Chris Anderson asked me if I could put the last 25 years of anti-poverty campaigning into 10 minutes for TED. That's an Englishman asking an Irishman to be succinct.
Chris Anderson m-a întrebat dacă aș putea rezuma ultimii 25 de ani de luptă împotriva sărăciei, în 10 minute pentru TED. Un englez care îi cere unui irlandez să fie succint.
(Laughter)
(Râsete)
I said, "Chris, that would take a miracle."
I-am zis „Chris, asta ar fi o minune”
He said, "Bono, wouldn't that be a good use of your messianic complex?"
Mi-a răspuns „Bono, și n-ar fi asta o bună întrebuințare pentru complexul tău mesianic?”
So, yeah. Then I thought, let's go even further than 25 years. Let's go back before Christ, three millennia, to a time when, at least in my head, the journey for justice, the march against inequality and poverty really began. Three thousand years ago, civilization just getting started on the banks of the Nile, some slaves, Jewish shepherds in this instance, smelling of sheep shit, I guess, proclaimed to the Pharaoh, sitting high on his throne, "We, your majesty-ness, are equal to you."
Deci, da. Apoi m-am gândit ce-ar fi să mergem mai mult de 25 de ani în urmă. Hai să ne întoarcem înainte de Hristos, acum trei milenii, când a început cu adevărat, cel puțin după părerea mea, drumul spre dreptate, marșul împotriva inegalității și sărăciei. În urmă cu trei mii de ani, civilizația abia începea pe malurile Nilului, niște sclavi, păstori evrei în cazul de față, mirosind a căcat de oaie, presupun, i-au declarat Faraonului, ce stătea pe tronul lui: „Noi, Majestatea Voastră, suntem egalii tăi.”
And the Pharaoh replies, "Oh, no. You, your miserableness, have got to be kidding."
Iar Faraonul le răspunde: „Nu, nu. Voi, mizerabilitatea voastră, glumiți probabil.”
And they say, "No, no, that's what it says here in our holy book."
Iar ei răspund: „Nu, nu, așa scrie aici, în cartea noastră sfântă.”
Cut to our century, same country, same pyramids, another people spreading the same idea of equality with a different book. This time it's called the Facebook. Crowds are gathered in Tahrir Square. They turn a social network from virtual to actual, and kind of rebooted the 21st century. Not to undersell how messy and ugly the aftermath of the Arab Spring has been, neither to oversell the role of technology, but these things have given a sense of what's possible when the age-old model of power, the pyramid, gets turned upside down, putting the people on top and the pharaohs of today on the bottom, as it were. It's also shown us that something as powerful as information and the sharing of it can challenge inequality, because facts, like people, want to be free, and when they're free, liberty is usually around the corner, even for the poorest of the poor -- facts that can challenge cynicism and the apathy that leads to inertia, facts that tell us what's working and, more importantly, what's not, so we can fix it, facts that if we hear them and heed them could help us meet the challenge that Nelson Mandela made back in 2005, when he asked us to be that great generation that overcomes that most awful offense to humanity, extreme poverty, facts that build a powerful momentum.
Tăiați la secolul nostru, aceeași țară, aceleași piramide, alți oameni cu aceeași idee de egalitate, cu o carte diferită. De data asta se numește Facebook. Mulțimea e adunată în Piața Tahrir. Transformă o rețea socială din virtuală în reală și repornesc într-un fel secolul XXI. Nu vreau să diminuez harababura și urâțenia consecințelor Primăverii Arabe, nici să exagerez rolul tehnologiei, dar aceste lucruri ne-au dat o idee despre ce devine posibil când modelul secular al puterii, piramida, se întoarce cu susul în jos, punând oamenii deasupra și faraonii de azi dedesubt. Ne-a mai arătat și că ceva atât de puternic ca informația și distribuirea ei, pot contesta inegalitatea, pentru că datele, ca și oamenii, vor să fie libere, iar când sunt libere, libertatea e de obicei aproape, chiar și pentru cei mai săraci dintre săraci -- date care pot contesta cinismul și apatia care duc la inerție, date care ne spun ce funcționează și, mai important, ce nu funcționează, să putem repara, date care, dacă le ascultăm și le luăm în seamă, ne pot ajuta să răspundem provocării făcută de Nelson Mandela în 2005, să răspundem provocării făcută de Nelson Mandela în 2005, când ne-a cerut să fim generația măreață care înfrânge cea mai îngrozitoare crimă asupra umanității, sărăcia extremă, date care creează un avânt puternic.
