mereu timp pentru muzică. Parcă de fiecare dată când cineva strănută,
(Laughter)
New Orleans are o paradă.
The city has some of the most beautiful architecture in the world, but it also has one of the highest amounts of abandoned properties in America.
(Râsete) Orașul are un dintre cele mai frumoase arhitecturi din lume, dar are și printre cele mai multe proprietăți abandonate din America.
I live near this house, and I thought about how I could make it a nicer space for my neighborhood, and I also thought about something that changed my life forever.
Locuiesc lângă această casă și m-am întrebat cum o pot face un loc mai plăcut pentru vecinii mei și m-am gândit la ceva care mi-a schimbat viața pentru totdeauna.
In 2009, I lost someone I loved very much. Her name was Joan, and she was a mother to me. And her death was sudden and unexpected. And I thought about death a lot. And ... this made me feel deep gratitude for the time I've had. And ... brought clarity to the things that are meaningful to my life now. But I struggle to maintain this perspective in my daily life. I feel like it's easy to get caught up in the day-to-day, and forget what really matters to you.
În 2009 am pierdut pe cineva drag. O chema Joan, era ca o mamă pentru mine. Moartea ei a venit brusc și neașteptat. M-am gândit mult la moarte și asta m-a făcut să resimt multă recunoștință pentru timpul pe care l-am avut și mi-a limpezit aspectele care au însemnătate în viața mea în prezent. Mă străduiesc să mențin această perspectivă în viața de zi cu zi. Simt că e ușor să te lași prins în iureșul zilnic și să uiți ce-i cu adevărat important pentru tine.
So with help from old and new friends, I turned the side of this abandoned house into a giant chalkboard, and stenciled it with a fill-in-the-blank sentence: "Before I die, I want to ..." So anyone walking by can pick up a piece of chalk, reflect on their life, and share their personal aspirations in public space.
Cu ajutorul unor prieteni vechi și noi am transformat zidul acestei case abandonate într-o tablă uriașă și am umplut-o cu propoziția incompletă: „Înainte să mor aș vrea să ...” Orice trecător poate lua o cretă și, reflectând asupra vieții, își poate împărtăși propriile aspirații în spațiu public.
I didn't know what to expect from this experiment, but by the next day, the wall was entirely filled out, and it kept growing. And I'd like to share a few things that people wrote on this wall.
Nu știam la ce să mă aștept de la acest experiment, dar a doua zi peretele era plin și continua să crească. Aș dori să împărtășesc câte ceva lucruri din ce au scris oamenii pe acest zid.
"Before I die, I want to be tried for piracy."
„Înainte să mor aş vrea să fiu judecat pentru piraterie.”
(Laughter)
(Râsete)
"Before I die, I want to straddle the International Dateline."
„Înainte să mor aș vrea să încalec Linia internaţională de schimbare a datei”
"Before I die, I want to sing for millions."
„Înainte să mor aș vrea să cânt pentru milioane."
"Before I die, I want to plant a tree."
„Înainte să mor aș vrea să plantez un copac."
"Before I die, I want to live off the grid."
„Înainte să mor aș vrea să trăiesc autonom."
"Before I die, I want to hold her one more time."
„Înainte să mor aș vrea să o mai țin în brațe încă o dată."
"Before I die, I want to be someone's cavalry."
„Înainte să mor aș vrea să fiu cavalerul cuiva."
"Before I die, I want to be completely myself."
„Înainte să mor aș vrea să fiu în întregime eu însumi."
So this neglected space became a constructive one, and people's hopes and dreams made me laugh out loud, tear up, and they consoled me during my own tough times. It's about knowing you're not alone; it's about understanding our neighbors in new and enlightening ways; it's about making space for reflection and contemplation, and remembering what really matters most to us as we grow and change.
Acest spațiu neglijat a devenit unul constructiv, și speranțele și visurile oamenilor m-au făcut să râd și să plâng, m-au consolat în zilele mele triste. E ideea de a ști că nu ești singur. E despre a-ți cunoaște vecinii dintr-o perspectivă nouă și revelatoare. E despre găsirea unui spațiu pentru reflectare, contemplare și regăsirea a ceea ce contează pentru noi pe măsură ce creștem și ne schimbăm.
I made this last year, and started receiving hundreds of messages from passionate people who wanted to make a wall with their community. So, my civic center colleagues and I made a tool kit, and now walls have been made in countries around the world, including Kazakhstan, South Africa, Australia, Argentina, and beyond. Together, we've shown how powerful our public spaces can be if we're given the opportunity to have a voice, and share more with one another.
Am făcut asta anul trecut și de atunci am primit sute de mesaje de la oameni pasionați care doreau să facă un zid în comunitatea lor. Eu și colegii mei de la centrul civic am alcătuit o trusă și acum astfel de ziduri sunt făcute peste tot în lume, incluzând Kazakhstan, Africa de Sud, Australia, Argentina și altele. Împreună am arătat cât de puternice pot fi spațiile publice dacă ni se oferă ocazia de a ne exprima și împărtăși mai mult.
Two of the most valuable things we have are time, and our relationships with other people. In our age of increasing distractions, it's more important than ever to find ways to maintain perspective, and remember that life is brief and tender. Death is something that we're often discouraged to talk about, or even think about, but I've realized that preparing for death is one of the most empowering things you can do. Thinking about death clarifies your life.
Două din cele mai valoroase lucruri pe care le avem sunt timpul și relațiile cu alți oameni. În epoca noastră cu tot mai multe preocupări e tot mai important să găsim căi de a menține perspectiva și să ne amintim că viața e scurtă și firavă. Moartea e un subiect despre care nu suntem încurajați să vorbim sau măcar să gândim. Dar am realizat că pregătirea pentru moarte e un lucru care oferă multă putere. Gândindu-te la moarte îți limpezești viața.
Our shared spaces can better reflect what matters to us, as individuals and as a community, and with more ways to share our hopes, fears and stories, the people around us can not only help us make better places, they can help us lead better lives.
Spațiile comune pot reflecta mai bine ce e important pentru noi ca indivizi și comunitate. Cu mai multe moduri de a împărtăși speranțele, temerile și poveștile oamenii ne pot ajuta atât să facem locurile mai bune, cât și să ducem vieți mai bune.
Thank you.
Mulțumesc!
(Applause)
(Aplauze)
Thank you.
(Applause)