Light, bright, and cheerful. It's some of the most familiar of all early 18th century music. It's been featured in uncounted films and television commercials, but what is it and why does it sound that way?
Ușor, vioi și vesel. Una din cele mai cunoscute compoziții muzicale de la începutul secolului XVIII. A fost inclusă în nenumărate filme și reclame TV, dar ce este și de ce sună așa?
This is the opening of "Spring" from "The Four Seasons," by Italian composer Antonio Vivaldi. "The Four Seasons" are famous in part because they are a delight to the ear. However, even more notable is the fact that they have stories to tell. At the time of their publication in Amsterdam in 1725, they were accompanied by poems describing exactly what feature of that season Vivaldi intended to capture in musical terms. In providing specific plot content for instrumental music, Vivaldi was generations ahead of his time.
Aceasta este deschiderea „Primăverii” din „Anotimpurile”, creația compozitorului italian, Antonio Vivaldi. „Anotimpurile” sunt faimoase pe de o parte pentru că sunt o încântare pentru ureche. Totuși, mai important este faptul că aceste anotimpuri au câte o poveste de spus. La momentul publicării lor în Amsterdam, în 1725, erau însoțite de către poezii care descriau exact caracteristica anotimpului pe care Vivaldi intenționa să o redea în termeni muzicali. Asigurând conținut cu temă specifică pentru muzica instrumentală, Vivaldi era mult înaintea generației sale.
If one were to read the poems simultaneously to hearing the music, one would find the poetic scenes synchronizing nicely with the musical imagery. We are told that the birds welcome spring with happy song, and here they are doing exactly that. Soon, however, a thunderstorm breaks out. Not only is there musical thunder and lightning, there are also more birds, wet, frightened, and unhappy.
Dacă cineva citea poeziile în timp ce asculta muzica, ar fi regăsit scenele poetice frumos sincronizate cu imaginile muzicale. Știm că păsările întâmpină primăvara cu melodii vesele, și iată-le făcând același lucru. Curând, însă, se dezlănțuie o furtună. Nu este doar un fulger și un tunet muzical, ci sunt și mai multe păsări, ude, înspăimântate și nefericite.
In "Summer," the turtle dove sings her name "tortorella" in Italian, before a hail storm flattens the fields. "Autumn" brings eager hunters dashing out in pursuit of their prey.
„Vara” turtureaua își cântă numele în italiană „tortorella”, înainte ca o furtună cu grindină să pună totul la pământ. „Toamna” aduce prădători avizi în căutarea prăzii.
The "Winter" concerto begins with teeth chattering in the cold before one takes refuge by a crackling fire. Then it's back out into the storm where there'll be slips and falls on the ice. In these first weeks of winter, the old year is coming to a close, and so does Vivaldi's musical exploration of the seasons.
Concertul „Iarna” începe cu clănțănitul dinților în frig, înainte de adăpostirea lângă focul de lemne trosnind. Apoi din nou în furtună, unde alunecă și cade pe gheață. În aceste prime săptămâni de iarnă anul învechit se apropie de final, și astfel și explorarea muzicală a anotimpurilor lui Vivaldi.
Not until the early 19th century would such expressive instrumental program music, as it was known, become popular. By then, larger, more varied ensembles were the rule with woodwinds, brass, and percussion to help tell the tale. But Vivaldi pulled it off with just one violin, strings, and a harpsichord. Unlike his contemporary Bach, Vivaldi wasn't much interested in complicated fugues. He preferred to offer readily accessible entertainment to his listeners with melodies that pop back up later in a piece to remind us of where we've been. So the first movement of the "Spring" concerto begins with a theme for spring and ends with it, too, slightly varied from when it was last heard.
Abia la începutul secolului XIX, a devenit popular acest program instrumental atât de expresiv. Până atunci erau folosite ansambluri mari, variate, cu instrumente de suflat din lemn, alamă și de percuție pentru a reda o poveste. Vivaldi a reușit, însă, doar cu o vioară, corzi și un clavecin. Spre deosebire de contemporanul său Bach, Vivaldi nu era prea interesat de fugi complicate. El prefera să ofere ascultătorilor săi un divertisment ușor accesibil, cu melodii care revin ulterior într-o partitură pentru a ne reaminti unde am fost. Astfel, prima mișcare din „Primăvara” începe cu o temă pentru primăvară și se încheie tot cu ea, ușor diferită de ultima dată când a fost ascultată.
It was an inspired way to attract listeners, and Vivaldi, considered one of the most electrifying violinists of the early 18th century, understood the value of attracting audiences. Such concerts might feature himself as the star violinist. Others presented the young musicians of the Pietà, a Venetian girls' school where Vivaldi was Director of Music. Most of the students were orphans. Music training was intended not only as social skills suitable for young ladies but also as potential careers for those who might fail to make good marriages.
A fost un mod inspirat de a atrage ascultători, iar Vivaldi, considerat unul din cei mai electrizanți violoniști de la începutul secolului XVIII, a înțeles importanța atragerii audienței. Astfel de concerte îl pot prezenta ca violonist principal. Alții au prezentat tinerii muzicieni ai Pietà, o școală venețiană de fete unde Vivaldi era Director Muzical. Majoritatea elevilor erau orfani. Instruirea muzicală avea ca scop nu doar educația socială a tinerelor, dar și ca o posibilă carieră pentru cele care nu ar reuși să aibă un mariaj fericit.
Even in the composer's own time, Vivaldi's music served as diversion for all, not just for the wealthy aristocrats. 300 years later, it's an approach that still works, and Vivaldi's music still sounds like trotting horses on the move.
Chiar și în perioada compozitorului, muzica lui Vivaldi servea ca o divertisment pentru toți, nu doar pentru aristocrația bogată. 300 de ani mai târziu, este o abordare care încă funcționează, iar muzica lui Vivaldi încă sună precum galopul cailor.