So I thought, forget the rock opera, forget the bombast, my usual tricks. The only thing singing today would be the facts, for I have truly embraced by inner nerd. So exit the rock star. Enter the evidence-based activist, the factivist.
Așa că m-am gândit să las la o parte opera rock, să uit de emfază, trucurile mele obișnuite. Azi vor vorbi doar datele, pentru că dau frâu liber studiosului din mine. Deci iese din scenă starul rock. Intră activistul care se bazează pe dovezi -- factivistul.
Because what the facts are telling us is that the long, slow journey, humanity's long, slow journey of equality, is actually speeding up. Look at what's been achieved. Look at the pictures these data sets print. Since the year 2000, since the turn of the millennium, there are eight million more AIDS patients getting life-saving antiretroviral drugs. Malaria: There are eight countries in sub-Saharan Africa that have their death rates cut by 75 percent. For kids under five, child mortality, kids under five, it's down by 2.65 million a year. That's a rate of 7,256 children's lives saved each day. Wow. Wow. (Applause)
Pentru că datele ne spun că acea călătorie lungă și lentă, drumul umanității, lung și lent, spre egalitate, a început să accelereze. Priviți rezultatele obținute. Priviți imaginile create de aceste seturi de date. Din anul 2000, de la începutul mileniului, încă 8 milioane de bolnavi de SIDA primesc medicamentele antiretrovirale salvatoare. Malarie: 8 țări din Africa Sub-Sahariană au redus numărul deceselor cu 75%. Mortalitatea infantilă pentru copiii sub 5 ani, a coborât cu 2,65 milioane pe an. Asta înseamnă 7.256 de copii salvați în fiecare zi. Uau. Uau. (Aplauze)
Let's just stop for a second, actually, and think about that. Have you read anything anywhere in the last week that is remotely as important as that number? Wow. Great news. It drives me nuts that most people don't seem to know this news. Seven thousand kids a day. Here's two of them. This is Michael and Benedicta, and they're alive thanks in large part to Dr. Patricia Asamoah -- she's amazing -- and the Global Fund, which all of you financially support, whether you know it or not. And the Global Fund provides antiretroviral drugs that stop mothers from passing HIV to their kids. This fantastic news didn't happen by itself. It was fought for, it was campaigned for, it was innovated for. And this great news gives birth to even more great news, because the historic trend is this. The number of people living in back-breaking, soul-crushing extreme poverty has declined from 43 percent of the world's population in 1990 to 33 percent by 2000 and then to 21 percent by 2010. Give it up for that. (Applause) Halved. Halved.
Să ne oprim o secundă și să ne gândim. Ați citit ceva, oriunde, în ultima săptămână, care e măcar pe departe atât de important ca acest număr? Uau. Vești grozave. Mă enervează că cei mai mulți oameni nu par să știe aceste vești. Șapte mii de copii pe zi. Iată doi dintre ei. Ei sunt Michael și Benedicta și sunt în viață datorită în mare parte doamnei doctor Patricia Asamoah -- e uimitoare -- și Fondului Global, pe care-l susțineți financiar toți, fie că știți sau nu. Iar Fondul Global asigură medicamente antiretrovirale care opresc trecerea virusului HIV de la mame la copii. Veștile astea fantastice nu s-au întâmplat pur și simplu. S-a lupta pentru ele, au fost organizate campanii, s-au făcut inovații. Iar aceste vești grozave dau naștere altora și mai grozave, pentru că tendința istorică e următoarea: numărul de oameni ce trăiesc în condiții de sărăcie împovărătoare, zdrobitoare, a scăzut de la 43% din populația lumii în 1990, la 33% până în 2000, și la 21% până în 2010. Să aplaudăm asta. (Aplauze) Înjumătățit. Înjumătățit.
Now, the rate is still too high -- still too many people unnecessarily losing their lives. There's still work to do. But it's heart-stopping. It's mind-blowing stuff. And if you live on less than $1.25 a day, if you live in that kind of poverty, this is not just data. This is everything. If you're a parent who wants the best for your kids -- and I am -- this rapid transition is a route out of despair and into hope. And guess what? If the trajectory continues, look where the amount of people living on $1.25 a day gets to by 2030. Can't be true, can it? That's what the data is telling us. If the trajectory continues, we get to, wow, the zero zone. For number-crunchers like us, that is the erogenous zone, and it's fair to say that I am, by now, sexually aroused by the collating of data. So virtual elimination of extreme poverty, as defined by people living on less than $1.25 a day, adjusted, of course, for inflation from a 1990 baseline. We do love a good baseline. That's amazing.
Numărul e încă prea mare -- prea mulți oameni își pierd viețile inutil. Sunt încă multe de făcut. Dar e uimitor. Nu-ți vine să crezi. Iar dacă trăiești cu mai puțin de $1,25 pe zi, dacă trăiești în așa o sărăcie, astea nu sunt doar numere. Asta e totul. Dacă ești un părinte care vrei ce-i mai bun pentru copiii tăi -- iar eu sunt -- tranziția asta rapidă e calea de la disperare către speranță. Și știți? Dacă traiectoria continuă, priviți unde ajunge numărul de oameni care trăiesc cu $1,25 pe zi, până în 2030. priviți unde ajunge numărul de oameni care trăiesc cu $1,25 pe zi, până în 2030. Nu se poate, nu-i așa? Asta ne spun numerele. Dacă traiectoria continuă, ajungem la - uau - zona zero. Pentru socotitori ca noi, asta e zona erogenă, și aș putea spune că, la momentul ăsta, sunt incitat de coroborarea datelor. Practic eliminarea sărăciei extreme, definită prin oameni trăind sub $1,25 pe zi, ajustat, desigur, cu inflația, de la anul de referință 1990. Ne place o referință ca lumea. E uimitor.
Now I know that some of you think this progress is all in Asia or Latin America or model countries like Brazil -- and who doesn't love a Brazilian model? -- but look at sub-Saharan Africa. There's a collection of 10 countries, some call them the lions, who in the last decade have had a combination of 100 percent debt cancellation, a tripling of aid, a tenfold increase in FDI -- that's foreign direct investment -- which has unlocked a quadrupling of domestic resources -- that's local money -- which, when spent wisely -- that's good governance -- cut childhood mortality by a third, doubled education completion rates, and they, too, halved extreme poverty, and at this rate, these 10 get to zero too. So the pride of lions is the proof of concept.
Acum, știu ca unii credeți că progresul ăsta e doar în Asia sau America Latină sau țări model ca Brazilia, -- și cui nu-i place un model Brazilian? -- dar priviția Africa Sub-Sahariană. Sunt 10 țări, unii le spun Leii, care în ultimii 10 ani au avut o combinație de anulare 100% a datoriilor, triplarea ajutoarelor, înzecirea creșterii ISD, -- investiții străine directe -- care au deblocat înmulțirea de 4 ori a resurselor domestice -- banii locali -- care, cheltuiți inteligent, -- asta e bună guvernare -- au diminuat mortalitatea infantilă cu o treime, au dublat numărul celor care termină studiile, și, de asemenea, au înjumătățit sărăcia extremă. Iar în acest ritm, și aceste 10 țări ajung tot la zero. Deci, mândria leilor e confirmarea conceptului.
There are all kinds of benefits to this. For a start, you won't have to listen to an insufferable little jumped-up Jesus like myself. How about that? (Applause)
Sunt multe avantaje care pornesc de aici. Pentru început, nu va trebui să mai ascultați un mic Isus parvenit și insuportabil ca mine. Ce ziceți de asta? (Aplauze)
And 2028, 2030? It's just around the corner. I mean, it's about three Rolling Stones farewell concerts away. (Laughter) I hope. I'm hoping. Makes us look really young.
Iar 2028, 2030? E aproape. La distanță de vreo trei concerte de adio Rolling Stones. (Râsete) Sper. Ne face să părem foarte tineri.
So why aren't we jumping up and down about this? Well, the opportunity is real, but so is the jeopardy. We can't get this done until we really accept that we can get this done. Look at this graph. It's called inertia. It's how we screw it up. And the next one is really beautiful. It's called momentum. And it's how we can bend the arc of history down towards zero, just doing the things that we know work.
Și-atunci de ce nu sărim în sus de fericire? Fiindcă ocazia e reală, dar la fel e și pericolul. Nu putem face nimic până nu acceptăm că putem, într-adevăr, reuși. Priviți acest grafic. Se numește inerție. Așa stricăm totul. Iar următorul e minunat. Se numește avânt. Așa îndoim arcul istoriei în jos, spre zero, făcând doar lucrurile care știm că au efect.
So inertia versus momentum. There is jeopardy, and of course, the closer you get, it gets harder. We know the obstacles that are in our way right now, in difficult times. In fact, today in your capital, in difficult times, some who mind the nation's purse want to cut life-saving programs like the Global Fund. But you can do something about that. You can tell politicians that these cuts [can cost] lives.
Deci inerție sau avânt. Există riscuri și, desigur, cu cât ajungi mai aproape cu atât e mai greu. Cunoaștem obstacolele din calea noastră, chiar acum, în momente dificile. Chiar azi, în vremuri grele, în capitală, unii dintre cei care au grijă de banii națiunii vor să taie programe salvatoare de vieți precum Fondul Global. Dar puteți lua atitudine. Le puteți spune politicienilor că aceste tăieri pot costa vieți.
Right now today, in Oslo as it happens, oil companies are fighting to keep secret their payments to governments for extracting oil in developing countries. You can do something about that too. You can join the One Campaign, and leaders like Mo Ibrahim, the telecom entrepreneur. We're pushing for laws that make sure that at least some of the wealth under the ground ends up in the hands of the people living above it.
Chiar acum, azi, în Oslo de fapt, companiile petroliere încearcă să păstreze secrete plățile către guverne pentru a extrage petrol în țările în dezvoltare. Puteți face ceva și în legătură cu asta. Puteți să vă alăturați One Campaign și liderilor ca Mo Ibrahim, antreprenorul din telecomunicații. Cerem legi care să garanteze că măcar o parte din bogăția de sub pământ va ajunge în mâinile oamenilor care trăiesc deasupra ei.
And right now, we know that the biggest disease of all is not a disease. It's corruption. But there's a vaccine for that too. It's called transparency, open data sets, something the TED community is really on it. Daylight, you could call it, transparency. And technology is really turbocharging this. It's getting harder to hide if you're doing bad stuff.
Iar acum știm că cea mai urâtă boală dintre toate nu e o boală. E corupția. Dar există un vaccin și pentru ea. Se numește transparență, informații libere, ceva ce preocupă comunitatea TED. I-am putea spune lumină, transparență. Iar tehnologia alimentează puternic asta. Devine complicat să te ascunzi dacă faci ceva rău.
So let me tell you about the U-report, which I'm really excited about. It's 150,000 millennials all across Uganda, young people armed with 2G phones, an SMS social network exposing government corruption and demanding to know what's in the budget and how their money is being spent. This is exciting stuff.
Să vă spun despre U-report, de care sunt foarte încântat. E vorba de 150.000 de tineri din Uganda, de care sunt foarte încântat. E vorba de 150.000 de tineri din Uganda, înarmați cu telefoane 2G, o rețea socială prin SMS, care scot la iveală corupția guvernamentală și cer să știe ce apare în buget și în ce fel sunt cheltuiți banii. E foarte captivant.
Look, once you have these tools, you can't not use them. Once you have this knowledge, you can't un-know it. You can't delete this data from your brain, but you can delete the cliched image of supplicant, impoverished peoples not taking control of their own lives. You can erase that, you really can, because it's not true anymore. (Applause)
Odată ce avem aceste unelte, nu putem să nu le folosim. Odată ce aveți aceste cunoștințe, nu le puteți uita. Nu vă puteți șterge informațiile astea din creier, dar puteți șterge imaginea clișeu a unor oameni sărăciți, care așteaptă de la alții, care nu iau frâiele propriilor vieți. Puteți șterge asta, chiar puteți, fiindcă nu mai e adevărată. (Aplauze)
It's transformational. 2030? By 2030, robots, not just serving us Guinness, but drinking it. By the time we get there, every place with a rough semblance of governance might actually be on their way.
Se transformă. 2030? Până în 2030 roboții or să și bea Guiness, nu doar să servească. Până ajungem acolo, fiecare loc unde există vreo formă de guvernare s-ar putea să fie pe calea cea bună.
So I'm here to -- I guess we're here to try and infect you with this virtuous, data-based virus, the one we call factivism. It's not going to kill you. In fact, it could save countless lives. I guess we in the One Campaign would love you to be contagious, spread it, share it, pass it on. By doing so, you will join us and countless others in what I truly believe is the greatest adventure ever taken, the ever-demanding journey of equality. Could we really be the great generation that Mandela asked us to be? Might we answer that clarion call with science, with reason, with facts, and, dare I say it, emotions? Because as is obvious, factivists have feelings too.
Așa că sunt aici -- de fapt, suntem aici ca să vă infectez cu acest virus virtuos, susținut de date, cel numit factivism. N-o sa vă ucidă. De fapt, s-ar putea să salveze nenumărate vieți. Nouă, celor din One Campaign, ne-ar plăcea să deveniți contagioși, să-l transmiteți mai departe. În felul ăsta sunteți alături de noi și de mulți alții în ceea ce cred sincer că este cea mai mare aventură în care ne-am îmbarcat vreodată, drumul mereu solicitant al egalității. E posibil să fim cu adevărat acea generație măreață, așa cum ne-a cerut Mandela să fim? Putem răspunde chemării trâmbiței cu știință, cu rațiune, cu date și, aș îndrăzni să spun, emoții? Pentru că, evident, și factiviștii au sentimente.
I'm thinking of Wael Ghonim, though. Some of you know him. He set up one of the Facebook groups behind the Tahrir Square in Cairo. He got thrown in jail for it, but I have his words tattooed on my brain.
Mă gândesc la Wael Ghonim, totuși. Unii dintre voi îl știți. El a pornit unul din grupurile de Facebook din spatele acțiunilor din Piața Tahrir din Cairo. A fost aruncat în închisoare pentru asta, dar am cuvintele lui tatuate pe creier.
"We are going to win because we don't understand politics. We are going to win because we don't play their dirty games. We are going to win because we don't have a party political agenda. We are going to win because the tears that come from our eyes actually come from our hearts. We are going to win because we have dreams, and we're willing to stand up for those dreams."
„Vom câștiga pentru că noi nu înțelegem politica. Vom câștiga pentru că noi nu jucăm jocurile lor murdare. Vom câștiga pentru că noi nu avem o agendă politică. Vom câștiga pentru că lacrimile din ochii noștri vin cu adevărat din inimile noastre. Vom câștiga pentru că lacrimile din ochii noștri vin din inimile noastre. Vom câștiga pentru că noi avem visuri, și suntem dispuși să luptăm pentru ele.”
Wael is right. We're going to win if we work together as one, because the power of the people is so much stronger than the people in power.
Wael are dreptate. Vom câștiga dacă ne unim forțele, pentru că puterea oamenilor e mult mai mare decât oamenii puterii.
Thank you.
Vă mulțumesc.
(Applause) Thank you so much. (Applause)
(Aplauze) Mulțumesc mult. (Aplauze)